Auszüge aus Platons „Apologie des Sokrates“

   Auszugsweise zitiert zum Genusse des Lesers sowie zur Mahnung an Politiker und andere sich weise dünkender Menschen, die in ihrer Arroganz bescheidenes Fachwissen mit allgemeiner Weisheit verwechseln und deren Worte in der Geschichte verwehen wie der Sand im Sturme der Wüste oder weggespült werden wie ein Blatt, das von einem Baum in den Stambach fie,l während wahre Weisheit unsterblich bleibt..

   Im Jahre 399 v. Chr. Wurde Sokrates der Prozess gemacht. Der Hauptankläger, Meletos, stellte den Antrag auf die Todesstrafe. Begründet wurde der Antrag wie folgt: „Sokrates handelt rechtswidrig, indem er die Götterm die der Staat anerkennt, nicht anerkennt und andere, neuartige göttliche (dämonische) Wesen einzuführen sucht. Er handelt ausserdem rechtswidrig, indem er die jungen Leute verdirbt.“

   Sokrates war bekanntermaßen nicht mundfaul und verteidigte sich in drei Reden an das Gericht. Diese drei Verteidigungsreden werden unter dem Begriff „Die Apologie des Sokrates“ zusammengefasst. Diese Apologie wurde im Nachhinein von Platon, des Sokrates Schüler, aufgeschrieben und zählt zu den schönsten Werken der Weltliteratur. Sie enthält jedoch in sich einige Stellen, die ich als die für mich schönsten aber auch weisesten Stellen der Weltliteratur bezeichnen möchte.

   Die erste Stelle betrifft den oft zitierten Satz des Sokrates „Ich weiß, dass ich nichts weiß“. Den hat er aber gar nicht so gesagt. Er erzählt in seiner ersten Rede, dass sein Jugendfreund Chairephon einmal zum Orakel nach Delphi ging und es befragte, ob jemand weiser sei, als Sokrates. Die Phytia gab diesem Freund zur Antwort, niemand sei weiser.

   Und nun Sokrates im Originalton:

   Als ich nämlich von dem Bescheid erfuhr, da überlegte ich mir folgendes: „Was mag Gott wohl meinen, und was gab er mir da für Rätsel auf? Ich weiß nämlich ganz genau, dass ich nicht weise bin, weder viel noch wenig. Was meint er also, wenn er sagt, ich sei der Weiseste?“ … Ich ging zu einem von denen, die in dem Rufe standen, weise zu sein, um so, wenn überhaupt, den Spruch zu widerlegen und dem Orakel zu zeigen: „Dieser Mann ist weiser als ich; du aber hast gesagt, ich sei der weiseste.“ Als ich ihn nun prüfte …, da gewann ich den Eindruck, dass dieser Mannwohl weise zu sein schien – nach dem Urteil vieler anderer Leute und vor allem nach seinem eigenen -, ohne es indessen wirklich zu sein, und ich versuchte ihm klarzumachen, dass er sich zwar einbildete weise zu sein, dass er es jedoch gar nicht war. So kam es, dass ich mich bei ihm und bei vielen der Anwesenden verhasst machte; bei mir selbst aber bedachte ich, als ich wegging: „Im Vergleich zu diesem Menschen bin ich der Weisere. Denn wahrscheinlich weiß ja keiner von uns beiden etwas Ordentliches und Rechtes; er aber bildet sich ein, etwas zu wissen, obwohl er nichts weiß, während ich, der nichts weiß, mir auch nichts zu wissen einbilde. Offenbar bin ich im Vergleich zu diesem Mann um eine Kleinigkeit weiser, eben darum, dass ich, was ich nicht weiß, auch nicht zu wissen glaube.“ …

   Daraufhin suchte ich planmäßig einen nach dem anderen auf, und ich bemerkte zu meinem Kummer und Schrecken, dass ich mich stets nur verhasst machte. … Und beim Hunde, ihr Männer von Athen … , was ich jetzt erlebte, war dies: diejenigen, die den allerbesten Ruf genossen, schienen mir so ziemlich die armseligsten Burschen zu sein, als ich sie der göttlichen Weisung gemäß prüfte; bei anderen hingegen, die in geringerem Ansehen standen, hatte ich den Eindruck, dass es mit ihrer Fähigkeit zur Einsicht besser gestellt war. …

