Altitudinea medie a oraşului Buşteni este de 850 m. Este una din cele mai populare staţiuni de munte, oferind panorame spectaculoase, o mulţime de oportunităţi şi activităţi de vacanţă, de la schi, la excursii montane. Situat la 135 km de Bucureşti, se întinde 7 km de-a lungul văii între "Vadul Cerbului" şi tunelul săpat în pintenul muntelui "Muchia Lungă".

Odata coborata din masina, m-a izbit in modul cel mai placut  posibil aerul curat, proaspat, parfumat, o odoare de fan proaspat, iarba curata. O nebunie de aer!Inspiram, inspiram si parca voiam sa mai fac ceva rezerve. Cum am ajuns am pornit plimbarea prin gradina.Trebuia sa vizitez in ce stadiu sunt legumele /zarzavaturile, dar trebuia sa verfic si pomii de prin jur: merii, corcodusii, prunii.

Ce trebuie stiut, la tara ( sper sa stiti ) mancarea este dumnezeiasca,  preparata direct de la Mama Natura. Aici si ochiurile (cu mamaliga, prefer eu :) ) sunt de milioane de ori mai bune decat la bloc.Nu stiu daca mai are rost sa va insir felurile de mancare degustate zilele acestea. Ce prefer insa cel mai mult e casul proaspat, cu rosia parfumata culeasa din gradina (foto). Combinatia aceasta  detroneaza cele mai sofisticate feluri de mancare din restaurantele urbane, dupa mine.

Am lamurit-o cu mancarea.Acum, somnul, ei bine, somnul este  cel mai dulce la tara. Camerele inalte, racoroase si intunecoase iti induc o stare hipnotica. Aceste odai devin un vis, un miraj la care aspiri cand te gasesti inghesuit intr-un 32 la peste 30 de grade. La tara nimic nu te perturba, e o liniste profunda, poate doar un concert prelungit al greierilor si  dupa masa , din cand cand, mai auzi cocosul care  marcheaza inca o victorie confirmand cotcodacitul gainii la eliberarea unui nou ou.

Casa este undeva la marginea satului, in fata se intind pajisti si ogoare, iar la vreo 300 de m in fata se afla apa curgatoare a Barladului.Asa ca daca tot am ajuns aici, trebuia sa dam o fuga sa verificam debitul.

L-am luat si pe Ionutz (cainele nostru de paza, fratele lui Vasilica, in fine Vasilica nu mai e, e o poveste lunga).Ii trebuia si lua o pauza de la stransoare, l-am eliberat, asa ca a luat-o la pas inaintea noastra. Eu , tata si Ionutz. Pana acolo, am trecut si am verificat recoltele de porumb, de floarea soarelui,de lucerna tot fiind in drumul nostru, de parca eram in delegatie cu ministrul Agriculturii.

Apropiindu-ne de dig deja se auzea apa curgand, ne-am dat seama ca e destul de involburata. Asa si era , foarte suparata, era apa Barladului (ce se explica tinand cont de inundatiile din nord).Tulbure si in viteza, incerca parca sa rupa salciile de pe margine in treacat.

Si cam asta a fost pentru ziua aceea.Am plecat a doua zi in cea de-a doua locatie, Dodesti  inca vreo 12 km sa o mai vedem pe bunica.Ploaia a venit dupa cateva ore asa ca ne-a adunat in casa. Cu exceptia faptului ca eram la bunica, statul in casa cand esti la tara nu e prea funny.

Dupa un timp ne-am reintors la prima locatie sa profitam de inca o noapte de somn divin inainte de a ne intoarce in urbea noastra.Am mai dat o tura prin gradina, pe la copaci.Sper sa revin weekendul viitor. De linistea si sanatatea aerului si naturii de aici nu cred ca pot sa ma satur, dar macar sa ma bucur cat mai mult :) .

Azi a plouat in Arad aproximativ 15 minute. Nici nu cred ca o pot numi ploaie. In orice caz masina mea a devenit din un negru lucios, un pseudo-dalmatian negru patat cu mii de stropisori gri. Asta ca sa intelegem cat de curat e aerul pe care il respiram... S isa nu mai zic ca in clipa in care am dat cu apa pe parbriz, s-a format noroi. yuck!

Plecam mai departe spre Horezu...insa pe drum, un semn ne calauzeste spre locul cel mai placut si minunat pe care l-am putut vizita in aceasta zi: Manastirea dintr-un lemn de la Francesti. Un loc cu o liniste si o frumusete tulburatoare ce te indeamna sa meditezi. La ce? Depinde de cat de departe te poate purta mintea-ti si asa obosita de grijile cotidiene. Depinde de limitele fiecaruia...

