Ceata totala. Nu vad nimic, cu toate ca ma straduiesc din rasputeri sa ies din acest vid. Pe bajbaite, incerc sa descifrez vastul labirint ce mi se intinde in fata ochilor mei; negura noptii se asterne peste ei . . . Nu mai are rost sa ma fortez; am orbit. Cele doua felinare nu`mi mai folosesc chiar la nimic de acum incolo.

Trebuie sa intru in joc. Fara sa vreau, devin unul din pionii principali. Mai bine zis, singurul pion ,caci ceilalti presupun ca stau pe tusa, doar eu nu`i vad nicaieri. Poate se ascund, poate nu vor sa`si dezvaluie identitatea , sau poate, pur si simplu, ei exista doar in imaginatia mea bolnava. . . Totusi, cam multe ipoteze. Mica este probabilitatea ca una din ele sa aibe valoarea de adevar pozitiva. Ca sa aflu asta, trebuie sa actionez, sa fac prima mea miscare. Doar in felul acesta ma voi apropia de deznodamant, putand concluziona adevaratele reguli ale jocului cu care eu sunt pe cale de a ma familiariza.

Doar eu si EL. EU mica, nesigura si putin speriata ; EL nemarginit, arogant si sobru. Fac un pas inapoi, EL pare ca se apropie tot mai mult. Eu tac, EL reda fidel ecoul mintii mele. Ma panichez, EL pare mai sigur ca oricand. Razboiul mintilor incepe; nu mai exista cale de intoarcere. . . 2 jucatori, 1 singur maestru, 1 singura miza: perosnalitatea mea, modul meu de a gandi si de a actiona, „ la pachet ” cu gandurile, sentimentele si trairile pe care le`am interiorizat.

JOCUL incepe. Nelinistea din mine dura deja de prea mult, mult prea mult, timp. Subconstientul meu se hranea cu sperante desarte. De ceva vreme incoace, ma minteam pe mine insami [ it hurts so bad ] ca „va trece”. Ce doare insa cel mai tare e faptul ca faceam acest lucru aflandu`ma in deplinatatea facultatilor mintale. Inca nu s`a nascut medicul pentru a diagnostica acest tip de suferinta. Sufletul meu urla in surdina. Cere o protectie superioara, greu de inteles pentru mintile de rand. Si toate astea, de la cine oare ? Cum de la cine ? De la mine , bineinteles! N`am nevoie de nimeni si nimic din exterior. Sunt sigura ca, la finalul luptei, leoaica va triumfa. [as always]

Ne masuram din priviri unul pe altul. Pe masura ce ne apropiem, imi pare tot mai impunator, avand un statut colosal. Ma simt ca o furnica sub bocancul nemilos al unui urias. Se zice ca multii pot fi mutati din loc cu ajutorul mintii. Cum ar fi daca, cu ajutorul mintii mele infantile, l`as putea si eu strivi acest URIAS? Ar fi al dracu` de bine . . .

Pana sa`mi dau eu seama pe ce pozitie ma aflu, EL ma nimiceste; ma tranteste la pamant. Zac intinsa, ca un cadavru viu. Parca`s prinsa intr`o transa. Aud un glas familiar ce ma striga, ma cheama. Acest imbold imi da putere, forta de a ma ridica si de a`i analiza fata LUI bulversata. Nu se astepta sa rezist atacului sau. Mdeah, prostu`, m`a subestimat. Ghinionul lui. Incetul cu incetul, imi recapat curajul in propria`mi fiinta. Un alter ego isi face debutul. De data asta, intrarea are loc „pe usa din fata”. Toti ma admira, ma aclama. Asta da primire`n ring. Asa parca`ti mai vine sa rastorni muntele din loc. Avand un astfel de staff tehnic, am un avans colosal.Iata si pionii de care vorbeam. AS-ul din maneca mi`a fost de mare ajutor in aceasta partida.

„Roata morii se`nvarteste tac-tac-tac ” si in felul asta cel dominat ajunge dominatorul, iar varful piramidal s`a dovedit a fi o simpla bucata inerta de lut.

