Adevarata menire a acestui Cod este pur si simplu sa scoata inafara legii produsele naturale promovand organismele modificate genetic sau ale caror moduri de preparare sunt practic necunoscute si sa scoata de pe piata sau sa faca inacesibila procurarea vitaminelor decat cele produse sub stricta lor supraveghere. Practic, in loc sa isi propuna sa monitorizeze starea hranei si modul ei de ai se produce ei si-au propus sa promoveze scoaterea inafara legii a suplimentelor alimentare si ale vitaminelor limitand drastic dozajul in care pot fi eliberate si disponibilitatea lor.

Codex Alimentarius este promovat si poate fi aplicat cu forta de catre Organizatia Mondiala a Comertului(WTO-World Trade Organization) care in cazul nefavorabil in care o tara refuza adoptarea noului cod poate forta acceptarea lui prin diferite mijloace de presiune: retragerea diferitelor privilegii in comertul exterior,etc.

Ce va aduce Noul Cod:

• suplimentele alimentare nu se vor mai comercializa nici in scop preventiv nici terapeutic
• vor fi necesare retete pentru toate medicamentele peste o doza extrem de mica
• usturioul sau menta , alaturi de alte produse comune, vor fi considerate droguri de categoria a 3-a care pot fi comercializate doar de catre marile corporatii farmaceutice
• toate suplimentele alimentare ce vor aparea vor fi interzise pana ce nu vor trece anumite teste prevazute in noul cod
• produsele modificate genetic vor fi comercializate fara avertizarea consumatorilor niciun fel de eticheta nefiind necesara

Pe langa asta sunt multe alte lucruri,tot ceea ce a fost prezentat mai sus nefiind decat o simpla introducere
Noul Cod va intra in vigoare pe 31 Decembrie 2009.

      O opinie raspandita spune ca daca produsele alimentare ar fi echitabil si corect repartizate pe glob, atunci nu ar mai exista oameni infometati. E bine de ar fi asa, dar din pacate punctul acesta de vedere nu corespunde adevarului, mai ales cand se cerceteaza situatia productiei mondiale de cereale. De cativa ani de zile consumul de produse cerealiere este superior cantitatii produse, ceeace are drept urmare sporirea numarului celor ce sufera de foame. Intre 1995 si 2005 numarul oamenilor suferind de subalimentare pe intreg globul a sporit de la 826 la 852 milioane. Dintre acesti infometati, trei din patru traiesc la tara, majoritatea ca agricultori si din ei, peste 200 de milioane locuiesc in Africa.

            Mai mult decat atat, stocurile de cereale au atins deja cel mai scazut nivel din ultimii 50 de ani. Daca brusc, de azi pe maine, omenirea nu ar mai culege recolta, ea nu ar mai beneficia de o rezerva de cereale decat pentru 12 saptamani de consum. Ba chiar graul s-ar consuma total in 9-10 saptamani, iar porumbul – in 7 saptamani. Sunt departe vremurile cand stocurile de cereale se ridicau la 20-30 saptamani de consum. Iar cerealele sunt esentiale pentru hrana omenirii, caci pe alte alimente nu ne putem bizui :  productia de carne, oua si lactate depinde in buna masura tot de cereale, zarzavaturile – ca si cerealele – sunt influentate de conditiile de clima si nu le pot inlocui pe acestea in alimentatia zilnica, iar multe specii de pesti sunt pe cale de disparitie datorita pescuitului excesiv.

            Bilantul starii actuale a alimentatiei este deci cam sumbru. „International Grains Council“ (IGC) a dat publicatiei recent un raport (Grain Market Report – No. 374 din 24.01.2008) in care semnalizeaza gravitatea problemei in diverse tari. Pe global, in sezonul 2007-2008, cantitatea de grau recoltat este evaluata la 603 milioane tone, pentru o cerere de consum de 611 milioane tone. La porumb, acest raport este de 765 milioane tone productie, pentru 770 milioane tone consum. Trebuie tinut seama ca o cantitate tot mai mare din recolta este folosita nu ca alimente, ci fie in productie de combustibil („biosprit“), fie pentru hrana animalelor. Evaluarea de IGC a cantitatii mondiale de cereale produse in anul curent, de 1657 milioane tone, este mai redusa cu doua milioane tone decat cantitatea prognozata in noiembrie 2007, datorita recoltei slabe de porumb din St. Unite si a secetei din Argentina. Dar chiar si atunci consumul global de cereale era evaluat la 1676 milioane de tone.

