O melodie frumoasa si superba pentru doua fete la fel de frumoase si superbe, cele doua printese ale mele. Care m-au rapit din mediocrul cotidian. Cred ca merita cate un trandafir sau poate toti trandafiri din lume, doar pt ele.

    Si exact cum am hotarat in momentul in care am decis sa creez blogul asta, am sa imi respect promisiunea de a nu face modificari pe ce scriu si sa ramana  in forma initiala, cu bune cu rele.  Poate nu vreau sa scriu cu liniuta, diacritice sau sa fac acordurile corect intre elementele unei fraze sau propozitii. Poate vreau sa fiu un incult. Sau poate chiar nu cunosc gramatica. Poate ca nu mi-au placut cartea. :)  Si am preferat sa invat sa citesc si sa scriu de pe etichetele lipite pe sticle si/sau bacnotele din buzunar. De... unora nu le-a placut sa stea in liceu sau facultate si sa citeasca manuale de limba romana. Am preferat in schimb o sticla de vin bun si o carte buna in schimb la a memora obligat de mama, conjugarea vre unui verb tampit.

   Asa ca dragii mosului, nu pot sa va cer sa nu mai lasati comenturi idioate gen "pune mana si invata gramatica" sau altceva de genul. Daca aveti ceva de spus, spuneti, daca nu scutiti-ma de a da aprove la astfel de mesaje. Pt ca dupa cum vedeti toate mesajele care au un continut coerent, bune sau rele, sunt pe blog. Exact cu am decis, nu am sa cenzurez nimic, chiar daca cineva imi spune de mama. Fiecare are dreptul la o opinie buna, rea...

P.S. Am uitat sa mentionez un lucru important. Acela ca sunt licentiat in comunicare sociala, relatii publice si jurnalism plus cateva cursuri pe la Adobe in grafica si Layout DTP, niste cunostinte audio-video, IT, o diploma in demineralizare si tratarea apei, alta care sa imi recunoasca cunostiintele prin industria chimica si petrochimica.... si altele. Pt cine vrea CV meu -  message me. (nu trimiteti oferte de angajare, nu de altceva dar nu va permiteti sa ma angajati)

-- Acest aricol este interzis minorilor, tuturor celeor care se simt ofensati de un limbaj vulgar sau trivial cum vor ei il ia. Acest mesaj este 20% extremist si restul subiectiv. Daca nu ai peste 18 ani iti recomand sa citesti Micul print sau Scufita rosie in loc sa citesti acest blog--

    Nu am fost niciodata extremist, nu am fost niciodata impotriva unei etnii sa a unei culturi. Toti avem un loc sub soare. Dar atunci cand vezi ca desi reprezinti majoritatea si ajungi sa te simti ca o minoritate in propria tara te iau dracii...

     Dragii mei maghiari ati vazut voi rromii, aromanii, grecii, evreii etc. ca vor autonomie in Romania? Ca vor placute bilingve. Sa va fut pe toti care nu intelegeti ca traiti in Romania si trebuie sa vorbiti romana. A-ti auzit voi de o "carte" numita "Constitutia Romaniei", ati citit-o voi vreodata. Cititi futu-va-n gura de indoctrinati. Click aici pentru a o citi. Imi pare rau ca nu e scrisa bilingv. Daca nu intelegeti cautati un dictionar. Nu sunt maghiarii intelesi in romania? Pai cine dracu sa va inteleaga daca liderii vostri nu au in cap decat rahat. Vreti "stat in stat" sa va sodomizez pe toti cei care gandesc asa. Va simtiti discrimiati avand mai multe drepturi si decat romanii si celelalte etnii. Pai ce pula mea vreti? Nu aveti libertatea de a va misca in Romania , nu puteti gandii liber, nu puteti infinta firme liber, nu puteti sa va cumparati ce doriti liber? Le aveti, deci ce pula mea va framanta. Daca merg in cluj si cer o paine mor de foame, daca nu o cer in maghiara. Si lasati-ma cu comentarii. am fost personal in sibiu si am cerut indrumare spre un loc. Nu m-a ajutat decat o singura femeie care spala geamuri. Daca nu era ea, puteam sa caut mult si bine. Toti raspundeau cu "nu vorbesc romaneste". Nici nu vreau sa ma gandesc daca ajung in cluj sau miercurea ciuc. Asta e libertatea pe care o vreti. Va credeti o rasa superioara in pula mea, si noi sclavi. Nu uitati ca suntem aici de peste 2000 de ani, atunci cand voi nu erati decat un grup de nomazi. Va adus ungaria in transilvania sa o colonizeze si va uitat aici? Vreti ungaria mare? Sa va iau ideile in pula. Sunteti in Romania. 
        "ura romanilor vine de la o istorie simplificata, vazuta exclusiv din perspectiva romaneasca." Sa va fut sunteti ai nimanui. Nimeni nu va vrea. Si acum vreti sa fiti si voi cineva. Va martirizati. Istorie simplificata? Cati romani a-ti omorat in transilvania si nu s-a spus? Unde e istoria simplificata? Sau nu va convine si vreti sa va creem o istorie favorabila. O istorie speciala pentru cei 10 % din populati care doresc o treime din Romania.
         Nu suntei voi vinovati. Vinovati sunt inaintasii vostri care v-au indoctrinat idei cretine si tampite si voi ca niste papagali credeti in ele. Va-ti facut realitati paralele si traiti in ele. Treziti-va in pula mea. Ca s-ar putea intr-o zi sa inebuniti si sa credeti ca voi sunteti creatorii lumi si sa revendicati intregul pamant.