   Nach den Politikern suchte ich nämlich die dichter auf, die Tragödien- und Dithyrambenschreiber und alle die anderen, um mich dort auf frischer Tat zu überführen, dass ich unwissender sei als sie. Ich nahm mir ihre Dichtungen vor, und zwar die, mit denen sie sich meiner Meinung nach besonders viel Mühe gegeben hatten, und fragte sie, was sie damit sagen wollten, um zugleich noch etwas von ihnen zu lernen. Ich scheue mich jetzt, ihr Männer, euch die Wahrheit zu sagen. Trotzdem – ich muss es tun. Denn eigentlich wussten fast alle Anwesenden verständiger über die Sache zu reden als die Verfasser selber. So stellte ich auch bei den Dichtern in kurzer Zeit fest, dass sie nich aus Weisheit hervorbrachten, was sie hervorbrachten, sondern auf Grund einer besonderen Veranlagung und in göttlicher Begeisterung wie die Seher und Orakelsänger. Denn auch diese leute sagen viele schöne Dinge, ohne zu wissen, was sie sagen. … Ich verließ sie daher mit der Überzeugung, dass ich ihnen in demselben Punkte überlegen war wie den Politikern.

   Schließlich ging ich zu den Handwerkern. Ich selbst war mir ja bewusst, dass ich mich sozusagen auf nichts verstehe; bei ihnen aber würde ich, wie ich wusste, feststellen, dass sie sich auf viele schöne Dinge verstünden. Und hierin sah ich mich nicht getäuscht; sie verstanden sich auf Dinge, von denen ich nichts verstand, und waren mir in dieser Hinsicht an Weisheit überlegen. Aber, ihr Männer von Athen, denselben Fehler wie die dichter schienen mir auch die lieben Handwerker zu haben; weil sie sich gut auf die Ausübung ihrer Kunst verstanden, bildete ein jeder sich ein, er sei auch im übrigen ganz ungeheuer weise, so dass – meiner meinung nach – diese Beschränktheit ihre Weisheit wieder aufhob. Daher fragte ich mich im Namen des Orakels, ob ich’s für richtig hielte, so zu sein, wie ich sei – nicht weise im Sinne ihrer Weisheit und nicht unwissend im Sinne ihrer Unwissenheit -, oder ob ich’s vorzöge, zu sein wie sie. Ich gab mir selbst und dem Orakel zur Antwort, dass es mir wohl anstehe, zu sein, wie ich bin.

   Aus dieser Untersuchung, ihr Männer von Athen, sind mir viele Feindschaften erwachsen,…

Les médias le savent assez bien. Ils utilisent à cet effet tous les artifices émotionnels possibles.

Mais ils ont des maîtres, car le ton, qui fait qu'une voix atteint des sommet ne s'imite pas. Et Elvis est de ceux là.

Elvis Presley : In the ghetto. Pour nous remettre dans le bain de son amour débordant. Sa voix laisse peu de gens insensibles.

*

Elvis Presley : et le morceau rare : The truth about the jew's (zionists)

Elvis dit "la vérité sur les Juifs"

Misterele Pucioasei (XIII)

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a II-a: Apologia minciunii )

Studiu independent despre fenomenul religios NIP

( ”Noul Ierusalim de la Pucioasa” )

Deşi este cunoscut din Scriptură că minciuna le este interzisă creştinilor, din Cartea Mare se pot desprinde învăţături contradictorii pe această temă. Uneori, mesajele sunt într-o perfectă concordanţă cu Biblia; alteori ele îndeamnă pur şi simplu la minciună, găsindu-se pentru aceasta derogări meşteşugite, scuze şi motivaţii alambicate.

1. Dumnezeu Tatăl nu minte niciodată

“Dar L-a dat pildă de suferinţă, că dacă Îl apăra, rămâneau proorocii mincinoşi şi Dumnezeu nu minte niciodată” (1 mai 1960)

O învăţătură aflată în perfectă concordanţă cu Biblia.

2. Dar Fiul Îl minte pe Tatăl

“O, când Mă duc la Tatăl Meu în cer, Mă întreabă ce fac copiii pe pămînt. Eu spun “Bine”, dar plâng şi sunt tare supărat de câte faceţi voi…că găsesc necredinţă, dezbinare şi răceală, şi altele ce nu se cad să fie la creştini” (26 iunie 1957). Aşadar, “Bine” la Fiul însemnă: necredinţă, dezbinare şi răceală, şi altele “ce nu se cad” (sic!) să fie la creştini.

