DIN SUMAR:

De la chimie la Evanghelie - Interviu cu Livius Percy

Un tramvai numit dorinţă - articol de Marius Bădescu

Ce este împlinirea? - articol de Dr. Costel Sofronie

Este împlinirea atingerea unui scop? Este împlinirea satisfacerea unei nevoi?

Neîmplinirea - Nimeni nu doreşte să-şi amintească de ea - articol de Ioana Fântână

Aşteptări neîmplinite - Dificultăţile minore nerezolvate sunt cauza distrugerii unei căsnicii - articol de George Pordea

Torţa misiunii - Europa, bătrânul continent, câmp de misiune - articol de Ioana Zamfir

Aşa sunt eu, ce vrei? - Portret de tânăr - articol de Ioana Fântână

Urmand exemplul primilor crestini care au staruit cu un cuget in rugaciune, asteptand revarsarea Duhului Sfant, Ziua Mondiala de Rugaciune cheama crestinii din toate natiunile sa se uneasca in rugaciune.

Aceasta miscare de rugaciune se extinde in mod miraculos.

info: Manuel Ciobanu Braşov

Din raspunsurile care au existat este evident faptul ca miscarea de rugaciune a patruns intr-o dimensiune mult mai profunda. Incepand cu Ziua Inaltarii, milioane de crestini au cautat sa se roage in diferite moduri zi si noapte, de-a lungul celor zece zile dinainte de Rusalii, urmand modelul dat de ucenicii lui Hristos.

In anul 2006, milioane de crestini din 199 de natiuni s-au unit in rugaciune, iar in anul 2007, mai multi crestini, din 204 natiuni, au participat la aceasta miscare.

In anul 2007, un numar mare de crestini s-au implicat in cele “10 Zile de Rugaciune continua“, precum si in cele “90 de zile de binecuvantari” in care rugaciunea este exprimata prin acte de mila si de bunavointa in cadrul comunitatilor locale. In 2007, natiunile au inaltat rugaciuni incepand de pe coasta Pacificului, pana in Asia si Africa, din Orientul Mijlociu si Europa, pana peste ocean in America de Nord si Sud.

A venit timpul ca si Romania sa se alature Bisericii lui Cristos din intreaga lume.

In fiecare an, de Ziua Mondiala a Rugaciunii inalta si tu o rugaciune impreuna cu fratii tai de pretutindeni.

Daţi click pe imagini pentru versiunile VIDEO şi AUDIO. Transmisiunea se va face în timp real conform programului conferinţei. (Miercuri între orele 11:00-13:30 şi 18:00-20:30 şi Joi între orele 10:00-12:30 şi 17:00-19:30).

sursa: www.peniel.ro

Sute de martiri ai credintei si-au purtat crucea in inchisorile comuniste. Unii dintre ei au reusit sa vada sfarsitul regimului ateu. Altii au murit cu gandul la clipa prabusirii acestuia. Ortodocsi, catolici sau protestanti, martirii secolului XX au avut in comun credinta nestramutata in Iisus Christos.

Sute de martiri ai credintei crestine si-au purtat crucea in inchisorile comuniste. Unii dintre ei au reusit sa vada sfarsitul regimului ateu care i-a persecutat pentru ca si-au pastrat convingerile. Numele altora sunt necunoscute. Ortodocsi, catolici sau protestanti, martirii secolului XX au in comun credinta lor nestramutata in Iisus Christos. Crestinii de azi incearca sa gaseasca exemple de urmat in Vietile Sfintilor, carti care povestesc diferite intamplari miraculoase petrecute cu secole in urma. Cu toate acestea, cele mai vii pilde sunt tocmai cele din istoria recenta a Romaniei. Exista persoane care au refuzat, cu demnitate, sa incheie compromisuri cu regimul comunist. Una dintre aceste persoane este parintele Nicolae Steinhardt, unul dintre cei mai cunoscuti intelectuali ortodocsi.

