Sinopsis: Incidenta cancerului de prostata creste, dar în acelasi timp scade si vârsta afectata, întânindu-se si la 35 de ani. Cancerul de prostata este cel mai frecvent cancer întâlnit în patologia umana si cel mai diagnosticabil cancer. Factorii de risc: ereditatea si profilul hormonal al barbatului, vârsta în general peste 65 de ani, diagnosticul de adenom de prostata, vasectomia, infectii ale prostatei. Incidenta cancerului de prostata este mai mare la populatia de culoare, în SUA numarul cazurilor de cancer de prostata la populatia de culoare fiind de doua ori mai mare decât cel întâlnit la populatia caucaziana. S-a descoperit ca doze moderate de vitamina E pot preveni aparitia cancerului de prostata.

Alte emisiuni din categoria Urologie:

• Adenomul de prostata - Simptome si complicatii - Prof. dr. Ionel C. Sinescu, seful Clinicii de Chirurgie Urologica si Transplant Renal la Spitalul Clinic Fundeni. Prostata este un organ specific sexului masculin care se gaseste la rascurcea dintre calea genitala si calea urinara, practic se gaseste sub vezica urinara. Adenomul de prostata poate aparea la orice barbat dupa vârsta de 35 ani, aceasta afectiune fiind o tumora benigna. Prin cresterea în volum a prostatei, uretra care trece prin mijlocul prostatei va fi comprimata mecanic în sens lateral de lobii prostatici, ceea ce înseamna ca urinarea devine mai dificila. Marirea în volum a prostatei este dependenta de hormonii secretati de testicule, de testosteron.
• Adenomul de prostata - Diagnostic si tratament - Prof. dr. Ionel C. Sinescu, seful Clinicii de Chirurgie Urologica si Transplant Renal la Spitalul Clinic Fundeni. Cel mai alarmant semnal pentru un barbat care sufera de adenom de prostata este blocarea completa a evacuarii vezicale, retentia completa de urina. Diagnosticul se stabileste fie prin investigatii care sunt facute unui barbat în principiu care nu are simptomatologie specifica, si pentru aasta exista ecografia de aparat urinar care în mod normal este recomandata oricarui barbat dupa vârsta de 35 de ani, o data pe an pâna la 50 de ani, iar dupa aceasta vârsta de doua ori pe an. Tratamentul chirurgical pentru adenomul de prostata ar putea fi împartit în doua grupe.
• Disfunctiile erectile – intre psihic si somatic - Dr. Valentin Voinescu, medic primar urolog, clinica GRAL Medical. Disfunctia erectila este o disfunctie sexuala si reprezinta incapacitatea persistenta sau recurenta a unui barbat de a obtine si mentine o erectie suficienta pentru a realiza sau finaliza actul sexual. Disfunctiile erectile sunt frecvente si se pot trata in aproximativ 95% din cazuri. Dr Valentin Voinescu ne explica ca disfunctiile erectile pot avea mai multe cauze: psihice sau somatice. Fumatul, consumul de alcool si obezitatea sunt cauze majore ale aparitiei disfunctiei erectile si ale agravarii acesteia.

În condiţii ideale, cura de detoxifiere se face la minim 6 luni, primavara şi toamna. Înainte de a începe o cură de detoxifiere să facem un set complet de analize (inclusiv analiza firului de păr); să consultăm medicul de familie şi, eventual, cu un nutriţionist, pentru a ne asigura ca vom putea face faţă acestei perioade fără a ne risca sănătatea. De obicei, organismul este cel care ne spune când este nevoie să apelăm la o cură de detoxifiere: constatăm o stare de apatie, de oboseală permanentă, simţim nevoia să dormim foarte mult, ne simţim muşchii slăbiţi ori avem crampe musculare, transpirăm abundent, avem un gust metalic în gura (uneori apare halena), resimţim o nevoie exagerată de dulciuri etc.

Ce alimente ar trebui sa includă o astfel de cură? Acestea pot fi extrem de diferite, în funcţie de cura pe care decidem să o urmăm. Putem opta pentru o cură exclusiv hidrică (pe bază de apă), pentru cura ovo-lacto-vegetariană (ouă, produse lactate, legume şi fructe), pentru cura cu sucuri de legume sau cu sucuri de fructe. Ceea ce trebuie însă să reţinem este importanţa consumului de crudităţi, sub formă de fresh-uri, cât şi eliminarea din alimentaţie a produselor bogate în grăsimi şi renunţarea la acool, cafea şi tutun. Poţi prepara la blender un cocktail de fructe: o combinaţie de mere, ananas, pepene, struguri, mango, piersici, prune, guava. Amestecă sucul cu 1-2 linguri de miere şi consumă-l imediat.

