Pe blogul dumnealui de primar(???), Cristian Diaconescu, ne spune că la opt ani citea Kipling şi că versurile lui i-au influenţat hotărâtor destinul. La trei ani eu citeam Kant şi vă jur că asta m-a lăsat rece, dar nu despre mine-i vorba în textul de faţă. Mai că-mi dau lacrimile când văd că Diaconescu suferă pentru bucureşteni şi că sufletul îi sângerează. Cristian crede în colegialitate, în solidaritate, în adevărul vorbelor rostite de aceştia. Şi Adrian Năstase a crezut... Tot Cristi ne mai spune (strigă) cu litere de tipar că bucureştenii sunt minţiţi şi umiliţi şi că el este singurul care va lupta pentru adevăr şi demnitate. Seriooos? Ne mai spune dumnealui că această campanie electorală este efemeră şi că, raportată la istorie, nu echivalează nici măcar cu şaizeci de secunde. Câtă precizie... Domnule Diaconescu, ai intuit corect potenţialul pe care îl are blogu' lu' matale, dar nici nu bănuieşti cum ţi se poate întoarce împotrivă dacă nu catadicseşti ca, din cele 24 de ore pe care afirmi că le ai într-o zi, să îţi scarifici măcar şaizeci de secunde pentru a le răspunde celor care fac efortul de a-ţi comenta aburelile electorale. Mă tem că matale vei ajunge în scurt timp să predici ca Moise în pustiu.

În Ziarul financiar din 16 mai (suplimentul Ziarul de duminică), un articol despre Spectrul lui Phlebas, de Iain M. Banks. Integral online aici.

În Observator cultural nr. 423 din 15 mai, un interviu cu Bogdan Hrib: Vom continua să publicăm autori români. O întrebare şi un răspuns, aşa, de poftă:

Încă de la început aţi publicat autori români. Cum au mers? Veţi mai publica?

Politica noastră editorială a fost astfel gîndită încît în fiecare colecţie să fie publicaţi şi români. Cum a mers? A mers prost, poate că ne-am grăbit puţin, atunci cînd piaţa nu era pregătită pentru asemenea provocări. Un roman SF excelent– Sharia al Roxanei Brînceanu - a trecut aproape neobservat de fanii genului. Ne gîndim să-l retipărim. Pot să spun că vînzările sînt direct proporţionale cu notorietatea autorului – lucru nu chiar neaşteptat. Da, vom continua cu obstinaţie să publicăm autori români. Ne dorim să primim mai multe manuscrise! Mai ales de SF&F...

Interviul este integral online aici.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale cauciucurilor este abilitatea lor de a adera la suprafaţã de rulare în funcţie de forţa verticalã aplicatã asupra lor.

Forţa de apãsare pe cauciucuri este determinatã atât de greutatea staticã cât şi de “transferul greutãţii” cum i se spune popular. Greutatea staticã, impune o dimensiune minimã a cauciucurilor, care, în general este determinatã mai mult de aspectul fizic al maşinii decât de rezistenţa acestora.

Variaţia forţei verticale pe care cauciucurile o suportã ca rezultat al accelerãrilor experimentate de caroserie impune anumite constrângeri la capitolul design - ajustarea suspensiei şi amortizoarelor. Aceşti factori sunt folosiţi ca mijloace de ajustare al comportamentului maşinii, în funcţie de dorinţele producãtorului.

În general, fizicã de bazã indicã faptul cã forţa de frecare este proporţionalã cu forţa perpendicularã pe suprafaţa de contact ale celor douã corpuri. Mãrind aceastã forţã perpendicularã (verticalã, dacã considerãm planul de contact - şoseaua - orizontalã) mãrim şi forţa de frecare.

Dar, cu toate acestea, cauciucurile se comportã diferit. Evident, aderenţa maximã va creşte o datã cu creşterea greutãţii ce acţioneazã asupra cauciucului, dar dupã un anumit nivel aceasta va urma o curbã descendentã. Altfel spus, dacã vom dubla greutatea staticã nu se va întâmpla acelaşi lucru şi cu aderenţa, aceasta va fi undeva mai scãzutã decât dublul punctului de plecare/testare.

Influenţa greutãţii poate fi observatã în tabel de pe pagina urmãtoare, tabel ce reprezintã comportamentul cauciucurilor Goodyear, cauciucuri folosite în Formula SAE. Corelaţia între forţele verticale aplicate roţilor, implicit cauciucurilor şi forţa de frecare/aderenţa  este vizibilã în acest grafic, şi prin urmare forţa de apãsare trebuie aleasã cu mare grijã astfel încât aderenţa sã fie maximã.

Pentru a ilustra spusele de mai sus vom recurge la un grafic mai formal şi mai simplu de interpretat - Figura 1, grafic ce reprezintã reacţia cauciucurilor folosite pe maşinile uzuale. Curba reprezintã aderenţa pentru trei nivele de apãsare a forţei verticale: 200, 400 şi 600 de kg. Varianta de 400 de kg este cea mai semnificativã deoarece aceasta este aproximativ valoarea suportatã pe puntea faţã de un vehicul ce cântãreşte aproximativ 1400 kg cu o distribuţie a greutãţii de 60/40%.

Cu o greutate de 400 kg (aproximativ 3,920 N), forţa maximã lateralã este în jur de 3,700 N. Din moment ce F = μ N, putem calcula coeficientul de frecare, care este în acest caz 0.96. Acelaşi calcul aratã un coeficient de 0.98 pentru curba de 200 kg şi 0.90 pentru curba de 600 kg.

Dacã repetãm acest proces pentru un numãr mare de variante ale greutãţii statice, putem trasa o curbã care sã reprezinte forţã lateralã maximã în funcţie de forţa verticalã suportatã. În cazul nostru aceasta ar arãta similar cu cea din figura 7. Linia punctat aratã comportamentul ideal/liniar sugerat de principiile de bazã ale fizicii frecãrii pe când linia curbã reprezintã comportamentul real.

(Continuarea articolului in Revista AUTO TEHNICA 4/2008 )

În construcţia automobilelor releele sunt întâlnite şi folosite la tot pasul. În diferite mãrimi, clasificãri şi aplicaţii acestea sunt folosite în întreruperea anumitor circuite. Autovehiculul obişnuit din ziua de azi are cel puţin 20 de astfel de piese.

Localizarea şi identificarea releelor

Blocuri de releele, atât mici cât şi mari, sunt localizate în compartimentul motorului, în spatele, stânga sau dreapta panoului de protecţie, sub bord. Acestea sunt doar câteva din locurile unde sunt cel mai des întâlnite. În general releele sunt grupate cu alte componente precum siguranţele.