Nicolae Steinhardt s-a nascut in anul 1912, intr-o familie evreiasca ce locuia in comuna Pantelimon de la periferia Bucurestiului. Printre colegii sai de generatie si de scoala s-au numarat Mircea Eliade, Dinu Pillat sau Constantin Noica.
Nicolae Steinhardt a frecventat Cenaclul literar "Sburatorul" al lui Eugen Lovinescu, unde si-a descoperit talentul literar. El si-a luat licenta in Drept si in Litere. A devenit avocat si si-a luat doctoratul in Drept constitutional la Universitatea din Bucuresti. In paralel, si-a inceput activitatea literara. Preocupat de conceptia crestinilor asupra evreilor, Nicolae Steinhardt a publicat volumul in limba franceza "Essai sur la conception catholique du Judaisme". In anul 1944, el incepe sa lucreze ca redactor la Revista Fundatiilor Regale. In anul 1947, incepe prigoana comunista impotriva sa. Nicolae Steinhardt este concediat de la revista si dat afara din Barou. El a devenit un marunt slujbas. In anul 1958, a fost arestat, alaturi de prietenii sai Constantin Noica si Vladimir Streinu. Desi era evreu, el a fost acuzat, paradoxal, in lotul unor presupusi legionari.

Nicolae Steinhardt a fost condamnat la 13 ani de munca silnica. In inchisoarea Jilava, in anul 1960, a a decis sa se converteasca la crestinism. Intelectualul evreu a fost botezat clandestin in celula transformata in capela de ierarhul ortodox basarabean Mina Dobzeu, un alt martir al prigoanei comuniste. Mina Dobzeu a platit si el pretul rezistentei anticomuniste. El a fost condamnat si pentru faptul ca s-a opus incorporarii Basarabiei in Uniunea Sovietica.
Nasul sau de botez a fost Emanuel Vidrascu, fostul sef de cabinet al maresalului Ion Antonescu. La ceremonie au asistat si doi preoti romano-catolici, doi greco-catolici si un pastor protestant.
Evenimentul ii inlatura "orice dubiu, sovaiala, teama, lene, descumpanire", dupa cum marturisea Nicolae Steinhardt in volumul sau, numit "Primejdia marturisirii".
A fost purtat prin inchisorile din Gherla si din Aiud, unele dintre cele mai infioratoare temnite comuniste. In anul 1964, el a fost eliberat, ca urmare a gratierii detinutilor politici, gest prin care conducatorii comunisti incercau sa castige bunavointa Occidentului. Nicolae Steinhardt, imediat dupa eliberare, a intrat in schitul Darvari de langa Bucuresti, unde a fost cuminecat prima data.

Nicolae Steinhardt a inceput sa scrie "Jurnalul fericirii", testamentul sau literar, nascut din experienta suferintei in inchisoare. Manuscrisul i-a fost confiscat de Securitate, insa, dupa interventii repetate, i-a fost restituit. O parte a manuscrisului sau a ajuns la Paris, la sectia romaneasca a Radio Europa Libera, unde a fost radiodifuzat de Monica Lovinescu si de Virgil Ierunca. In Romania, "Jurnalul fericirii" a fost publicat in anul 1991 si a primit premiul criticii literare in anul 1992. Pana atunci, Nicolae Steinhardt a intrat in Manastirea Rohia din Tara Lapusului. Aici, el a devenit calugar in data de 16 august 1980, la o zi dupa ce participase la liturghia de Sfanta Maria Mare.
Acolo, in manastirea situata pe culmea unui deal din tinutul unde odinioara haladuia Pintea Haiducul, el a pus in ordine vasta biblioteca a manastirii, care contine peste 23.000 de volume. In data de 30 martie 1989, inainte sa apuce sa vada sfarsitul comunismului, a murit in spitalul din Baia Mare. Cel care il botezase, colegul sau de celula, parintele Mina Dobzeu, i-a fost alaturi in ultimele zile.

