aberatii_inerente_ale_epocii « WordPress.com Tag Feed

S-a spart conducta cu idioţi

Lorena Lupu — Mon, 23 Jun 2008 22:32:38 +0000

...şi e inundaţie în ţară! Se pare că asta e perioada în care mi se întâmplă numai chestii aiurea - sau aproape. Printre altele, încă un personaj care n-are treabă, şi mă tot pisălogeşte cu spamuri care conţin câte un link de youtube şi atât.

Unul - îl treci cu vederea. Hai şi pe al doilea. Hai şi pe al treilea. Câââh... hai şi pe al patrulea. Iniţial credeam că non-răspunsul meu e semn destul de clar că mă irită faza - având în vedere că orice om poate observa promptitudinea mea de a răspunde la chestii care mă interesează.

Dar nu. Bombardamentul cu linkuri de youtube continuă. Much to my despair.

Băi, "băeţi cucueţi" - aveţi impresia că un link de youtube suplineşte o conversaţie inteligentă? Dacă aveţi această impresie - cred că ar trebui să o revizuiţi urgent. Nu vorbesc în numele altora, poate altora le-o fi plăcând, dar guess what! Eu, când primesc link de pe youtube, îi dau close direct.

Prin bombardamentul youtube, individul strecoară o întrebare: de ce cartea mea are un copil pe copertă şi o femeie tânără pe spate? Adâncă întrebare, ce să spun! Cartea nu are un copil pe copertă ci o variantă a lui Sappho din Pompei, iar pe spate are reclama sponsorului. Dar de ce să nu fuţi omul la melodie cu o întrebare idioată, dacă tot ai net şi poţi?

Pe lângă toate astea, evident continuă teroarea youtube. Până când mă văd silită să îi scriu (decent, omeneşte, politicos):

"am si eu o rugaminte. nu imi mai trimite linkuri de pe youtube. stiu si eu sa accesez www.youtube.com daca vreau. multumesc. Lorena"

Şi, pentru voi cei care vă întrebaţi de ce devin agresivă - uite de ce! pentru că vorba bună nu duce nicăieri, şi ploaia de iutubăraie continuă. Revin (tot omeneşte, tot politicos):

"CRED CĂ TE-AM RUGAT SUFICIENT DE FRUMOS SĂ NU ÎMI MAI TRIMIŢI LINKURI DE YOUTUBE. MULŢUMESC. L."

Evident, nimic! Futaiul la melodie goes on & on & on... Şi am izbucnit:

"DE CÂTE ORI TREBUIE SĂ ŢI SE REPETE SĂ NU ÎMI MAI TRIMIŢI LINKURI DE PE YOUTUBE??????

DECI; POATE DACĂ ÎŢI SCRIU CUVINTELE UNUL CÂTE UNUL ÎNŢELEGI:

NU

ÎMI

MAI

TRIMITE

LINKURI

DE

PE

YOUTUBE!

Chiar nu se poate să ne înţelegem politicos? Trebuie să ne dăm IGNORE şi alte cele?"

Şi, clocotind de furie, scriam o primă versiune a acestei postări, când - minune. Răspuns:

"eu te-am intrebat ceva legat de o carte de a ta dar tu nu mi-ai raspuns.."

Ce legătură o fi având sezonul cu fazonul - adică nerăspunsul meu cu iutubăraia, Dumnezeule? îmi smulg eu părul din cap. Şi îl şi întreb:

"Si asta e motiv sa ma sufoci cu linkuri de pe youtube desi e a treia oara cand iti scriu sa incetezi? Nu prea vad logica. Pe bune."

Şi, pe când scriam o versiune furioasă la culme a acestei postări, primesc ceea ce nu mă aşteptam să primesc. O formă oarecare de scuze. Fapt care m-a determinat să şterg acea primă versiune, convinsă cum sunt eu de capacitatea fiinţei umane de a se autodepăşi.

"sorry nu am stiut k te sup asa repede, promit sa nu iti mai trimit dak tu asa vrei..eu unul trimit la toti din lista mea :).."

Bun, zic eu. Omul a înţeles. Atunci, nu îi demasc prostia, treacă de la mine, ni se întâmplă tuturor să greşim. Şi îi scriu împăciuitor:

"unde ma supar repede? e al treilea mesaj pe care ti-l trimit insistand sa incetezi cu linkurile de youtube. Asta numesti tu suparare repede?
OK, multumesc ca pe viitor nu imi mai trimiti. Toate cele bune. L."

Şi consider cazul clasat.

Clasat? Ei, aş! Peste câteva ore, individul revine:

"oare la ce te-ai gandit cand ai spus k nu te superi repede?:)"

Deşi îi dădusem RE: deci putea vedea clar la ce mă referisem - la propriile lui cuvinte.

Oooooffff, iarăşi tu! mă apucă pe mine un nou val de disperare lungă, slabă şi zăludă ca toamna lui Topîrceanu. Şi îi scriu - în ideea de a fi lăsată naibii & dracului în pace:

"Nu am făcut decât să citez din ce ai scris tu: "sorry nu am stiut k te sup asa repede, promit sa nu iti mai trimit dak tu asa vrei. "

Şi să spui că unul se supără repede după ce îţi cere de trei ori să nu mai faci o chestie, şi tu continui să o faci... e chiar aiurea. Dar, mă rog.

Pa! L."

Dacă tu, stimate cititor, primeşti un astfel de mesaj, înţelegi, presupun, că omul încearcă să îţi semnalizeze din răspunteri: LASĂ-NEEEEE /LASĂ-NEEEEEE / CĂ NE-AI OMORÂÂÂÂÂÂÂT...

