În Marea Britanie, de exemplu, am înţeles că anumite instituţii bancare au fost naţionalizate, adică au fost cumpărate de guvern. Cu ce bani? Cu banii de la bugetul de stat, cu banii oamenilor, ovcors :)

Ce se va întîmpla? Băncile vor fi salvate, iar criza va trece. Mai departe? Acestea vor face, din nou, profituri nesimţite de pe urma clienţilor lor. Adică, de pe urma celor cu banii cărora, acum, statul le-a salvat. Nu-i oarecum funny? :)

P.S. Foto: Coperta The Economist. Cică ar fi la mişto, da`nu contează, e tare rău! :) Sursa

... vorbeau la telefonul mobil in timp ce conduceau - acesta este, de departe, lucrul care le distrage cel mai mult atentia soferilor. Indiferent ca vorbesc la telefon, ca doar se uita cine ii suna sau citesc un mesaj, o multime de vieti sunt puse in pericol doar din pricina unui simplu gest. Cercetarile facute pe aceasta tema au aratat ca nici hands-free-ul nu este o solutie.

... mancau la volan - aceasta este o alta problema. De multe ori, soferii sunt mai atenti sa nu se pateze cu mancare, cafea sau bauturi racoritoare, decat la drum.

... schimbau CD-ul sau postul la radio - toata lumea face asta la un moment dat. Incercam sa gasim o muzica sa ne placa si ne luam ochii de la drum. De cele mai multe ori avem noroc si nu se intampla nimic rau.

... aveau muzica prea tare - acest lucru ii impiedica pe soferi sa auda claxoanele sau sirenele altor masini. Asupra unora are chiar efectul unui drog: ii face sa se creada regii soselelor.

... incearcau sa ia ceva de pe bancheta din spate sau de pe jos - cati se gandesc ca acest gest le-ar putea fi fatal?

... isi aprindeau o tigara - desi multora nu li se pare un gest atat de periculos, ei bine, chiar este. Pentru ca aprinsul unei tigari presupune un intreg proces care, vrei nu vrei, iti capteaza atentia: intai iti cauti pachetul de tigari, apoi il deschizi si incerci sa-ti iei tigara, iti cauti si bricheta, aprinzi tigara, fumezi, unde nu mai pui ca se poate intampla sa-ti pice scrum pe pantaloni si, in final, trebuie sa stingi tigara in scrumiera.

... discutau cu un alt pasager - in acest caz, vina apartine si pasagerilor care nu ar trebui sa-i tina pe soferi de vorba in timp ce conduc. Studiile arata ca soferii tineri, insotiti de pasageri la fel de tineri, sunt implicati in mai multe accidente, fata de cei care se afla singuri in masina.

... se uitau dupa diverse panouri cu reclame sau dupa o tanara care arata bine - mai e nevoie sa spunem cine se incadreaza cel mai des in aceasta categorie?

... ramasesera cu ochii pe fereasta, la un accident - si nu au mai fost atenti la drum - de ce sunt oamenii atat de curiosi cand vine vorba de un accident? In loc sa se teama si sa fie mai atenti la drum, continua sa conduca, cu capul intors spre locul unde s-a petrecut tragedia. Unii chiar trag pe dreapta sa afle mai multe.

Sursa: Hotnews.ro

După cum observaţi cu ochiul liber, ( sic ) băieţii de la Metropotam au ajuns pe Nandos, au linkuit 2-3 articole, după care au dat iama în Blogroll :)

Să fie într-un ceas bun! :) La fel o să apărem şi pe CNN, în Forbes, etc. :P

Am doi prieteni care merg frecvent la sală, adică au făcut o adevărată pasiune din asta. Acum ceva timp, arătau bine, de acum încep deja să arate rău.

Nu ştiu să existe ceva mai plictisitor decît să împingi nişte fiare reci şi să urli ca toţi dracii în oglinzile alea de pe pereţi. În fine, ce voiam să spun...

Cu cîteva zile în urmă eram cu ei la o terasă. Cu ei doi şi cu încă un amic de-al lor. Măricel şi ăla. 70% din timpul petrecut acolo au vorbit numai despre fiare, scheme, ce să mănînci, cum să-ţi dozezi efortul, etc. La un moment dat, tipul îşi izbeşte piciorul cu palma şi spune: "Băi, nene, şi nevastă-mea asta parcă a înnebunit de tot!"

- "A? De ce?"

