prima data m-au hipnotizat la 5 ani. eram cu parintii la cafeneaua LAKOMKA. in fata mea inghetata cu dulceata de gutai. in spatele meu strada cu troleibuze si masini, si un semafor ce arata rosu. mama mi-a spus ai grija, e tare rece. tata nu a spus nimic. si-a last mana grea peste capul meu si ma mangaia. o tanti cu sort trecea printre mese si zambea frumos. avea 2 dinti ca de zapada. la 5 ani m-au hipnotizat prima data. acesti dinti stralucitori ce treceau prin aer ca un OZN. mama, atat am reusit sa spun, si am intepenit.

a doua oara era la scoala, cand faceam poze pentru vinieta. ba, urechile, pe spate. aveam un costum albastru si o cravata rosie. sa se vada toti, hai, urechile. stateam langa ea. era o fata draguta, cu rochita si ciorapi albi, si in par niste flori de camp. eram asa de fericit. adunati in 4 randuri pe scarile din fata scolii, noi, toti din a 9-a “b” ne uitam la nenea cu aparatul. era dimineata, dupa careu, dupa flori si poezii si stateam langa ea. Acus o sa zboara pasarica. diriginta era rosie la fata cred ca fericita ca a ascapat de noi. Acum, acum atentie, pasarica. si deodata o lumnina orbioare, o sageata in ochi, alb. nu am reusit sa ma zbat, sa duc mainile la ochi, sa o cuprind pe ea. nu mai tin minte nimic dupa aceea.

mama zice ca sunt altfel. am incercat multe pana am inteles. sunt altfel. port in mine o forta ucigatoare, de care trebuie sa am grija. o data am fost la mare si, spre seara, cand plaja ramasese pustie, m-am apropiat de apa. valurile bateau in mal stergand urmele celorlalti. eu am pasit pe apa, nu ma vedea nimeni. am mers pe apa vreo 200 de metri si m-am intors inapoi. am adus cu mine o pasare si am crescut-o, si am lasat-o sa zboare. era intr-o dimineata cand rodeam un morcov, toata lumea s-a oprit cateva minute. cateva minute nu s-a intamplat nimic rau in lume. eu am scos capul pe geam si urechile mele au auzit furtuna din Atlantic, si cum striga pilotul la turnul de control, vezi pe dreapta, ridica putin. gata, ne prabusim.

Doamne, am atata putere in mine. ma simt ca si cum as fi moartea pe pamant. as lua cu mine sufletele tuturor, in pumn si le-as pune in buzunar. si as pleca la gara de trenuri, as urca intr-un accelerat si la munte. acolo unde aerul e greu si umed, unde stanca plange peste vid. unde norii se misca ca un val aburos peste lucrurile tari si le inmoaie. vreau sa schimb ceva, dar nu am destula credinta, sau incredere, nu stiu cum s-o spun. cuvintele sunt atat de straine sentimentului pe care il am acum. as varsa de-asupra budei, si ar fi mai simplu spus si mai adevarat. dar vreau sa schimb ceva, si nu ma lasa s-o fac un iepuras inauntrul meu. Eu iubesc. asta e asa frumos, e atata liniste, ca nu mai trebuie cuvinte, nu trebuie nimic, inafara de acest brat care sa puna in miscare muntii. si stiu ca am dragoste, si muntii se vor misca. si stiu ca am dragoste si restul va veni. speranta si credinta va veni daca am dragoste, cat negru sub unghie.