3. Cine nu împlineşte poruncile din “Cuvântul lui Dumnezeu” este un mincinos

“Cine zice că iubeşte pe Domnul şi nu împlineşte poruncile Mele, acela este un mincinos.” (24 iunie/7 iulie 1965)

4. Fiii lui Dumnezeu nu spun minciuni

“Fiii lui Dumnezeu nu spun minciuni, nu se urăsc, ci ei totdeauna se iubesc, nu se dispreţuiesc” (20 iulie/2 august 1965)

5. Dar fiii Noului Sion de la Pucioasa mint fără scrupule, arborând o credinţă prefăcută

“Sioane, copiii tăi mint. Nu da voie la copiii tăi să mintă, să spună că nu este Dumnezeu… …Nu credeţi, mincinoşilor. Minţiţi, minţiţi, copii ai Sionului. Sioane, Sioane, nu fi vopsit, ci curăţă bine înăuntrul casei tale (2 mai 1965)

“ Sioane, copiii tăi mint şi dacă s-a zămislit copilul tău mincinos, ce vei răspunde? (2 noiembrie 1965)

6. Dumnezeu îndeamnă la adevăr

“Copiii Mei, nu minţiţi, că pe Mine mă minţiţi.” (21 aprilie 1966)

7. “Cuvântul de la Pucioasa” însă e plin de exagerări şi minciuni

“ Unde o fi Ioan de la Vladimireşti, care mărturisea mii şi mii într-o clipă?” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)

Când preţuieşti o persoană în mod exagerat, justificându-ţi părtinirea prin argumente fantasmagorice, metoda este de-a dreptul mincinoasă, deoarece îi induce în eroare pe cei de bună credinţă. Nu se poate pune problema unei figuri de stil, căci aici se tratează în termeni gravi, alarmanţi, o problemă foarte importantă. Toţi preoţii ar trebui să se simtă serios complexaţi pentru faptul că “Dumnezeu” le cere de acum şi lor un lucru absolut imposibil, pe motivul inventat că Ioan de la Vladimireşti a fost capabil să-l împlinească în modul cel mai facil şi firesc posibil.

În plus, toate “proorociile” de la Pucioasa, declamate dar neîmplinite (vezi capitolul XXVII din Misterele Pucioasei- permalink.), sunt tot atâtea minciuni.

8. Dar Domnul nu minte niciodată

“ Copiilor, florilor şi bătrâni, tineri şi tinere, nu vă mai înşelaţi, nu mai alergaţi să vă îngropaţi şi aşteptaţi ce este scris în lege, căci Domnul nu a minţit la început, nu minte nici astăzi…” (7martie 1974)

Din ultimele două paragrafe (7. şi 8.) rezultă că, dacă Domnul nu minte niciodată, dar Cuvântul de la Pucioasa e plin de exagerări şi minciuni, atunci acest Cuvânt nu este al Domnului.

9. Dumnezeu nu l-a pus pe omul Său să mintă

“… Auzi ce spune, că a pus Dumnezeu poporul Său să ia televizor şi a pus să se însoare şi să se mărite şi casă să-şi facă şi să pună pe omul Său să mintă.” (18/31martie 1974)

Înseamnă că mărturisirile creştinilor, puse într-un capitol special, ca să dea credibilitate cărţii, sunt toate nişte minciuni. Căci ele vorbesc atât despre “căsătorii poruncite şi binecuvântate de Domnul”, cât şi despre “case zidite prin porunca Domnului”… Iată câteva exemple:

- Căsătoria Verginicăi cu Nicolae Stoica s-a făcut prin poruncă de la “Domnul”:

“ …într-o coborâre dumnezeiască care s-a făcut prin ea, i-a dat Domnul poruncă cu binecuvântare să se căsătorească cu fratele meu Stoica D. Nicolae, să facă căsătoria civilă şi religioasă, ca astfel… ” (Citat din “mărturisirea” lui Stoica Gheorghe )

- După căsătoria Verginicăi , creştinii i-au zidit o casă la Maluri, din porunca “Domnului”:

“ …în anul 1972 au fost alunecări de teren, multe case s-au dărâmat, şi s-a dărâmat şi casa ei, lucrată din porunca Domnului.” (Citat din “mărturisirea” lui Bănescu Emilian)

- După dărâmarea casei din Maluri, “Domnul” a poruncit zidirea altei case pentru Verginica, la Pucioasa: “De ce staţi înmărmuriţi? că şi templul lui Solomon, unii l-au zidit, şi alţii l-au dărâmat. Mergeţi şi căutaţi alt loc, să mutăm lucrarea Mea” Am mers la Pucioasa, …Mai puţin ne-ar fi costat să cumpărăm cărămidă nouă, dar Domnul poruncise ca nu numai jumătăţile, ci şi sferturile de cărămidă să fie zidite în pereţii noii case.” (Citat din “mărturisirea” lui Bănescu Emilian)

- Şi alţi creştini au primit binecuvântare de la “Domnul” ca să se căsătorească:

“ În anul 1956, Dumnezeu mi-a dat acel frumos dar de care am pomenit, adică mi-a dat o copilă cu care m-am căsătorit. Am făcut o nuntă foarte frumoasă, creştinească, ca pe vremea primilor creştini. ” (Citat din “mărturisirea” lui Ivan I. Petre)

