Este povestea unei fete de 16 ani. A ei si a prietenului ei. Initial, sunt prieteni, apoi ajung parinti. Si de aici incepe povestea unei mamici care decide sa isi pastreze copilasul (Spre deosebire de 4 luni, 3 saptamani, 2 zile) pe care il incredinteaza apoi spre adoptie.

Elemente pozitive

Parintii fetei raspund pozitiv anuntului adolescentei insarcinate. Mama vitrega o sprijina in mod special pe fata sa isi pastreze copilasul fiind alaturi de ea pana la final.

Relatia lui Juno cu tatal ei se imbunatateste considerabil in urma acestei experiente. Filmul promoveaza, in opinia mea, ideea de familie unita aratand efectele dezastruoase produse de divort.

Mark si Vanessa, cuplul care urmeaza sa adopte copilul, reda foarte interesant inversarea valorilor familiale in sistemul contemporan. Vanessa este tipul de femeie preocupata de cariera pana in punctul de a deveni nevrotica, in timp ce Mark este individul lipsit de ambitie si care prefera sa ramana blocat in adolescenta, incapabil sa devina tata.

La cererea voastra expresa pot spune si ce nu mi-a placut.

The abortion itself is handled in a way that could be seen to support both sides of the abortion debate. Bebe (Vlad Ivanov), the man who provides the abortion, berates the women for failing to follow his instructions to the letter, and the demands he makes in exchange for his services are deeply disturbing and abusive. Some viewers might conclude that crimes like his are the inevitable result when abortion itself is criminalized, and so the procedure ought to be kept legal and above-board.

 Ramane de vazut cum va primi publicul filmul.

PS. Publicul sunteti VOI.

Scriu despre film la citeva zile distanta pentru ca am vrut sa ma linistesc. Povestea filmului iti lasa o urma de pelin in priviri si minte…dupa ce am terminat filmul am avut o seara foarte trista…trista si gri…imi fusese adusa inapoi din istorie o lume care probabil a fost pentru unii mai dura decit o prezinta filmul…imi stapanesc cu greu intrebari si constatari amare… 

Pe scurt drama e simpla: o tanara vrea sa faca avort;este ajutata de colega sa de camera iar pentru asta au nevoie de "priceperea" unui barbat(nesimtit, marlan, ticalos…n-am cuvinte pentru a-l descrie) pentru a-i provoca un avort intr-o camera de hotel…sfirsitul filmului le gaseste pe cele doua, tacute si indurate in restaurantul hotelului in timp ce in fundal intr-o alta sala a resturantului avea loc o nunta…contrast puternic…durerea lor cu veselia nuntasilor… 

Actorii nu interpreteaza rau, dar am vazut actori romani tineri jucind mai bine…sunt unele fraze care ies greu, transpunerea in pielea personajului nu a iesit mereu… 

Filmul nu exceleaza in stingacii dar se vede ca e Made in Romania…tinerii regizori au spart tiparele cinematografiei a la “Sahia Film si Buftea” dar e ceva ce nu-i ajuta parca sa faca un film care curge …e ceva ce scapa…exista si minusuri la capitolul documentare (pe cit de bine s-a dorit realizarea decorurilor din vremea ceausista…telefoane, autobuze, Dacii si Oltcit-uri…pe atit de ciudata faza in care este cumparat un pachet de tigari de la arabul caminului de studenti, iar acesta ofera bonus un Tic-Tac portocaliu…aceasta aroma a aparut mult dupa vremea sugerata in actiunea filmului…) 

Mungiu isi gusta linistit succesul. Lumea vorbeste, este sunat pentru inteviuri, premiile vin…este omul momentului… 