am să vin să te întâmpin

voi ieşi pe hol şi voi închide uşa după mine

în holul nostru de cărămidă roşie

unde sunetele se lovesc de pereţii fierbinţi

unde fierea se varsă în cotlon

voi sta ore în şir cu mâinile apucând ceva

ascultând în stomacul acestui om mare şi important

încercând să nu mă descompun

aici nu e lumină îndeajuns

aici aerul se plimbă moleşit la nivelul genunchilor

ai să te prinzi repede

în patru labe am să te aştept după uşă

cu inima căzută înăuntru trăgând după sine

pieptul mai spre podea ca gândacii

am să încerc să nu mă usuc din mers

în stomacul acestui om mare şi important

mi-e dor să te văd pe dinăuntru

ochii mei se rostogolesc sub uşă

nu e lumină îndeajuns pe scară nişte muşcate înfipte în geam

vor să prindă o pată de soare

eu vreau să mă strecor sub pielea ta umedă

două luni am zăcut în pat ghem de nervi şi acum trebuie

să fac 20 de paşi cât ţine holul nostru de cărămidă roşie

şi simt cum îmi creşte din mers un nimb strălucitor

care îmi prinde capul ca într-o cuşcă de fier

şi când ajung la capăt încep să latru

în stomacul acestui om mare şi important

încep să latru încep să mă scarpin până la sânge

să ling podeaua

înăuntrul tău e un câmp cu flori

o fâşie albastră pe care alunecă stelele

văd limba dragostei umedă forţează uşa de la magazin

să mă înghită să mă poarte printre lucruri 

câine beat eu sunt hrana ta de azi 

soarele smulge unghiile orice gând rău se rotunjeşte

pune mâna pe mine sunt moale şi pot să arăt în multe feluri

o oarecare piesă înceată în maşinărie

cu ochii învineţiţi de oboseală

nu vreau să aştept pielea mea nu vrea să aştepte

cobor în cele mai adânci locuri cu o bucată de sticlă în buzunar

aici nu este nicio insulă nicio casă de ridicat

aici violenţa declanşează nişte proteze calde braţe ascultătoare

ele trag liniştea peste corpul meu ca o rochie neagră

semitransparentă să reuşesc în ultima clipă să închid ochii

dacă mă lipesc de ceva să nu tresar să nu văd de ce mă lipesc

dacă mă ascund de cineva să închid ochii să nu văd să nu tresar

să nu văd de ce mă lipesc

câine beat poate vrei o fată poate una bună

lucrez aspupra mea de dimineaţă ca un descreierat

îmi torn în cap chestii parfumate şi învăţ să merg drept

să vorbesc cu oricine pe orice temă bla bla bla

se poate am un corp atletic şi nişte ochi minunaţi

am nişte blugi negri care strălucesc

totul la mine e bine stau sus am 200 wt în frunte

mama la mine totul e bine

vin aici cu o propunere. să facem puţină transparenţă.

situaţia de pe blog nu prea îmi este clară de ceva timp, de când cu postările astea anonime. poate e un proiect al cuiva din grup de care ceilalţi nu au habar, sau cineva din afară a obţinut parola (ceea ce e şi mai grav), -  nu îmi dau seama, nu am reuşit să găsesc o explicaţie şi nimeni din grup nu a putut să-mi spună ce se întâmplă. Părerea mea, dar, cum am văzut, şi a mai multor cititori ai blogului nostru este că tre să facem puţină ordine, joaca asta de-a misterul nu mai este interesantă, cu atât mai mult că textele (în mare) s-au dovedit a fi modeste. Dacă e vorba de experiment, laborator... cred că am putea să ne asumăm ceea ce scriem (sau ceea ce scriu colegii noştri secreţi), astfel am interacţiona mai uşor şi am face blogul mai util/interesant.

Deci, iată propunerile mele:

1. fiecare semnează sub propriul text ( suntem 7 oameni)

2. dacă e nevoie, avem o rubrică - invitaţi -  pt cei din afara blogului*

*înca nu am folosit rubrica asta, de aceea cred că ar fi bine să discutăm (administratorii blogului) referitor la invitaţi ( dacă e cazul), să fim cu toţii la curent cine pe cine vrea să invite, cu ce texte ş.a.m.d.)

3. putem schimba parola

Aştept reacţii sau alte propuneri din partea voastră. Am decis să plasez acest text pe blog, că altfel nu mai dau de capăt. În plus, e o chestiune ce ţine nu doar de noi (cei din HZ) dar şi de cititorii noştri. Vă rog pe toţi să vă spuneţi părerea şi să decidem împreună.

Andrei Gamarţ

acesta e un program
intră la mine în creier
fă curat fă ameţeli
intră dă pe next 

tu eşti o figură geometrică complicată
punctele mele fixate în spaţiu
nu dispar niciodată
pot să te fac din piele

următorul
intră acesta e un program
nu apăsa tare eşti cel mai bun
încetişor fă lumină

o fetiţă se dezbracă în dreapta
sar scântei protejează-ţi ochii
dă pe dreapta apoi înainte
ai câştigat treci prin mine

aici nu e nimic personal
intră alege arma fii atent
acesta e un program diferit
oamenii nu trăiesc aici

noi trăim pe curcubeu

maşina galbenă a oprit sub geamul nostru
era o seară de-aceea lungă prinsă între 2 blocuri
o scurgere

iar noi ne uitam la o insectă pe masă
şi nu puteam scoate o vorbă
era aşa straniu
liniştea din fiecare apartament
se aduna acolo jos pe asfalt
un strat subţire şi dens de linişte