“ Când am împlinit vârsta de 17 ani (în anul 1962) am fost chemat din casa părintească şi am fost căsătorit cu binecuvântare de la Dumnezeu, cu Lăzărescu Viorica (din Valea Lungă – Dâmboviţa); (Citat din “mărturisirea” lui Neacşu I. Petre)

“ M-am căsătorit prin cuvântul Domnului cu Bănescu Romel…” (Citat din “mărturisirea” semnată Bănescu Maria)

“ Mie mi-a dăruit Dumnezeu o fată de creştin să mă căsătoresc cu ea. Am făcut o nuntă creştinească. ” (Citat din “mărturisirea” lui Nicolae Lăzărescu)

Cât priveşte televizorul, aici se afirmă că acuzaţia “că a pus Dumnezeu poporul Său să ia televizor” este o minciună. Ea vine însă doar la câteva zile după ce tot Verginica afirmase contrariul! Iată dovada:

“ V-am spus să luaţi aparate ( radiouri, televizoare, n.r.), dar nu ca să vă stricaţi. ” (4 martie 1977)

“…Ţi-am cumpărat maşină ca să mergi la Mine, ca să vezi bine ce este în lume, să te miri de ce ţi-am dat maşină şi nu să Mă duşmăneşti, nu să Mă huleşti. Ţi-am dat televizor să te miri, nu să Mă huleşti sau să Mă duşmăneşti. Ţi-am dat maşină să vii cu ea la Mine, nu să te duci cu ea în iad…” (12 martie 1974)

Aşadar, cine minte? Oamenii, săracii, or fi repetat şi ei ce au auzit de la Verginica pe 4 martie, că: “Domnul le-a spus să-şi ia aparate” sau pe 12 martie, că: “Domnul le-a dat televizor”, iar acum sunt făcuţi mincinoşi, cum că ei mint, atunci când spun: “că a pus Dumnezeu poporul Său să ia televizor”.

10. “Dumnezeul de la Pucioasa” îi îndeamnă pe creştini să nu mintă

“…Israele, ţine minte că azi minciuna e lumină, şi să ştii, să nu te foloseşti de minciună, că împotriva ei este Dumnezeu.” (21 mai / 3 iunie 1974)

11. “Dumnezeul de la Pucioasa” îi îndeamnă pe creştini să mintă, ca să se acopere unul pe altul în faţa prigoanelor

“ Dacă vine cineva şi te întreabă: cine te-a învăţat să posteşti? Tu cine îi spui că te-a învăţat? Să spui aşa: m-a învăţat vremea, m-a învăţat mama când mă ducea de mână. Nu vă vindeţi ca să spuneţi: m-a învăţat unul sau altul…” (13 august 1974)

“Dacă te întreabă cineva cine te-a învăţat să fii credincios, să-i spui aşa: “Sunt credincios de la mine”. Nu spune: ” Sunt credincios de la Ioan” sau “Sunt credincios de la Nicolae” sau “Sunt credincios de la Daniel” sau “ Sunt credincios de la Verginica” . Daţi-vă silinţa bine, nu vă vindeţi împărăţia cerească din voi, căci cine pe fratele său vinde, îl vinde ca Iuda” (10/23 august 1974)

“ Ai să fii pus cu sila să mănânci carne în zi de post; ai să fii întrebat de ce nu mănânci de dulce. Să spui aşa: mama şi tata m-au învăţat şi aşa învăţ şi eu pe copiii mei şi aşa scrie şi în Carte şi în calendar. Şi dacă te duci în biserică, aproapele de acolo te duşmăneşte . De ce? Că nu faci ca el!” (8 septembrie 1974)

Se întrevede limpede fobia de a nu se face vânzarea “trâmbiţei” la vrăjmaşi. Pentru a disimula această obsesie, Verginica se aşează “ultima pe listă” într-o enumerare care îi cuprinde şi pe alţi creştini mai proeminenţi: “păstorul” Daniel, “fratele” (“soţul”) Nicolae Stoica, etc. Creştinii sunt atenţionaţi să nu facă păcatul lui Iuda, vânzând-o pe Verginica.

12. Solul lui Dumnezeu poate fi recunoscut prin faptul că are “îngăduinţă de sus” ca să te mintă în faţă

“…Dacă ţi-a spus cineva că te-a văzut greşit şi tu ştii că nu ai făcut, nu te mâhni, ci crede, că e solul lui Dumnezeu.” (6/ 19 aprilie 1975)

13. Vai celor care au făcut “mincinos” trupul Verginicăi de la Pucioasa!

“ Vai de tine vecine, vai de tine creştină, vai de tine soră şi frate, care nu ai iubit cu sfinţenie acest trup şi l-ai nesocotit şi l-ai făcut mincinos.” (24 ianuarie 1977)