          Respect pt toti romanii din romania indiferent de etnie.

           P.S. Imi cer scuze dar cunostiintele nu imi permint sa scriu bilingv.

Te-ai gandit probabil ca si acea persoana ar fi putut simti acelasi lucru pentru tine si ca asemeni tie nici ea nu a avut curajul sa o spuna. Si ca poate aceasta lipsa de curaj a facut ca voi sa nu va intalniti niciodata doar pentru ca va fost frica de raspunsul celuilalt. Ce ai putea pierde daca ii spui celuilalt "esti farmecul vietii mele,  stropul de apa ce poate da viata desertului si in acelasi timp inimi mele..." Nimic.  Pentru ca nu ai avut nimic. Deci nu ai avea ce pierde. Ce ai putea castiga? Totul. Iubirea. Fericirea. Si persoana iubita.

De ce sa stai o viata intrega si sa te intrebi ce ar fi putut fi? Ce frumos ar fi fost! Ce lucruri minunate am fi putut face impreuna! Dar n-am avut curaj.....

    Daca intr-o zi ajungi sa iti pui o intrebare care cere un raspuns elaborat, si mai ales daca intrebarea e una filosofica, sa tii minte cu siguranta ca ai sa suferi in urma aflarii raspunsului. E o lege a firi ca cei care gandesc sa sufere. Na-m vazut nici un om care sa gadeasca si sa nu sufere. Purtam blestemul de nu fi niciodata friciti pt ca niciodata nu vom putea asasina niciodata constiinta in noi. Intodeauna vom avea procese de constiinta care ne vor macina interiorul. Asemenea unui cancer metafizic. Ce fericiti sunt cei care nu gandesc. Ii vezi pe strada, nu au nici o grija. Nu se intreaba daca au ce manca maine sau daca au gresit cand au spus ceva. Nu..... Ei traiesc in sfera lor, si nimic nu ii poate atinge. Sunt intangibili. Nimic nu ii poate rani. Ei nu l-au citit niciodata pe Nietzsche, Kant sau Faust a lui Goethe. Noi suntem cei care sunt dispusi sa isi vanda sufletul doar pentru a afla cunoasterea. Urmasi ai lui adam, primul care si-a vandut sufletul pentru cunoastere. Eliberat de Lucifer si Izgonit de Dumnezeu poarta anatema de a trai intre cele doua lumi, uitandu-si existenta sa paradiziaca. Si noi asemeni lui, am uitat-o, dar o pastram undeva ascunsa in suflet gata sa o regasim... dar... incepem iar sa gandim... si din nou o pierdem printre multele existente pe care le dorim. Nu ne putem elibera niciodata pentru ca dorinta noastra ancestrala este aceea de a  ne intelege, copia si apoi subjuga propriul creator. Suntem condamnati sa traim intre cele doua lumi. Locul nostru nu va fi niciodata in paradis sau infern. Nu avem voie sa accedem acolo pana nu ne vom elibera. Si nu suntem dispusi sa renuntam la ideea de a devenii niste mici dumnezei care sa isi preeze propria lume cu propriile ei legi.

     Recunosc ca sunt vinovat. Vinovat de a ma fi gandit si dorit sa devin stapanul furnicilor, micul lor dumnezeu. Sufar..... nu pot... am flashul anamezei de a sti ca eu sunt micul lor dumnezeu.... 

    Atunci cand am ales sa devin freelancer nu m-am gandit nicio clipa ca somnul va deveni o amintire veche. Si ca ma va prinde diminetile prin vreo camaruta sau redactie in fata calculatorului sau a vreunui laptop.  Lucrand de zor la un proiect sa la un altul. Da eu cred ca merita timpul "pierdut", daca iti place ceea ce faci. Si nu mai ai nici sefi care sa te f**** ca nu stiu ce tampenie nu ai facut desi nu ti se spusase niciodata sa o faci. 

   Astept sa se termine corectura sa pot sa imi termin treaba si sa merg sa dorm si eu putin ca am asa un sentiment ca trebuie sa ma sune cineva sa "lucrez" ceva. O duce somn unde esti.... ce frumos era cand ma trezeam la 12 sau la 1... amintiri vechi si prafuite uitate prin vreun colt al minti mele.

    Gata ma intorc la treburi. Si pana data viitoare nu pot sa va spun decat "somn usor si vise placute..." voua celor fericiti ca mai dormiti.