Lupta se incheie civilizat, fara prea mult tam-tam. Cele 2 minti isi dau seama ca au puteri egale, niciuna din ele neputand`o zdrobi pe cealalta.Cum era de asteptat, EA castiga partida si trece la NIVELUL URMATOR, stagiu in care va intalni un alt el,mai avansat decat cel din partida tocmai castigata.

To Be Continued . . .

nu incerca sa intelegi ceva din ce`am zis caci, pur si simplu, e prea mult pentru mintea ta

Sunt multi credinciosi care se tem de cel rau, sub diversele lui forme: oameni, firea pamanteasca, sau demoni. Indiferent de adversarii cu care te confrunti, Dumnezeu iti da o promisiune: "Nu te va lasa in mainile lui!" L-ai dezonora pe Dumnezeu daca ai continua sa te temi, pentru ca este ca si cum cuvantul Lui nu are nici o greutate pentru tine. Daca credinciosii contunua sa se ingrijoreze, asta se intampla pentru ca ei sunt departe de Dumnezeu si nu ii mai aug glasul, promisiunile, iar ei traiesc o minciuna, ei se ingrijoreaza pentru ca traiesc prin vedere, Satana inca poate sa impresioneze pe oricine, prin Cuvantul lui Dumnezeu noi putem sa stam in fata lui, sa ii zadarnicim toate planurile. Iisus cand a fost ispitit, el a citat scriptura tot timpul. Sa ne punem toata increderea in promisiunea lui Dumnezeu, El este atotputernic, este credincios, El nu poate sa minta, isi va tine cuvantul, promisiunea facuta. Unii se intreaba: "Dar in cazul meu va fi valabil?" Cuvantul lui Dumnezeu este ca o lege de neclintit pentru oricie il crede. El este respectat de orice demon, atunci cand un om se increde in Cuvant. Dumnezeu poate vede de departe pe oricine se increde din inima lui in promisiunile lui Dumnezeu, si El va actiona ca atare.

Omul care si-a dat autogol in prima repriza Deivid.

Sa incepem!:)
In opinia mea pentru a te numi suporter nu trebuie sa te duci pe stadion, sa tipi ca disperatul, sa injuri sau sa scumpi seminte. A fi suporter inseamna o pasiune (netrecatoare), un hobby, o dragoste cum sunt putine in viata. A fi suporter in opinia mea inseamna devotament ( nu de genul celor care astazi tin cu Steaua, maine cu Dinamo). Inseamna acel devotament de a aplauda la 8-0 pentru adversari, de a plange in hohot cand echipa ta favorita a luat gol in minutul '90 si a fost eliminata din semifinalele Uefa Champions League. De a avea forta sa crezi la 3-0 pentru adversari, ca totusi echipa ta poate invinge.

Gesturi ca mersul la stadion si aruncatul cu bricheta, scaune, etc, nu definesc un suporter, ci pur si simplu acest comportament defineste un huligan, un vandal. Pe stadion trebuie sa respecti aceleasi reguli ca pe strada, exista aceleasi legi. In Rusia, huliganismul se pedepseste cu inchisoarea ( si cu totii am auzit de inchisorile rusesti). Injuratul echipei proprii, sau a adversarilor nu definesc termenul de suporter. Te duci la stadion sa vezi un spectacol, nu sa injuri oamenii care isi fac treaba, sau sa scuipi, sa te bati. Un meci de fotbal este un spectacol, unde toate lumea plateste si are aceleasi drepturi.

Suporter inseamna sa iesi pe strada dupa ce echipa ta a fost invinsa, cu fularul cu insemnele echipei, si sa discuti cu oamenii care tin cu alte echipe, sa analizezi, sa tragi concluzi si in final sa arati tuturor ca aceea este echipa ta, buna, proasta, cum este ea. Tu nu tii cu un club pentru un presedinte, sau pentru antrenor, sau mai stiu eu ce jucator ( cum fac fetele spre ex. ). Tu tii cu acel club pentru ca reprezinta o pasiune, ca ai auzit tu cand erai mic ca sunt buni, sau ca au batut pe nu stiu cine, sau ca au fost batuti de nu stiu cine si ai simpatizat cu ei. Un club reprezinta o traditie ( traditie nu inseamna numai sa castigi trofee), un mod de viata, un mod de exprimare a fotbalului, un stil. Ajax vinde jucatori, Real Madrid a aruncat intotdeauna cu bani, Petrolul Baicoi e o echipa cu istorie in divizia C, asta defineste un stil, un mod de viata, o pasiune.