Nicolae Steinhardt este inmormantat intr-un cimitir modest, la marginea unei paduri seculare ce strajuieste Manastirea Rohia.

Marton Aron

A devenit prietenul romanilor in inchisoare
Una dintre cele mai interesante figuri ale rezistentei anticomuniste a fost episcopul romano-catolic Marton Aron, de la Alba Iulia. In perioada interbelica, el a fost in relatii reci cu romanii, pe care ii considera drept cotropitorii Transilvaniei. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, atitudinea sa s-a modificat radical. In biserica romano-catolica "Sfantul Mihail" din Cluj-Napoca, el si-a ridicat glasul impotriva fascismului. El l-a somat pe regentul Ungariei, Miklos Horthy, sa opreasca deportarea evreilor ardeleni la Auschwitz. Celalalt protector al evreilor ardeleni a fost episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. Tocmai pentru ca Miklos Horthy a refuzat deportarea evreilor, el a fost demis de Adolf Hitler si inlocuit cu Ferenc Szallasy, conducatorul partidului nazist al Crucilor cu Sageti. Monseniorul Marton Aron a fost arestat de comunisti. In inchisoare s-a apropiat extrem de mult de romani. Un preot greco-catolic roman, inchis in aceeasi celula cu monseniorul Aron, povestea ca i-a spus acestuia: "Preasfintite, daca scap de aici, ii impusc pe toti comunistii!". Cu umor, episcopul maghiar i-a raspuns: "Fiule, tu impusca-i, iar eu o sa ma rog pentru tine!".

ISTORIE

Evreul care a devenit predicator protestant
Dintre protestantii din Romania, cel mai cunoscut oponent al regimului comunist este Richard Wurmbrand. Este vorba de un evreu nascut la Bucuresti si care, in tinerete, a simpatizat cu comunistii. Dupa studii facute la Moscova, el a fost inchis la Doftana de autoritatile romane. Richard Wurmbrand s-a stabilit apoi la Brasov, unde s-a convertit la crestinism, dupa ce a descoperit Biblia. El a devenit pastor luteran pentru germani, si pentru numerosii evrei pe care i-a convertit la crestinism. Pentru ca a criticat deschis regimul comunist, pastorul a fost arestat in anul 1948. El a executat 14 ani de inchisoare, timp in care a fost coleg de suferinta cu Nicolae Steinhardt sau cu parintele greco-catolic Tertulian Langa, unul dintre conducatorii clandestini ai eparhiei din Cluj. In anul 1965, el a fost cumparat de la comunisti, cu suma de 10.000 de dolari, de catre o organizatie crestina norvegiana si, impreuna cu familia, s-a stabilit in Statele Unite ale Americii. Dupa caderea regimului comunist, pastorul luteran a revenit adesea in Romania. Richard Wurmbrand a murit in California, in anul 2001.

AMINTIRI
Pastele in inchisoare
Cei care au trecut prin inchisorile comuniste isi amintesc ca, in perioada Pastelui, lumina Invierii era mai puternica decat opresiunea. Oamenii spun ca, in Noaptea Invierii, in ciuda interdictiilor gardienilor, imnul "Christos a inviat din morti" rasuna din toate celulele inchisorilor din Gherla, Aiud sau Sighet. De asemenea, au fost cazuri in care gardienii au fraternizat cu detinutii. Un preot inchis in beciurile Securitatii din Bistrita a reusit sa celebreze liturghia dupa ce un gardian i-a strecurat cateva boabe de struguri, din care a stors sucul si a obtinut vinul necesar pentru cuminecatura. Painea a pus-o deoparte din ratia sa de detinut.