Capacele blocurilor de relee/siguranţe de obicei sunt imprimate cu schema amplasãrii acestora în interior, astfel identificarea este destul de simplã.

Aplicaţiile releelor

Releele sunt întrerupãtoare electrice comandate de la distanţã şi de un alt întrerupãtor, precum întrerupãtorul claxonului sau al calculatorului în ECU. Releele permit un curent de intensitate micã pentru a controla un circuit ce permite un curent de o intensitate mai mare. Mai multe modele de relee sunt în folosinţã astãzi, cu 3 borne, 4 borne, 5 borne şi 6 borne, cu comutator simplu sãu dublu.

Funcţionarea releelor

Toate releele folosesc acelaşi principiu în operare. Exemplul din figurã va folosi un releu foarte des întâlnit şi anume releul cu 4 borne. Releele au douã circuite: un circuit de control (verde) şi un circuit de sarcinã (roşu). Circuitul de control conţine o bobinã iar circuitul de sarcinã un întrerupãtor.  Bobina controleazã operarea întrerupãtorului prin câmpul magnetic generat.

Releul încãrcat (Pornit) 

Curentul ce circulã prin circuitul de control (bornele 1 şi 3) creazã un mic câmp magnetic  care face ca întrerupãtorul sã se închidã, bornele 2 şi 4, datoritã atracţiei magnetice. Întrerupãtorul, care e parte a circuitului de sarcinã, este folosit pentru a controla curentul electric. Curentul parcurge bornele 2 şi 4 arãtate în figurã în culoarea roşu, în momentul în care releul este încãrcat.

Releul neîncãrcat (Oprit)

Atunci când curentul nu mai parcurge circuitul de control, bornele 1 şi 3, releul devine neîncãrcat. Fãrã câmpul magnetic generat în sarcinã, întrerupãtorul se deschide astfel încât între pinii 2 şi 4 nu mai existã legãtura care sã permitã parcurgerea curentului.

(Continuarea articolului in Revista AUTO TEHNICA 4/2008 )

În condiţii ideale, scânteia trebuie dată atunci când pistonul atinge punctul mort superior (PMS). Pentru o ardere completă, scânteia va parcurge toată camera de combustie exact când pistonul coboară. Realistic vorbind, amestecul de aer-combustibil arde mai încet. Diferenţa este o fracţiune de secundă care trebuie compensată. Ca rezultat, sincronizarea este necesară. Design-ul camerei de ardere împreună cu sincronizarea perfectă generează performanţe optime cu privire la putere, economie de combustibil şi reducerea noxelor.

Până la un anumit punct, se poate produce mai multa putere din motor prin mărirea avansului de aprindere. Însă prea mult avans poate cauza funcţionarea cu bătaie sau detonaţii a motorului. O dată ce se întamplă acest lucru, performanţele încep să scadă şi există riscul ca motorul să se avarieze destul de serios. I se spune functionare cu bătaie din cauza vibraţiei si pocnitului din cilindri. Funcţionarea cu bătaie usoară este caracterizată de un sunet asemănător cu al bilelor de sticlă sau a bilelor de rulment scăpate pe o bucată de metal. Funcţionare cu bătaie usoară reduce puterea, risipeşte combustibil şi sporeşte emisiile. Funcţionare cu bătaie severă poate distruge părţi componente ale motoarelor, de genul pistoanelor, valvelor de evacuare, bujiilor sau bielelor. Funcţionarea cu bătaie are loc atunci când amestecul de combustie nu arde omogen sau scânteia este dată prea devreme. Aceasta poate fi cauzată de “puncte fierbinţi” cum ar fi depozite de carbon sau bujii care sunt prea încinse. Aceste lucruri pot aprinde amestecul înainte ca bujia să producă scânteie. Ca rezultat vor fi două aprinderi, una dată de “punctele fierbinţi” şi cealaltă dată de buije. Fronturile de ardere ale celor două flăcări se vor întâlni şi vor genera o reacţie violentă. Detonaţia are loc şi dacă avansul de aprindere este prea îndepărtat. În acest caz, există o singură aprindere, însă aceasta are loc  când pistonul este prea îndepărtat de PMS. De această dată gazele ce rezultă în urma aprinderii vor întâlni capul pistonului pe timpul de urcare. Într-un sistem electronic OBD-II cu regalrea avansului electronic, PCM (Power Train Control Module – Modulul de Control al Trenului de Rulare) sau ECU (Engine Control Unit – Unitatea Electronică de Control) citeşte continuu un număr de semnale, care includ poziţia acceleraţiei, presiunea în conducta de admisie, treapta de viteză şi viteza.Unele ECU-uri pot citi chiar şi o schimbare rapidă în poziţia pedalei de acceleraţie, indicând că şoferul vrea să accelereze rapid. Pe baza programului implementat, ECU-ul ajustează avansul pentru diferte ipostaze. De obicei ajustarea reprezintă punctul cel mai apropiat de punctul de detonaţie pentru că sistemul se bazează pe senzorul de detonaţie ca pe un sistem de alarmă. Majoritatea senzorilor de detonaţie trimit un semnal de bază, sau “fără detonaţie” către ECU. În cazul în care are loc detonaţia, senzorul va detecta sporiea vibraţiilor şi va modifica semnalul trimis către ECU. Acesta, apoi, întârzie uşor timpul de detonare până când semnalul de detonaţie trimis de către senzor încetează.

(Continuarea articolului in Revista AUTO TEHNICA 3/2008 )

Volkswagen a cunoscut un avânt spectaculos cu a lor tehnologie DSG (direct shift gearbox) încă de la introducere în 2003, publicul cât şi criticii media “idolizând” schimbarea vitezelor în 8 ms şi uşurinţa cu care poate fi adaptată pentru orice tip de autovehicul. Compania germană a avut mare succes cu DSG, şi ca efort pentru a rămâne în topul preferinţelor au anunţat de curând lansarea DQ200, reprezentând noua cutie DSG cu 7 rapoarte.

Această cutie va putea fi montată numai împreună cu motoare ce dezvoltă un cuplu de cel mult 250 Nm şi o putere de 125 kW. De asemenea constuctorul german a anunţat că noua generaţie de cutii DSG vor fi montate transversal şi pentru că dimensiunile acestora s-au redus, de la 93 kg la 70 kg, este posibilă instalarea şi pe modele de dimensiuni mici precum Polo.

Dezavantajul acestei cutii ar fi că nu suportă un cuplu mai mare de 250 Nm pe când cea cu şase rapoarte suportă 350 Nm.