Ma intreb insa cit o sa mai ambalam durerea in chip de arta…pentru ca pina la urma privind simplu, “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” insemana a face “arta” din a prezenta un avort…Fatul, o persoana care este ucisa, e inconjurat de o lume confuza, plina de minusuri, in care a te descurca este sinonim cu a nu muri azi, ci maine… 

crima este crima cit de legitima am considera-o noi… 

Incerc sa privesc prin ochii strainilor(de la care vin premiile) pentru care vremea aceea este ceva total exotic…timpuri in care oamenilor le erau refuzate "drepturi elementare", cum ar fi acela de a avorta… “vai de mine ce inapoiati si greu au dus-o acesti oameni”…dar nimeni nu apaluda sau nu vorbeste despre cei care aveau copii si poate nu putini si au supravietuit perioadei negre a comunismului…un film despre astfel de familii mai greu…ca nu avem sponsori… 

Prezentam un avort ca o opera de arta…e normal asta? Imi vei spune dar ce mai e normal? Au fost vremuri anormale care au necesitat situatii de exceptie…inteleg, insa cind vor iesi si romanii in lume prezentind si cucerind lumea cu un film in care este prezentata partea frumoasa a vietii…pai asa ceva nu se cere, nu?…asta seamana a fictiune…si romanii nu prea au dar de a face sau regiza fictiuni… 

Regizorul cred ca si-a atins scopul…a facut ceva zguduitor, de care lumea vorbeste…sa fie oare in cinstea orasului natal, Iasi, care este pe primul loc la avorturi in Romania? Nu stiu…ma intreb doar…

Iar apoi daca incerc si o coenxiune in cadrul familiei sale, intrezareasc apetenta lui Cristi Mungiu si sorei lui cu 4 ani mai mare,  d-na Alina Mungiu-Pippidi (da, da, aparatoarea drepturilor sociale din Romania, analist politic, ex-director de televizune nationala) spre subiecte indreptate impotriva a ceea ce sfant, si bun, impotriva voiei lui Dumnezeu.  

Cristi cu avortul iar d-na Mungiu-Pippidi cu celebra piesa “Evanghelistii”, premiata tot asa cu surle si trambite prin strainatate dar si acasa (premii internationale importante, cea mai buna piesa romaneasca declarata de UNITER) si pusa in scena la Iasi. Mai tine cineva minte scandalul generat, atitudinea protestatara a bisericilor ortodoxa si catolica (evanghelicii erau ocupati…) si cum regizorul francez Benoit Vitse a sugerat Bisericii sa stea la locul ei si sa nu se amestece,in teatru? Despre ce e vorba in piesa…pai “fleacuri”, ceva artistic…Evangheliile sunt o inventie a apostolului Pavel care ii omoara pe evanghelisti, Fecioara Maria apare dezbracata pe scena, si alte manifestari obscene care cu siguranta vin sa prezinte publicului ceva profound religios. O religie a ce? A obscenitatii, a mizeriei si degradarii…profund umanista…si uite asa l-am exilat pe Dumnezeu in Cer …sa ne lase pe noi sa facem ceva sfant si religios ca stim mai bine...

 imi vei spune iarasi..asa a fost conceptia artistica, nu-mi place sa nu ma uit…corect, dar deasemena nu-mi place sa-mi fie virata pe gat profanarea, blasfemia si crima pe post de act cultural… 

Apropo de evanghelici care n-au reactionat la piesa “Evanghelistii”…reactioneaza acum la filmul lui Cristi Mungiu. Cum? Fac concurs ghicitoare cu ce premii si unde va le va mai lua…grotesc, cel putin… 

Nu mai continui…vremuri salbatice… 

Vremurile comuniste inca se vind bine, Ceausescu ii face oameni pe toti… 

So 17th of October will be "remembered" as the day when I understood.
This is one of the few things that I wrote fully convinced that it is something to be read by others.

I wrote a small "trilogy" and I think I captured quite well my feeling about the whole experience:

• 4-3-2, My/Our Roots!
  Part ONE
  .
• 4-3-2, Sacrifice!
  Part TWO
  ..
• 4-3-2, the Movie!
  Part THREE
  ...

Other readings:

• on the Official Homepage
• on Rightwing Film Geek
• on Eastfilms.net: Review | Interview
• on Fipresci.org
• on Cinematical.com

LATER EDIT

Nicely written review on an American actor and writer's blog.