ASUMARE
"Credinta noastra este viata noastra"
Daca o serie de inalti prelati ortodocsi au acceptat sa colaboreze cu regimul comunist, Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, si-a asumat confruntarea deschisa cu regimul ateu. De altfel, Biserica Greco-Catolica a fost singura interzisa total in timpul prigoanei comuniste. Nici unul dintre ierarhii romani uniti nu a acceptat pactul cu Diavolul.
Cardinalul Iuliu Hossu, primul roman care a primit purpura de print al Bisericii Catolice, le-a spus emisarilor guvernului, care i-au oferit demnitatea de Mitropolit al Moldovei, chiar in locul IPS Irineu, in schimbul renuntarii la catolicism, celebra fraza: "Credinta noastra este viata noastra!".
Episcopul de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu, impreuna cu episcopul vicar Vasile Aftenie din Bucuresti, cu administratorul apostolic al Mitropoliei din Blaj, PS Ioan Suciu, cu arhiepiscopul ad personam Valeriu Traian Frentiu, eparh de Oradea, cu episcopul Ioan Balan al Lugojului si cu episcopul de Maramures, Alexandru Russu, au fost arestati si ucisi in temnitele comuniste. Lor li s-a adaugat, pe lista martirilor, episcopul Tit Liviu Chinezu. El a fost consacrat in clandestinitate, alaturi de Eminenta Sa Alexandru Todea, cel care avea sa devina cel de-al doilea cardinal roman, de arhiepiscopul Ioan Chertes al Clujului, de PS Liviu Hirtea, de PS Ioan Ploscaru si de PS Ioan Dragomir.
In total, au fost 12 episcopi greco-catolici incarcerati. sapte au murit in temnita. Prima victima a fost PS Vasile Aftenie, caruia securistii i-au smuls mainile si picioarele.
Ceilalti episcopi au trecut prin temnita de la Sighetu Marmatiei. Aici, inaltii ierarhi au fost poftiti in celule cu indemnul "Sa bagam bivolii la grajd!". Cei sapte martiri sunt obiectul unei proces de canonizare aflat pe rolul Congregatiei pentru Cauzele Sfintilor de la Vatican, la finalul caruia vor fi proclamati sfinti ai Bisericii Catolice.

sursa: România liberă 26 aprilie 2008

recomandat de: Delia Crişan

Mulţumim!!!

Am vizitat expozitia de dinozauri din parcarea de la Iuliu Small. Desi pretul a fost cam mare, as fi regretat probabil daca nu as fi intrat (pana la urma m-am ales cu 100 de poze si cateva filmulete scurte dintre care 2 le puteti vedea aici). Mi-a parut rau totusi ca nu au avut si schelete fosile, dar asta e. Modelele erau in marime naturala (Apatosaurusul - dintre sauropode, a fost de-a dreptul impresionant, fiind expus pe toata lungimea cortului in care erau exponatele). Unele au fost foarte reusite, ca de exemplu Velociraptorii (theropode avipelviene).

Esti mântuit cu adevărat, sau doar o persoană superstitioasă ce se bazează pe o rugăciune magică?

recomandat de Asociaţia “Mentorendienst”

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Peste 650 de fotografii de aceeaşi calitate, prezentate în volumul III al colecţiei Ţinuturile Bibliei în Imagini ne aduc în faţă locurile cu nume atît de familiare din Biblie: Muntele Sion, Muntele Măslinilor, Valea Chedron (şi celelalte văi ale Ierusalimului), Via Dolorosa, Muntele Templului, Cetatea lui David, toate însoţite de un material documentar bogat cu referiri ample la descoperirile arheologice.

Alte grupaje de fotografii ne prezintă locuri mai puţin cunoscute, dar care întregesc imaginea acestui oraş fascinant: Cartierul evreiesc, Oraşul Vechi şi cel Nou, Biserica Sfântului Mormânt, descoperirile de pe versantul sudic al Muntelui Templului, Mormintele Ierusalimului şi Zidul de Vest şi ceva cu totul remarcabil: o colecţie de panorame ale Ierusalimului cu vederi din toate punctele cardinale!