Şi, again, consider cazul clasat.

Şi, again, ei, aş!

4 (!!!!) mesaje mă aşteptau de la ciotăţeanul în cauză zicând aşa:

1. parca spune-ai k dai delete..sau te-ai concentrat prea mult :D

(concentrat prea mult la ce? da, m-am concentrat. la cu totul alte chestii decât pisălogimea-voastră. dar nu răspund.)

2. dak iti dau eu delete?

(vai, ce rău o să-mi pară... de nu am cuvinte!)

3. dak ar fi sa iti dau eu delete cu siguranta iti va parea rau..?!

(o, da... n-o să mai aibă cine să mă plictisească. viaţa va fi paradisiac de frumoasă.)

4. si nu gandi aiurea tu ca nu le stii u pe toate..

(eh, când începe lumea să bată cîmpii despre ce ştiu / ce gândesc / ce cred eu, de parcă ar fi fost în vizită de lucru în creierul meu, se pune capacul. DELETE! BAN! CARTONAŞ ROŞU! PAAA!)

Acum, aştept liniştită înjurăturile tuturor celor care practică toate metodele de mai sus. Măcar să mai banez o gaşcă de terorişti.

Later edit: nu, blogul ăsta nu se va transforma în "Istoria prostiei umane de la origini şi până în prezent." Viitoarea mea postare va fi cu margarete şi bondăraşi - chiar dacă va trece un an până atunci!

Teoria conspiraţiei universale

Lorena Lupu — Thu, 19 Jun 2008 21:34:01 +0000

Azi, în metrou. Un tinerel cu o faţă extrem de naivă şi abundenţă de acnee, disperat:

-Cum se ajunge la Universitate?

(Metroul se apropia de Victoriei - linia 1.)

O gaşcă de trei liceeni:

-Trebuie să schimbi. Cobori aici şi-ţi arătăm de unde iei spre Universitate.

-Cee faceţi, mă!?

Cel care intervenise jupiterian şi baritonal era un moş gras, cu buze răsfrânte, pleoape răsfrînte, fălci răsfrânte. Dar energic. Deci, nu se depunea totul, o parte se transforma în energie :D .

-Ce faceţi, mă? Vreţi să ademeniţi copilu', să îl corupeţi, să îl atrageţi cu tertipuri!? urla el de răsuna tot vagonul. Vreţi să îl tentaţi să se drogheze cu voi, sau să omoare pe cineva cu voi? Dar nu vă e ruşine? Golani neruşinaţi!

Metroul se opreşte la Victoriei. Unul din liceeni, intimidat:

-Aici se schimbă...

-Băăă, neruşinatule, nu ţi-ar fi ruşine!? Încerci să corupi copilul ăsta nevinovat, să-l tragi cu tine în păcat!? Tinere, dacă ai puţină minte, nu te duce cu ei!

Liceenii coboară, metroul porneşte spre Gara de Nord. Unii pasageri râd pe înfundate. Moşul:

-Băi, tinere, în viaţă te paşte multe pericole grave şi mulţi din ăştia care vrea să te atragă în capcane. Dar tu trebuie să fii bărbat, să prevezi totul, şi să spui întotdeauna NU. Pentru că hoţii şi bandiţii atâta aşteaptă. Dacă te duceai cu ei, poate te jefuia. Poate te droga. Poate, Doamne fereşte, doi te ţinea şi unul se culca cu tine. Mă înţelegi? Adică te batjocorea. Poate te batjocorea toţi trei!

Ageamiul dă din cap, adânc pătruns. Moşul:

-Lumea asta e plină de ticăloşi. De monştri. De oameni care vrea să te prostească şi să te lase în pielea goală. Ăştia abia aştepta să te drogheze. Bine că nu te-ai dus cu ei. Ai dovedit că eşti bărbat adevărat.

Şi dă-i tot aşa, până la Gara de Nord, unde moşul coboară. Ageamiul, disperat:

-Nu vă supăraţi, totuşi, eu cum ajung la Universitate?

-Te dai jos la prima, iei două staţii înapoi până la Victoriei şi schimbi metroul, am intervenit eu.

În ochii lui a înflorit o urmă de bănuială. Dacă eram şi eu în cârdăşie cu gaşca de delincvenţi minori?

...şi un pic de politică

Lorena Lupu — Thu, 05 Jun 2008 08:28:55 +0000

M-am jurat ca peste dânsa să trec falnic, fără păs, dar dacă dânsa mi se înfige în permanenţă în vizor şi imploră o doză de mu!e, cine sunt eu să refuz?

Orice trecător prin Piaţa Obor îl ştie pe nenea ăla tulburat şi grizonat, care perorează, proferează, împroaşcă, biciuieşte, tăvăleşte. Oricine vrea - şi mai ales, oricine nu vrea! - să-l asculte are de fagocitat o serie de maxime, cugetări, sentinţe. Cum că "Cine se îmbogăţeşte repede, ăla care munceşte sau ăla care fură?" În faţa lui se întind străzi reparate, sclipeşte staţia de metrou nou-nouţă, trece vesel tramvaiul pe linia refăcută. (A nu se înţelege greşit, nu am nici o tandreţe faţă de autorităţi, pur şi simplu enumăr lucruri care se văd cu ochiul liber.) Omul, evident, nu vede decât ceea ce îl interesează, urlă în continuare. Emite tone de clişee din înţelepciunea poporului românesc, care este.

La un moment dat, se opreşte. Până şi inepuizabilii lui plămâni cer o gură de apă.