poate vibra se crapă tencuiala se dereglau motoarele
dar noi nu puteam auzi
nici-un zgomot nici bătăile inimii sub apă
totul se proiecta ca într-un film mut

noi împinşi în fotolii
târâţi pe pardoseală pe hol cu buzele încă întredeschise
 
un pahar cu apă minerală
uite cum se ridică aerul
cum face shhhhh şi insecta dă din picioare

maşina galbenă a oprit acolo unde trebuie
au ieşit 2. unul avea o pungă mare de celofan
au mers câţiva paşi şi când m-am întins să aprind lumina
tu ai rămas undeva în întuneric singură

din toracele meu au ieşit 2 spiţe lungi şi s-au întins către tine
când lumina a scrâşnit obiectele începeau a se umple
o substanţă moale sub noi
ca un animal din care se scurge viaţa şi se întăreşte

tipul cela  a ridicat mâna dreaptă spre geamul nostru
şi a deschis gura

priveşte în jur

ce vezi?

eu liniştea eu motorul ascuns din creierul tău

îţi poruncesc să-ţi mişti afurisitul cela de cap

şi să priveşti în jur

eu liniştea zgomotul constant din creierul tău

te întreb ce vezi eu îţi poruncesc să deschizi ochii

nimic nu e mai cald decât aşternutul tău

dar

te-ai gândit vreodată cine stă peste perete

şi te fixează

fiecare mişcare ce o faci

fiecare acţiune te pune în pericol

eu îţi poruncesc să te mişti

pentru tine lovesc în perete cu pumnii

eu în creierul tău de sticlă

te-ai gândit vreodată de ce

creierul tău şi faţa ta sunt atăt de diferite

priveşte în jur lucrurile şi creierul şi faţa ta

nu seamană între ele

eu sunt motorul care taie în sticlă

nu am gură buze nas sprăncene ochi

numai o lamă de 2 m foarte ascuţită

şi un plan pentru noi toţi

eşti la Mc şi vezi copiii înghiţind chestii

vezi televizorul şi în el un televizor

nu pleci nicăieri nu te sufoci îţi convine

vezi televizorul şi în el un om adevărat sparge o vitrină

sau ucide cu bâta un câine

şi tu înghiţi chestii

aceasta este dorinţa mea ascunsă

să fac lucrurile şi faţa ta şi creierul

să fie una

să putem sta împreună şi să nu ne mai temem

să primim în noi focul de bună voie

acum să aruncăm de pe noi hainele

să ne vedem cum trebuie de bună voie

eu liniştea chem pe oameni să se privească în burtă

şi să amuţească

fiindcă lama asta a mea are 2 m

fiindcă în tine este altcineva

inima bate repede.

dacă aş avea un ciocan să-ţi arat

ce mi se întămplă,

să-ţi arăt cum mama face carne bătută

când se gândeşte la mine - umblând noaptea

pe străzi cu inima asta tare ca şi cum nu e noapte,

ca şi cum nu e stradă şi nu sunt singur. 

inima bate repede eu cred că se va deschide

pieptul şi vom privi înăuntru 

va fi aşa departe sau întuneric

sau pur şi simplu carne

şi vom intra cu lanternele luminând fiecare centimetru 

vom înainta ne vom învinge greaţa amestecată cu frică

vom avea grijă să nu atingem nimic acolo

poate fi otrăvit poate e o fiară chiar în faţa noastră

ce ne păndeşte fiecare tresărire a venelor de pe gât

poate e o mlaştină şi ne vom îneca

poate e un depozit sau o prăpastie 

vezi pieptul meu pune degetul

1. seamănă cu un lift

2. un lift stricat

3. ameţeli

4. totul e în regulă

1. te joci cu el

2. te prefaci că îl împuşti

3. dansezi în ritmul lui

4. te prefaci că îl spinteci

5. îl îmbrăţişezi

6. îl pui să meargă până oboseşte

7. îl împiedici să meargă

8. îl faci să vorbească

9. îl scalzi

10. îi tragi un şut şi îl strici

Muzica 4 min + 4 min

fugi în lume să nu te găsească nimeni

Din motive neelucidate, Acţiunea poetică a grupului Human Zone din 28 ianuarie 2008, ce trebuia să aibă loc la Teatrul Naţional "Mihai Eminescu", Sala "Valeriu Cupcea", este amânată pe data de 4 februarie.