            Revenind la reducerea rezervelor de cereale, aceasta are loc cu toata cresterea volumului recoltat. Iar o situatie grea este in tarile Uniunii Europene. Pentru a mentine preturile, Comisia de la Bruxelles a decis aruncarea pe piata a unei cantitati de 14 milioane tone cereale din stocul derezerva si astfel nu au mai ramas la dispozitia sa decat un milion de tone. Iar daca rezervele mondiale de cereale vor fi epuizate, cifra celor ce sufera de foame in intreaga lume va spori exponential. Toti asteapta recolta anului 2008, dar indiferent de marimea sa este exclus ca numarul celor ce sufera de foame  sa scada.

            „World Food Program“ (WFP) al ONU, care e cea mai mare organizatie de distribuire de hrana pentru populatia tarilor aflate in nevoie, a convocat la sfarsitul lunii februarie 2008 o sedinta de analiza a situatiei de criza creata de faptul ca fondurile disponibile nu mai sunt suficiente pentru achizitionarea produselor alimentare necesare. D-na Josette Sheeran, directoare a WFP, a aratat ca sporirea prognozata cu 40 % a pretului graului va arunca lumea intr-o noua era a foametei. O situatie care insa nu e cauzata de razboi, de seceta sau alte catastrofe naturale, ci are un caracter sistemic.

            Pentru compensarea crizei, Uniunea Europeana a adoptat doua masuri : desfiintarea taxelor vamale pentru importul aproape a tuturor soiurilor de cereale si eliminarea sistemului de subventii pentru lasarea terenurilor in parloaga. Pe de alta parte China a introdus taxe vamalela exportul de cereale, faina de grau si soia, Rusia a sporit cu 40 % taxele vamale la exportul de cereale, India a pus obstacole la exportul de orez etc.

            Organizatia americana de ajutorare US Agency for International Development (USAID) a anuntat recent ca va reduce drastic livrarile de ajutoare alimentare in acest an, ca urmare a preturilor ridicate ale acestor produse (v. Washington Post din 1.o3. 2008). Astazi primesc ajutoare USAID un numar de 40 de tari, printre care Etiopia, Irak, Somalia, Honduras, si provincia Darfur din Sudan. Dar datorita cresterii preturilor la produse alimentare, USAID pierde 200  milioanedolari din bugetul ce i-a fost acordat in acest an pentre ajutoare. Jeff Borns , director al programelor Foods for Peace, ce coordoneaza livrarile de ajutoare ale USAID, calatoreste in prezent prin multe tari sarace si verifica unde e cea mai mare nevoie si in ce proportii mai e necesara trimiterea de alimente.

                                    Si cate ceva despre Romania

            Inainte de razboi se spunea despre Romania ca e o tara eminamente agricola. Afirmatia se baza pe faptul ca peste 70 % din populatia tarii isi castiga existenta muncind in agricultura. Astazi nu se mai poate afirma ca Romania este o tara agricola, dar nicaieri in Uniunea Europeana ponderea productiei agricole in produsul intern brut (PIB) nu este mai mare ca la noi (14,6 % in 2001). Situatia este agravata de cresterea populatiei agricole in totalul populatiei ocupate. Astfel ponderea populatiei ocupate in agricultura in totalul populatiei ocupate a tarii, care in 1990 era de 28,2 %, a ajuns in 2001 la 44,4 %, ceeace arata o eficienta tot mai scazuta a activitatii in agricultura. La aceasta se adaoga „detaliul“ ca populatia agricola nationala este imbatranita si slab calificata.