-Domnule, am şi eu o întrebare. Dumneavoastră chiar credeţi tot ce aberaţi pe-aici?

-E treaba mea, da?

Acum, şi io, ca gâgă: păi dacă e treaba lui ce crede, de ce nu îşi ţine părerile acasă?

Eşti poet de dai în gropi

Lorena Lupu — Tue, 22 Apr 2008 21:54:15 +0000

Aflu azi de pe site-ul Evenimentului Zilei un eveniment al nopţii: cică un crater de pe Mercur a primit numele neperechelui nostru Eminescu. Mai mult, Evenimentul Zilei comentează măreţul eveniment cu o frază de care am râs până am făcut febră musculară: "Mihai Eminescu, îndrăgostit de Veronica Micle, i-a scris acesteia poemul de dragoste "Luceafărul", iar acum el are locul său pe Mercur, fiind Luceafărul Nopţii." Are locul său pe Mercur, sub formă de groapă. O adevărată soartă de Luceafăr, ce spuneţi?

"Vezi tu, Veronico, steaua aia atât de sclipitoare? Să ştii că are o gaură care într-o bună zi o să poarte numele-mi!"

Apoi, în drum spre casă, mi-am dat seama că de fapt drumurile capitalei noastre dragi sunt foarte ofertante. Pot găzdui cu drag întreaga literatură europeană. Indiferent de gen, epocă sau stil.

LATER EDIT:

Doamnelor şi domnilor, iată-l pe Eminescu!

...utere

Lorena Lupu — Tue, 15 Apr 2008 21:47:10 +0000

Ieri au fost premiile Uniunii Teatrale din România care se sigluieşte de una singură UNITER, dar care, cum bine remarca cineva, ar trebui să se sigluiască UTR. Sau, la lectură, ...utere.

Premiile ...utere au fost cât se poate de... (aici nu găsesc o rimă, vâna poetică mă părăseşte. Unde eeeeeşti, vână poeticăăăăăă? Nimic nicăieri? OK. N-avem rimă. Deci, suntem douămiişti. :D

A fost cât se poate de ...utere numărul impresionant de gafe al ălui-mai-utere-dntre-toţi, Preş. UTR Caramitru. Să-l fi auzit pe Preş. traducând din engleză în română ce înţelegea el din spusele alteţei sale prinţul Georg Friedrich, invitat al casei regale din România - adică ce spunea unul şi ce înţelegea celălalt - era un moment demn de bancurile cu Bulă şi Ştrulă. Pe dramaturgul Mihai Ignat l-a botezat Mircea. (Şi dramaturgul jenat nu a suflat nici pâs. :) ) Mă aşteptam iar la momentul Florin-Persic-senior-neterminat al serii, dar nu a fost nevoie. Caramitru l-a suplinit cu brio. Actor multilateral, ce vrei?

Apoi - în fiecare an, sesizez că apare câte un trend de a încasa premii. Un mod de a. Anul ăsta, modul de a le încasa a fost acela de a mima un infantilism tembel şi a începe: "Vaaaai, am aşaaaa nişte emoţiiiii..." Şi dacă la premiul de debut mai mergea, să vezi ditamai fomeile în toată firea, boite ca Voroneţu' având "aşaaaaaa emoţiiiiii" friza penibilul, pateticul, ridicolul, ilarul şi tot ce vreţi voi să frizeze.

Culmea "unor asemenea emoţii" a atins-o madam Rodica Mandache, care e o actriţă imensă, monumentală, putem spune, dar pe care eu personal n-o pot suferi. De ce? Pentru că mi se pare de o falsitate hidoasă în tot ce face, nu o cred nici o clipă, şi are o anume mâţâială afectată şi calpă, o amabilitate de suprafaţă, rece ca lama unui cuţit, şi un anume aspect gelatinos care îmi aminteşte de scârba pe care o aveam faţă de meduze când eram copil. Ce a câştigat această distinsă doamnă?

A câştigat dreptul de a-l prezenta pe Marian Râlea. Şi cum a făcut-o? Îndulcindu-şi vocea până la diabet, făcând pe copiliţa simpatică - cu toate detaliile enumerate mai sus. Eu regretam că nu am la mine pungi - cum îmi luam în excursiile de la şcoală, din cauza răului de maşină.

Şi desigur, ză greit winner of ză ivning, ză grei dairector Andrei Şerban, şi magnificul său stil epistolar, care bate tot. Omul ăsta face totul prin scrisori. Plăteşte poliţe, taie, spânzură, pune la punct, înjunghie etc. Presupun că şi virginitatea tot prin poştă şi-a pierdut-o. (Bine măcar că n-a avut şi ăsta "aşaaaaa nişteee emoţiiii". (Dar vă voi scrie o dată o "scrisoare imaginară de Andrei Şerban" :) )

Momente care m-au impresionat? Hai, că au fost şi din astea. De exemplu, momentul de reculegere cu chipurile actorilor care au murit anul trecut m-a făcut să plâng în hohote. Şi frumos a fost momentul Alifantisului, care are cea mai tulburătoare voce masculină - bine, exagerez, dar în contextul "atâââtor emoţii", sobrietatea lui era ca o gură de aer proaspăt - şi o dulce rârâială. Şi a cântat melodia mea favorită din repertoriul lui. "De-aş avea patru dromadere..." M-am bucurat că a câştigat Ofelia Popii, care e o actriţă excelentă. Ţineam cu ea din tot sufletul. Dar când a pus şi ea placa bine-cunoscută cu emoţii, mi-a venit să-mi smulg părul din cap. Şi haios a fost actorul clujean Andras Hathazi, câştigător al Premiului de Interpretare Masculină, care a ştiut să-şi ia premiul cu umor şi autoironie: "poate mă văd şi pe mine regizorii de film".

