secventa face parte din filmuletul de 20 de minute despre consumerism si in ce fel afecteaza mediul social, politic, inconjurator. legaturile dintre exploatarea resurselor, productie, distributie, consumator si aruncarea bunurilor sunt prezentate in ansamblu, reusind sa creeze o idee despre cat de ineficient este modul actual de consum. o idee interesanta este cea de "externalizarea costurilor", in filmulet (cel integral) nu este explicata foarte bine. poate cineva care se pricepe la macroeconomie si circuitul bunurilor la nivel global ar putea incerca sa ne zica mai multe.

e un filmulet interesant, o perspectiva critica a speciei Homo Consumis si a civilizatiei sale.

ps: multumiri lui andu pt link

emisiile de CO2 s-au marit, (tocmai statele cele mai indoctrinate in ale ecologiei sunt cele cu valorile cele mai mari), populatia lumii a ajuns la numarul de 6,662,916,039 ,  in 100 de ani am reusit sa consumam aproape 1.4 TRILIOANE de barili de petrol, suntem pe cale sa terminam rezervele de petrol, vremea s-a dat peste cap (nu-i nevoie de nici un link pentru asta), ne taiem copacii si ne reducem treptat din suprafata verde a planetei, ne dispar specii de animale, si alte motive de "bucurie". Si cu toate astea Pamantul are o zi a lui in care Statele Unite se lauda cu progresul facut in materie de ecologie. ce-are?

cum ce-are? toata lumea se bucura cand primeste stegulete si tricouri cu "save the earth", cand stinge lumina din case pentru 1 ora, cand se gandeste la etanol ca inlocuitor al benzinei, dar putini isi dau seama ca nu exista o solutie eficienta pentru a ne proteja planeta. un strat de vopsea stralucitoare peste rugina nu ajuta decat in a amana si a ascunde putin inevitabilul. avem nevoie de masuri eficiente. un medic din Australia a initiat un proiect prin care nasterea unui copil se taxeaza cu 5000$, iar in fiecare an familia sa plateasca 800$ taxa de carbon. ma intreb daca nu ar fi mai potrivita in China masura asta... cert este ca vremuri radicale cer masuri radicale. atunci cand selectia naturala va incepe sa trieze fi mult mai grav, mai bine sa facem ceva acum, cand inca se poate.

dar ce se poate face? pentru inceput ar fi o idee buna sa se redirectioneze din fondurile imense care merg inspre militarizarea planetei catre cercetarea alternativelor energetice viabile (sau aici) si catre orientarea in exteriorul planetei, programe spatiale, colonizare,  (stiu ca suna sf, dar asa vad viitorul). avem nevoie de o noua revolutie, una interioara, pentru ca omul si-a pierdut perspectiva si se pierde in umbrele de  pe peretii pesterii.

la un moment dat, prinsi in febra produselor ecologice si grija fata de pretul combustibililor fosili, unele state s-au decis sa "planteze" combustibil. cum pamantul este resursa limitata, au avut de ales intre culturi de cereale si culturi pentru etanol. rezulta - mai putina mancare. din pacate, solutia  nu este nici mai economica, nici mai ecologica, ci doar reprezinta o pista gresita in schimbarea surselor energetice. totusi, foarte mari investitii s-au facut in industria etanolului, crezand ca acesta este viitorul.

dolarul care a pierdut foarte mult in urma crizei (care nu s-a sfarsit inca) imprumuturilor a influentat dupa cum era de asteptat economia globala. FMI avertizeaza asupra scaderii cresterii. est-ul incepe sa renasca si sa atraga resursele de care vestul este atat de dependent... inclusiv mancarea. tot globul se afla in plina schimbare climatologica iar recoltele sunt clar afectate. in China, consumul de carne/cap d locuitor a crescut de la 20 Kg in 1980 la 50 Kg in 2007.  cererea crescanda de alimente se datoreaza in mare parte cresterii demografice planetare (sunt utile razboaiele?).

Intr-un singur an (martie 2007 - martie 2008) pretul graului s-a marit cu 130% -Bloomberg. mancarea devine o resursa foarte pretuita.

cine resimte primele efecte emergente ale crizei? populatia saraca a lumii.

in Egipt, populatia sta la cozi de dimineata si se ingramadeste sa cumpere la preturi subventionate paine. daca acum 1 an stateau la coada cei din paturile defavorizate, din ce in ce mai multi oameni au nevoie de ajutoare de la stat. oamenii au renuntat sa manance a 3-a masa pe zi. situatia asta se intampla in Banghaldesh, Philipine, Ghana, Haiti, etc. tarile cu populatii sarace. in Haiti au avut loc revolte, in Philipine transporturile de orez sunt escortate de armata. bineinteles, exista si cazuri in care orezul nu este vandut, tocmai pentru a lasa pretul sa creasca, iar odata cu el si profiturile, dar aceasta este o urmare, nu o cauza a crizei. o analiza rapida a fenomenului o fac si cei de la fondul monetar international.  cum vad cei de la BBC problema cresterii pretului la alimentele de baza.

la un moment dat poate ne vom afla in situatia suprapopularii pamantului. un viitor sumbru, dar care a si fost imaginat. Soylent Green  dupa nuvela lui Harry Harrison reuseste sa trezeasca mai multe semne de intrebare in ce priveste viitorul omenirii ca rasa, precum si apartheid-ul iminent dintre cei foarte bogati si cei foarte saraci care nu au acces la utilitati ce noua ni se par normale. pana in 2022 orice se poate intampla, dar nu multi oameni doresc sa se gandeasca realist la ce destinatie ne conduce actuala directie. si mai putini doresc sa faca ceva in privinta asta.

desigur, haiti, bangladesh, philipine, egipt (si alte 33 de tari - avertizate de Banca Mondiala) se afla departe, iar mass-media romaneasca e prea ocupata cu desemnarea candidatilor la locale. daca nu stim, nu exista. pe termen scurt, este o strategie de ocolire a stresului, dar in cativa ani, s-ar putea sa ne atinga pana si pe noi... proaspat stat european. dar pentru cat timp? totusi facem parte dintr-un mecanism global.

america este in cadere, cat va mai tine sandramaua noastra?

later edit : puteti urmari evolutia crizei alimentelor in sectiunea speciala a site-ului