Vom reveni cu detalii...

Urmăriţi anunţurile de pe blog

 Hai sa scriem un text!

vă provoc la un experiment.

textele le postam la "comentarii" dupa care voi avea grija sa apara mai sus, deja editat

deci un text cu atitudine, şi neapărat să fie ceva diferit de ceea ce scriem de obiceiimagine preluata de pe> www.lorettalux.de

aur platină diamante sunt pentru tine

geaca mea sintetică straluceste ca oglinda

prin soare am sa merg într-o ţară îndepartată

iar tu eşti blândă cred că te iubesc foarte mult

nu sunt vampirul cela care te pândeşte noaptea

dacă vrei pot să fug la magazin după o bere

sau după flori sau mai bine să ne închidem în casă

şi să nu mai fug la magazin da să te privesc în ochi

nu-mi pasă ce li se întâmplă plămânilor mei

mă găndesc la o pasăre galbenă şi moartă

din care ies afară viermi fără ochi

şi un cântec şi nişte mâini calde

şi fiindcă asta nu se întâmplă cu adevărat

îmi opresc dintrodată căldura

îmi atrofiez muşchii organele nu mai sunt bune de nimic

ele stau într-o cutie. mici inflamaţii aranjate stăruitor

într-o cutie

dacă aprind lampa şi o pun peste piele

pot să aud cum sfârâie pot simţi negreaţa ce se lipeşte de bec

nu se strică nimic de la sine

nu se iubeşte nimic de la sine

dacă strâng între palmă şi degetul mare

cuţitul rece lama lui lată şi netedeă

nimic nu curge de la sine

nimic nu pătează de la sine

acum stau într-un oraş întunecat

nu ştiu ce caut aici  

nu ştiu ce vreţi de la mine

nimic nu se întinde spre mine să mă ucidă

să-mi mângâie fruntea să spună - lasă lasă

eu trebuie să ies afară din cutia asta

o pasără galbenă pe trotuar dimineaţa

da şi nişte mâini calde care mă apucă de cap

şi mă trag în sus 

afară din cutia asta

+

în cutia asta este loc pt 2 oameni

vocile noastre nu îmi plac ele sunt moi ca dulceaţa

ele nu sparg sticla ele se lipesc de lucruri

f. atent ca şi cum ar atinge nişte copii bolnavi

dar în cutia asta se mişcă ceva

da şi nişte mâini calde mă împing înapoi înauntru să văd

da e ceva înăuntru ceva ca un fulg dar foarte roşu

şi se mişcă

 

Albinele

căpitan kgb în rezervă ivan maslov simte pe fiecare
pielea lui e subţire gingaşă ca a unei fecioare
căpitan kgb în rezervă ivan maslov are ochi bine conturaţi
de unde izvorăşte lumina şi căldura şi dragostea

căpitan kgb în rezervă ivan maslov a prins o dată
2 spioni răi şi i-a dus acasă fiindcă îşi iubea tare nevasta
şi i-a pus să strângă de pe covor kăkatul de ovcearkă
pe urmă i-a bătut şi spionii au recunoscut totul

acum strânge-ntre degete o albină şi o chinuie - tu ai să-mi spui informaţia
eu nu mă joc, auzi bă, muscă - şi dă cu pumnul în masă
iar sub masă doarme câinele căpitanului kgb în rezervã ivan maslov.
Câinele e bătrân şi nu aude prea bine şi face pe unde se nimereşte

aici în bar o femeie cam de 50 de ani cu obraji vineţi
în locul ei trebuia să fie un înger, dar femeia asta
dădea de băut şi ştergea din când în când masa. iată
femeia asta a ieşit afarã şi nu s-a mai întors, păcat.

- tu bă ai să mi-i dai pe toţi. spunea căpitanul nervos
în timp ce florile nu departe de aici erau cele mai frumoase.
Primăvara s-a întâmplat să fie liniştită, fiecare miros
îi pătrundea căpitanului sub piele, căpuşele astea grase

toate au început atunci când tatăl căpitanului kgb medic
la ţară se ocupa de bolnavi şi de vite, că nu mai era nimeni
când într-o seară de mai a murit la lucru lovit drept în piept
de o vacă îngreunată pe 1 mai 1968 ivan maslov a devenit capul familiei

el a ucis multe javre şi a supus pe mulţi
el s-a luptat cu pasărea măiastră şi a rezistat
nimeni nu poate să-l înjunghie pe la spate
cine e mai puternic. ivan maslov trecea printr-o perioadă grea