Păi să vă vadă, domnule H! Evident, umorul dumneavoastră va da mai bine pe peliculă decât atâtea emoţii false. :)

Întrebări fără rost în engleză...

Lorena Lupu — Thu, 10 Apr 2008 08:08:48 +0000

De câteva zile, mi-e o lene penală să scriu (deh, gânditul doare :) ), şi, când era să mor io definitiv de ruşine pentru că stagnez, vine simonarrr şi îmi dă o magnifică leapşă, constând într-o serie de întrebări deştepte în limba engleză, care nu folosesc nimănui cu nimic, nu spun nimic nou şi... pur şi simplu sunt o pierdere de vreme daaaaar... praf în ochii cititorilor care aşteaptă o nouă postare. Deci, să dăm frumos un clickulete pe numele ei din blogroll, copy/paste, delete răspunsurile ei şi GO!
Does a kiss make you feel better?

Depends on the initial condition. And the intensity of the kiss.

Have you ever passed out on the bathroom floor?

I had various activities on the bathroom floor but I never passed out. :(

Do you start the water before you get in the shower or when you get in?

Instead of. (:) )

What did you do today?

Nothing worth mentioning.

Have you ever brushed your teeth in the shower?

I usually do, because I'm always in a hurry, and I combine various morning activities in a harmonious way.

Have you had more than 3 boyfriends/girlfriends at the same time?

Next question, pleeeease!

Have you ever thought about your death?

I used to have suicidal thoughts as I teenager. Then, I stopped reading Cioran.

Are you paranoid?

Obviously. Paranoia is the best means of self-defence. :)

Would you rather be in a permanent relationship or play the field?

Both, if possible. Simultaneously.

What is your favorite sport to watch?

I never like to watch, I like to be in the spotlight.

What color is your shower curtain?

Actually, I don't have one. I have nothing to hide.

Have you ever had stitches?

I hate them.

How long ago did you hug someone?

I actually avoid hugs. Especially when I'm not convinced that they are honest.

What are you doing tomorrow?

I'll find out then.

Have you ever given money to a homeless person?

I usually did, during exams and harsh periods, to get some credit in the eyes of God. :)

Have you ever run over an animal?

Over my cat, while I was sleeping. I must mention, we share the bed. But my cat always scratched me in response.

Whats your favorite cereal?

Maize, obviously. Let us not forget I'm an authentic Romanian girl.

Have you ever had an Oreo with peanut butter?

What is an Oreo?

What are you doing this moment?

Answering your silly questions, dam'it!

Would you kiss someone of the same sex for 100 bucks?

I did it for free so many times... Ask me if I'd kiss someone of the opposite sex for 100 bucks.

Where’s your favorite place to be?

On the road to...

What’s your favorite song?

There are too many of them.

Are you more of a coffee or alcohol drinker?

I'm more of a coffee maniac.

Have you ever thrown shoes on a telephone wire?

What would be the point?

Have you ever been skinny dipping?

I'm not that brave.

Have you ever climbed up a water tower?

No, but I climb the stairs to the fourth floor every day. The elevator is never working.

Do you dream in black and white?

Unfortunately I never remember my dreams in the morning.

Do you snore?

I never remember that either.

Have you ever thought about being a model?

A role model, perhaps.

Are you a redneck?

And if I was, do you think I would admit it in front of so many people?

Funniest thing you heard all day?

A joke somone sent me on the messenger. But I'll be egotistical enough not to share it with you.

Have you ever gotten a mosquito bite on your face?

Oh, yes! Mosquitos love to suck me...

What are you afraid of?

My friends. I know I can deal with my enemies.

What does the 10th text message in your inbox say?

"Do you have a cute kid? Enter a photo in our competition!"

What does the 10th message in your outbox say?

"I'm confident that I can do it, if you trust me, too. Nothing can be done without trust." (translation in English by Lorena Lupu)

Do you like someone?

Well... I don't know.

Do they know you like them?

Why do you use the plural? :)

Bun, cam asta ar fi. Leapşa se duce la dadatroll, uite-aşa, să sufere şi el, ce, numa' eu?

Google Me Softly

Lorena Lupu — Mon, 24 Mar 2008 21:02:16 +0000

Azi luăm o pauză de ţigară de la fantezii, să ne mai hlizim o ţîră de recolta căutărilor de pe google care au ajuns pe pagina mea. Să-i zicem "Poşta redacţiei" sau "Aveţi vreo nedumerire? Cerasela Sentiment vă răspunde."

Omitem căutările lorena lupu, rondo capriccioso, lorena lupu rondo sau loredana (de câte ori să subliniez că mă cheamă LORENA. lorena cu trei silabe, nu loredana cu 4!) rondo capriciosso - capriccioso sau mai simplu capricioso. Astea sunt oarecum la obiect.