            In valoare absoluta productia agricola in Romania a scazut intre 1989 si 2000: cea din sectorul vegetal cu 11 % si cea din sectorul zootehnic cu 18 %. Indicele de satisfacere a tarii cu produse agricole la diferite produse agricole si alimentare a scazut astfel intre 1990 si 2000 : la grau – de la 124 % la 98 %; la porumb – de la 125 % la 72 %; la floarea soarelui - de la 102 (in 1992) la 62 %; la carne de vita – de la 125 % la 97%; la carne de porc – de la 105 % la 93 %; la lapte – de la 101 % la 99 %.

             Lipsa de produse agricole din productia proprie si lipsa unei cresteri la fel de mari a exporturilor a accentuat deficitul balantei comerciale pentru produse agricole. Comertul Romaniei cu produse agricole intre 1991 si 2001 a evoluat astfel (in milioane USD): la export (FOB) - de la 260 la 433, iar la import (CIF) - de la 771 la 1207, adica balanta negativa a sporit de la - 517 la - 774 milioane dolari.

            Cifrele de mai sus, care probabil s-au agravat in ultimii ani la unii indicatori ca urmare a plecarii in alte tari ale Uniunii Europene a peste doua milioane de romani ocupati majoritar in productia agricola, sunt expresia unei serii de probleme structurale cu care agricultura romaneasca a intrat in Uniunea Europeana :

-         Fragmentarea excesiva a proprietatii agricole, mai ales daca se tine seama ca fondurile U.E. se acorda indeosebi fermelor mari si mijlocii;

-         Numarul mare de ferme de subzistenta si de semi-subzistenta. Recensamantul din 2003 a aratat ca 50 % din cele 4,3 milioane de exploatatii agricole individuale sunt gospodarii sarace, cu mai putin de 1 ha. suprafata agricola si 1,9 milioane – cu o suprafata intre 1 si 5 ha. Numai 13.000 exploatatii au peste 20 ha;

-         Numarul mare de agricultori varstnici;

-         Industria alimentara insuficient desvoltata pentru a prelua integral valorificarea produselor agricole

            Celor de mai sus li se adaoga o slaba respectare a standardelor de calitate si sanitare cerute de U.E. si o insuficienta stimulare a agriculturii ecologice.

            Aderarea Romaniei la U.E. s-a facut tardiv, intr-un moment cand subventiile pentru agricultura se restrang drastic si cand tendinta generala este de a reduce numarul producatorilor agricoli la doar cateva procente din intreaga populatie. Nu trebuie uitat ca tara noastra are in multe privinte caracteristicile unei tari in curs de desvoltare si deci interesele sale nu coincid deseori cu cele ale tarilor industrial desvoltate din U.E..

            Politica Agricola Comunitara (PAC) creaza conditii inegale de concurenta intre cele 15 tari membre vechi ale Uniunii (UE 15) si cele recent intrate (UE 10+2) ca urmare a nivelului scazut de ajutoare financiare directe pe care le primesc acestea din urma, comparativ cu sprijinul primit timp de decenii de celelalte. Dar in tarile nou primite in U.E. agricultura joaca un rol important pentru populatie : in 2007 cca. 30 % din teritoriul UE 27 era dedicat agriculturii, fata de doar 4 % in UE 15, iar 13 % din populatia totala a UE 25 lucra in agricultura, fata de numai 1,6 % in UE 15.

            In 2007 ministrii statele nou intrate in U.E. au protestat impotriva deciziei de reducere a bugetului destinat PAC aratand ca mai intai ar trebui sa se desbata problema viitorului agriculturii in U.E. si al subventiilor acordate in acest scop si abia apoi sa se reduca sau sa se sporeasca bugetului PAC. Tot anul trecut zeci de mii de fermieri spanioli ce beneficiaza totusi de ani de zile de subventiile PAC, s-au adunat la Madrid pentru a protesta impotriva stabilirii de catre Comisia U.E. a unor preturi prea scazute la produsele agricole. Mai trebuie subliniat ca prin actul de aderare s-a prevazut pentru noile state membre o perioada de 9 ani de introducere treptata a platilor directe in agricultura, pornindu-se de la un nivel scazut (doar 25 % fata de nivelul ce se aplica in UE 10), desi normele privind piata interna si contributia bugetara li se aplica integral. Cele de mai sus precum si alte masuri descriminatorii justifica insistenta cu care noile state membre solicita o reforma radicala a PAC.