când ieşea dimineaţa la balcon şi vedea ţara lui minunată şi întinsă
începea să ardă şi să scoată zgomote din gâtlej să dea din braţe
iar nevasta căpitanului kgb învăţătoare mai stătea în pat
ei nu au copii dar pentru ivan maslov asta nu e aşa de important

acum au mai rămas doar albinele şi mierea şi omul în şubă din spatelel lor
ce se întâmplă cu mierea se întreba căpitanul kgb în rezervă
şi pe nevastă o întreba uneori iar nevasta îl întreba de copii – hai să facem dragoste
- este cineva în şubă care se plimbă cu volga dar nu e de-al nostru e clar-

- bă tu spui cine e tipu? bă daca nu vrei să vezi pe măta şi tattu
în sicriu, spune. Te macesk ca pe vită cu mâinile goale bă.
femeia cu obrajii vineţi a apărut de undeva spuneai că se ridică
din iad şi strângea în mâinile ei grase un buchet de flori de tot dragul

Ivan Maslov
Cântece 

1
draguşca me încă oleacă şi am să-mi opresc inima
am să mă zvărcolesc pe scunul electric pentru tine
şi când o să treacă prin muşchii mei de fier tokul
şi când o să fiu numit cu cele mai urâte cuvinte

eu am să te iubesc cel mai tare şi nu o să spun la nime
numele tău, cel care poate să sfarme lăcăţile sufletului
mai bine să mor repede şi ochii mei legaţi cu o cârpă udă
să nu mă vândă, să nu zică mrazii iată ivan maslov plânge

tu erai o femeie, să rup camaşa de pe mine, o femeie foc
dacă te-a făcut Dumnezeu eu sunt gata să-i sărut picioarele
pentru asta şi să găsesc pe toţi mrazii care l-au răstignit
iar dacă eştii unealta lui Diavol, nu-mi pasă, te iubesc straşnic

ţii minte când ne-am ţinut prima dată de mâini pe jukova
nu era nimeni pe stradă şi asfaltul moale ca o pâine caldă
tu spuneai că nu te temi de nimic şi ai arătat spre o casă
acolo ne-am dezbrăcat şi am văzut cum se desfac cerurile

dar de câţiva ani ai plecat cu altul într-o ţară îndepartată
şi nu crede ca nu ştiu unde dar mă doare. de ce ai plecat
pe ibovnicul tău l-am dat la peşti pentru că nu te merită
dar ţie nu-ţi pot face nimic eşti frumoasă eşti scumpă

acum draguşca me lumea nu înseamnă nimic pentru mine
lumea e o minge dezumflată şi soarele e o minge dezumflată
şi mrazii ăştia băloşi de mă bat cu pumnii şi cu picioarele
sunt nişte mingi dezumflate numai tu numai tu te iubesc

2
ăh corbul negru mi-o scos ochii şi inima din piept
da tu eşti tare departe şi porţi pe tine un halat cu lilii
ăh corbul negru a apărut şi m-o smuls dintre oameni
da tu eşti departe şi vorbeşti cu cineva la telefon

pe pământ şi pe cer te-am căutat multă vreme
pe pământ şi pe cer fluturii vii ca mama focului
nu am să te uit niciodată cu tine am să adorm în gând
corbul negru în ţara lui o să mă ducă şi n-ai să ştii