Dar lumea mai caută şi următoarele:

toate muzicile cu copilul de aur - hai, mă, kultule, pe bune? chiar pe toate? şi tocmai la mine pe blog ţi-ai găsit să le cauţi?

nume pisoi - răspuns simplu: pulică

se caută google - asta e deja culmea contrarierii şi a stupefacţiei. să cauţi google pe google!

ore suplimentare - alţii fug de ele ca de dracu' iar tu le cauţi cu lumânarea?

colaje pe muzică de vals - colaje? gata făcute? muie ţi-s posmagii, cucoană?

ridichea - în vecini e un supermarket. încercaţi acolo.

farmaciştii eliberează antibiotice - extraordinar, ce descoperire epocală!

poet grandoman - un defect nu ajunge, nene? dacă eu aş căuta "urât prost" cum ar?

greutatea sufletului - îmi pare rău, cântaru' de suflete l-am uitat pe blog la terorista, când am comentat-o ultima oară. :)

mias fi vandut si sufletu - eu n-am nimic împotrivă. mai e o singură problemă. să găseşti un cumpărător.

cand si cine a inventat televizorul - căutare care apare ÎN FIECARE ZI. Răspuns: HABAR NU AM. Şi dacă nu afli răspunsul, de ce îţi reiei căutarea în fiecare zi? Sau o fi ca-n mitul lui Sisif: omul e blestemat să uite seara cine a inventat televizorul, şi să îşi reia căutarea, cu forţe noi, a doua zi?

intoxicate cu belladonna - ba intoxică-te tu!

pule mici - dar jucăuşe, nu? altă căutare care apare zilnic. se pare că şi varianta mini are adepţii ei. :)

nenea cosmos - vă scutesc de efort. mereţi direct pe http://nenea.wordpress.com. Dacă n-oi fi tu, nene cosmos, care te gugăleşti de unul singur.

despre data pascala ortodoxa - mamma mia, am ajuns să găzduiesc şi oiţele Domnului. Eu, Lupu!

închisoarea din los angeles deţinuţi - eventual, vrei şi un tabel nominal?

cum se zice corect inspre sau expres? - grea dilemă. în timp ce mă duceam expres casă, mă gândeam înspre la ea. :)

idealul meu în viaţă e femeia - afemeiatule!

avem nevoie de reţetă medicală pentru pi -...tpalac într-un copac, nu?

cpb lorena lupu - îl chinuie pe cineva grija. dar rău de tot, pentru că revine şi a doua zi. desigur, fără a afla nimic. sau, ca şi cel cu televizorul... are zilnic o treabă.

dacă mă înec cu o bucată de măr? - se îngrijorează cineva referitor la propriul destin. tindem să zicem: "scapă lumea de un prost", dar ne abţinem.

exemple paronime - originar - original; imanent - iminent; familiar - familial; şi nu în ultimul rând karate kid - cară-te kid!

balerini pt 2008 - de ce, ăia pt. 2007 au expirat? deja?

povestiri cu pulă - recomand căutare cu "ion creangă". ăla le are îmbujorate, şi răzbelite, şi înfoiete, de-a mai mare dragu'!

nu pot să scriu tasta g - păi tocmai ai scris-o!

filme cu sărutări - ei, da! el nu caută filme porno, precum confraţii săi meschini, el e sensibil şi suav. vrea doar sărutări... în rest, pune capu' la contribuţie!

cum se cultivă napii? - ei, aici m-ai prins. habar nu am.

unde se vinde în Sibiu flute? - dacă afli, lasă un comment. Recunosc, şi eu m-aş flute cu plăcere... :P

Poştă, mail şi messenger

Lorena Lupu — Sun, 16 Mar 2008 23:00:49 +0000

E foarte interesant să ne uităm în urmă, să vedem cum biografii invadau viaţa, corespondenţa şi maculatoarele câte unui scriitor consacrat. Cum îi publicau "caieţelele", "corespondenţa cu cel mai bun prieten", "corespondenţa cu iubita".

Acum, mă întreb, când douămiiştii s-or coace şi s-or cerne - şi or începe să moară dintre ei, lucru care va duce inevitabil la integrarea lor în pleiada de valori nemuritoare a literaturii române :) ... din ce vor cita biografii lor?

Le vor sparge parolele de mail? Le vor devasta messenger archive-ul? Le vor răvăşi iesemesurile? Vom citi fraze gen: "În toamna lui 2005, în plină ascensiune şi freamăt al creaţiei, marele douămiist XX îi scria prietenului său: "XX(29.10.2005 01:40:40): ce legătură are perversitatea cu fututul în cur?" Din această problemă cu accentuate conotaţii metafizice a ieşit romanul "Pervers îs, Doamne...", o creaţie de o singularitate incontestabilă în literatura douămiistă.

Sau... remarcăm că marele XX şi colega sa de generaţie YY stăteau ziua-n amiaza mare pe mess, purtând subtile dialoguri virtuale încărcate de semnificaţii absconse, cum ar fi:

XX (05.08.2007 01:23:05): de fapt .. ma intristeaza un pic
YY (05.08.2007 01:23:18): ??... buna
XX (05.08.2007 01:23:21): buna. :) am avut o pisica tot asa neagra
XX (05.08.2007 01:23:25): si a murit
YY (05.08.2007 01:23:57): a mea traieste, si face o mie de prostii zilnic :D
XX (05.08.2007 01:24:05): e motan!

Biografii desprind de aici forţa plină de masculinitate şi de energie a scrierilor lui XX.

Şi... dacă laptopaşul omului e maculatorul lui... vor scoate de pe el Test_de_personulitate.doc, Nu_şterge_că_te_sparg.doc şi Readme.txt şi le vor publica într-o antologie?

(Într-un cuvânt, corespondenţa celor din secolele trecute e genială... parcă ar fi scris-o cu gândul că vor ajunge pe culmile succesului şi le-o va publica cineva. Capitolul "sent messages" al mailului douămiiştilor, şi memoria de mesaje a telefonului lor mobil sunt impropice pentru viitori biografi. :) )

UPDATE: Am făcut o mică modificare în blogroll - am adăugat categoria "best referrer". Adică "cine îmi trimite cei mai mulţi cititori". Best referrer va fi updatat zilnic - în funcţie de rezultatele din statistică. Asta e forma mea de a mulţumi bloggerilor care îmi trimit cititori.

