Anul asta, in martie, un tanar care mergea cu atv-ul s-a saturat sa astepte la coada de la semafor de la Eroii Revolutiei si s-a urcat pe trotuar. Trece pe langa un pieton mai in varsta care, revoltat, ii da cu ziarul peste casca. Mare greseala a facut. Atevistul s-a enervat, a bagat in marsarier si s-a oprit in dreptul batranului. L-a executat scurt, sub ochii zecilor de trecatori, cu un pumn in figura. Victima se prabuseste cu capul de asfalt si isi da duhul la spital, dupa o saptamana. Politistii l-au prins pe ucigas dupa cateva luni de cautari."

Textul este dintr-un articol aparut in ziarul Gandul. Fenomenul exista de ceva timp insa cei care au scris articolul au dreptate... fenomenul capata amploare. Am auzit multe cazuri de persoane care au fost batute de soferi grabiti pentru ca nu au trecut mai repede pe trecerea de pietoni. Am senzatia ca ne apropiem din ce in ce mai mult de tarile necivilizate si ne indepartam tot mai mult de civilizatia vest-europeana. Cu cat se va aglomera mai tare traficul prin orase cu atat va fi mai vizibila lipsa de civilizatie a soferilor romani.

Nu mai are rost sa spun ca lucrurile ar fi stat altfel daca am fi avut si noi autostrada pana la Bucuresti sau daca drumul asta modernizat nu ar fi trecut prin atat de multe sate, sau daca soferii ar fi fost mai civilizati in trafic si asa mai departe. O perioada am crezut ca au disparut politistii pusi pe capatuiala, adica acei politisti care te opreau fara niciun motiv in afara de acela de a primi de la tine o "atentie". Am avut ocazia sa-i reintalnesc in Bucuresti. In intersectia din Baneasa, venind de la aeroport, m-am incadrat pe banda care facea spre stanga si, pentru ca era verde, am intrat in intersectie. La nici douazeci de metri ma opreste un politist tanar si ma roaga sa-l astept pe colegul sau. Vine colegul, mai in varsta, cu burta din dotare... Ezita putin cand il intreb pentru ce m-a oprit si apoi, dupa ce cugeta putin, imi spune ca am trecut pe rosu. Ne certam cateva minute bune pe diferenta dintre rosu si verde, opreste un martor care sa contrasemneze procesul verbal si la un moment dat imi devine totul foarte clar... ma oprise pentru ca aveam numar de Maramures. Ma uit in jur si la celelalte masini oprite si mi se confirma. Niciuna nu era din Bucuresti. Am inteles foarte clar atunci ca agentul sef iesise la strada pentru a-si completa veniturile. Mi-am luat actele si am plecat lasandu-l sa completeze procesul verbal si sa mi-l trimita acasa. Daca mi-l va trimite acasa, desi ma indoiesc sincer ca l-a mai completat, il voi contesta in instanta.

Se pare ca in politie, ca si in politica, dinozaurii nu vor sa moara.

Ca sa nu mai spun cat de mult ma enerveaza cei care deschid usa liftului si apoi stau cate jumatate de ora sa-si ia ramas bun. Apesi butonul si chemi liftul si auzi cum stau la taclale vecinii de la cateva etaje mai sus sau jos. Bati in usa liftului si nu obtii nici un rezultat. Depinde la ce etaj stai insa in principiu alternativa urcarii pe scari nu este deloc atragatoare. Prin urmare te resemnezi si astepti sa termine convorbirea persoanele in cauza si sa-ti vina si tie randul sa folosesti liftul.

Si cand te gandesti ca sunt persoane care si-au pus lift la vila....

Trebuie sa recunosc ca, pana sa inceapa scandalul asta cu preturile false din supermarketuri, nu mi-a trecut nicio secunda prin cap ca pot recurge la asemenea metode pentru a fura clientii. Am inteles ca este o initiativa acum prin care sa oblige magazinele care afiseaza preturile corecte sa puna un anunt la intrarea in magazin.

Asta imi aduce aminte de Maroc unde totul se negociaza, mai putin in magazinele care au la intrare anunturi de genul: "Aici preturile sunt fixe!"

Cred ca la noi ar merge un mesaj de genul: "Bine ati venit, manca-v-as!"

- asfalt prost

- caini vagabonzi

- carute

- soferi necivilizati

- politisti "smecheri" pusi pe capatuiala cu sau fara radar etc.

Ce au drumurile lor si nu au ale noastre:

- mai multe benzi pe sensul de mers

- semnalizare foarte buna

- reguli de circulatie pe care le respecta toti

- intretinere foarte buna indiferent de anotimp etc.