- "Păi, bă, nene, toată noaptea a tras de mine să ne...alea alea. I-am zis: fă, tu nu ştii că mîine am piept?" :)

De obicei, în stînga îl auzi pe cel cu cămaşă albastră cum i-a zis el şefului vreo două de a rămas ăla mască. Cum i-a pus în vedere că nu e fraieru lui şi că vrea încă vreo 3-400 de euro la salariu. Scurt ashea. Altfel pleacă!!!! Are sute de oferte!!! Amicul din faţă îl aprobă şi îl susţine cu tărie. Pentru că nici el nu e vreun LAKE!!!! Păi, în drum spre terasă, pe la Piaţa Dorobanţi, un jmeker din ăsta i-a luat faţa la semafor. Şi să vezi cum l-a ameninţat el şi cum îl executa din orice poziţie dacă vroia...

Evident, primul e cel mai umil din firmă, iar celălalt, dacă te uiţi în ochii lui la semafor, după ce l-ai înghesuit în coloană, întoarce capul în partea celaltă. NU ŞI LA TERASĂ!

Să nu le omitem pe ELE! Vaai, ar fi o gravă eroare. Păi, ce, nu ştii? Nu ştii că e curtată insistent de vreo 4 companii??? Sau că cel mai mişto tip din firmă s-a dat la ea? Bine înţeles că l-a refuzat. IAR!!! Pentru că nu are ea timp de faze din astea. În uikend, spre exemplu, a fost la mare, să se relaxeze. SINGURĂ, eventual cu o amică. Au stat la 6 stele. Eventual la 8. S-au răsfăţat. Deh, aşa sînt ele, altfel decît celelalte.

Despre jmekerii veritabili nu mai are rost să discutăm. Ar însemna să scriu numai cifre. De fapt, numere. 20.000 de euro pe care-i are de luat de la ăla pe Passat, 50.000 care i-au intrat azi din combinaţia aia TARE, 120.000 de $ îi are în buzunar, de băut mai bei ceva? Zi, fraere, că nu e problemă cu permisu`! Rezolv eu dacă e ceva...Alo, da! ....Bine, ai pa!

Ştii cine a fost la telefon, nu? Un fraier pe care-l are la degetul mic. E senator...

Acesta ar fi unul dintre motive. Şi fiindcă tot am vorbit despre statistici, căutaţi-le şi pe cele referitoare la preţul la soia şi evoluţia lui în primul semestru al acestui an. O să aveţi o mare surpriză. N-am să vă zic de ce a explodat, dar ştiu, desigur. :P Acesta ar fi cel de-al doilea motiv. Un fleac, e vorba despre o chestie cu impact major. :)

Alo, domnul analist Rudniţchi, se aude acolo în spate?

Asta este o informţie în premieră, care se vehiculează în cercuri exclusiviste şi pe care voi, prietenii Nandos, aţi primit-o pe tavă. :P O să apară şi în presă, atunci cînd vor avea acces şi fraerii la ea. So, cine este interesat să scoată un articol, să mă contacteze. Vă dau date exacte, nepublicate, de pe pieţele internaţionale, grafice, statistici, toate aparţinînd unor coloşi financiari, Adică surse adevărate. Caddo`!! :) Asta dacă vreţi să adăugaţi valoare informaţiei, bine`nţeles. Rudniţchi, ţie-ţi iau bani, eşti prea LAKE! :)

Apropo, Rundniţchi, DREPŢI! Ia fi atent aici! Deci, analistule financiar, care eşti tu analist financiar: Care a fost tema principala a Summitului G8 din Japonia? Nu ştii? Păi, ţi-am zis că eşti prost! Uite AICI! Sau AICI, fraere! :)

P.S. Rudniţchi, pontu număru` II. Dacă nu vrei pămînt, cumpără un d`ăsta, dă-te dreaq! :)

Am zis vorbăreţ? OK, am vrut să spun gălăgios. E cum vreţi voi să fie, dar în nici un caz sensibil. Adică nu-ţi lasă nici o clipă senzaţia asta. Dimpotrivă!

Era seară, tîrziu, şi vestea a căzut ca un trăsnet. Un prieten comun suferise un accident. N-am crezut, nu putea fi adevărat, era ilogic. Genul ăsta de accidente se întîmplă oamenilor mai în vîrstă. Şi totuşi...