Corespondentul nostru din Viena transmite...

Lorena Lupu — Sat, 15 Mar 2008 19:04:09 +0000

...că românii nu au mâncat lebede!

Principalul responsabil pentru imaginea internaţională negativă a României e România însăşi. În conştiinţa românaşului, mitul mâncătorilor de lebede se perpetuează cam aşa:

Ionescu e ofticat pe Popescu că are slujbă bună şi nevastă frumoasă. Drept pentru care, declară la vreun senseişăn tv:

-S-a ajuns, al dracu' nenorocit, a uitat când era tânăr, n-avea de nici unele, s-a dus să muncească la negru la Viena şi a mâncat lebedele alea!

Popescu la rându-i, e ofticat pe Calistrat D. Calotescu, care are multinaţională. Dă dezminţire într-un tabloid, îl ameninţă pe Ionescu că îi sparge faţa şi atacă la rându-i:

-Eu n-am fost la Viena, prefer Orientul. La Viena a fost domnul Calistrat D. Calotescu. Îl vedeţi cum scoate bani şi pe nări, şi nu vă întrebaţi cum şi-a făcut primul milion??

Calistrat D. Calotescu apare la un talk-show, în prime-time , ameninţă că-l dă în judecată pentru calomnie pe Popescu, apoi îşi aminteşte că are boală pe ministrul Stratulat Strangulatu şi spune:

-De fapt, amicul Strangulatu era în Viena în perioada aia. Şi acum ne aruncă praf în ochi cu moralitatea domniei sale - ne promite pensii mari că-i perioadă electorală, las' că ştim noi...

Ministrul care chiar fusese în Viena în perioada respectivă, se scuză:

-Sunt vegetarian. Dar şoferul meu, Gigel...

Gigel începe să urle:

-Hauleo, mânca-ţi-aj nuca de pe colivă, iar ne discriminejte pe ăjtia de etnicitate... Da' duceţi-vă voi în Egipt, daţi-vă-n sânge, că în doi-trei ani, voi veţi fi minoritatea!

Cine a mâncat lebăda?

Adevărul e că austriecii nu ştiu, şi nu ţin minte nimic să fi mâncat cineva vreo lebădă. Povestea face parte din "Legendele Carpaţilor"... Sau "Legendele Cârpiţilor"?

P.S. Îmi spune cineva ce fonduri s-au alocat anul ăsta pentru repararea imaginii României?

Înec într-o mare de zahăr

Lorena Lupu — Thu, 13 Mar 2008 21:13:24 +0000

Feri-v-ar Dumnezeu şi toţi sfinţii să i se pună cuiva pata pe voi. (adică, să i se pună, nu zic nu, dar să nu uite de faptul că oameni sunteţi şi voi, şi că aveţi nevoie de spaţiu intim.)

---

eu sunt un om prietenos şi amabil. nu mă zborşesc la nimeni pe nemeritate. nu îmi place să ridic vocea, certurile de orice tip îmi repugnă. ador armonia. îmi place să discut, îmi place să cunosc oameni, îmi place să le descopăr personalitatea, originalitatea, gândurile, sentimentele. Umorul. Îmi place să râd cu ei, să plâng cu ei, să mănânc cu ei, să beau, să chefuiesc, să povestesc. Să plecăm la munte şi la mare. Să vânăm vise. Să hăituim idealuri.

Daaaaar... când, de câte ori te trezeşti şi, cu ochii încă lipiţi de somn, sorbindu-ţi cafeaua, deschizi mess-ul şi dai de o mie de mesaje şi offline-uri... când îţi deschizi mailul şi te trezeşti cu căsuţa plină... zi de zi... când ajunge să îţi fie teamă să intri online... când eşti offline, dar ştie că eşti acolo, probabil pentru că are Buddy Spy... începe să te doară stomacul. Toată povestea devine un stress teribil.

Frate, e ok să comunicăm, dar nu mă intoxica. Nu mă sufoca. Nu mă sătura până peste gât de tine. Lasă-mi loc să respir. Caută-mă, nu zic nu, dar mai lasă-mă să te caut şi eu. Nu mă trata de parcă am fi făcut armata împreună - nu, nu zic să ne formalizăm, ca bunicile noastre care beau cafele de 30 de ani şi tot "doamna Păsărescu - doamna Cuculescu" îşi ziceau - dar nici nu ne-am câştigat la belciuge. Puţin respect n-a omorât pe nimeni. E dreptul meu de om să am "Busy" la status - asta înseamnă că lucrez, mă concentrez şi pisălogeala mă deranjează. Poate ai şi tu treburi, nu?

-----

Acum, de exemplu, mă doare capul. Poate am hărţuit şi eu pe câte unii-unele, din prea multă dragoste. Dar... nu aşa. Nu m-am băgat pe gâtul lor ca albastrul de metil. Am ştiut să-i las să li se facă dor de mine. Şi li s-a făcut. Dar dacă îi cicăleam regulat şi metodic, sigur nu li se făcea.

----

Şi după ce îmi faci creierii omletă, mai ai şi tupeul să mă acuzi că sunt nesuferită? Dar pe tine nu te vezi?