<<Eu, Pavel Grigoriev,
Mulţumesc mult tovarăşului Maslov şi mă închin până în pământ generozităţii dumnealui, pentru că mi-a oferit o ultimă şansă să mă predau forţelor de ordine şi să recunosc toate astea.
Eu, Pavel Grigoriev, născut în Kuzbas pe 14 iulie 1971 într-o familie de metalurgi, însurat, 2 copii. De specialitate – inginer construcţii metalice, în prezent - poet, domiciliat în S.U.A, New Orleans, 8 Thaylt street.
Recunosc în faţa lumii şi a legii că sunt un criminal odios, un om de nimic, un mrazi ordinar pentru care nu există nimic sfânt. Eu am comis infracţiuni deosebit de grave, furturi de mari proporţii, evaziuni fiscale, atacuri armate cu urmări grave, cu morţi şi răniţi, copii şi oameni de vârsta a treia, mame însărcinate, veterani din cel de-al doilea război mondial, oameni de ştiinţa, tot felul de persoane publice cu puteri de decizie în stat.
Recunosc din propria iniţiativă, nesilit de nimeni, că încă din stundenţie, la tehnicum mă ocupam cu defăimarea colegilor mei de facultate, a profesorilor, a întregului personal, am săvârşit nenumărate violuri, mă dedam la perversiuni inimaginabile cu bătrâni şi copii, cu animale şi păsări. Eu sunt pe lista neagră a interpolului, pentru masacrele organizate cu sânge rece, pentru crime de război, pentru antisemitism şi xenofobie.
Recunosc că nici nu m-am obosit să ascund societăţii şi organelor de drept că sunt homosexual, xenofob, rasist, violent, anarhist şi în genere un cetăţean împuţit care nu lasă pe cei din jur să trăiască şi să se bucure de viaţa frumoasă pe care ne-o asigură guvernul nostru.
Eu am călcat cu maşina mai mulţi copii, asta s-a întâmplat în decurs de 4 ani, cu regularitate, fără milă şi remuşcări.
Şi multe alte infracţiuni, pe care nu le mai ţin minte, aşa de multe au fost, dar toate cu bună ştiinţă.
De aceea mă predau acum în mâinile justiţiei cerând în genunchi pentru faptele mele murdare pe carele-am săvârşit fără scrupule şi păreri de rău – CEA MAI STRAŞNICĂ PEDEAPSĂ POSIBILĂ.
ADICĂ EXECUŢIA PRIN STRANGULARE.

Budapesta
2006

Pavel Grigoriev – semnătura
Ivan Maslov – semnătura>>

3
odată era să mă înec când treceam râul pentru tine
să-ţi arăt cât de puternic sunt şi devotat.
în adâncuri nu gândeam să ajung, dragostea me,
fiindcă tu zâmbeai şi în mine se întâmpla ceva ca o lumină.

nu ţi-am făcut copii, trebuie să mă-nţelegi
în ţara noastră iubito sunt mulţi mrazi scârboşi
care vor să ne facă rău, care ne bârfesc la capitalişti
iar tu eşi albă ca un fulg şi pentru tine mă tem.

tu mergi la spital să spui poveşti la copii
şi ei se caţără pe hainele tale şi părul tău.
acum nime nu mai spune poveşti, acum iarna
ninge ca la polul nord cu fulgi măşcaţi cât vrabia.

eu pot scoate din orice om cuvintele care trebuie
fiindcă ochii mei sfredelesc mintea lor murdară
şi ei spun cu lacrimi pe faţă cât de mult le pare rău,
iar pe tine am să te iubesc fără oprire că în tine stă ascunsă speranţa.

am să-ţi aduc un leagăn din pădure dintr-un copac doborât
cu mâinile astea ale mele şi am să-l pun lângă patul nostru,
am să te las într-o noapte cu burta mare şi am să merg
după asta la lucru. bună ziua tovarăşe maslov, da e foarte bună.

4
inima bate în mine rău de tot
nu sunt la slujbă, nu strivesc pe nime cu pumnul încleştat
zorii curg din nicăieri peste ciubotele mele noi
care fug la tine, draguşca me, asta e minunat

când îţi pui mănuşile de zamş pe degete
la asta pot să mă uit ceasuri întregi
pe urmă le scoţi de pe degete aşa încetişor
ah cum apar degetele tale subţiri şi albe de zăpadă

sau de petale de trandafir alb
pe care nu-l găseşti nicăieri în lume.
eu am spus unui bomj împuţit pe stradă
nime nu e mai fericit decât mine acum

şi el a râs într-un fel care nu mi-a plăcut
l-am înşfăcat cu mâinile astea puternice
şi l-am pus mraziul să cureţe cu a lui jegoasă limbă
ciubotele care se grăbesc prin soare, la tine se grăbesc

ah ce zi se începe acum dar cum va fi
când am să intru pe uşă şi am să te văd frumoasă,
dar tu eşti departe of şi nu pot să te uit,
bomjul cela avea dreptate când a rânjit că-i vedeam toţi dinţii.