Consumă alimente bogate în fibre. Alimentele bogate în fibre sunt: fructele şi legumele proaspete, crude şi necuratate de coajă, fructele uscate, pâinea din făină integrală, cerealele, ovăzul, orezul brun şi biscuiţii din făină integrală.
Curele detoxifiante pot fi însoţite de diverse ceaiuri - cele hepatoprotectoare sau cele diuretice sunt doar câteva exemple, însă cel mai important element care garantează eficacitatea curei este odihna. Într-o cură de detoxifiere este recomandat să se bea trei căni de ceai verde pe zi, îndulcit cu miere. Ceaiul de soc este foarte bun în curele de detoxifiere. Ceaiul de soc elimină masiv toxinele şi ajută şi la scăderea în greutate. Ceaiul de soc se prepară prin adăugarea a trei linguriţe de flori de soc peste 250 de ml de apă clocotită, se acoperă şi se lasă la infuzat timp de 15 minute.

Stresul poate da peste cap orice cură şi dietă, aşa ca este imperios necesar să ne relaxăm şi să dormim suficient. Recomandat este să se ia câteva zile libere, sau să se urmeze cură într-un weekend.

Pentru a elimina toxinele din organism trebuie de asemenea să se evite alimentele ce conţin conservanţi şi să se consume peste 2 litri de lichide zilnic. De asemenea, aceste măsuri pot fi susţinute de administrarea de suplimente alimentare naturale. Fitoterapeutul poate alege din mai multe scheme de tratament, prin combinarea de suplimente alimentare (sub forma de capsule şi comprimate) cu gemoderivate (extracte glicerin-hidro-alcoolice din muguri şi mlădiţe de plante tinere care se regăsesc la monodoze).

Dieta de detoxifiere ar trebui urmată în urma unor excese alimentare, după Sărbători, perioade în care s-a consumat multă băutură sau după petreceri care ale căror efecte se simt în organism. O şedinţă de aromaterapie sau reflexoterapie, o baie caldă cu arome, sauna şi masajul pot contribui la efectele benefice ale curei de detoxifiere.

Multă lume vorbeşte despre efectele lămâiei în cura de detoxifiere. După ce te trezeşti, stoarce 1/2 lămâie într-un pahar cu apă călduţă, 1 lingură seminţe de în măcinate şi amestecate cu apă. Beţi în fiecare seară înainte de culcare un pahar de apă plată cu sucul de la 1 jumătate de lămâie şi 1 linguriţă de miere.

Detoxiferea este interzisă persoanelor cu diabet sau cu boli metabolice (anorexie, bulimie), persoanele cardiace. Efectele adverse ale curei prelungite sau incorecte de detoxifiere sunt: durerile de cap, anemie, hipoglicemie şi bătăi cardiace neregulate, dureri de cap, transpiraţii mirositoare, scaune urâte, iritaţii ale pielii, stări de greaţă.

VEZI VIDEO: Emisiunea “Cura de detoxifiere”
un interviu realizat cu dr. Veronica Daghie, medic specialist medicina de familie si consilier in nutritie.
Emisiunea poate fi urmarita la Categoria Dietă.

VEZI VIDEO: Emisiunea „Detoxifierea organismului primăvara”
interviu realizat cu ing. chim. drd. Daniela Raiciu, dir. marketing Hofigal.
Emisiunea poate fi urmarita la Categoria Medicină Naturală.

• respiraţia spontană

• frecvenţa cardiacă

• culoarea tegumentelor

• excitabilitatea reflexă

• tonusul muscular

În funcţie de respectivele manifestări clinice pe care le prezintă, nou-nascutul primeşte un scor, cunoscut drept scorul APGAR.
Scorul Apgar a fost propus de către Virgina Apgar în anul 1953, ca o modalitate de evaluare a stării nou-născutului imediat după naştere. În funcţie de valoarea scorului Apgar, nou-nascuţii se împart în patru grupe:

• Scorul Apgar 8-10 – copilul respiră normal, singur, are ritm cardiac mai mare de 100/min, iar tegumentele capătă culoarea roz generalizată. Medicul aspiră secreţiile orofaringiene. De acest scor beneficiează conform medicilor peste 90% dintre nou născuţi. În cazul În care medicul neonatolog nu este în sală, scorul Apgar poate fi calculat copilului dumneavoastră şi de către medicul ginecolog
• Scorul Apgar 5-7 – nou născutul nu respiră iniţial spontan, iar respiraţia se reia doar dupa manevrele tactile. Ritmul cardiac este mai mare de 100 bătăi pe minut, dar culoarea tegumentelor rămâne cianotică. Se poate asocia administrarea de oxigen.
• Scorul Apgar 3-4 - copilul nu respiră spontan, în ciuda stimulării tactile, iar ritmul cardiac este mai mic de 100/min.
• Scorul Apgar 0-2 - nou-născutul care nu respiră, nu are bătăi cardiace audibile, tonusul muscular este scăzut, este cianotic şi nu reacţionează reflex la dezobstrucţia căilor aeriene.