Odata intrat in bisericuta, istoria se revarsa peste tine si-ti trezeste dorinta de a afla cat mai multe despre aceste locuri. Icoane vechi pictate pe lemn impanzesc micul lacas si dezvaluie bogatia simplitatii oamenilor ce s-au perindat pe aici de-a lungul timpului.

Cuvinte n-am mai multe, insa daca manastirea dintr-un lemn este in drumul vostru nu ezitati sa va desfatati cu cateva momente de liniste si aer curat.

„Isus le-a zis din nou: ’Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, asa vă trimit si Eu pe voi.’ După aceste vorbe, a suflat peste ei, si le-a zis: ’Luati Duh Sfânt!’” (Ioan 20,21.22)

Dintotdeauna, de când Dumnezeu a suflat în nările lui Adam suflarea de viată si Adam a devenit o fiintă vie (Gen. 2,7), oamenii si-au întretinut viata cu ajutorul unui gaz important, pe care îl numim oxigen. În fiecare zi, o experientă asemănătoare celei din Eden se repetă de milioane de ori atunci când copiii mici intră în lume si trag aer în piept pentru prima dată. Fără oxigen, viata ar înceta în câteva minute.

Dumnezeu a proiectat un foarte ingenios proces de reciclare. Plantele de pe pământ (si 90% dintre algele oceanice) absorb si folosesc bioxidul de carbon, pe care îl expirăm noi, si elimină oxigenul. Noi inspirăm oxigenul si procesul se repetă. Cel mai curat aer se găseste lângă cascadele unde apa curge cu viteză mare, lângă râurile învolburate si lângă oceane. Este prezent, de asemenea, după furtuni însotite de descărcări electrice, în clădirile în care există multe plante, prin munti si păduri. Aerul curat poate să ne reducă frecventa respiratorie, să atenueze simptomele alergice, să scadă tensiunea arterială si să ne ajute să gândim mai limpede. În mod evident, el este necesar îndeosebi în timpul rugăciunii si al studierii Bibliei!

Dar este posibil ca tocmai în casa noastră să fie aerul cel mai nepotrivit mai ales dacă avem usi si ferestre închise ermetic! Toxinele provin din fum, din gazele de esapament de pe stradă, dar si de la sobele cu gaz, de la unele aparate, de la mobilă, unele substante chimice de curătat, din praf, din păr si celule descuamate de la animale, din pesticide, din apa tratată cu clor si chiar de la substantele folosite pentru împrospătarea aerului. Cea mai bună solutie este să fim cât mai retinuti în ce priveste folosirea produselor chimice si să deschidem larg ferestrele pentru a lăsa să intre aerul proaspăt si soarele!

Domnul Isus compară suflarea Sa cu Duhul Sfânt. Asa cum oxigenul întretine viata fizică, Duhul Sfânt întretine viata spirituală. Respiră adânc, stai drept, neclintit, având o încredere sfântă si păstrează-ti întotdeauna ferestrele mintii deschise pentru aerul proaspăt al Duhului.

Ai fost deja afară pentru a primi energie din aerul curat, proaspăt, darul gratuit al vietii, din partea lui Dumnezeu?

Ella Rydzewsky

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! si Legea Ta este în fundul inimii mele.” (Ps. 40,8 )

Bântuia o epidemie de difterie. Copiii mureau ca mustele. Era neliniste în fiecare familie. Prescrierea unor substante toxice, precum arsenicul, era generală. În The Farmers’ and Miners’ Journal s-a publicat acest asa-zis tratament: „Luati muste spaniole, pisati-le mărunt si amestecati-le cu terebentină venetiană, întindeti preparatul pe o bucată de pânză moale si legati-o în jurul gâtului; aceasta va face să apară o băsicută si va îndepărta curând boala din gât”. Era în anul 1862.

În februarie 1863, doi dintre fiii lui James si Ellen White au fost loviti de această boală cumplită. Chiar în timpul acela, sotii White dăduseră peste un articol scris de dr. J. C. Jackson din Dansville, New York, care prezenta succesul pe care el îl avusese în tratarea difteriei prin folosirea apei în diverse proceduri – hidroterapie. Deoarece această metodă li s-a părut mai rezonabilă decât drogurile otrăvitoare sau decât mustele spaniole, ei au urmat indicatiile doctorului Jackson si copiii s-au însănătosit.