5
ivan maslov omuleţ de hârtie, asta sunt.
cu ce am greşit de ai plecat cu bleadiul cela corect.
uite am să vin după tine într-o zi de mai
şi am să fiu prinţul tău din poveşti în costum negru.

dar până atunci am să mă veştezesc şi am să-mi rod hainele
şi ochii mei se vor preface în nişte punctuleţe roşii.
vântul de iarnă zăvorăşte oamenii în case,
vântul de vară spune ridică-te maslov din morţi.

da, omuleţ de hârtie cu inima ruptă în două asta sunt,
frigul vine din cer, stelele se arată luminoase.
dragă lume dacă mâine voi mai fi în viaţă
şi am să prind revărsatul zorilor sângeriu

este pentru că ivan maslov mai crede în ceva.
ceasul întunecat să nu mă stăpâneşti,
eu am să dau drumul la câine, am să pun pe mine
o şubă călduroasă şi am să trec peste greutăţi.

de care te apuci cu degetele

cu degetele lungi si negre 2 oameni au iesit din magazin si i-a lovit o masina

cu fata intr-o baltoaca

poate mai avea ochii deschisi

nu ma tem sa mor dar asa ceva e lipsit de sens curajul meu este sa nu fac pacate

daca ma gandesc la tine nu ma mai gandesc la nimic totul e asa simplu

iubirea mea nu poti schimba oamenii

nu poti smulge copacii nu stii sa fi calda

2 oameni ieseau din magazin si s-a intamplat asa ceva fara sens

fara melodii triste

am vazut cum niste barbati il bateau pe un om in strada

dadea din maini ca un om gata sa moara si nu era nimic mai strasnic decat tatal meu

eu sunt adevarul eu sunt pielea de om

eu sunt andrei gamart si vreau sa sparg o banca

si pe mine sa ma impuste un tip cu automatul

fiindca eu vreau in america eu vreau sa vad cum rasare soarele

acolo in padure unde cineva ma asteapta

unde este o usa stricata intro casa la marginea orasului

unde cineva ma asteapta sa vedem impreuna cum rasare soarele

eu nu sunt mesia eu nu am viza pt romania eu nu am viza pt alte locuri

tot ce am este dragostea si frica intunericului

tot ce am este un pachet de tigari monte carlo care se termina

si cativa lei in buzunar pt internet

intre noi este un ocean negru un monitor plat o camera web pe care trebuie sa o accepti

intre noi este o caldura o frunza galbena

un ocean negru f mare

intri în panică ca într-o casă părăsită de curând când simţi încă mirosul de piele caldă dar nu e nimeni asta e ca şi cum deodată te acoperă apa sau întunericul şi nu mai poţi dormi te foieşti de pe o parte pe alta îţi muşti degetele Mama îmi spune nu te mai ocupa de prostii măi băiete găseşte-ţi ceva de lucru ceva serios apucă-te şi tu de dizain gândeşte-te că n-ai s-o duci aşa toată viaţă gândeşte-te că trebuie să ai familie să faci bani pt casă tata lucrează dar banii ăştia nu ne ajung şi cred că la iarnă vom rămâne fără căldură dar tu umbli cu proiecte prin baruri cu prietenii fumezi şi nu te mai văd pe acasă cu zilele şi eu cu faţa în pernă mă gândesc la bani cum să îndrept lucrurile cum să lepăd fumatul cum să beau numai cola cum să mă angajez la o firmă mare de publicitate sau cum să-mi vând toate picturile sau cum să trimit nişte mailuri la Christie's sau Sotheby's cum să iau 30 mii $ credit la bancă şi să cumpăr un apartament şi să-mi găsesc o femeie sau cum ar fi să-mi fac odată viza ceea pentru România şi să fug la Bucureşti poate să încerc acolo 2-3 ani cum să mă dezic de prieteni şi să devin om serios la cravată în costum gri şi ceas de mână sau cum să scot un CD şi el să se vândă în 100000 de exemplare să apar la MTV să iau discul de platină Sociu a promis să-mi fie impresar să vorbească cu Andrei Gheorghe să ajung ca Stratan sau ca Zdob şi Zdub să cânt la Club A să fiu SUPER STAR şi în noaptea asta m-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute să fac ceva şi peste o oră când ochii mei nu mai vedeau nimic am simţit cum se deschide uşa cum cineva aşteaptă să intre şi eu stând cu faţa la perete simţeam cum se apropie se aşează pe marginea patului şi pune o mână pe mine dar frica mea e albă şi uscată îmi tremură pleoapele şi vreau să cred din toate puterile vreau să cred că ăsta e Dumnezeu

Alerta maxima !