Unul din multele avantaje dobândite prin adăugarea celei de a 7-a viteză este reducerea consumului de combustibil. VW susţine că, în timp ce treapta întâi are acum un nou raport de turaţie pentru a îmbunătăţii plecările de pe loc, cea de a 7-a viteză are tendinţa de a “chinui” motorul, în sensul că acesta functionează la turaţii relativ mici atunci când se circulă pe autostrăzi.

Tehnologia pentru construcţia noii cutii de viteze este în mare parte aceiaşi ca şi cea în şase rapoarte, în sensul că exista patru axe, două de intrate şi două de ieşire, iar pentru sensul de mers înainte ambele axe de intrare sunt concentrice şi au câte un ambreiaj.

Primul set de axe intrare/ieşire accţionează treptele impare (în acest caz unu, trei, cinci şi şapte) iar cel de al doilea set treptele pare.

Din moment ce perechile de axe sunt independente şi au fiecare câte un ambreiaj, este posibil ca două trepte să fie cuplate în acelaşi timp. Aşadar schimbatul propriu-zis nu se întâmplă decuplând ambreiajul şi cuplându-l din nou, ci decuplând primul ambreiaj şi cuplându-l pe cel de al doilea. Din acest motiv schimbarea este aproape insesizabilă de către pasageri şi şofer iar inerţia autovehiculului se menţine în proporţie destul de mare.

(Continuarea articolului in Revista AUTO TEHNICA 3/2008 )

Delphi CR cu acţionare directă este un sistem avansat de injecţie care implementează o tehnologie inovativă. Acul injectorului nu mai este acţionat de către un circuit electro-hidraulic, ca în cazul sistemelor clasice, ci direct, de un actuator piezo-ceramic. Tocmai de aici şi termenul de “acţionare directă”. Un pachet de cristale piezo are proprietatea de a se dilata (pe o direcţie convenabilă) direct proporţional cu sarcina electrică aplicată asupra acestuia, iar variaţiile dilatării sunt extrem de rapide. Este exact genul de actuator de care este nevoie pentru acţionarea foarte rapidă a acului injectorului. Este nevoie de mai puţin de 100 microsecunde pentru realizarea cursei de deschidere-închidere a acului injectorului şi implicit injectarea cantităţii de combustibil prestabilite. Comparativ cu tehnologia actuală de injecţie diesel, această metodă permite injectorului să spray-eze combustibil în camera de ardere mai rapid şi cu o mai eficientă împrăştiere a jetului, deci o atomizare mai bună şi acurateţe ridicată. Rezultatul se traduce printr-o reducere considerabilă a cantităţii de NOx emise (cu aproximativ 30% faţă de sistemele de injecţie curente) şi o creştere simţitoare a performanţelor dinamice ale automobilului (cu aproximativ 10%).

Alte elemente importante ale sistemului CR cu acţionare directă ar fi:

·         rampă comună de combustibil tubulară cu supapă de înaltă presiune (peste 2000 bar);

·         pompă modulară de înaltă presiune (0,6 – 1,2 cmc/rotaţie) care integrează: pompă de transfer, supapă de măsurare a debitului la intrare, limitator de presiune şi senzor de temperatură;

·         unitate electronică de control (ECU) cu procesor care lucrează la 32 biţi.

(Continuarea articolului in Revista AUTO TEHNICA 3/2008 )

De cand a venit la Steaua, Dayro Moreno a jucat destul de putin, dar atat cat a jucat a intrat in inimile suporterilor stelisti. Stilul lui de joc aduce putin cu Elton, care inca este dorit de suporteri datorita spectacolului pe care il facea pe teren, dar Dayro Moreno este mai mult decat Elton, a demonstrat-o la nationala Columbiei si la fosta sa echipa de club Once Caldas.

Columbianul are exact calitatile la care Dica este deficient: viteza si agilitate. Cum Steaua se confrunta aproape in fiecare etapa cu echipe defensive, si cu Dica in teren care alearga tot meciul cat alearga Nicolita in 20 de minute este normal sa se termine egal, poate si mai rau. Dar cu Dayro in teren, sper si cu Bogdan Stancu din sezonul viitor Steaua va avea un bonus de viteza in fata apararii adverse.

Nicolae Dica declara nu demult ca s-a saturat sa fie injurat de suporteri chiar daca a marcat numeroase goluri pentru Steaua. Eu ca suporter stelist il admir pentru ceea ce a facut, o parte din performantele Stelei in cupele europene i se datoreaza, dar nu mentine acelasi ritm meci de meci. Face un meci bun si alte 10 mediocre.

Si ca sa nu existe nici un dubiu Gazeta Sporturilor a publicat o statistica din care se observa clar cine merita sa fie titular la Steaua.

Cablul de energie

Cablul folosit pentru transmisia curentului este unul cu rezistenţa mare la voltaj şi micã la amperaj şi acesta conecteazã bateria cu invertorul şi invertorul cu MG1 şi MG2 (Motor/Generator). În modelel mai noi acest cablu face legãtura şi între invertor şi compresorul A/C.

Cablul de energie este direcţionat pe sub scaunele din spate, prin podea şi se conecteazã la invertor în compartimentul motor. Reţeaua electricã standard de 12V urmeazã cam acelaşi drum, diferenţa fiind cã aceasta se conecteazã la bateria auxiliarã şi nu la bateria de mare voltaj. Cablul de energie este izolat pentru a reduce interferenţele electromagnetice iar pentru o identificare mai uşoarã acesta cât şi bornele sunt de culoarea portocalie.

Bateria Ni-MH (Nickel-Metal Hydride)

Bateria Ni-MH conţine module (diferite ca numãr de la un model la altul în funcţie de producãtor), fiecare modul la rândul lui fiind format din şase celule de nichel-metal a câte 1.2V fiecare, legate în serie. De exemplu, la modelul Toyota Prius '01-'03, bateria de mare voltaj conţine 38 de module, însumând în total 228 de celule ce genereazã 273.6V. La modelul din '04 numãrul de module a scãzut la 28 astfel fiind generaţi 201.6V.
Electrozii din aceste baterii sunt compuşi dintr-un aliaj nichel-metal, de aici şi numele bateriei.

ECU-ul bateriei

Unitatea electronicã de control a bateriei are urmãtoarele funcţii:
- monitorizeazã amperajul de încãrcare/descãrcare şi voltajul de ieşire al bateriei astfel încât starea generalã de încãrcare a bateriei sã fie menţinutã la un nivel central.
- monitorizeazã nivelul temperaturii în timpul încãrcãrii şi descãrcãrii bateriei şi regleazã ventilatorul corespunzãtor.
- monitorizeazã voltajul şi temperatura bateriei şi dacã este detectatã o funcţionare necorespunzãtoare poate restricţiona sau opri complet încãrcare şi descãrcarea pentru protecţie.