Acestea fiind spuse: pasiunile mele sunt AC Milan, (a fost o vreme Dinamo, dar nu pot sa zic ca sunt suporter in Romania, pentru ca imi schimb preferintele de la o zi la alta din cauza mizerilor din acest campionat), Newcastle United, FC Porto si Fenerbahce Instanbul.
Prietenii mei pot sa confirme faptul ca eu am fost printre singurii care au crezut ca Fenerbahce poate sa bata Chelsea ( am crezut din punctul de vedere al unui suporter, al unei persoane careia ii place fotbalul si careia ii place sa creada ca stie cate ceva despre acest fenomen) si dupa cum tocmai s-a vazut scorul a fost 2-1. Asa cred in fiecare meci, in fiecare dintre echipele cu care tin. Dar nu injur adversarii pe care echipele mele favorite le au, nu bat alti oameni care nu tin cu ele, etc. O sa spuneti bine, bine dar in Romania nu prea sunt asa pasiuni pentru formatiile din exterior. Ei bine va inselati amarnic, majoritatea tinerilor de varsta mea tin cel putin cu o echipa din Italia, Spania, Anglia. Man Utd, Real Madrid au fani peste tot in lume, fani care platesc din greu pentru diferite suveniruri cu echipele favorite. Fani care probabil ca nu omoara alti fani, doar ca sa se numeasca Ultras.

Acestea fiind zise vreau sa multumesc pentru rabdarea care ati avut-o de a citi acest articol lung si sa invit sa raspundeti la intrebarea din titlul printr-un coment:)

Azi, am învăţat o lecţie: lecţia disciplinei. Am mai învăţat matematică. Noi, la matematica, l-am descompus pe 10. L-am descompus în 5 şi 5, am mai avut o temă. Ea s-a numit portretul mamei. Luni, am venit de-acasă la grădi. M-am apucat să mănânc. Apoi am mers la calculator. La calculator m-am jucat jocuri cum ar fi: piticot, paint sau tarzan.

După aceea, când am venit de la calculator, am mers pe semicerc şi am făcut sport. Eu, după ce am făcut sport, am aflat de la doamna că ne putem juca un joc. Jocul se chema şi eu merg la grădiniţă . Eu am început şi am spus: şi eu merg la grădiniţă şi iau cu mine un ghiozdan. Apoi a urmat prietena mea Petra care a spus: şi eu merg la grădiniţă şi iau cu mine un creion şi pentru Niki un ghiozdan. Şi-apoi a urmat prietena mea Diana care a spus: şi eu merg la grădiniţă şi iau cu mine o foarfecă şi pentru Petra un creion iar pentru Niki un ghiozdan. E bun? Până aici merge bine Omule din umbră?

Azi, de ziua mea mi-am sărbătorit ziua de 7 ani. Eu mi-am sărbătorit-o cu prietenii dar o să mi-o sărbătoresc şi cu familia. Eu sper ca atunci când voi creşte mare (spun adevărul de data asta) să devin avocată. Vreau să mă fac avocată pentru că pot ajuta oameni, să pot umbla prin dosare şi nu în ultimul rând să îmi amintesc de prietenii mei şi de familia mea.

Sâmbătă a fost ziua mamei mele. Am sărbătorit ziua ei cu un tort. Tortul se chema diplomat. Era cu fructe. Foarte bune. Şi era în formă de inimă. Eu când s-a făcut seară am rămas cu naşul meu, Omul din umbră. Amândoi  am stat. El mi-a făcut de mâncare şi mi-a fost mereu ca un frate. Doar că el, nu este chiar un frate. Este un naş, un unchi, un dădac, un prieten şi este ca un părinte spiritual (un fel de sensei). Şi el, e Senseiul meu.