Ce vă oferă acest CD:

- peste 650 de fotografii de înaltă rezoluţie (majoritatea cu o rezoluţie de minimum 1600x1200 pixeli)
- fotografiile pot fi vizualizate cu un browser web obişnuit (Internet Explorer de exemplu)
- prezentări PowerPoint adnotate şi grupate pe locuri şi regiuni
- sute de notiţe cu informaţii despre geografia, istoria şi arheologia locurilor prezentate
- un index al imaginilor din acest volum şi un index general al tuturor imaginilor din colecţie
- locurile şi peisajele sunt fotografiate în condiţii optime de lumină şi claritate
- multe vederi aeriene ale unor zone şi localităţi
- cele mai importante locaţii biblice şi numeroase vestigii arheologice
- imagini ale unor obiective care nu sunt accesibile vizitatorilor obişnuiţi

Din această colecţie a mai apărut:

• volumul 1 - Galilea şi ţinutul de nord
• volumul 2 - Samaria

Comenzi: www.probisoft.ro

Concertul simfonic are loc pe 24 aprilie 2008 in cadrul celei de-a 130 stagiuni a Filarmonicii, concert ce va avea loc la Biserica Neagra, de la ora 19 si in cadrul caruia se va prezenta REQUIEMUL de GIUSEPPE VERDI, una din capodoperele muzicii vocal-simfonice religioase.
Muzica lui Verdi dobandeste semnificatie deosebita prin sustinerea ei in Saptamana Patimilor, ea avand in prim plan jertfa - fiind compusa scrisa in memoria unuia dintre cei mai buni prieteni ai sai, revolutionar si om de cultura,care si-a pierdut viata pentru cauza nationala a tarii sale.

Repetitia generala cu public va avea loc joi, 24 aprilie, ora 10, la Biserica Neagra.

sursa: Iubesc Brasovul

Intrarea liberă.

Totodată va avea loc şi graduarea clasei de noi membri.

Intrarea liberă.

Zice Nichita, în binecunoscutul poem Necuvinte:

Visez acel laser lingvistic
care să taie realitatea pe dinainte,
care să topească şi să străbată
prin aura lucrurilor.

Acel cuvânt îl visez
care a fost la începutul lumilor lumii,
plutind prin întuneric şi despărţind
apele de lumină,

născând peşti în ape şi născând
ape şi lumini în lumină,
născând peşti în ape şi născând
ape şi lumini în lumină...

Visez acel laser lingvistic
care să taie realitatea pe dinainte,
care să smulgă întruna luminii
partea ei de apă, cu peşti.

Care să smulgă întruna luminii
ce e apă cu peşti în ea şi s-o lase
tot mai pură şi mai singură şi mai pură,
până când se face din nou
întuneric.

Laserul lingvistic nu este decât cuvântul poruncii lui Dumnezeu, prin care au fost create toate cele văzute şi nevăzute. Nichita foloseşte o imagine extrem de modernă pentru o realitate primordială. Realitatea în sine este necunoscută creaturii, cum anume s-a petrecut, dar, aşa cum Îngerii au rămas uimiţi şi au lăudat pe Dumnezeu când a fost creat pământul şi lumea materială, tot aşa, privind contemplativ înapoi la acel eveniment, şi omul este în stare de uimire în faţa naşterii din nimic a cosmosului, la cuvântul lui Dumnezeu.

Nichita visează (cugetă, contemplă cu mintea) acel cuvânt... care a fost la începutul lumilor lumii. Şi versurile care urmează sunt cu trimitere precisă la referatul biblic: Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric (...) Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa. (Fac. 1, 2-4, 6).

Strofa a treia este de asemenea o prelucrare a pericopei scripturale: Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. (...) Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa. (Fac. 1, 14-16, 20).

Nichita Stănescu vădeşte faptul că îi era cunoscută concepţia tradiţională ortodoxă, potrivit căreia harul lui Dumnezeu, energiile necreate ale Sfintei Treimi sau lumina dumnezeiască necreată împânzeşte întreaga creaţie, o ţine întru fiinţă, aşa cum dogmatizează şi o binecunoscută cântare ortodoxă : „Din Duhul Sfânt izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura, spre rodire de viaţă". Cuvântul lui Dumnezeu creator este lumină, este laser lingvistic, şi de-îndată-împlinitor al voii lui Dumnezeu, rapid şi precis ca laserul, aducând la existenţă toate câte sunt.