Peste 50% dintre prematurii cu vârsta gestaţională de 25-26 săptămâni primesc scorul Apgar cuprins între 0-3, fără să aiba acidoza severa, si răspund foarte bine la resuscitare.
Scorul Apgar calculat imediat după naştere nu este cel mai important. Relevanţa cea mai mare o are scorul care este măsurat la aproximativ 20 de minute după naştere.
Scorul APGAR este util si prin prisma simplităţii cu care este calculat. Foarte usor de constatat, măsurând cu acurateţe starea de sănătate a bebeluşului în primele momente din viaţă, scorul APGAR este astăzi folosit în maternităţile din lumea întreagă !

Ce scor a obţinut bebeluşul tău la naştere ?

Aşteptăm răspunsurile tale pe forum în topicul deschis special pentru aceast subiect -> Scorul APGAR.

VEZI VIDEO: Scorul APGAR, Dr. Adrian Crăciun, medic neonatolog, Spitalul Cantacuzino. Emisiunea poate fi vizionata la Categoria Pediatrie.

În cazul în care rămâneţi însărcinată accidental, este foarte important să fiţi permanent atentă la ce mâncaţi şi să nu omiteţi legumele, fructele, alimentele bogate în calciu, să aveţi o alimentaţie corectă, să consumaţi puţine băuturi cu conţinut ridicat de cofeină, să spălaţi corect fructele şi legumele, precum şi să evitaţi consumul de lapte nepasteurizat, primele două săptămâni de sarcină fiind esenţiale în evoluţia ulterioară a mamei şi bebeluşului.

Perioada cea mai potrivită pentru a deveni mamă este între 20 şi 30 de ani. Femeia trebuie să consulte medicul specialist pentru a se asigura că nu suferă de afecţiuni ginecologice care ar putea pune în pericol sănătatea viitorului bebeluş: procese inflamatorii cronice pelviene, în special inflamatia trompelor uterine sau boli cu transmitere sexuală. Este esenţial ca şi femeia şi bărbatul să se supună unei serii de teste specifice şi să înceapă modificarea stilului de viaţă: o dietă echilibrată, respectarea programului de odihnă, renunţarea la fumat. Este indicat ca toate aceste schimbări să aibă loc înainte de conceperea copilului.

Dacă vă propuneţi să concepeţi imediat după ce aţi întrerupt anticoncepţionalele, va fi foarte greu să stabiliţi data la care veţi naşte. După ce încetaţi să luaţi anticoncepţionale, ciclul menstrual este neregulat, de aceea momentul ovulaţiei în primul ciclu este foarte greu de prevăzut. De altfel, doctorii chiar recomandă renunţarea la pilule cu cel puţin 6 luni înainte de a concepe, pentru a evita ca dumneavoastră sau fătul să întâmpinaţi probleme pe tipul sarcinii. Se poate întâmpla ca ciclu menstrual să nu apară imediat după încetarea pilulelor, deoarece ovarele dumneavoastră au nevoie de un timp pentru a se recupera. Dacă ciclul nu apare însă în trei luni de zile, se recomandă să consultaţi un specialist.

Trebuie să ştiţi că nu există nicio dovadă că nicotina din ţigările sau cofeina din cafeaua consumată de bărbat afectează capacitatea de concepere sau cauzează defecte ale fătului. Însă mama trebuie să evite fumul de ţigară al altora pe durata sarcinii şi evident să nu fumeze.
Dacă nu vă mai amintiţi să fii făcut vărsat de vânt pe perioada copilăriei, faceţi un test de sânge. În cazul în care se dovedeşte că nu aţi avut, vaccinaţi-vă chiar în acel moment. Unii medici recomandă, ca metodă de precauţie, să aşteptaţi în jur de 3 luni de la imunizare până a concepe copilul, deoarece contactarea vărsatului de vânt în timpul sarcinii are efecte dramatice şi extrem de grave asupra mamei şi fătului.
Dacă observaţi că nu aţi reuşit să rămâneţi însărcinată în decursul unui an de zile, problema dumneavoastră ar putea fi mai gravă, ţinând de fertilitatea dumneavoastră sau a tatălui şi, de aceea trebuie să vă adresaţi medicului pentru consult şi analize.

Deficienţa de iod în alimentaţia viitoarei mămici poate afecta foarte grav viitorul bebeluş, care riscă să se nască cu retard mintal sau chiar să moară pe parcursul graviditatii. De aceea este necesară testarea glandei tiroide înainte de concepere, dar şi pe parcursul primului an după naştere.

Se recomandă administrarea de acid folic cu 3 luni înainte de concepere şi în primele 12 săptămâni de sarcină. Luarea acidului folic înainte de a concepe şi în primele săptămâni de sarcină reduce riscul anomaliilor congenitale ale sistemului nervos la copii.