Au trecut cîteva zile bune de atunci, dar n-a existat nici una în care să nu mă gîndesc la el. Şi de fiecare dată îmi aduc aminte de nişte ochi înlăcrimaţi. Imaginea lor m-a mişcat profund. N-aş fi crezut vreodată că cel care mi-a dat vestea asta nenorocită e atît de sufletist. Credeam că e doar băgăcios, vorbăreţ, genul acela de om pe care-l dai afară pe geam şi-ţi intră înapoi pe uşă...

De ce am scris despre asta? Pentru că m-am gîndit iar. Hai, fă-te bine!

Se întîmplă azi, zîmbeşti. :) Se întîmplă mîine, te încrunţi niţel. :( E, dacă se întîmplă şi poimîine, încep să-ţi vină spumele. Aşa cum i-au venit lui Horia Ivanovici mai alarteri. :)

Dat fiind faptul că acest fenomen se propagă cu repeziciune şi că trebuie totuşi făcut ceva în sensu` ăsta, aflîndu-mă ieri la palat, am pus o întrebare: "Bre, nea Gigi, ce merită bre ciorditorii ăştia?"

Imagine: Andrei Crăţoiu :)

Vasile Turcu s-a născut pe 11 august 1954, în comuna Hudeşti, din judeţul Botoşani. A intrat în afaceri în anul 1990, atunci cînd a înfiinţat compania Romconstruct. Graţie talentului său managerial, a ajuns să deţină o avere estimată în prezent la circa 160 de milioane de dolari. Din 2004, este acţionar la clubul de fotbal Dinamo Bucureşti, în care a investit peste 4 milioane de euro. Pe 7 februarie 2004 Vasile Turcu a fost medaliat de fostul Preşedinte Iliescu cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, distincţie care se acordă „pentru talentul şi serviciile deosebite aduse culturii şi promovării spiritului caritabil, prin opere de creaţie şi sociale“.

Drept urmare, atunci cînd va trece în lumea celor drepţi, Vasile Turcu nu va fi dus la groapă aşa cum veţi fi conduşi dumneavoastră, ci va beneficia de onoruri militare. Adică fanfară şi salve de tun. Clar?

Zilele trecute, l-am auzit pe Cristi Borcea zicînd despre el că nu se pricepe deloc la fotbal. Ei bine, Vasile Turcu îi putea spune repede cîţi jucători fac parte din primul "11" sau în ce condiţii un sistem 4-4-2, elastic, se poate transforma într-un 5-3-2, jartea. L-ar fi încurcat, vă asigur! Şi, dacă voia să-l umilească, de-a dreptul, îl provoca la un tenis cu piciorul. Ultima oară şi-a dat cu mingea în faţă şi a dărîmat un gard.

…luni se împlineau de la meciul tur cu olandezii. Pornind cu şansa a doua, fără Chivu, dar cu genunchii juliţi ai lui Mutu, băieţii au ieşit atunci cu capul sus de pe teren. Iar noi am început să sperăm, parcă mai mult ca niciodată. Apoi, fără paşi greşiţi în grupă, ne-am apropiat încet calificarea pe care aseară am jucat-o la Constanţa.

Olandezii au venit să ne bată, dar au simţit cît de mult îşi doresc românii să meargă mai departe. Perioada de graţie a lui Mutu şi dorinţa de a juca a lui Chivu ne dădeau speranţe că vor reuşi. În minutul 71, Goian ni le-a împlinit.

7 luni au trecut şi de cînd Piţurcă a rămas fără tată, s-a stins înaintea meciului de la Rotterdam. Dacă ar fi avut atunci puţină răbdare, acum ar fi plecat zîmbind. Aşa cum zîmbea selecţionerul aseară. Era a 7 a victorie în grupa 7.

Coincidenţe!? Probabil. Taine? Posibil. Cert e că într-o zi de 17 putem fi calificaţi şi matematic, iar într-o altă zi de 17 vom lua punctele înapoi de la bulgari. Asta ca să nu mai avem nici un dubiu că 2007 reprezintă anul în care cei din generaţia lui Mutu şi Chivu “au revenit în viaţa noastră”. Dupa 7 ani de la ultima participare la un turneu final. Inutil să vă mai spun în ce zi debutează cel din 2008.

Articol apărut pe data de 14 octombrie 2007, după meciul pe care naţionala l-a cîştigat în faţa Olandei, la Constanţa. Acesta surprinde o serie de evenimente care s-au întîmplat sau urmau să se întîmple şi care aveau ceva în comun; cifra 7. "Coincidenţele" continuă. România face parte din grupa 7 a preliminariilor pentru Campionatul Mondial din 2010. Să dea Dumnezeu să fie cu noroc şi de data asta!