Propranololul... şi sufletu'n rai

Lorena Lupu — Tue, 11 Mar 2008 00:24:09 +0000

Eu am o chestie numită aritmie cardiacă. Uneori, din cauza ei, mă apucă tremurul. Dar, după ce s-a constatat că ambele sunt "esenţiale" - adică aşa m-am născut eu, şi nu ai cum s-o dregi, nici să vrei - un doctor mişto mi-a recomandat propranolol în concentraţie minimă.

Adică... în momentul în care îmi bătea inima ca Yamato Drummers of Japan - luam pastiluţa şi pulsul se ogoia frumos, tremurul dispărea... era super eficient, fără efecte secundare, fără dependenţă, fără alte cele.

Azi, mi se termină propranololul. De fapt, mi se terminase de vreo zece zile, dar fusesem cool şi zen, nu simţisem nevoia.

Dar tot azi simt că inima începe concertul Yamato. Drummers of Japan. Hop şi un Sensiblu în cale. "Farmacia care te face şi te drege". Bun, intru în Sensiblu.

-Vă rog, un flacon de Propranolol.

-Reţetă aveţi?

-Nu, dar am mai luat.

-Ce concentraţie?

-Minimă.

(Între timp, îmi bătea inima de mă turba.)

-Pentru ce vă trebuie?

("Să mi-l bag în cur pe post de supozitor", zise un gând şăgalnic.)

-Aritmie cardiacă.

-Îmi pare rău, fără reţetă nu vă dau.

Deci, să recapitulăm: unu' - pe jumătate verde la faţă - îţi spune că ăla e medicamentul care îi trebuie. Îi e suficient în concentraţie minimă, că îl ia ocazional, când se găseşte aritmia să îl zgâlţâie la coarde. Îţi spune că l-a luat, îţi spune şi pentru ce, îţi spune că îi trebuie. Iar tu... ia să-ţi arăţi, o dată în viaţă, muşchii demiurgici de farmacistă ofuscată pe viaţă!

NU! Fără prescripţie medicală, nu! Că aşa consider eu că e bine! (Da-ţi-ar D-zeu o suferinţă "esenţială", leacul la un geam distanţă, şi, între tine şi leac, o muiere de-asta înţepată şi afectată, de-alde tine, să vezi cum e!)

În legătură cu Roblogfest 2008

Lorena Lupu — Mon, 03 Mar 2008 14:30:02 +0000

Aflu de pe www.roblogfest.ro, că cineva nu are de lucru şi încearcă să îmi compromită blogul cu tot soiul de manevre. Aş aprecia ca acel cineva să se potolească.

Nu ştiu dacă ceea ce faci tu e o încercare de a mă susţine - cu efect contrar - sau o încercare de a mă pune într-o lumină proastă. Eu mă detaşez de orice fel de activităţi de acest gen. Oricum, activitatea ta e monitorizată, deci problema poate fi considerată rezolvată.

Îmi pare rău că lucrul acesta i s-a întâmplat blogului meu, şi îi mulţumesc lui adi ciubotaru, că mi-a atras atenţia.

Doi roakeri

Lorena Lupu — Sun, 02 Mar 2008 07:34:47 +0000

Îmi amintesc acum o chestie din ciclul "Viaţa e de căcat". Şi anume un concert de rock. Să nu înţelegeţi din asta că era un concert prost, sau aşa ceva. Era chiar memorabil.

Dar partea extrem de memorabilă a acestui concert era o paralelă extrem de interesantă între solistul vocal şi cel cu care mă dusesem acolo. Amândoi visaseră să fie staruri rock. Amândoi erau cunoscători, aveau voce, timbru (fiscal), prezenţă, tot tacâmul. Dar...

Tipul de pe scenă avea ochi reci şi goi, şi presta versurile respective cu atâta lipsă de implicare şi logică, încât le-ai fi putut înlocui cu succes cu cartea de telefoane, şi n-ai fi sesizat, tu, ascultător, nici o diferenţă. Faptul că nu izbuteşte să cânte şi să gândească în acelaşi timp era răcnitor la cer. Dar era star; înconjurat de răcnetele dezlănţuite ale fanilor.

Tipul cu care discutam era o persoană sensibilă şi subtilă. (Un bărbat atipic, să zicem :) ). Avea voce poate chiar mai bună decât a ăluia, o privire vie şi expresivă, o intuiţie şi un umor care ar fi putut înzestra cu sens până şi "Foaie-verde-trei-surcele-Cură-apa-n-beci". Dar nu avusese ZĂ CHANCE. Făcuse el altele mai faine... dar îşi dorea asta. Şi totuşi... nu.

De ce e viaţa asta aşa, de căcat?

O gazdă de nota zece

Lorena Lupu — Sat, 23 Feb 2008 16:19:00 +0000

Îmi trimite azi stimabilul domn Gelu Vlasin un mail... invitaţie să mă alătur proiectului său "Reţeaua literară". Eu... n-am de lucru, dau O.K.

Ce eşti întrebat la înscrierea într-un proiect cultural? "Relationship status!" Adică dacă eşti, nu eşti, ce faci, şi cu cine? Eu mi-am uitat pricepătorul prin vecini, nu înţeleg ce legătură are chestia asta cu idee de reţea culturală. Dacă era agenţie matrimonială înţelegeam. Dar aşa, nu văd legătura.

A doua întrebare obligatorie pentru înscriere: "Mai crezi in cultura, in literatura, in poezie, in valoare?" Asta, desigur, adresată unui om care în momentul respectiv, stătea pe un website numit reţeaua literară, completând un formular de înscriere. Nemaivorbind că şi aici pot exista oameni care cred în cultură, dar preferă artele plastice. Sau oameni care cred în literatură, dar preferă proza. Într-un cuvânt, cele două întrebări ale formularului de înscriere - la care, repet, am fost invitată, şi căruia, insist, îi dedic din timpul meu! - mi se par, una un atentat la intimitate, cealaltă, o întrebare absolut inutilă.