Deficienţa de fier în timpul sarcinii este una din cauzele hemoragiilor după naştere, infecţiilor, greutăţii mici la naştere, mortalităţii materne şi infantile. Chiar şi o deficienţă moderată de fier are consecinţe negative: performanţă intelectuală scăzută; dezvoltarea fizică inadecvată a copiilor mici, a prescolarilor şi elevilor; imunitate scăzută şi predispoziţie la bolile infecţioase.

Analizele de laborator sunt necesare şi profilactice, reprezintă o responsabilizare şi informare a părinţilor asupra sănătăţii lor şi a micuţului lor şi nu ar trebui să fie privite ca un motiv de panică. După prima ecografi, de regulă transvaginală, medicul ginecolog şi cel de familie vor stabili un plan de analize pentru a se verifica starea de sănătate a viitoarei mame şi, implicit, a fătului.

Investigaţiile de laborator care sunt necesare în cursul unei sarcini normale sunt următoarele:

1. Hemograma trebuie efectuată imediat după stabilirea sarcinii pentru depistarea precoce a anemiei. Începând cu săptămâna 21 trebuie repetată hemograma la fiecare 4 săptămâni, urmărindu-se în special valoarea hemoglobinei. Germanii recomandă ca valoarea hemoglobinei să fie menţinută peste 11.2 g/dl, iar americanii recomandă peste 10.5 g/dl.

2. Stabilirea grupei de sange (A, B, O, AB) şi factorului Rh. Factorul Rh este desemnat fie pozitiv (adică prezent), fie negativ (adică absent). Majoritatea oamenilor (85% din rasa albă) au factorul Rh pozitiv. Grupul sangvin si factorul Rh trebuie efectuate cât mai rapid la ambii parteneri pentru a identifica o posibilă incompatibilitate de grup sangvin şi Rh şi de a permite o corectă monitorizare în timpul sarcinii. Determinarea factorului Rh este obligatorie in sarcină. În cazul în care gravida are Rh negativ, se va stabili şi Rh-ului tatălui, pentru că factorul Rh este mostenit întotdeauna de la tată. Dacă se descoperă incompatibilitate Rh, se dozează lunar aglutininele în sângele gravidei, începând din luna a VI-a de sarcină

3. Examenul de urină trebuie efectuat la fiecare 4 săptămâni pentru a depista o eventuală infecţie (fiind necesară în acest caz şi urocultura), posibilele pierderi de proteine, prezenţa de glucoză. Sunt necesare investigaţii suplimentare în vederea diabetului zaharat şi gestaţional.

4. Diagnosticul infecţiilor congenitale este deosebit de important, datorită impactului pe care acestea îl pot avea asupra dezvoltării fătului şi nou-născutului. Infecţiile dobândite în cursul sarcinii pot avea consecinţe deosebit de grave, precum: avortul spontan, naşterea prematură, malformaţii congenitale.

Screeningul pentru infecţii congenitale are rolul de a evalua statusul imun matern faţă de un anumit patogen şi de a detecta prezenţa unei infecţii active. Sunt recomandate următoarele teste:

► Anticorpii IgG şi IgM pentru virusul rubeolei – cât mai devreme în sarcină. Dacă anticorpii IgG sunt pozitivi şi cei IgM sunt negativi înseamnă că pacienta are imunitate faţă de acest virus şi nu mai trebuie efectuate testări ulterioare. Dacă însă se constată absenţa imunităţii (IgG negativ) serologia pentru rubeolă va fi repetată în cursul săptămânilor 16-18. În cazul infecţiilor acute IgM este pozitiv de obicei pe o perioadă de 4-8 săptămâni de la debutul simptomatologiei. Un IgM pozitiv trebuie verificat prin cel puţin 2 metode.

► Anticorpii IgG şi IgM pentru citomegalovirus. Citomegalovirusul are aceleaşi efecte asupra embrionului ca şi virusul rubeolei, trebuind depistat în primul trimestru de sarcină, cât mai rapid. Numai în cazul în care mama se infectează prima dată în cursul sarcinii cu acest virus există riscul afectării fătului. Un IgM pozitiv ridică posibilitatea unei infecţii active, care însă necesită evaluări ulterioare. Dacă la un screening înainte de sarcină sau la prima determinare la începutul sarcinii se constată IgG pozitiv şi IgM negativ se consideră că există un risc minim de infecţie congenitală şi nu sunt necesare evaluări ulterioare. Dacă însă se obţine IgG negativ şi IgM negativ este necesară repetarea determinărilor în luna a 4-a.