În februarie 1864, fiul lor Willie a făcut pneumonie. A fost atât de bolnav, încât avea crize de delir. Hotărârea lor putea să însemne viată sau moarte pentru copil. S-au hotărât să îl trateze ei însisi, cu apă si cu rugăciune. Timp de sapte zile si sapte nopti, ei au continuat să-i facă hidroterapie si să se roage neîncetat. Într-o noapte, părintii au fost atât de epuizati, încât au rugat pe altcineva să continue tratamentul în timp ce ei încercau să doarmă. Dar Ellen nu a putut dormi. Deoarece simtea o mare nevoie de aer, a deschis usa care dădea într-un hol mare. Imediat a putut să respire mai bine si a adormit. Ea a visat că un medic cu experientă stătea lângă patul fiului ei si spunea: „Ceea ce ti-a adus tie usurare îl va ajuta si pe fiul tău să respire si să se simtă mai bine. El are nevoie de aer. L-ai tinut într-o căldură prea mare”.

După ce a aplicat această nouă informatie, febra lui Willie a cedat; el s-a însănătosit rapid si a avut o sănătate mai bună decât înainte.

Iubite Doamne, Îti multumesc pentru apa curată si aerul proaspăt si pentru cunostintele pe care le avem astăzi despre felul cum să le folosim, ca să combatem boala.

Kay Kuzma

...e foarte frumos. Dupa cum am auzit si s-a confirmat...este ca o poezie.

Am ajuns in Praga joi de dimineata, pe la 07:20 si pe la 10 am plecat sa ne plimbam (eu cu colega de cont). Calatoria a inceput cu o oprire la H&M (care da muzica foarte foarte buna) unde ne-am invartit cam 2 ore :D. Eu mi-a luat doar o camasa si un tricou ca in rest nu prea aveau marimi pentru mine. 26 Euro. Mai ieftin ca in Romanica. 

Dupa asta am inceput adevarata calatorie. Poze aici.

Stradute multe, mari, mici, late, inguste, piatra cubica, flori, arhitectura incredibila, apa, curatenie, inghetata la dozator cum era la noi odata :D, preturi mari, vreme frumoasa, vreme urata, aer curat, oameni ok.

Pe la 3 dupa amiaza colega mea s-a intors la hotel, iar eu am continuat plimbarea. Cu harta dupa mine ma luat-o la pas. Am mers pe la castel, am stat si am ascultat un grup de cantareti, si dupa ce m-a lovit foamea, am zis sa ma intorc la hotel. Pe drum am trecut din nou pe podul Charles unde gasisem un super subiect de fotografiat, numai ca singurul mod in care il puteam surprinde era sa ma urc langa o statuie. M-am urcat eu, pun camera sa trag si imi zice unu' cu o engleza stricata:

- "this a joke?" 

eu: "what joke?"

el: "this a joke?"

eu: what joke man?

el: "penalty"

si vad ca vine unu' gras cam rupt si imi face semn sa ma dau jos (nu intelegeti gresit; nu m-am urcat pe statuie). Ma dau jos si grasu' zice:"penalty!" - celalat cu joke zice: "1000!"

Am facut si eu pe prostu', am intrat in rol si am dat-o ca ei:

1000 what? what penalty?!?!?!!?

Am bagat multa engleza si se uita grasu' la mine ca la un alien si mi-a facut semn sa plec. Ce sa-ti fac frate, daca nu stii engleza....

Deci, nu incercati sa va urcati pe lateralele podului unde sunt statuile ca sa fotografiati chestii, pentru ca sunteti pasibili de o amenda de 1000 CZR (40 Euro).

Cu inima cat un purice, am bagat pasi, si am luat-o pe traseul de intoarcere, numai ca intamplarea face ca am intrat pe o alta strada si de acolo a inceput aventura pentru mine. Am ajuns in piateta cu ceasul ala ciudat la care am stat si m-am uitat ca matza in calendar si dupa ce mi-am dat seama ca nu am nicio sansa sa-l inteleg, am plecat. Am trecut printr-o piata, am bagat niste nectarine fara gust si mi-am continuat drumul. Pe cer aparusera nori de ploaie. Slab se auzeau tunete. Am scos harta si am bagat ochiu' sa vad pe unde sunt. Normal ca nu gaseam strazile pe care eram eu pe harta asa ca am bagat in continuare pasi pana m-am ratacit de tot. Intre timp ploua cu galeata. Am rugat lumea de pe strada sa-mi arate unde sunt pe harta si pana la urma am ajuns la metrou. Intr-un final am ajuns si la hotel unde am facut un dus HOT si relaxant. 