14. Vremea este plină de minciuni!

“ Tată, fii atent, este vremea plină de minciuni! Copilaşii Mei, ridicaţi-vă mâinile şi mintea şi gândul sus la Domnul, ca El să scoată la lumină adevărul, să dea de ruşine această minciună. Va veni din cer, dacă veţi fi cuminţi, un îngeraş pe care Domnul îl va trimite la împărat şi îi va spune să oprească această minciună. Că dacă nu, va fi nimicită toată suflarea.” (23 iunie 1977)

Au trecut de atunci 31 de ani. Nici îngeraşul n-a venit, nici minciuna de pe pământ nu s-a oprit, nici toată suflarea nu s-a nimicit. Toate aceste “proorocii” n-au fost altceva decât o însăilare de minciuni, pentru că, într-adevăr, vremea Verginicăi era plină de minciuni.

…………………………………………………………………

Anca Estera

27 martie 2008

…………………………………………………………………

]]> http://sfnicolae.wordpress.com/2008/04/05/ajutatorul-preotilor/ Sat, 05 Apr 2008 18:07:44 +0000 petryecka http://sfnicolae.wordpress.com/2008/04/05/ajutatorul-preotilor/

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae"

Editura Cartea Ortodoxǎ, Bucureşti, 2004

Aş vrea să povestesc câteva întâmplări despre ajutorul minunat al Sfântului Nicolae al Mirei Lichiei. Acestea mi-au fost istorisite de către un preot, de la care am primit un medalion cu chipul Sfântului Nicolae. Din păcate, nu i-am aflat numele. Ştiu doar că este din Petergrof. El mi-a povestit: Sfântul Nicolae, mare şi grabnic ajutător al tuturor creştinilor, este pe bună dreptate numit Făcător de minuni. Cunosc multe cazuri ale ajutorului său; m-a ajutat şi pe mine păcătosul.

Odată, în timpul celui de-al doilea război mondial, m-am pomenit într-un loc pustiu împreună cu încă doi bărbaţi necunoscuţi. La un moment dat, ei s-au retras într-o parte şi au început să se sfătuiască. M-a cuprins neliniştea; din comportarea lor am simţit primejdie. În acea clipă m-am rugat Sfântului Nicolae, Făcătorul de Minuni: „Părinte Nicolae ajută-mă! Viaţa mea este ameninţată de o primejdie: aceştia doi au pus la cale împotriva mea". Şi deodată, la o depărtare de douăzeci-treizeci de metri, a apărut un bătrânel, îmbrăcat în alb. Ei l-au zărit şi cu cuvintele: „Să mergem, nu avem ce căuta aici", au plecat.

Iată încă o întâmplare de acum câţiva ani. Veneam cu trenul electric din Petergof pentru un botez. Trebuia să cobor la staţia „Aeroport". Şi iată, în momentul când trenul se apropia de peron, eu am întins mâna după geanta în care se aflau toate cele trebuincioase pentru Taină. Însă aceasta dispăruse. Se pare că o uitasem pe banca din staţia Petergof. Ce vrei, memorie bătrânească!... Am fost nevoit să mă reîntorc. M-am adresat cu o rugăciune Sfântului Nicolae, ca să păstreze geanta neatinsă şi în acelaşi loc. Când am coborât la staţia „Noul Petergof", geanta mea se afla neatinsă pe aceeaşi bancă.

Valentina

Cuv. Paisie Aghioratul

Mult mă mustră conştiinţa pentru că nu mi-am făcut însemnări amănunţite despre virtuoşii părinţi, care au trăit acum, în ultimii ani şi despre care mi-au povestit evlavioşii bătrâni pe vremea când eram monah începător; dar şi pentru marea mea nepăsare de a nu păstra nici măcar în memorie experienţele dumnezeieşti pe care le-au trăit acei bătrânei sfinţi şi pe care mi le-au povestit cu multă simplitate, ca să mă ajute duhovniceşte.

Părinţii acelei vremi aveau multă credinţă şi simplitate şi cei mai mulţi aveau putină învăţătură de carte. Dar fiindcă aveau smerenie şi râvnă pentru nevointă, primeau mereu iluminarea dumnezeiască.

Pe când în vremea noastră, când s-au înmulţit cunoştinţele, din păcate raţiunea a zdruncinat din temelii credinţa oamenilor şi a umplut sufletele de semne de întrebare şi de îndoieli. Aşadar, firesc este să ne lipsim şi de minuni, deoarece minunea se trăieşte şi nu se explică prin raţiune.

Duhul acesta foarte lumesc ce îl stăpâneşte pe omul contemporan, care şi-a întors toată străduinţa spre a trăi mai bine, cu mai mult confort şi mai putină osteneală, din păcate a influenţat şi pe cei mai mulţi oameni duhovniceşti, care vor să se sfinţească cu mai putină osteneală, lucru ce nu este cu putinţă, pentru că “sfinţii au dat sânge şi au luat Duh”.