► Anticorpii IgG şi IgM pentru toxoplasmă trebuie testaţi înainte de sarcină sau cât mai rapid în sarcină. Anticorpii IgG pozitivi şi IgM negativ demonstrează prezenţa imunităţii şi nu este necesară repetarea testelor în cursul sarcinii. Dacă imunitatea este absentă (IgG negativ) testarea se va repeta la intervale de 8-12 săptămâni. Dacă la prima determinare în cursul sarcinii se depistează atât IgG pozitiv şi IgM pozitiv pacienta este suspectată de o infecţie activă. Totuşi, având în vedere faptul că anticorpii IgM pot persista până la un an de la infecţie, diagnosticul de toxoplasmoză activă este dificil de pus şi necesită determinări de IgG cantitativ în dinamică precum şi confirmarea pozitivităţii IgM prin cel puţin 2 metode (eventual determinarea să fie cantitativă!).

În aceste cazuri, trebuie să existe o colaborare strânsă între medicul generalist, ginecolog, parazitolog şi medicul de laborator. Contactul cu animale (pisici), consumul de carne insuficient preparată constituie factori de risc.

Un test mai nou care permite diferenţierea unei infecţii recente de o infecţie mai veche, folosindu-se o singură probă de ser, se referă la determinarea avidităţii anticorpilor IgG. Metoda evaluează intensitatea legării anticorpilor specifici IgG de antigenul multivalent Toxoplasma şi introducerea ei în practica laboratorului clinic a revoluţionat diagnosticul serologic al infecţiei. Aviditatea anticorpilor IgG este scăzută în cursul infecţiei primare, dar creşte treptat în decurs de săptămâni sau luni, ca urmare a selectării celulelor B capabile să producă imunoglobuine specifice.

Datele actuale indică faptul că testul de aviditate reprezintă o metodă de confirmare suplimentară a cărei principală valoare este demonstrată în situaţia în care se obţine un index crescut de aviditate, care exclude posibilitatea unei infecţii recente. Efectuarea testului la pacientele gravide în cursul primelor 16 săptămâni de sarcină oferă şansa de a reduce monitorizările în dinamică şi de asemenea necesitatea de a recurge la metode invazive (amniocenteză cu determinări PCR din lichidul amniotic). Reduce de asemenea şi riscul de tratament nenecesar cu spiramicină sau alte medicamente, precum şi anxietatea pacientelor asociată cu testări suplimentare. Astfel, demonstrarea prezenţei anticorpilor IgG de aviditate înaltă în primul trimestru de sarcină exclude net infecţia maternă primară. În aceste situaţii fătul are o şansă foarte mică de a dezvolta infecţie congenitală, intervenţia terapeutică nefiind necesară.

Deşi serologia pentru virusul rubeolei, citomegalovirus şi Toxoplasmă se recomandă a se efectua cât mai precoce în sarcină, cel mai corect ar fi ca acestea să fie solicitate înainte de concepţie (dacă se urmăreşte o planificare a sarcinii), pentru a se reduce erorile de interpretare care pot apărea în cazul obţinerii unor rezultate pozitive în cursul sarcinii.

► Anticorpii IgG şi IgM pentru virusul herpetic tip I şi II. Există 2 tipuri distincte de virus herpetic: HSV I şi HSV II. HSV I este asociat în principal cu infecţii oculare şi orale, în timp ce HSV II determină leziuni genitale. Ambele virusuri rămân într-o stare latentă şi pot fi reactivate în cursul sarcinii. Infecţia primară a gravidei cu HSV II se manifestă prin leziuni veziculare dureroase la locul inoculării. Totuşi, există situaţii în care boala poate rămâne subclinică, mai ales la gravidele care au venit anterior în contact cu HSV I. Se consideră că frecvenţa infecţiilor congenitale cu HSV II este de 1 la 2000-5000 de naşteri. În cele mai multe cazuri infecţia se transmite în cursul travaliului, la trecerea prin canalul cervical. Transmiterea infecţiei în primele săptămâni de sarcină se poate asocia cu pierderea sarcinii. Infecţiile dezvoltate mai tarziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie şi leziuni oculare. Screeningul serologic se face doar la gravidele care au factori de risc crescut pentru infecţie. Depistarea anticorpilor de tip IgM este utilă pentru confirmarea unei infecţii active.

► Serologia pentru sifilis (VDRL şi TPHA) se efectuează atât la începutul sarcinii, cât şi în trimestrul III. Forma cea mai obişnuită de sifilis activ la viitoarele mame este sifilisul secundar stadiu care poate rămâne infecţios până la 2 ani de la infecţia primară. În schimb, se consideră că pasajul transplacentar al treponemei este posibil doar din luna a 5-a. Gravitatea infecţiei congenitale este deosebită în cazul în care mama contactează boala în primele două luni de sarcină.

► Serologie pentru HIV. Se face numai cu acordul pacientei la debutul sarcinii. Rata de transmitere a infecţiei la făt este de 25-50%.

► AgHBs se determină cât mai aproape de momentul naşterii la pacientele cu risc crescut faţă de această infecţie. În ultimul timp s-a introdus analiza de rutină pentru depistarea antigenului HBs, deoarece virusul hepatitei B poate fi transmis copilului la naştere sau transplacentar.