Nivelul de încãrcare (SOC - State of Charge)

ECU-ul bateriei monitorizeazã constant temperatura, voltajul şi amperajul. De asemenea verificã dacã au loc scurgeri. În momentul rulãrii vehiculului, bateria este supusã unui ciclu de încãrcãri/descãrcãri, descãrcãri datorate alimentãrii MG2 în timpul acceleraţiilor şi încãrcãri datorate frânãrii în timpul deceleraţiilor. ECU-ul bateriei estimeazã amperajul de încãrcare/descãrcare şi decide dacã şi când este cazul ca unul din aceste procese sã fie oprite pentru a menţine ªOC la un nivel mediu. Ţinta acestui prag este de 60%. În momentul când nivelul de încãrcare scade sub acest prag ECU-ul bateriei informeazã ECU-ul motorului sã mãreascã puterea pentru a fi posibilã înmagazinarea de energie suplimentarã. Dacã ªOC este mai mic de 20% alimentarea motorul electric nu se mai produce.

(Continuarea articolului in Revista Auto Tehnica 5/2008 )

(Continuarea articolului in Revista Auto Tehnica 5/2008 )

Ansamblul frânelor pe disc este format din:
- disc din oţel turnat (rotorul) care se mişcã o datã cu roata
- ansamblul plãcuţelor de frânã ataşate fuzetei
- materiale antifricţiune (plãcuţele de frânã) montate pe etrier

În momentul când se aplicã presiune pistonului etrierului, plãcutã de frânã interioarã este presatã pe discul de frânã. Cu cât presiunea este mai mare cu atât mai multe etrierul se deplaseazã spre dreapta având astfel loc contactul dintre plãcuţa de frânã exterioarã şi disc. Forţa de frânare este generatã de frecarea dintre plãcuţele de frânã şi discul de frânã în momentul presãrii.
Suprafaţa de contact a discului cât şi a plãcuţelor, atunci când nu se frâneazã, este expusã aerului şi curenţilor astfel încât disiparea cãldurii sã fie maximã, maximizând riscul unei frânãri neadecvatã din punct de vedere al forţei. De asemenea permite auto-curatarea din moment ce apa şi praful sunt spulberate, elemente ce reduc coeficientul de frecare. Spre deosebire de frânele pe tambur, discurile de frânã necesitã o forţã hidraulicã de apãsare mai mare pentru a obţine aceiaşi forţã de frânare. Acest lucru e obţinut prin mãrirea capacitãţii pistonului. Design-ul simplu faciliteazã service-ul şi menţinerea într-o stare perfect funcţionabilã a frânelor.

Discul de frânã

În general, discul de frânã este din oţel turnat, fie plin fie ventilat. Modele ventilate în general au un diametru mai mare şi conţin canale de rãcire în interior. O temperaturã corespunzãtoare de funcţionare ajutã atât prin mãrirea forţei de frecare cât şi prin longevitatea plãcuţelor de frânã. Unele discuri ventilate au canalele de ventilare curbate pentru o mai bunã rãcire. Acest tip de discuri funcţioneazã la capacitate maximã numai dacã sunt montate pe partea corespunzãtoare, montarea pe partea greşitã fãcând ventilarea ineficientã. Discurile ventilate se folosesc în general pentru roţile faţã iar cele pline pentru roţile spate.
Un al treilea tip de disc de frânã este acela cu tambur încorporat, tambur ce este folosit la frânã de parcare.

(Continuarea articolului in Revista Auto Tehnica 5/2008 )

Scripta manent. Aşa se zice. Fără să se ştie cât şi ce rămâne, fără să se contemple duhovniceşte ruinele arhivistice, după cum nici sensul prezervării unor anumite mărturii arheologice nu este cercetat în lumina a ceea ce vrea Dumnezeu să ne înveţe din ceea ce rămâne până la noi sau din ceea ce iese la iveală. Un singur exemplu: nu este de-a dreptul providenţial faptul că dovezile unei generaţii desfrânate de oameni, cea care a pierit sub lavă în Pompei şi împrejurimi, paradigmatice pentru o întreagă epocă, sunt descoperite în secolul XX, al exploziei pornografice şi al libertinajului sexual? Privim lucrurile ştiinţific, dar nu şi pedagogic, prin prisma pedagogiei dumnezeieşti cu noi.

Toţi ştim că scripta manent, dar mulţi se îndoiesc şi nu mai scriu deloc. Horaţiu credea că scrierile sale sunt mai rezistente decât piramidele. Dumnezeu a lăsat să ajungă până la noi şi piramidele şi cuvintele lui Horaţiu. Şi una şi alta sunt păgâne. Dar nu cred că e o competiţie între materiale, între piatră şi papirus. În timp ce sute şi mii de cărţi dumnezeieşti, ale Sfinţilor Apostoli şi Părinţi, s-au pierdut. Cred că jumătate din cele scrise de Sfântul Ioan Gură de Aur - după câte ştiu - s-au pierdut. Sfântului Fotie cel Mare i s-au ars, încă din timpul vieţii, 8 saci cu cărţi, scrise de el. Ca să nu mai vorbim de faptul că alte mii şi zeci de mii nu s-au scris deloc, cum zice Sfântul Ioan Teologul. Să ne întrebăm ce vrea să ne înveţe Dumnezeu prin asta.

Când am înţeles că toate cărţile esenţiale - sau originalul lor - , ale istoriei româneşti s-au pierdut, primul impuls a fost indignarea. Cronicile scrise în română la curţile Sfântului Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazu s-au pierdut. Originalele primelor cronici româneşti (cele moldoveneşti) s-au pierdut. Cel mai vechi letopiseţ în limba română, cel al lui Grigore Ureche, s-a păstrat numai în varianta cu adaosuri străine care spun că românii sunt tâlhari eliberaţi din temniţele Romei. Şi te întrebi: de ce? De ce s-a păstrat adevărul amestecat cu minciuni?

Răspunsul duhovnicesc este următorul: pentru că este destul adevăr din care să se înveţe cei înţelepţi şi destulă minciună cât să iasă la iveală şi mai mult adevărul, ca aurul lângă gunoi. Iar cei care nu discern adevărul de minciună nu o fac pentru că nu vor, pentru că iubesc mai mult întunericul.