Exprimarea lui Nichita este corectă dogmatic şi exactă în ceea ce priveşte secondarea relatării biblice. Despărţirea apelor de lumină (din strofa a doua) denumeşte crearea, prin harul dumnezeiesc, a apelor de la Fac. 1, 2. Ele apar dintr-o dată, din nimic, ca o despărţire şi o venire întru fiinţă a creatului, care este diferit după fire de necreatul divin, lumea creată neexistând înainte în niciun fel, decât în planul din veşnicie al Sfintei Treimi.

Porunca sau cuvântul lui Dumnezeu, care s-a împlinit pe loc ca un fulger, a făcut să se nască ape în lumină, peşti în ape şi lumini (aştrii cereşti) în lumină, pentru că toate sunt create şi sunt străbătute de lumina dumnezeiască. Şi la baza creaţiei materiale stau, după cum afirmă chiar ştiinţa modernă, fotoni de lumină, la nivel subatomic - adică şi materia este tot lumină, în esenţă.

Aşa încât toate au fost aduse întru fiinţă de lumina cuvântului lui Dumnezeu, au fost create în lumină şi înconjurate, îmbrăţişate de lumină, de lumina lui Dumnezeu. În strofa a treia, Nichita repetă născând peşti în ape şi născând / ape şi lumini în lumină, / născând peşti în ape şi născând / ape şi lumini în lumină..., pentru a ne dărui impresia mirifică a izvodirii creaţiei, precum şi pe cea a multitudinii de creaturi, a bogăţiei şi vitalităţii creaţiei care se năştea dintr-o dată şi a repeziciunii curgerii acestei aduceri la viaţă a cosmosului.

Dumnezeu-Creatorul este un arhi-sculptor, Care taie realitatea pe dinainte cu laserul cuvântului Său, cu lumina cuvântului Său, Care zideşte toată făptura cu o putere şi o desăvârşire ce întrece orice înţelegere omenească, care nu poate să îl lase pe artistul-om decât în uimire şi laudă mută în faţa frumuseţii şi desăvârşirii creaţiei dumnezeieşti. Nichita taie nodul gordian al modernismului, care a pus problema geloziei şi a invidiei dintre Dumnezeu şi creatorul uman, lăsând să se înţeleagă din versurile sale că omul nu poate să fie decât smerit înaintea Făcătorului a toate.

Ultima strofă a poemului denotă o dorinţă ascunsă a transfigurării lumii acesteia. Lumea aceasta se smulge luminii creatoare, ea se naşte din lumină şi este în lumină, dar este şi în afara ei, prin păcatul omenesc - fapt pe care nu-l mai precizează Nichita, dar se subînţelege, de către cei ce înţeleg. Mai înainte de a fi lumea a fost numai Dumnezeu, Sfânta Treime şi întunericul supraluminos al luminii Sale veşnice şi necreate, după cum teologhiseşte Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel, cel răpit în al treilea cer. Credem că putem interpreta dorinţa lui Nichita ca lumina să se facă din nou întuneric prin dorul după sfinţenia şi puritatea originară a creaţiei. Nu un dor de extincţie sau de regresiune în neant, ci un dor de cufundare (fără confundare) a lumii în lumina dumnezeiască, fapt care echivalează cu transfigurarea ei, după sfârşitul acestui pământ, despre care vorbeşte şi Scriptura Sfântă.

Atunci, la sfârşitul lumii, după cum scrie Sfânta Scriptură, dar şi Eminescu - preluând din textul biblic - în Scrisoarea I, nu va mai fi nevoie de acele lumini ale soarelui şi lunii şi stelelor, pentru că toate şi toţi vor fi în lumina Soarelui-Hristos.

Psa. Drd. Gianina Picioruş

Psa. Gianina.