► Serologia pentru Listeria monocytogenes. Listeria monocytogenes este o bacterie ce se transmite la om prim consumul de alimente contaminate: lapte nepasteurizat şi derivate ale acestuia, carne şi legume crude, produse de tip fast-food. Gravidele se infectează cel mai adesea în trimestrul III de sarcină, datorită scăderii imunitaţii de tip celular înregistrată în această perioadă, infecţia se poate transmite transplacentar la făt. Listerioza congenitală este o afecţiune de natură septică, care nu induce malformaţii, în 70-80% din cazuri sunt provocate de naşteri premature, în timp ce în restul cazurilor se poate produce moartea fătului în utern. Tratamentul precoce al bolii previne infecţia congenitală.

► Examenul secreţiei vaginale trebuie efectuat ori de câte ori pacientă prezintă leucoree. Infecţia gonococică contractată în sarcină poate determina infecţii neonatale.

► Determinările antigenului Chlamydia în secreţiile genitale sau în urină fac parte, în unele ţări, din programul de screening prenatal. Infecţia chlamidiană congenitală este produsă de serotipul D-K şi evoluează de obicei cronic şi asimptomatic, aceasta creşte riscul de naştere prematură, avort spontan şi poate determina la nou născut conjunctivită şi pneumonie. Infecţiile genitale cu Chlamydia trachomatis constituie cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală.

► Cultură secreţie genitală pentru Streptococ de grup B. Streptococul de grup B reprezintă unul dintre cei mai importanţi agenţi patogeni în periaoda neonatală. Aproximativ 5-30% din gravide sunt purtătoare ale bacteriei, cu localizare vaginală şi-sau rectală. Cel mai frecvent, nou-născutul dobândeşte infecţia în momentul ruperii membranelor sau la trecerea prin canalul cervical. Există 2 forme clinice de manifestare a infecţiei neonatale: septicemie, cu debut precoce în primele zile de viaţă, meningită cu debut tardiv în decursul primelor luni. Pentru prevenirea acestor complicaţii, se recomandă screeningul pentru Streptococul de grup B (prin cultura secreţiei genitale) la toate gravidele aflate în săptămânile 35-37 de sarcină.

► Diabetul gestaţional. Gravidele care prezintă stres metabolic dezvoltă această afecţiune. Se recomandă modificarea dietei, exerciţiu fizic usor, urmărirea valorilor glicemiei. Glicemia creşte de obicei între săptămânile 24 şi 28 ale sarcinii.

► Screeningul prenatal pentru anomalii fetale. Sindromul Down (trisomia 21) este cea mai frecventă aberaţie cromozomială de tip autozomal. În afară de factorii etnici şi geografici prevalenţa sa este legată în special de vârsta mamei. Pacientele peste 35 ani au un risc crescut de a dezvolta această anomalie. Riscul individual de a naşte un copil cu sindrom Down poate fi calculat atât în funcţie de vârsta mamei cât şi pe baza valorilor obţinute la unul dintre cele 2 teste de screening prenatal, efectuate fie în trimestrul I (dublu test), fie în trimestru II de sarcină (triplu test). Pentru interpretarea rezultatelor este foarte important să se cunoască cu precizie vârsta gestaţională (stabilită, cel mai corect, pe baza ecografiei). Au indicaţie pentru screening-urile prenatale în special pacientele peste 35 ani şi cu istoric familial pozitiv pentru anomalii fetale.

Emisiunea poate fi vizionata la Categoria Dermatologie Estetica.

Sinopsis: Acneea este o afectiune cutanata caracterizata prin aparitia cosurilor prin obstruarea porilor. Cauzele aparitiei acneei sunt: hormonale-hipersecretia glandelor sebacee, alimentatia defectuoasa, ereditare.  Tratamentul acneei complexe trebuie stabilit in urma unui consult interdisciplinar intre medicul dermatolog, endocrinolog, nutritionist si ginecolog. Tratamentul depinde de multe ori de varsta pacientului, de tipul de acnee, de factorii cauzatori sau de asocierea cu alte afectiuni din sfera ginecologica sau endocrinologica. In timp ce tratamentul acneei juvenile este local, bazat pe creme si geluri speciale, in acneea severa tratamentul este complex: se urmareste diminuarea seboreei, introducerea tratamentelor microchirurgicale, peelingului chimic, tratamentelor IPL (lumina pulsata).  Cel mai nou tratament al acneei este cel cu laser cu dubla actiune : urmareste distrugerea bacteriilor si stimularea colagenului propriu fara a arde pielea. Este o procedura simpla care implica doar o usoara iritatie a pielii, fara riscuri si cu rezultate spectaculoase.

Toate cele 3 parti pot fi vizionate la categoria Analize Medicale.