Bun! Îmi permit şi eu un feedback referitor la acest lucru: "ce întrebări dăjtepte pentru o reţea care se dă literară!!!!

păcat că la relationship status nu scrie opţiunea 5: "şi ce vă chinuie grija"?? jur că aş fi ales-o pe aia. :)

doo la mână: întrebarea "mai credeţi în bla-bla-bla" pentru unu' care se oboseşte să se înscrie în ceva numit "reţea literară" e o (uşoară) bătaie de joc."

Şi mi se răspunde:

"Draga Lorena, lasa actoria la o parte si mistocareala in alta ca aici nu esti nici in paginile unui ziar de "senzatie" care accepta limbaj cica "dezinhibat" si nici pe maidanul social al unui sistem care promoveaza incultura, zgomotul de dragul zgomotului si violenta de limbaj de dragul cresterii audientei. Frustrarile poti sa le pastrezi pentru amicii tai. Poate reusesti sa te civilizezi si sa-ti dai seama ca "buricul pamantului" este un concept inventat pentru grandomanii care-si imagineaza ca rastoarna lumea printr-un comportament sictirit si tocmai bun de pus in rama pe culoarele unui teatru care si-a pierdut de mult credibilitatea... "

(Citatul e luat cu copy-paste, să nu avem discuţii ulterioare legate de calomnie. Altfel spus, tu atragi atenţia că există două bube, şi ţi se răspunde cu o ploaie de invective. Cu un atac general la persoană, care nu are nici o legătură cu cele două întrebări simple, puse de mine.)

Bun. Tu, conştient că e dreptul tău de fraier care şi-a luat din timpul lui pentru a da curs unei invitaţii să spui ce anume nu ţi se pare potrivit, reformulezi pe un limbaj de salon:

"stimate domn, deocamdată mi-aţi adresat o jignire complet nemotivată: "buricul pământului", cu forma elegantă "grandoman", în timp ce eu remarcam, pe drept cuvânt, două aspecte absolut relevante:

1. nu cred că "relationship status"-ul nimănui ar fi relevant pentru o "reţea literară".

2.întrebarea cu "mai crezi în etc-etc" pentru un om care s-a înscris aici este, să spunem aşa, în plus.

3. nu cred că am etalat vreo frustrare, prin faptul că mi-am exprimat un punct de vedere corect

4. deocamdată cel care mi se adresează absolut necivilizat, sunteţi dvs. aşa vă trataţi în general, membrii care vă oferă creditul de a se înscrie în reţeaua dvs? "

Desigur, faptul că ai reformulat problema nu e luat în considerare - evident, răspunsul la întrebările tale e ocolit încă o dată, dar ţi se răspunde prin al doilea atac la persoană:

"Poate ca la Sfantu Gheorghe atitudinea rebela este inteleasa in cel mai radical mod cu putinta sau poate ca tine de criteriul celor 7 ani de acasa. Modul in care cineva intra intr-o retea culturala este intr-un fel cartea de visita pentru relationarile viitoare. Pentru orice om de bun simt, care vrea sa se situeze corespunzator intr-o comunitate de intelectuali, intrebarile initiale au mai mult sau mai putina relevanta atat timp cat ele nu exprima un continut xenofob, rasist sau care aduce un prejudiciu social, moral, religios, etc. Cred ca este mult mai important continutul materialelor care apar in aceasta comunitate (semnatarii lor sunt intr-adevar oameni de cultura de cea mai inalta tinuta) decat remarcile fara sens la adresa unor chestiuni fara absolut nici o relevanta... "

Şi în momentul în care nu te poţi abţine să nu remarci diferenţa strigătoare la cer dintre "înalta ţinută" declarată, şi tratamentul la care eşti supus:

"stimate domn, remarc aceeaşi atitudine minimalizantă la adresa interlocutorului, şi refuzul de a-i lua în consideraţie observaţiile.

poate aţi putea face dovada "înaltei ţinute" prin răspunsuri adecvate, nu? "

ţi se răspunde "la cel mai înalt nivel cultural":

"pentru ca nu doresc sa-mi consum energiile in dispute inutile si fara sens si pentru ca acesta retea nu este nici pe departe un fel de forum pentru petitii declamative cronice ci o platforma de comunicare la nivel cultural imi rezerv dreptul de-a retrage invitatia facuta dintr-o regretabila eroare... "

(De menţionat: regretabila eroare s-a repetat de vreo patru ori...)

Mediafax You!

Lorena Lupu — Wed, 30 Jan 2008 15:48:31 +0000

lorena lupu: spune-mi te rog ceva de ras
lorena lupu: am o zi nasoala
lorena lupu: si o depresie maaaare
Meszaros Andrei: pai singura chestie misto ce-mi vine in cap ii o stire recenta
Meszaros Andrei: ceva politist din moldova o fost descoperit de presa ca ii Roaker
Meszaros Andrei: si l-or filmat cantand
Meszaros Andrei: bon
lorena lupu: asa, si?
Meszaros Andrei: s-or dus la sectia de politie de care apartine ca sa ceara detalii de la coleg, unu dintre ei zice politzieneste "la nivel de colectiv au existat cateva declaratii conform careia cativa din colegii numitului X l-au vazut pe acesta cantand pe raza municipiului nostru."