Seara am iesit la "Bodeguita del Medio" un fel de bar cubanez, unde tot grupul am bagat Mojito la "galeata" cu paie lungi de 1 metru iar pe drumul de intoarcere am realizat ca acolo de unde luasem metroul era si Bodeguita. One thing leads to another. Destiny. Whatever you would like to call it. I believe in it.

Beautiful thing: a venit un florar la Bodeguita in timp ce stateam la masa, si mi-a dat un buchet de trandafiri (1 galben si 2 rosii) contra cost, of course. Intamplarea facea sa am trei colege din regiune langa mine :) asa ca l-am cumparat. Dupa ce l-am cumparat l-am #$@@* pe florar pentru ca cel galben avea spini. L-am curatat cu greu pentru ca erau destul de cruzi (ailalti doi nu aveau). Colegii baieti din regiune nu au vrut sa cumpere flori..si m-am simtit un pic embarassed..mi-au povestit ca la ei, baietii nu iau flori decat atunci cand au facut ceva rau. Unul din ei mi-a spus ca la ei, daca dai flori unei colege de munca, poti fi acuzat de sexual harassment. In fine, beautiful thingu' e ca a doua zi cand ne-am adunat sa plecam spre aeroport, una din colegele din Polonia luase cu ea in bagaj, trandafirul pe care i-l daruisem. This was the cutest thing. I was speechless. :) In Romania, nu am ramas niciodata speechless.

V-am spus cumva ca Praga este orasul cu cele mai frumoase fete pe care le-am vazut pana acum?

„si Dumnezeu a zis: Să fie o întindere [cerul] între ape, si ea să despartă apele de ape.” (Gen. 1,6)

Pentru a avea un sânge bun, trebuie să respirăm bine. Inspirarea adâncă a aerului curat, care umple plămânii cu oxigen, purifică sângele. Acesta capătă o culoare vie si porneste, ca un curent dătător de viată spre fiecare parte a corpului. O bună respiratie linisteste nervii, stimulează pofta de mâncare, îmbunătăteste digestia si produce un somn sănătos, înviorător.

Plămânilor ar trebui să li se acorde cea mai mare libertate. Capacitatea lor creste prin activitate liberă, dar scade dacă sunt îngrăditi si apăsati. De aici, efectele dăunătoare ale practicii atât de răspândite, în special în ocupatiile sedentare, de aplecare a corpului asupra lucrului. În această pozitie este imposibil să respirăm profund. Respiratia superficială devine în scurt timp un obicei, iar plămânii îsi pierd puterea de a-si mări volumul...

Astfel, nu este primită o cantitate suficientă de oxigen. Sângele se miscă greu. Substantele toxice, rezultate din metabolism, care ar trebui aruncate afară în timpul expiratiei, sunt retinute, iar sângele devine impur. Nu numai plămânii sunt afectati, ci si stomacul, ficatul si creierul. Pielea devine lividă, digestia este întârziată, inima este afectată, creierul este întunecat, gândurile sunt confuze, moralul scade, întregul organism devine deprimat si inactiv si mai predispus la îmbolnăvire.

Plămânii elimină neîncetat impuritătile si trebuie să fie continuu alimentati cu aer proaspăt. Aerul impur nu oferă cantitatea necesară de oxigen pentru creier si celelalte organe. De aceea, este necesară o bună aerisire. Întregul organism este slăbit când se trăieste în camere închise, neaerisite, în care aerul este închis si viciat. Corpul ajunge foarte sensibil la frig si chiar o usoară expunere la rece aduce îmbolnăvirea.

Puterea scade odată cu înaintarea în vârstă, scade si vitalitatea si capacitatea de a opune rezistentă îmbolnăvirii; de aici, si nevoia mai mare a celor vârstnici de a avea soare din belsug si aer curat, proaspăt.

Lasă să existe un curent de aer si o abundentă de lumină în fiecare cameră din casă.

Deschide larg fereastra, inspiră de cinci ori adânc, încet, trăgând aer proaspăt în piept si coborând diafragma, nu doar ridicând pieptul... si laudă-L pe Domnul! Excelent! Te simti bine, nu?