Analiza minerala tisulara (AMT) – Partea 1

AMT este printre cele mai mai moderne, complete si neinvazive metode de laborator pentru evaluarea starii de sanatate a unui pacient. AMT se bazeaza pe o tehnologie de ultima ora, pusa la punct de NASA: spectrofotometria cu absorbtie atomica. Printr-o singura determinare, AMT evalueaza nivelul a celor mai importante 36 de minerale din organism: 30 esentiale pentru sanatate + 6 minerale toxice. Esantionul din parul pacientului se obtine prin taierea firelor de par, cat mai aproape de pielea scalpului. AMT determina prezenta in organism a metalelor toxice provenite din mediu (alimente, aer, apa, expuneri profesionale). Firul de par constituie tesutul de electie pentru depozitarea acestor substante, si reprezinta deci un material optim de analiza.

Analiza Minerala Tisulara (AMT) - Partea 2

AMT permite aprecierea nivelului mediu de minerale existente in celule si a principalelor metale toxice depozitate in organism. Cele mai frecvente metale toxice evidentiate prin analiza minerala tisulara sunt cadmiul, plumbul, arsenicul. Impreuna cu examenul clinic, AMT permite elaborarea unei strategii nutritionale strict individualizate si recomandarea unei scheme cu integratori (combinatie sinergica de vitamine + minerale + extracte din plante), conform necesitatilor particulare ale pacientului. AMT depisteaza dezechilibrele inainte ca boala sa se manifeste clinic sau paraclinic si indica tendinta catre dezvoltarea modificarilor metabolismului glucidic, infectiilor, osteoporozei, litiazei, anemiei, disfunctiilor tiroidiene si suprarenalice, patologiilor aparatului digestiv.

Analiza Minerala Tisulara (AMT) - Partea 3

Printre cele mai importante aplicatii ale AMT se numara si determinarea fazei de raspuns la stres si a tratamentului corespunzator, cresterea randamentului profesional printr-o corecta remineralizare a organismului (prin scheme individualizate) si determinarea tendintei la maladii grave si prevenirea acestora prin tratamentul cu integratori si prin dieta adecvata care se recomanda consecutiv analizei.

Sinopsis: Luxatia congenitala de sold apare cand tavanul articulatiei, care in mod normal ar trebui sa opreasca capul femurului sa mearga in sus, sa ascensioneze, este din nastere mai tesit. Cat timp copilul sta pe spate, nu se produce luxatia, deoarece articulatia nu este incarcata cu greutatea corpului. Nu exista factori care favorizeaza aparitia displaziei de sold, dar exista practici nerecomandate, precum: infasatul cu membrele inferioare lipite. Cel mai simplu examen - copilul intins pe spate, se flecteaza coapsele pe bazin si se indeparteaza. La un copil cu bazinul normal conformat, fata externa a coapselor trebuie sa se culce pe planul patului. In caz de displazie luxanta, aceasta manevra este mult limitata. Se mai efectueaza ecografii (pana la varsta de 3-4 luni) si radiografii (dupa 4 luni). Asimetria de pliuri nu este semn al displaziei. In cazul netratarii displaziei de sold, copilul va merge schipatand (cand displazia este unilaterala) sau leganat (cand este bilaterala).

Alte emisiuni din categoria ORTOPEDIE:

• Scolioza – Partea 1 - Conf. dr Mihai Jianu, Sef sectie Ortopedie si Traumatologie Pediatrica, Spitalul Clinic Central de Copii Grigore Alexandrescu Bucuresti. Conf. dr Mihai Jianu vorbeste despre ce este scolioza, despre diferenta fata de alte posturi ale corpului si despre importanta factorilor varsta si sex in aparitia si dezvoltarea scoliozei.
• Scolioza – Partea 2 - Conf. dr Mihai Jianu vorbeste despre operatia de scolioza, despre schema de tratament pentru diferite etape de evolutie si despre unele prejudecati cu privire la modalitatile de tratament (ex: inotul) sau la cauzele aparitiei scoliozei (ex: purtarea ghiozdanului).
• Monturile I - Dr. Marius Uscatu, medic specialist chirurgia gleznei si a piciorului. Dr. Marius Uscatu ne explica ce sunt monturile, care sunt simptomele si factorii favorizanti ai monturilor, precum si care este diferenta intre durerea cauzata de monturi si durerea provocata de guta. De asemenea, dr Marius Uscatu ne spune cum ne putem trata de aceasta afectiune atat de suparatoare si ne sfatuieste cum sa ne alegem incaltamintea pentru a preveni aparitia monturilor.
• Monturile II - Dr. Marius Uscatu ne spune daca ar trebui sa credem sau nu in “miturile" cu privire la eficacitatea spectaculoasa a tincturii de iod, a maceratului de tataneasa, a pestelui crud, etc aplicate pe monturi, daca ajuta aceste “leacuri babesti”. De asememea, dr Uscatu face precizari importante asupra operatiei de monturi: cand ar trebui sa ne operam, ce implica interventia chirurgicala sau daca monturile revin dupa operatie.
• Osteoporoza - Prof. univ. dr. Daniel Popescu, directorul Policlinicii Serban Voda. Osteoporoza este o afectiune fiziologica, o boala a oaselor aparuta ca urmare a imbatranirii acestora. Dupa varsta de 30 ani, calciul ionic, cel care formeaza structura interna a osului incepe sa se indeparteze, sa iasa din os, conducand la rarefierea structurii de rezistenta a osului. Intr-un studiu efectuat in Bucuresti pe un esantion de 1000 de femei s-a demonstrat ca aceasta afectiune in Romania este cu 10 procente mai mare decat procentul prezent in Europa. Unul dintre factorii care influenteaza incidenta mai mare a cazurilor in Romania este faptul ca menopauza se instaleaza mai repede in Romania, dar si carentele alimentare si informarea insuficienta a populatiei cu privire la acest aspect si la complicatiile aduse de osteoporoza.