Deşi ne bucurăm astăzi pentru această întoarcere mare spre Sfinţii Părinţi şi monahism şi admirăm pe tinerii vrednici ce se afierosesc cu totul acestora, în acelaşi timp însă ne şi doare, deoarece ne temem că acest material bun nu va găsi aluatul duhovnicesc potrivit, şi astfel această plămadă duhovnicească nu va creşte, ci va ajunge ca pâinea necrescută.

Chiar până acum douăzeci de ani se putea afla încă simplitatea ce cuprindea toată Grădina Maicii Domnului. Iar acea mireasmă a simplităţii părinţilor îi aduna pe oamenii evlavioşi, ce se asemănau albinelor, şi îi hrănea. Aceştia la rândul lor duceau şi altora din această binecuvântare duhovnicească, spre a se folosi şi aceia. Pe oriunde ai fi trecut auzeai povestindu-se într-un mod foarte simplu, minuni şi fapte cereşti, pentru că Părinţii le considerau foarte fireşti.

Trăind aşadar în această atmosferă duhovnicească a harului, niciodată nu ţi-ar fi trecut prin minte gândul îndoielii pentru cele ce le-ai fi auzit, pentru că şi tu însuti vedeai ceva din acestea. Dar nici nu te-ai fi gândit să însemnezi, sau să păstrezi în amintire pentru urmaşi acele fapte dumnezeieşti, deoarece credeai că acea atmosferă de pateric va continua.

De unde să ştii că după câţiva ani cei mai mulţi oameni se vor desfigura din pricina multei culturi - deoarece învaţă în duhul ateismului şi nu în Duhul lui Dumnezeu, ca să sfinţească şi cultura cea din afară - şi necredinţa va ajunge până acolo încât minunile vor fi considerate basme ale vremii de demult?

Fireşte, când medicul este ateu, oricâte consultaţii ar face unui sfânt cu mijloace ştiinţifice (raze etc.), nu va putea distinge harul lui Dumnezeu. Pe când, dacă el însuşi va avea sfinţenie, va vedea cum iradiază harul dumnezeiesc.

Ca să dau o imagine mai vie a harului şi ca cititorii să înţeleagă mai bine duhul părinţilor ce stăpânea acum câţiva ani, am considerat că e bine să aduc, ca pilde, câteva întâmplări ale bătrânilor simpli ai acelei vremi.

La Schitul Ivirului, bătrânul Nicolae din obştea Marchianilor mi-a povestit despre un părinte, care avea şi el simplitate copilărească. Odată, când secase fântâna lor, acesta a legat icoana Sfântului Nicolae cu o funie si a coborât-o în fântână, spunând:

- Sfinte Nicolae, să urci împreună cu apa, dacă vrei să-ti aprind candela, căci poţi face aceasta. Vezi, vin atâţia oameni, şi nu avem putină apă rece să le dăm.

Şi, o, minune!, apa urca încet-încet, iar icoana Sfântului plutea deasupra. Când aceasta a ajuns sus, a luat-o în mâini, a sărutat-o cu evlavie şi a dus-o în biserică. (Aceasta s-a petrecut cu vreo cincizeci de ani în urmă).

Aceşti “ostaşi de elită ai Bisericii noastre” şi-au biruit patimile, au nimicit pe vrăjmaşul diavol şi au fost încununaţi de Hristos cu cunună nestricăcioasă.

Pe mulţi dintre aceştia i-am cunoscut de aproape, dar, din păcate, nu i-am imitat şi acum mă aflu foarte departe de ei. Doresc însă din toată inima ca şi cei ce vor citi isprăvile lor dumnezeieşti să-i urmeze şi-i rog să ma pomenească şi pe mine, sărmanul Paisie, în rugăciunile lor. Amin.

Cristian TABARA
Lumea credinței, anul II, nr. 1(6)

Miroase deja a colaci si a vin, in ciuda faptului ca mai este încǎ mult pana la sfârșitul Postului Nașterii Domnului. E abia începutul lui decembrie, dar e praznic mare, fiindcă Biserica Ortodoxa din toata lumea aduce cinstire Sfântului Nicolae, iubit, dar si temut, fǎcǎtor de minuni, dar si pălmuitor al păcatului si pǎcǎtoşilor. Si cum mulți ii poarta numele si-l au drept patron spiritual, plutește in aerul rece al iernii aroma unor petreceri. O fi bine, însǎ? O fi, oare, marele sfânt mulțumit ca, in numele lui, credincioșii ar putea sa încalce Postul? Nu ne-am alege, oare, cu o palma de la Sfântul Nicolae? Ar putea, însǎ, Nicolae sa ne pălmuiască, din moment ce mulți cred ca el nu e decât un personaj mitologic?