Unii se vor întreba dacă mai are rost să mai scrie, mai ales mult şi greu, dacă tot se pot pierde cărţile lor. Dar tocmai asta este diferenţa între scrisul care rămâne şi scrisul care trece: scripta volant... Căci este şi un scris care trece, chiar dacă nu se pierde şi un scris care rămâne, chiar dacă se pierde.

Cultura scrisă, mai ales cea modernă, crede că se naşte din scris. Sau aşa vor să lase impresia autorii ei, aceia dintre ei care au transformat cultura scrisă într-o idolatrie a scrisului. Într-o miniaturală expresie desăvârşită a gândirii decantată în nestemate scriptice. Pentru acest fel de mentalitate asupra culturii scrise, e o adevărată erezie să crezi că opera nu este decât un apendice al gândirii.

Oamenii mari au scris întotdeauna mult. Integralitatea scrisului eminescian n-a fost publicată nici până astăzi - s-au publicat recent manuscrisele, dar nu decriptate pentru marele public, ci în forma lor manuscriptică adesea ilizibilă. Până se va găsi un alt titan nebun care să le descifreze de la a la z. Dar... să nu citeşti şi să nu gândeşti mult, că înnebuneşti ca Eminescu. Altă expresie, foarte dragă leneşilor.

Scrisul e o prelungire pe foaie a minţii şi a inimii. O casă memorială care păstrează amprenta prezenţei tale, mireasma sau miasma duhului care scrie. Am vizitat case memoriale care miroseau a stătut, a sumbru şi a moarte. Am văzut cimitire mai vii decât casele cu pricina. La Cernica e un astfel de cimitir vesel, foarte vesel, unde îţi râde inima.

Dacă sculptezi cuvintele în piatra faraonică a nemuririi scriptice, s-ar putea să miroasă a mormânt, a lipsă de viaţă. Acolo unde e viaţă, ea umple cuvintele de la sine. Citeşti viaţa şi te umpli de ea. Nu mai vezi litere şi cuvinte, gramatică şi stilistică, ci vezi că inima ta se umple de fericire. Şi dacă simţi că sufletul se măreşte, simţi că ai citit cartea. Dacă rămâi mort, cu inima de piatră şi cu două idei în plus în cap, înseamnă că e mai multă marmură decât viaţă.

Psa. Gianina

Elevii claselor V-VIII vor avea, din anul şcolar 2008-2009, mai puţin de învăţat, iar din 2009-2010 se intenţionează ca numărul orelor de clasă să fie de cel mult cinci ore pe zi, inclusiv pentru elevii de liceu, a anunţat, astăzi, secretarul de stat în Ministerul Educaţiei, Zvetlana Preoteasa.

          Revenind la capitolul investiţii, ele sunt la acest moment sub potenţialul de ofertă al oraşului. Doar cu câteva hypermarketuri şi cu câteva construcţii de cartiere, care arată precum nişte porumbare, fiind proiectate fără niciun discernământ urbanistic, doar ca să scoată pârleala sau tunul financiar al celor care se pretind oameni de afaceri, oraşul are toate şansele să-şi continue ritmul înapoierii ca dezvoltare, în care se află de ani buni. Chiar dacă Oradea nu este un oraş atât de mare precum Timişoara sau Cluj-Napoca, potenţialul său, datorat şi faptului că este un oraş de frontieră, nu este departe de al acestora. Din păcate mai e nevoie şi de om care să sfinţească locul, nu doar de geografie. Apropo de geografie, ecologiştii şi-au lansat candidatul în peştera de la Vadul Crişului. Ei vor să spună că de acolo vor ieşi la lumină. Dar metafora peşterii îl face pe orădeanul de rând să se gândească mai degrabă la faptul, că de acolo ies de 18 ani încoace, oamenii cavernelor şi anume politicienii, care abia aşteaptă să-şi umple buzunarele, pe principiul, aici sunt banii dumneavoastră. Aşa cum există o Românie reală şi alta a spoielii politicianiste, tot aşa se pare că va merge în paralel, Oradea reală cu cea a politicienilor avizi după banul public. Aşadar, pentru că tot e vreme de campanie electorală, de blaturi politice şi fotbalistice, ar fi bine să ne aducem aminte de vorbele înţelepte şi sincere ale unui mare personaj istoric, cancelarul Otto von Bismark, care spunea: "Cele mai mari minciuni se spun înainte de alegeri, după vânătoare şi în timp de război".

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/oradea-mare-se-face-mica-59210.html

Dezastrul Humanitas este o dovadă mai mult decât suficientă.

Chiar săptămânile astea, site-ul editurii nu funcţionează. Nu e prima dată; cei care au încercat să comande cărţi online ştiu cât de greu şi de incomplet sunt trimise comenzile - dacă mai sunt trimise... De scuze sau de anunţarea din timp a disfuncţionalităţilor - nici pomeneală. De preţurile exagerate, nici să nu mai vorbim. Plus desele greşeli grosolane de tipar sau de traducere. Plus politica editorală greu de înţeles, după care titlurile epuizate nu se mai reeditează decât după ani buni, în timp ce monopolul pe ele împiedică alte edituri să le relanseze pe piaţă.

Asta, din exterior, din perspectiva clientului de rând. Dar nici din interior nu se aud lucruri mai bune... Cristian Bădiliţă, unul din clienţii fideli ai acestui antiblog, reproşează Humanitasului, pe bună dreptate, greşeli editoriale grosolane, care prejudiciază publicarea unor mari scriitori, a căror exclusivitate o are incompetenta corporaţie.

Trebuie adăugat că Editura Humanitas este una din primele iniţiative private de anvergură din România, creată imediat după Revoluţie, în 1990. Deci, lipsa de experienţă nu poate fi invocată ca scuză...

Mai trebuie subliniat că porcăriile amintite mai sus sunt cronicizate, adică nu sunt întâmplătoare, nu ţin de o situaţie mai grea prin care trece orice firmă la un moment dat. Humanitas la fel funcţiona şi acum zece ani...

Nu trebuie uitată ţinuta editurii - altă promisiune nerespectată... Pe lângă numele de elită, şi de multe ori chiar în locul lor, sunt publicaţi ... Radu Vasile (ex-premierul...), Alex Mihai Stoenescu, CT Popescu, Paulo Coelho etc. - din motive financiare, "de piaţă", ni se spune. Ca să nu mai vorbim de ţinuta site-ului, care afişează cărţi cu ... ţâţe (erotice, şi cu coperţi explicite), de la Editura Trei, dar vândute de "elitistele" librării Humanitas - din aceleaşi motive pecuniar-meschine.

Şi acum, cine este responsabil ? Nu trebuie căutat prea departe; ştiţi cu toţii vorba românului : "peştele de la cap se împute"... Şi ştiţi şi cine este capul împuţit.