Noi declaram saptamana aceasta - SAPTAMANA POEZIEI LA CHISINAU (8-14 octombrie 2007)

oricine se poate implica, oricine are libertatea de a face & promova poezia IN PUBLIC

e o sansa frumoasa sa iesiti in strada sa cititi, sa scrieti, sa declamati, sa impuneti, sa aparati .... poezia

Planul de actiuni> (un posibil program)

1. Poezia in locuri publice

Ce inseamna asta? Luati o coala de hartie (format A4) pe care scrieti ori printati in mai multe exemplare o poezie proprie sau o poezie care va place f mult. Semnati-o. va inarmati cu niste clei si iesiti afara. gasiti un loc unde sa o incleiati. asta poate fi> in ograda pe usa blocului, pe stalpi, langa statii sau chiar la statii, pe zidurile caselor, pe garduri, in subterane. mai puteti intra intr-un supermarket, sau in oricare magazin sau loc public aglomerat si sa lasati poezia voastra unde gasiti, pe rafturi, in carucioare s.a. ( cu asta ne vom ocupa toata saptamana, ca orasul nostru sa fie inundat de poezie)

2. Cercul de poezie

joi, 11 octombrie 2007, ora 15.00. facem un flashmob pe bulevardul Stefan cel Mare intre str. Puskin si Vlaicu Parcalab, vizavi de primarie. NE adunam cu  jumatate de ora inainte in scuarul liceului Gh. Asachi, deci pe la 14:30, unde punel la punct toate detaliile actiunii.

Ce vom face> fiecare aduce cu sine o poezie si o bucata de creta. Daca nu aveti creta, eu am sa aduc mai multa. dupa care ne indreptam spre bulevard. Fiecare isi gaseste un loc pentru a citi in glas poezia aleasa, deseneaza un cerc pe asfalt, intra inauntru si citeste. Actiunea dureaza 5 min.  dupa care ne imprastiem care incotro ca sa ne adunam intrun loc stabilit, iarasi scuarul G. Asachi.  Actiunea este neautorizata dar foarte interesanta. deci ne teleportam joi pe Stefan cel Mare.

3. Recital de poezie

Sambata, 13 octombrie, ora 13 - 14 /in scuarul Liceului Gh.Asachi va fi un recital de poezie, unde isi vor citi creatiile autorii de poezie din Chisinau. Va invitam deci sa participati activ la acest rcital, este o sansa sa va vada si sa va asculte lumea.

Duminica, 14 octombrie, ora 13 - 14 /tot acolo, alt recital de poezie unde vom citi poeziile care ne plac ( o conditie esentiala - poezia pe care nu am scris-o noi). 

Alte miscari pe cont propriu> ce facem in afara programului> fiecare este liber sa iasa in strada si sa recite un text poetic, la orice ora, in orice spatiu. fie transportul public, piata centrala, magazine, parcuri s.a. dar si alte activitati poetice spontane, de grup sau individuale.

O precizare f importanta> totul este neautorizat.

Poezia in strada este o poezie vie.

felicitari dragii mei si curaj.

drag a.

eu am in gura niste dinti stricati si o limba inflamata

eu am in gura o bucata de paine uscata

deznadejde poate daca ma mut in alta casa

unde nu va fi asa de intuneric

e ca atunci cand se termina zaharul

cand fugi pe strada noaptea cand fugi undeva

dupa zahar

am să vin să te întâmpin

voi ieşi pe hol şi voi închide uşa după mine

în holul nostru de cărămidă roşie

unde sunetele se lovesc de pereţii fierbinţi

unde fierea se varsă în cotlon

voi sta ore în şir cu mâinile apucând ceva

ascultând în stomacul acestui om mare şi important

încercând să nu mă descompun

aici nu e lumină îndeajuns

aici aerul se plimbă moleşit la nivelul genunchilor

ai să te prinzi repede

în patru labe am să te aştept după uşă

cu inima căzută înăuntru trăgând după sine

pieptul mai spre podea ca gândacii

am să încerc să nu mă usuc din mers

în stomacul acestui om mare şi important

mi-e dor să te văd pe dinăuntru

ochii mei se rostogolesc sub uşă

nu e lumină îndeajuns pe scară nişte muşcate înfipte în geam

vor să prindă o pată de soare

eu vreau să mă strecor sub pielea ta umedă

două luni am zăcut în pat ghem de nervi şi acum trebuie

să fac 20 de paşi cât ţine holul nostru de cărămidă roşie

şi simt cum îmi creşte din mers un nimb strălucitor

care îmi prinde capul ca într-o cuşcă de fier

şi când ajung la capăt încep să latru

în stomacul acestui om mare şi important

încep să latru încep să mă scarpin până la sânge

să ling podeaua

înăuntrul tău e un câmp cu flori

o fâşie albastră pe care alunecă stelele