Ei bine, dragilor, Sfântul Ierarh Nicolae nu este deloc un personaj mitologic. El a fost, după cum vedeți, unul din vlădicii Bisericii noastre: a fost arhiepiscopul Mirei, o localitate din vechea Licia, in Asia Mica. A trăit ca voi si ca mine, dar a știut mult mai bine ca mine sa tina poruncile lui Dumnezeu si învǎţǎturile Sale, ajungând sa păstoreasca sufletele creștinilor secolului 4, intr-o vreme tulburata pentru Biserica. Ieșitǎ de sub prigoana, Biserica creștinǎ s-a extins cu mare repeziciune, învǎţǎturile ei capǎtând uneori adăugiri si interpretări greșite, date tocmai de către creștinii zeloși, cum ar fi Arie, si care erau pricina de apriga ruptura intre credincioși si intre teologi. Văzând atâta tulburare intre supușii săi, împăratul Constantin cel Mare a poruncit ca învǎţatii si marii trăitori creștini sa se adune in așa-numitele sinoade, in care sa lămurească adevărata învǎţǎtura dumnezeiasca, așa cum a fost ea lăsata de Mântuitor, nu rǎstǎlmǎcita de oameni. La primul sinod, cel de la Niceea, din anul 325, învǎţǎtura greșitǎ a episcopului Arie a fost combătuta cu mult zel de către teologii rǎmași in litera Bibliei si a Tradiției, intre care si arhiepiscopul Nicolae. Atât de puternic a argumentat Nicolae si atât de incapatanat a fost Arie încât, îngrijorat de ruptura care se putea face in Biserica, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palma zdravăna, in plin sinod. Năucitul Arie n-a înţeles, însǎ, nimic, iar Biserica a fost nevoita sa se lepede de el si de invatatura lui, condamnata prin hotărâre sinodala. De la palma Sfantului Nicolae a rămas obiceiul ca, in 5 decembrie (ajunul praznicului), celor neascultători sa li se dea o joarda in semn de avertisment. Dar, v-ați întrebat vreodată de ce in colindele românești se cânta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, mărgăritar? Ce mar ar putea face in decembrie flori dalbe? De ce tocmai mar, de ce tocmai flori? Pentru ca batranii noștri știau de la bǎtrânii lor ca acea joarda a Sfântului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceasta, pusa in apa, va înflori pana de Nașterea Domnului, înseamnă ca sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguța flori dalbe. Încercați, dar, si vedeți ce vrednicie ați avut in fata oamenilor si a lui Dumnezeu, măsurata de marele ierarh Nicolae!

Dar vrednicul arhiepiscop al Mirelor Lichiei a avut măsura lucrurilor atât de buna, încât a știut ca după mustrare se cere mangliere si ca încercările vieții pot fi pentru unii prea apǎsǎtoare. A dăruit mult săracilor, a liniștit pe întristați, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, arătând lumii slava Tatălui ceresc. A rămas in seama ierarhului Nicolae o poveste adevărata, dureroasa si mişcǎtoare, care nu se deosebește cu nimic de cele din zilele noastre, deși s-a petrecut in secolul 4. Zic cei vechi ca, intr-o zi, a aflat Nicolae despre un tata din cetatea Mira care, de durere ca nu are zestre suficienta sa-si mărite cu cinste fiicele, plănuia sa le ia zilele si apoi sa se omoare, ca nu cumva fetele sale sa fie nevoite sa ajungă batjocura bǎrbaţilor avuți. Mișcat de durerea tatălui si îngrijorat de soarta fetelor si a bǎtrânului, Nicolae a poruncit slugilor sale sa ia câteva pungi cu galbeni si sa le strecoare in casa familiei aceleia, in taina, așa încât sa nu se știe de unde vin banii, si sa se împiedice o grozăvie. Iar daca mai târziu s-a aflat, a fost pentru ca slugile au vestit lumii ce fel de om a fost acela care i-a dat o palma grea rătăcitului Arie. Dar s-a aflat numai după ce Dumnezeu l-a chemat la El, in 6 decembrie 340 sau 343, pe arhiepiscopul a cărui palma a dăruit, după împrejurare, mustrare sau mângǎiere.