Amintiţi-vă reacţiile nervoase pe care le are patronul pseudoediturii atunci când i se reproşează preţurile nejustificat de mari... (Apropo, la preţurile astea, se presupune că firma trebuie să fi devenit suficient de bogată pentru a angaja personal competent şi să înceapă, odată şi-odată, să funcţioneze cum trebuie - dar nu, nu e cazul.) Sunt reacţiile tipice ale unui om care se simte cu musca pe căciulă, dar încearcă disperat să se convingă, şi pe sine şi pe ceilalţi, că reproşurile şi criticile sunt nefondate sau incompetente sau rău intenţionate, că aşa funcţionează o firmă normală, că aşa sunt legile pieţii, că el este cel nedreptăţit.

Şi acuma spuneţi voi, cititorilor, cum se numeşte un asemenea om ? care nu-şi asumă responsabilităţile pocinoagelor comise, dar se erijează într-un judecător moral al altora ?

Ştiţi deja răspunsul pe care l-am dat eu la această întrebare : lichea. O lichea încă mai perversă ca celelalte, tocmai pentru că-şi permite să le arate acestora lichelismul cu degetul.

Dacă Liiceanu ar fi fost vreun sfânt, dacă ar fi patronat o întreprindere care să funcţioneze ireproşabil, atunci da, apelurile lui ar fi fost mai mult decât binevenite. Iar el ar fi fost un reper moral autentic, nu unul care să fie privit cu scepticism de atâta lume.

În America, un candidat politic, ca să aibă şanse, trebuie să aibă o familie şi o afacere ireproşabile... Iar situaţia este analoagă oricărei poziţii publice. Şi e logic : cum vrei tu să faci ordine în tot satul, când nici măcar propria-ţi ogradă n-ai reuşit s-o mături ca lumea ?

România, da, este înecată în lichelism... Dar nu numai în cel grosier, denunţat de Liiceanu. Ci şi, poate că într-o şi mai mare măsură, în lichelismul subtil, reprezentat de ... acelaşi.

Eu cred că lichelismul grosier se bazează pe cel subtil, ba mai mult : este chiar manifestarea exterioară, grosolană, a acestuia. Voi - credeţi ce vreţi...

Fereşte-mă, Doamne, de lichelele subtile ! că de cele grosiere mă apăr şi singur...

Un sigur loc retrogradabil mai trebuie decis...cam cum arata clasamentul:

16.Niort                  41 pct

17.Dijon                 41 pct

---------------

18.Boulogne           40 pct

Se joaca:

Ajaccio-Dijon

Boulogne-Niort

E clar ca meciul Boulogne-Niort va fi pe viata si pe moarte,iar Dijon va primi un ajutor din partea lui Ajaccio,o echipa fara griji sau obiective...o echipe care de cand a retrogradat in Ligue2 a primit/oferit mai multe astfel de favoruri....

Sa facem atunci niste calcule pentru meciul Boulogne-Niort:

*Bate Boulogne=>Boulogne scapa,Niort raman cu 41 de pct,situatie in care Dijon are nevoie de un punct de la Ajaccio pentru a scapa de retrogradare

*Meciul se termina egal=>Niort scapa,Boulogne fac 41 de puncte,iar Dijon iarasi are nevoie de un punct pentru a scapa

*Bate Niort=>Niort scapa iar Boulogne retrogradareaza indiferent ce face Dijon

Tunurile pe meciul Ajaccio-Dijon.......ce pariem?X pare sa fie cuvantul de ordine...Nu stiu,meciul este abia maine..insa deja am cateva idei pentru acest meci...

Incep prin a spune, ca astazi am aflat ca exista in Romania un ziar numit "Interesul public", in timp ce cautam noutati despre Andreea Antonescu pe internet. Nu o sa pot intelege niciodata de ce nu se ocupa nimeni asa cum trebuie de promovarea Andreei. Piesa "Doua zile" cu care si-a facut comeback-ul a fost una reusita, videoclipul unul de imagine, dar frumos si el, invitatii in emisiuni au fost, insa piesa nu a reusit sa intre pe majoritatea radiourilor, iar posturile tv de specialitate aproape nu au difuzat videoclipul deloc (in afara de U TV, care l-a difuzat des). A doua piesa, "Ridica mainile", despre care am vorbit aici, a intrat scurt in topul 100 romanesc, insa a iesit la fel de repede. Mi-a placut mai mult primul single, dar mult mai mult, "In fiecare zi", o piesa care din pacate nu a fost aleasa pentru a fi promovata.

Alte lucruri pe care nu le pot intelege, sunt reprezentate de faptul ca nimeni din managementul Andreei, nu sta de vorba cu fanii (si exista destul de multi, chiar daca numarul lor e intr-o continua scadere), nimeni nu raspunde la mailuri, nimeni nu se ocupa de site-ul ei oficial. Nicaieri nu sunt anuntate concertele pe care urmeaza sa le sustina Andreea, apartiile ei la tv, niciunde nu apare cu un statement in legatura cu articolele mai mult sau mai putin reale care se scriu despre ea. Imi pare rau, dar nu asa se promoveaza un artist, nu stiu ce pazeste Joey D'Alvare cu firma lui, dar Andreea Antonescu a fost lasata balta.

O fata cu asa un potential, al carei nume e deja un brand, care in continuare starneste reactii de tot felul cand apare pe coperta unor reviste/ziare si nu numai, va reusi mereu sa vanda, sa aiba succes atata vreme cat se elaboreaza o strategie de marketing facuta special PENTRU EA, pentru a o readuce cu adevarat in atentia publicului cu muzica ei, nu cu altceva. Primul album solo al Andreei a luat discul de aur, s-a vandut foarte bine, nu o sa pot sa imi explic de ce acum lucrurile stau altfel. Fiecare pas e important, pentru ca mentalitatea oamenilor se schimba greu. Totusi, nu ma apuc sa elaborez eu strategii de marketing, pentru ca nu ma plictisesc si pentru ca am viata mea, care e oricum destul de complicata, nu am timp sa fac nici voluntariat, nici altceva, nici macar nu stiu daca ma citeste cine trebuie. Oricum, pentru AndreEA, in amintirea "vremurilor bune" as putea sa imi pun ideile la contributie si ar putea iesi ceva frumos, ar putea sa revina pe locul pe care il merita si pe care il ocupa pe scena muzicii romanesti.