Ellen White, Divina vindecare, ed. 1997, p. 254-257

Nu vreau să pozez în lupul moralist sau să oblig pe cineva să trăiască sănătos ci pur şi simplu vreau să deschid ochii oamenilor care cu bună ştiinţă îşi administrează otravă.

Pentru început, să facem o mică incursiune în biochimie:

Fiinţele vii au nevoie de oxigen pentru a supravieţui, mai exact pentru ca procesele interne de menţinere a vieţii să funcţioneze în parametrii normali. Aceste procese interne se mai numesc şi procese metabolice şi sunt clasificate sub denumirea generală de metabolism. Principalul produs în urma metabolismului este bioxidul de carbon CO2. Principalul element responsabil pentru transportul de oxigen şi bioxid de carbon este hemoglobina. Combinaţia cu oxigenul a acestei substanţe generează un compus instabil, în timp ce combinaţia cu monoxidul de carbon generează un compus stabil, făcând hemoglobina inutilizabilă pentru transportul de oxigen şi prin urmare, apare anoxia, adică lipsa de oxigen pentru ţesuturi.

Omul ca si restul fiintelor vii, sunt construite în aşa fel încât activităţile primare: mâncatul, dormitul, sexul etc., funcţionează pe principiul recompensei: după ce activitatea este realizată, creierul emite dopamină, astfel încât fiinţa simte satisfacţie. S-au făcut tot felul de experimente prin care s-a demonstrat rolul dopaminei şi modul în care se poate influenţa secreţia acestei substanţe precum şi a altor endorfine. Partea nasoală este că creşterea nivelului de dopamină provoacă dependenţă, deoarece creierul se obişnuieşte relativ repede cu un nivel mai mare de dopamină.

Aici intervine efectul înşelător al narcoticelor, şi al drogurilor în general, căci consumul acestora creşte nivelul de dopamină în creierele victimelor, generând acelaşi efect al principiului recompensei. Privarea de stimulentul care provoacă creşterea nivelului de dopamină,  îi face pe oameni să se simtă nefericiţi, anxioşi... Oare nu cumva din cauza acestui tip de substanţe, prea puţini oameni mai găsesc bucurie în lucrurile simple? 

Dar, până a ajunge să stimuleze în creier secreţia de dopamină, în urma metabolismului sau a metodei de administrare a substanţei apar produşi toxici sau cancerigeni. Mă refer la fumat.

Bun, acum vă rog să vă uitaţi pe pachetul de ţigări al dumneavoastră sau a persoanei căreia îi fumaţi ţigările şi veţi vedea pe lângă avertismentul pe care oricum îl ignoraţi, şi nişte valori pentru gudron, nicotină, monoxid de carbon, etc. Sub denumirea generică de gudron, gudroane, sunt grupate o serie de substanţe cancerigene.

S-au făcut foarte multe studii asupra fumatului, conform cărora s-au obţinut cam aceleaşi concluzii, dintre care spicuiesc câteva:

Fumatul vă ajută să dobândiţi într-un timp mai scurt: Căderea părului, Riduri, Cataractă, Pierderea auzului, Carii dentare, Cancer, Osteoporoză, Ulcer, Psoriazis, Boli cardiovasculare, Efizem pulmonar, etc.

Pe lângă boli, mai sunt câteva dereglări ce ajung să fie definitive:

Colesterol, Creştere presiune arterială, Spermă/Ovule cu malformaţii, Scădere capacitate pulmonară.

Pe lângă aceste efecte negative, cică ar fi şi câteva efecte pozitive, dar pentru BOLNAVII de Alzheimer, Parkinson şi alte boli degenerative.

E alegerea voastră, faceţi ce vreţi cu sănătatea voastră dar fiţi pregătiţi să suportaţi urmările. De asemenea, cei ce susţin că fumatul nu are efecte nocive, n-ar trebui să aibă dreptul să se plângă când au dureri.

Mai multe citiţi în paginile de mai jos:

http://www.smoking-cessation.org/content/affectsbody.asp

http://en.wikipedia.org/wiki/Health_effect_of_tobacco_smoking

http://doctorescu.ro/femei-atentie-mare.html

http://news.softpedia.com/news/Oamenii-care-fumeaza-tigari-light-se-lasa-mai-greu-ro-28329.shtml

http://news.softpedia.com/news/Fumatul-creste-riscul-de-impotenta-ro-20207.shtml

http://news.softpedia.com/news/Fumatul-Legat-de-Obturatiile-de-Canal-ro-18833.shtml