P.S. Tragerea la sorţi a avut loc, ieri, pe 25. Cat fac 2+5? Ha! :)

Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru că nu vor fi lîngă tine o eternitate.
Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilului care te venerează, pentru că acel copil va creşte curînd şi va pleca de lîngă tine.

Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lîngă tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima şi nu te costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui “Te iubesc” prietenului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales să o spui din inimă.
O sărutare şi o îmbrăţişare vor alina durerea atunci cînd sînt sincere.

Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mînă şi să preţuieşti acel moment pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi lîngă tine.

Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împărtăşeşti gîndurile preţioase pe care le ai.

Octavian Paler

…..nu mai este printre noi. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

"În meseria asta, căsătoriile se fac şi se desfac aiurea. Mie mi-a dat Dumnezeu harul cântecului, pe asta am pedalat" - Gil Dobrică.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Gil Dobrică, care a încetat din viaţă marţi, la ora 12.50, la Craiova, urmează să fie înmormântat joi, la cimitirul Ungureni din oraş.

Remember.

M-am gandit la ce-mi ziceai şi cred că o să atac. Vorba ta, dacă îi las pe aştia să joace se termină rău. O să vezi că, de data asta, o să ieşi din curte cu fruntea sus, simt eu că băieţii mei o să facă un meci mare. Le-am zis să nu le fie frică, să se gîndească la cît de valoroşi sînt, din moment ce joacă la nivelul ăsta, pentru ţara lor. Şi m-am mai gîndit la ceva, că Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunile şi o să am şi eu noroc. O să fie bine, o să vezi!

Uite că m-am luat cu vorba şi era să uit ce voiam să te întreb: De ce mă tată nu ai mai avut şi tu răbdare cîteva zile? Ai fi plecat zîmbind...

Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar ţie să-ţi poarte noroc de acolo de Sus, nea Pitzi!

Update: 24.04.2007, Rotterdam, Olanda - România, 0-0

Punîndu-l nedrept pe o listă, într-o înşiruire nenorocită de nume, demonizîndu-l, contestîndu-l, chinuindu-l sufleteşte, umilindu-l, restrîngîndu-l forţat la un numitor comun, care dă fiori românilor, l-au mîhnit! Dar nu l-au redus la tăcere. Nici nu aveau cum. Pentru că e foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să-l scoţi din milioane de inimi. Inimi pentru care nu e un comunist damnat - e cel care i-a învăţat Ruga pentru părinţi!

L-am revăzut după mult timp şi am realizat că mi-a lipsit. Nu mai are aceeaşi forţă în glas, dar are aceeaşi forţă în suflet. A trăit permanent sub ameninţare, a trebuit să fie mereu atent. Atunci, pentru a nu cădea în dizgraţie - de acolo nu ar fi putut scrie. Acum, pentru a nu fi linşat - paradoxal, tocmai pentru că atunci a rămas în picioare. Este Repetabila sa povară. Într-un final, a obosit!

Catalin Tolontan vorbind despre ceea ce el numeste,"Sunetul echipei nationale." Eu as mai adauga unul, cel al tastelor apasate de Catalin atunci cand scrie. Este cu siguranta unul comun, dar, razabatand prin monitoare sau hartia ziarului de a doua zi, iti ramane in creier. Asta pana in ziua in care va scrie iar, din suflet.

"Nu ma intereseaza daca maine apar la stiri, poate la un moment dat se vor satura sa mai dea stiri cu ceea ce vorbim noi, imi face placere sa vorbesc cu voi si sa va destainui din experientele mele". Cristian Chivu

Cred ca te-ai grabit putin aici, Cristi! Ai omis faptul ca acum ai aproape 2000 de comentarii la fiecare mesaj postat, tocmai datorita acestor stiri. Administratorii blogului tau au fost cei care au trimis emailuri presei anuntand lansarea acestuia. Presa asta, prin stirile de care aminteai, ti-a anuntat fanii ca acum ai blog, ca pot comunica cu tine, si, a facut-o intr-un moment in care chiar aveai nevoie de incurajarile lor! Erai in spital, in ziua aceea facusei operatia si primele raspunsuri le-ai dat chiar din rezerva ta. Presa ti-a adus fanii acolo! Oare ar fi aflat ei de blogul tau, atat de repede, daca nu exista o stire in GSP online, de ex? Ma indoiesc, Cristi! Tu?