Cum spuneam la inceputul entry-ului, ziarul "Interesul public" a scris in lunile aprilie-mai 2008, patru articole negative la adresa Andreei Antonescu. Titlurile articolelor sunt urmatoarele (dati click pe titlu si ajungeti la articol):

Andreea Antonescu a pus ochii pe banii lui Traistariu (11.04.2008 )

Andreea Antonescu, sex la telefon cu detinutii de la Rahova (15.04.2008 )

Andreea Antonescu, facuta "posta" la o petrecere din adolescenta (25.04.2008 )

Andreea Antonescu - aventura in SUA cu un barman de culoare (09.05.2008 )

Personal, imi vine greu sa cred ca Andreea s-a dus in America pentru a se culca cu vreun barman, cum sugereaza articolul de pe data de 09.05.2008. Are o relatie cu un baiat frumos, tanar si bogat (inainte de toate tanar & frumos), nu cu un mos care sa o intretina, ce si-ar mai putea dori? Totusi, este singurul articol referitor la vizita Andreei in SUA. Nu inteleg cum un ziar poate terfeli in acest hal prin noroi o persoana publica, sper ca au dovezi in ceea ce au scris. Nu stiu in ce masura stie Andreea de articole, dar sunt convins ca nu o sa fie o veste buna. Alte guri rele se intreaba din ce bani a reusit Andreea sa isi ia Porche Cayenne si cum reuseste sa isi intretina masina, pentru ca e una care consuma foarte mult.

Ajung la aceeasi intrebare pe care am mai pus-o: ce se intampla cu managementul Andreei? Chiar a fost lasata balta? Consider ca AndreEA poate ajunge iar sus, in varful showbiz-ului romanesc, trebuie doar promovare de calitate, in presa si in emisiuni de calitate. Alt argument in sprijinul afirmatiilor mele este simplul fapt ca cele doua videoclipuri ale ei (Doua zile & Ridica mainile) au strans un numar de vizualizari aproape atat de mare cat piesele Crush&Alexandra Ungureanu sau Morandi si nu au avut nici pe jumatate aceeasi promovare. Incerc sa explic, ca Andreea Antonescu prezinta in continuare un interes foarte mare pentru populatie, dovada sunt si desele invitatii la concertele pentru romani din America, Spania etc. De ce nu reuseste sa ajunga din nou in "varf"?

ENDGAME pentru Alex Jones.

Concluzii despre mult mediatizatul film 'desconspirativ'.

O parere al lui Gigel Chiazna asupra acestui film *(preluare bookmarks v2.1)

Filmul se poate vedea aici:

http://video.google.com/videoplay?docid=1070329053600562261

Nu m-am putut abtine si l-am vazut. Pe scurt cateva concluzii:

- filmul nu contine nici o dezvaluire, nimic nou, pare doar un protest al lui Alex ca l-au oprit sa intre in Canada cand s-au adunat bildenbergii

- amuzant cum crede Alex ca poate lupta impotriva dracilor cu portavocea, amuzanta si rugaciunea lui din fata locului unde se intalneau astia. Nu ma refer amuzant in sensul de batjocoritor, dar Alex face si el ce poate cu mostenirea pe care a primit-o si cu mijloacele pe care le crede el ca pot avea rezultate. Mi-am amintit de "protestul" facut de niste sihastri pe care i-a chemat Sf. Ioan Gura de Aur cand imparatul trimisese oaste ca sa ii omoare pe crestini. Un astfel de sihastru, in fata armatei imparatului, a luat capastrul calului pe care se afla comandantul lor, i-a spus sa se dea jos si i-a zis sa se duca sa spuna imparatului: "Sa nu ii mai prigonesti pe crestini! Sa nu iei viata pana cand nu poti sa dai viata!" Cuvantul lui a fost mai puternic ca orice portavoce si a lucrat in sufletele prigonitorilor, punand capat prigoanei.

- stimulator curajul si incrancenarea lui Alex impotriva Noii Ordini Mondiale. Bine ar fi sa ne folosim de acest exemplu pentru lupta noastra proprie cu dracii si cu patimile

- "lista lui Alex" - cea cu participantii. Buna ar fi o lista de asta pt pus la rugaciune astia care sunt pe ea. Acum ca tot avem alegerile, avem gramada liste, sa vedem insa cati se arunca la privegheri si Psalmi cu pomelnicele facute din listele electorale

- sperietoare protestanta: filmul are duh protestant mai ales prin nota de sperietoare care o are. Raportarea ortodoxa fata de sfarsitul vremurilor este alta, nu avem de ce sa ne speriem: exista sfinti care au infruntat pe dracul in persoana, dara-mi-te pe antihrist care o sa fie totusi om, desi om indracit. Cat despre prigoane, avem o istorie plina de sange, parintii nostri au murit in puscariile comuniste, nu ne vor lasa sa plecam capul cand va veni vremea.

sursa> http://www.chiazna.ro/bookmarks/2008/05/07/endgame-sa-terminam-cu-joaca/

"Batalia dintre un geniu si un plictisit"

Einstein era un geniu.Daca nu era el, cu siguranta era altul.Adevarat!? ..tocmai ca a fost el acela, asta il face important.El a realizat anumite lucruri prin care oamenii din ziua de azi sunt avantajati..atunci gandeste-te:
...orice lucru stralucit care nu-l faci, care nu-l duci cu curaj pana la capat, pentru care nu transpiri si nu iti jelesti puterile, e posibil sa fie implinit de altcineva; diferenta e ca nu esti tu acela.Ca de exemplu fata sau baiatul care(o/il)iubesti.Pentru ea/el poate sa fie altul/alta,
dar nu vei fi TU acela/aceea.Atunci, ce te-ar opri sa fi fericit(a)...
Cauta,lupta, da-ti silinta si fi curajos, poate rausesti sa o/il faci fericit(a);
merita sa castigi daca lupti cu incredere si trebuie sa iti dai seama de asta.
Tu esti persoana!..Esti persoana cea mai importanta prin care poti sa le areti oamenilor mult mai multe.Faptul ca vei face anumite lucruri, lumea isi va creea o imagine despre tine.Desigur, nu una de umilinta ci una de incoronare si glorie.Esecuri au fost si exista dar sunt doar incercari.
Poti sa incerci, continua sa mergi chiar daca ai impresia ca ratezi.Perfectiune poti gasi numai prin incercari.Nu uita, esti un om de valoare, poti sa faci asta ca oricare alt lucru...si cum esti tu si ce faci tu e perfect, pentru ca vei stii ca e facut de tine!

Pompierii au răspuns prompt la apel, dar le-a luat mult timp să ajungă la locul incendiului cu autospecialele, din cauza maşinilor parcate pe străduţele înguste ce duc spre fabrică. Între timp, focul s-a extins rapid, alimentat de interiorul din lemn al clădirii.