Eu cu Omul din Umbră invaţăm lucruri: cum să punem un adversar la pământ sau cum să pui, să loveşti un adversar cu piciorul. Omul din umbră stie o artă. Acea arta se numeşte Wushu. El mereu ma învinge. Vă spun serios. Cad mereu la pământ şi trebuie să-l fac într-un anumit mod. Acel mod, în codul nostru secret, cere să îi spun: Imperator, Dictator, Augusti Fili. Trebuie să mai spun că eu, într-un fel, sunt supusa lui. El mereu când îmi ia ceva, îmi cere să-i spun în acest mod. Atunci când îi voi spune Imperator, Dictator, Augusti Fili, cum v-am spus, el îmi va da ce mi-a luat.

Cam atât am avut de spus pentru ziua de azi. Când mi-am descoperit cadoul meu...blog-ul. La revedere. Sper că o să intraţi pe blogul meu şi să citiţi mesajul meu pentru voi. Să îmi spuneţi dacă v-a plăcut ce v-am spus eu vouă. La revedere încă o dată. Va urez o zi bună! Pe curând!

Primul cliseu cultural care imi vine in minte este lonely wolf, lupul singuratic: un vinator puternic, viclean, care ucide eficient. Nu din placere, ci pentru a supravietui.

In trading, cine crezi ca sint advesarii tai?

• Ceilalti traderi.
• Fondurile de investitii.
• Fondurile de pensii.
• Toate acele forte care doresc sa-ti ia banii, sa profite de pe urma inabilitatii tale.

Gresit. Atunci cine?

Piata?
E un raspuns mai potrivit. Nu ai dusmani, ci esti pus in fata unui sir interminabil, dinamic de cereri si oferte, in care identitatea celui care lanseaza ordinul este diluata de multimea enorma a participantilor la acest joc al comertului. Ei isi cistiga anonimitatea si se contopesc, apartin unui organism viu, in aparenta haotic si discretionar, gata sa-ti ia sau sa-ti dea bani: piata de capital, in toate formele ei de manifestare.

In realitate, in spatele curgerii hipnotice a cifrelor pe ecranul statiei de trading furnizata de brokerul tau, piata iti asterne in fata, asemeni matrix-ului din filmele fratilor Wachowski , un covor de informatii ce ascunde ordinea in dezordine, predictibilitatea in haotic.

Acesta este un posibil raspuns. Dar mai exista unul.

In trading, te lupti in primul rind cu tine. Cu visurile si himerele, cu defectele tale, cu avaritia si lacomia, cu frica sau chiar cu panica. Cu lipsa de disciplina, cu graba, cu superficialitatea.

Cine nu-si cunoaste minusurile, cine nu are in fata harta sufletului sau, cu unghere intunecate si tainice, va esual lamentabil in trading. Va merge din victorie in esec, din paradis in abis. Pentru ca tradingul isi arata mai presus de toate perfidia: te atrage spre nori, te urca la inaltimi ametitoare pentru a te arunca in adincimi subpamintene.

Tradingul ramine o experienta singuratica.Cu avantajele si dezavantajele ce rezulta din aceasta afirmatie.

• n-ai sef
• iti stabilesti programul de lucru cum vrei, in functie de personalitate
• iti trasezi obiectivele dupa dorinta
• iti alegi metoda de lucru dupa preferinte
• nu te streseaza, nu te critica nimeni
• nu trebuie sa conduci, motivezi sau sa te lupti cu subalterni sau angajati

Exista si un revers al medaliei:

• in fata ecranului calculatorului, n-ai cu cine sa te sfatui: decizia iti apartine
• te lupti cu un adversar mult mai puternic decit tine, de unul singur
• lucrind singur, nu poti imparti vina esecului
• nu poti sa te increzi in metodele vindute de altii; trebuie sa testezi totul, sa verifici orice afirmatie
• iti trebuie incredere in propriile forte, in capacitatea ta de a intelege, de a analiza si trage concluzii valide

In fiecare zi cind faci trading, inainte de a deschide computerul, daca te uiti bine la ecranul din fata ta, vei observa o reflexie abia vizibila: esti tu, singurul obstacol cu adevarat important cu care trebuie sa lupti pentru a cistiga o avere la bursa.