Fie ca noi înşine sa ne îndreptam intr-atât încât Sfântul Mare Ierarh Nicolae sa găsească de bine sa ne mângǎie mai mult si sa ne mustre mai puțin. Voi cum simțiți ca ar face Sfântul acum, daca am fi fata in fata cu el?

the fact that there's been too many stuff going on has made me just not me.... As in i tend to blew up at some people.... For instance Sam.... I called him a fucking retard when his not.... And when Matt tried talking to me bout some stuff.... Its the fact that i've been really really really messed up lately has caused all the blew ups....

i'd like to apologize to each and everyone of you.... I've been really distracted lately and i just tend to let out all the anger to my friends which by the way doesn't deserve it...

a friend of mine.... Ashikin to be exact.... She has recently undergone a surgery.... Surgery for her spine.... She's back home now.... And let's hope she gets well real soon and there would not be anymore pain for her....

an aunt of mine.... Aunty Dolly.... She's going thru some conflict as well.... I hope everything goes fine for her as well as everythin goes back to normal for her....

yes.... I'm admitting this now.... I happen to be the most useless friend on earth.... A friend like me? No one should have a friend like me.... I suck! Yes i do.... That's the biggest fact.... Ameera, which happens to be me.... Is the most useless person on earth.... I'm really sorry for all the crap i threw to all my friends....

but somehow or rather i'd still like to thank my friends who've been there for me thru my shity times(which happens to be now).... And i'm sorry i've been such an arse lately....

to sam.... I'm really sorry i called u a fucking retard.... But to be honest.... Ur not a retard.... U happen to be one of the most awesomest friend i've ever met....

To David.... Thank you for listening to all my craps lately.... And its always good to get to talk to u....

To matt.... I'm really sorry for all the shits i threw to u and all the blew ups....

To Christian.... Thank you dude.... Thank you so much for listenin to all my craps and thank you for telling me on what i should look forward to in Heroes Season 2.... Which by the way you only told me a bit.... Lol.... And sorry for bugging you bout physics all the time.... And thanks for that website which actually thought me what exactly physics is bout....

To Sophia.... Thank you so so much for being there for me when i need u the most or when i really someone to talk to....

To my best buddie.... Ili! Dude(she's a girl btw)... U rock.... Thank you so fucking much for everything.... U rock! And i'm sorry for all the craps

To Amelia.... Babe.... It was one of the most best times of my life when i spent time with u.... Ur a great actor.... Hope to catch with u soon....

To Ashikin.... Get well soon.... Seriously.... Ryan needs u... Lol.... And yes thank you for all the Lit Night experience....

To Dila.... Dude.... Though i dunno you that well.... I think ur awesome and thank you for everything.....

To Denise.... Bitch! I'm gonna miss u.... We don't have anymore classes together.... Thank you for the good times....

To Ashvin.... Thank you thank you thank you! Thank you so so so fucking much.... For everythin.... For all the good times.... And thank you for being there for me when i'm down....and sorry for all the craps

To Adrian.... Dude.... U rock! Ur one of the most unique person i've ever met.... And i really hope all the Ford Models, Channel V, Mtv etc works out for ya..... I'll still help you out here.... I'll do what i can.... And dude.... Thank you!! And sorry for all the i'm gonna baling you shit.... And oh oh.... Ur stuff is still with me.... By the way.... U still owe me coffee.... Lol....

To Low Yin Li.... Dude.... Thanx! Seriously Thanx.... From now on u gotta handle the bilik pas with others.... Good luck with that....

A new friend of mine.... Nathan.... Who actually needs a getaway.... He's an awesome dude.... I can tell.... And don't worry dude.... All the shit will be over.... Just give it time....

to mark.... Who also happens to need a getaway in switzerland.... Don't worry too much....

i'm so pathetic that i even wrote a really long post to apologise to my friends.... That actually made me realise that without my friends i'd be no one.... All of you has helped me a lot.... In many ways as well.... I thanked each and everyone of you from the bottom of my heart.... And i'm really sorry i'm not a good or a great friend like how you all are to me....

i luv all of you.... I'm sorry i didn't mention some of ur names.... But i'd like to personally thanked all of you and i'd like to apologise for all the craps....

xoxo
ameera

i mean good morning..... I happen to be posting this blog at 5am.... I'd really like to apologize to a very very special fren of mine.... His name is Sam.... Yes the very same Sam who posted somethin on my blog....

this dude.... His one of a kind.... One of the best dudes i've ever met :) one of my bff now i must say.... This dude is mad at me.... Seriously.... No kidding.... I'm really really sorry dude.... Seriously please forgive me? I wont do it again.... Please please? I'm really sorry.... This sam dude wont talk to me now :(

ur not a fucking retard la.... I said my apologie so its up to u to accept it.... And just so ya know.... Ur still one of the important people in my life.... Not talking to u makes me go nuts.... Lol... I'm sorry dude.... I seriously am.... For u others whose tryin to figure out wtf am i saying.... Just bear with me here.... I'm apologizing to a bff of mine.... Why is it on my blog? Cause he deserve it....

i'm heading to bed now.... Ciao.... Luv ya.....

xoxo
ameera