Sinopsis: Histeroscopia reprezinta un examen care permite explorarea cavitatii uterine cu ajutorul unui histeroscop si, eventual, tratarea leziunilor constatate si face parte din chirurgia mini-invaziva care permite abordarea cavitatii uterine fara taietura. Histeroscopia este utila atat din punct de vedere diagnostic cat si terapeutic, putandu-se efectua ablatia (indepartarea) polipului in cursul interventiei histeroscopice. In cazul prezentat in cadrul emisiunii transmise de SanatateaTV, explorarea histeroscopica realizata de prof. univ. dr. Bogdan Marinescu a evidentiat un polip endouterin care ar putea sa fie cauza de infertilitate si s-a urmarit extirparea acestuia. Afectiuni ce pot fi diagnosticate prin histeroscopie: fibromul uterin, polipi intracavitari, extirparea corpilor straini intrauterini (sterilet rupt sau degradat in cavitatea intrauterina), sectionarea aderentelor intrauterine aparute ca urmare a chiuretajelor sau altor afectiuni.

Sinopsis: "Mamografia - Partea 1", interviu realizat cu dr. Aurel Diculescu, medic primar radiolog, Centrul GRAL Medical. Din prima parte a serialului aflam ca explorarea mamografica a glandelor mamare nu prezinta niciun factor de risc si ca este recomandata femeilor cu varste intre 40 si 60 de ani. Acest examen de depistare poate fi extins si catre ceilalti poli de varsta, in special pentru a depista in stadiu incipient orice afectiune la nivelul sanilor. Tot in primul episod veti putea vedea cum se efectueaza in mod corect explorarea mamografica si in ce consta mamografia propriu-zisa.

"Mamografia - Partea 2", interviu realizat cu dr. Aurel Diculescu, medic primar radiolog, Centrul GRAL Medical. Cel de-al doilea epidod este dedicat mamografiei, luand in calcul maniera in care se realizeaza, dar si citirea rezultatelor - aspect deseori neclar pentru paciente. Marea problema ce poate fi relevata de o mamografie este identificarea unei tumori la nivelul sanului, de natura benigna sau maligna.

"Mamografia - Partea 3", interviu realizat cu dr. Aurel Diculescu, medic primar radiolog, Centrul GRAL Medical. Episodul al treilea introduce o noua metoda de investigare a glandelor mamare, continuand apoi sa explice pacientelor maniera in care mamografia ajuta la punerea diagnosticului. Dr Aurel Diculescu mentioneaza ca mamografia evidentiaza, pe langa structura glandei mamare, si prezenta la nivelul ei a unor formatiuni care in mod normal nu au ce cauta pe respectiva imagine mamografica. Pentru ca mamografia sa aiba rezultate cat mai concludente, trebuie urmate cateva repere si anume: efectuarea acesteia la mijlocul perioade intre cele doua cicluri menstruale (intre a XIV-a si a XVII-a zi); daca in trecut pacienta a mai facut mamografii, este bine sa se prezinte cu ele la consult.

Alte emisiuni din Categoria Obstetrica - Ginecologie:

• Cancerul de col uterin I
• Cancerul de col uterin II
• Cancerul la san
• Anexita
• Cum trecem peste disconfortul produs de sarcina

• Alergia la polen

• Rinita alergica - Partea I

Sinopsis: Prof. dr. Eduard Apetrei vorbeste despre cauzele principale ale infarctului si rolul anginei stabile, instabile sau lipsa acesteia in semnalarea infarctului.

Emisiunea “Infarctul miocardic si angina” se poate viziona la Categoria Cardiologie.

Sinopsis: Analiza minerala tisulara este printre cele mai mai moderne, complete si neinvazive metode de laborator pentru evaluarea starii de sanatate a unui pacient.

Analiza Minerala Tisulara – partea I si II o puteti viziona la categoria Analize Medicale.