Nu mai puţin de 80 de pompieri s-au luptat cu focul timp de trei ore. Poliţia, dar şi Ministerul Culturii au declanşat anchete pentru a lămuri cum a pornit focul. Reprezentanţii Ministerului Culturii au afirmat că incendiul a distrus doar o clădire secundară din complexul Moara lui Assan. Potrivit acestora, partea cea mai valoroasă nu a ars.

Pompierii spun că este posibil ca incendiul să fi izbucnit de la un foc aprins de oamenii străzi ce se mai adăposteau în clădirea părăsită sau de la hoţii de fier vechi.

Atât martorii cât şi specialiştii din Ministerul Culturii au lansat teoria conform căreia focul a fost pus intenţionat. Fosta fabrică de pâine este situată într-o zonă extrem de atractivă pentru investitorii de pe piaţa imobiliară. Proprietarii ei s-au abţinut de la orice comentariu.

Conform legii nici un monument istoric nu poate fi dărâmat. Dacă un proprietar ar vrea să transforme o astfel de clădire este obligat să îi păstreze măcar faţada.

Pe de alta parte cei care stau în zonă spun că de ani de zile clădirea s-a transformat într-un adăpost pentru oamenii străzii care au lăsat în urma lor munţi de gunoaie din cauza cărora i-au invadat şobolanii.
***************************
Construcţia Morii Assan a fost realizată în anul 1853, pe un teren cumpărat de Gheorghe (George) Assan de la Epitropia Ghica, proprietatea extinzându-se apoi prin achiziţionarea de terenuri de la locuitorii din jur. Moara a fost ridicată într-o perioadă când în Bucureşti nu exista nici măcar o singură fabrică de cărămida. Ca fapt divers, prima fabrică de cărămidă s-a înfiinţat abia în anul 1855 de către serdarul Ioan Filipescu, undeva în zona Elefterie. Utilajele pentru moară au fost aduse de la Viena, de la firma „Siegel”, transportul acestora pe Dunăre şi apoi pe distanţa Giurgiu-Bucureşti durând aproape o lună de zile. În anul 1865, George Assan se desparte de asociatul său şi rămane singurul propietar al fabricii. După moartea lui, în 1866, conducerea întreprinderii a rămas soţiei sale, Alexandrina, care o lasă apoi în anul 1884 celor doi fii, Basile şi Gheorghe, care îşi făcusera studiile în străinatate. În 1894 a fost înfiinţată de către aceştia o nouă secţie de lacuri şi culori, iar moara măcina la acea dată 7 vagoane de grâu în 24 de ore. În 1895 existau în Bucureşti încă nouă mori cu aburi afară de moara Assan.

Construcţia propriu-zisă a fost realizată folosind constructori şi meşteri nemţi. La data respectivă, construcţia unui cos al fabricii a fost oprită când atinsese înalţimea de 10 metri, fiind considerată prea mare. După plata unor compensaţii către primărie, coşul a fost ridicat până la înălţimea proiectată de 26 de metri. În registrele comerciale, Moara lui Assan era înregistrată ca «Societatea Anonimă „Fabricile Assan”» pentru industria şi comerţul făinii, uleiurilor vegetale, lacurilor, culorilor şi altor produse similare". De-a lungul timpului, moara cu abur de la Obor a fost botezată de locuitorii Bucureştiului sub diverse forme: Moara lui Assan, Moara cu valţuri, Moara de foc sau Vaporul lui Assan. În anul 1903 a fost sărbătorită o jumatate de secol de la înfiinţare şi cu acest prilej s-au mai adăugat câteva construcţii, iar la clădirea principală în vârful turnului s-a pus un ceas mare, având dedesubt, în cifre de bronz, mari şi vizibile de departe, anii 1853 - 1903. Ceasul lui Assan, care funcţiona foarte exact, a fost zeci de ani măsurătorul timpului pentru toţi oamenii din cartierul Obor-Colentina. În 1903 se construieşte un nou siloz de grâne, care a fost la acea dată cea mai înaltă clădire din Bucureşti - 41 metri înalţime, 28 de silozuri (magazii) şi două etaje sub ele având capacitatea de înmagazinare de 700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea grânelor) izolat într-un ambalaj de beton la fund şi zidarie pe laturi (pereţi din scânduri de la Sinaia şi Azuga, puse pe lat şi bătute în cuie - 50 de vagoane de scânduri şi un vagon de cuie), iar acoperişul era de fier.
După 1903, moara Assan a fost dotată cu energie electrică, având uzină proprie, iar în luna iunie 1930 a fost transformată în Societate Anonimă pe acţiuni sub denumirea „Fabricele Assan”, care cuprindeau patru industrii diferite: măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri şi culori, săpunuri şi chit. Înainte ca moara să fie transformată in societate anonimă, fraţii Assan aveau 33 de lucrători iar în ianuarie 1946, după război, fabrica avea 400 de funcţionari şi lucrători. Fabrica a fost permanent adusă la zi cu cele mai noi utilaje şi tehnologii, fraţii Assan fiind interesatţi de tot ceea ce e mai nou şi mai bun în domeniul industrial, făcând numeroase călătorii în toata lumea în acest scop.

* Citeste si MOARA LUI ASSAN-Wikipedia:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Moara_lui_Assan
* Vezi si articolele:
^ Romulus Cristea - „Moara lui Assan, demolata ilegal” , articol apărut în „România liberă” din 17 august 2006
^ Romulus Cristea- „Monumente istorice luate in lama buldozerelor” , articol apărut în ziarul „România liberă” din 17 august 2006
^ Romulus Cristea - „Dispare patrimoniul industrial” , articol apărut în ziarul „România liberă” din 18 septembrie 2006

Foto: Romulus Cristea

M-am uitat atunci sa vad daca alte bloguri cunoscute erau in top.

Nu erau!

Nu erau nici "glumetii" nici "seriosii", nici "forme geometrice", nici "facatorii de pace", nici "atletii", nici "predicatori", nici "adamii", nici "nume religioare", nici "persoane", nici un "reper", nici o "raza" macar; nimc, nici macar un crestin fie el si "simplu" sau "necenzurat" sau "tanar".

Atunci, m-am gandit ca a venit rapirea blogurilor !!!

Mi-am amintit insa, ca Scriptura nu spune nimic despre rapirea blogurilor (sau spune?) atunci mi-am dat seama ca este o defectiune a wordpress - ului.

Si totusi, daca blogurile noastre ar fi rapite, ce transformare ar suferi ele?