Dupa dezbatere am hotarat sa mergem impreuna la masa si sa continuam discutiile acolo. Am ales restaurantul Trattoria Roma pentru ca era cel mai aproape. Fundatia are sediul pe strada Tunari, iar restaurantul se afla la intersectia Tunari cu Mihai Eminescu.

Toate au fost bune si frumoase pana in momentul in care am vrut sa parasim restaurantul. Parcat pe trotuar, chiar la intrare, era un VW Tuareg gri metalizat, tunat la maxim, ca arata spectaculos. Greseala noasta a fost ca am intarziat cateva secunde sa aruncam o privire mai de aproape. Din spatele nostru a aparut un personaj care a inceput sa tipe la unul dintre colegi pentru ca i-a atins cu piciorul janta de la masina. Pana sa ne dezmeticim care era supararea, cine este, ce vrea de la noi, gorila il loveste cu pumnul pe cel care-i atinsese roata si incepe sa urle ca un descreierat. Tin sa va amintesc ca eram in centrul Bucurestiului, in mijlocul zilei, iar strazile erau pline.

Mai mult decat faptul ca Ionel (nume fictiv) a fost lovit de bestie, ma ingrijoreaza situatia in sine. Eram patru tineri dintre care unul a fost lovit de un necunoscut construit de mama natura precum un bivol, lat in spate, gatul gros si muschi amestecati cu grasime cat pentru un batalion. Ce era de facut? Daca ripostam, gorila ne-ar fi facut una cu pamantul pe toti patru...fara doar si poate. Am fi sunat la politie. Dar daca sunam la politie eram convinsi ca bestia ar fi primit doar o amenda iar Ionel, cel care trebuia sa semneze plangerea, ar fi fost haituit si, cine stie, poate batut mult mai rau.

Astazi am realizat ca traim intr-o tara subdezvoltata. Traim intr-o tara in care autoritatile, platite din banii nostri, nu ne pot garanta siguranta nici macar in miezul zilei, nici macar in centrul orasului. Traim intr-o tara in care interlopii au puteri inimaginabile. Ca o completare in sustinerea concluziei de mai sus, tot astazi am aflat de doi care, certandu-se intr-o intersectie din Bucuresti, au sfarsit prin a se ameninta cu pistoalele.

Sunt scarbit de cele intamplate astazi. Sunt scarbit de societate pe care o construim in talk show-uri si scandaluri prefabricate. Romania reala se pare ca nu are nicio legatura cu cea vazuta de politicienii care se perinda pe la Realitatea TV, Antena 3 si alte posturi de genul asta.

Prin urmare, sa nu mergeti ziua prin centrul Bucuresti-ului....riscati sa luati pumni in gura din senin!

Completare:

Despre incident apare si pe blogul lui dromichaetes.

Aproape ca nu-ti mai vine sa iesi cu masina din oras. Este un chin sa te deplasezi dintr-o localitate in alta. Am avut norocul sa ies din tara destul de des cu masina la tot felul de intalniri internationale, fie pe linie de partid, fie de studii. Este o prapastie intre restul Europei si noi. Suntem la sute de ani distanta de ei. Mai rau este ca indolenta si incompetenta actualilor guvernanti ne indeparteaza si mai tare de cei din vest. Pana si bulgarii au drumuri mai bune decat noi.

Nu mi-a fost niciodata rusine sa spun ca sunt roman, indiferent pe unde am fost. Imi este insa rusine sa spun ca sunt conational cu acesti impostori de la palatul Victoria. Astept comentarii de la cei mandri ca sunt in PNL sau PD. Astept sa-mi spuna cum guvernarea Tariceanu a fost o binecuvantare pentru romani. Sa-mi spuna cineva despre marile proiecte liberale....

Copilaria am fost obligat sa mi-o petrec in unul dintre cele mai raufamate cartiere din Braila. Tatal meu era comandant de unitate la marina militara, iar unitatea se afla la marginea orasului. Prin urmare, Ceausescu facuse vreo 2 blocuri pentru militari iar restul erau pentru familiile muncitoresti. In astfel de cartiere muncitoresti si-au facut aparitia si s-au dezvoltat cele mai puternice gasti, iar Braila ocupa la un moment dat locul intai pe tara ca rata a criminalitatii. Fie ca am vrut fie ca nu, am vazut foarte multe batai intre tinerii din cartier pe motive dintre cele mai stupide: fie ca a nascut o catea la un bloc iar cei de la celalalte blocuri voiau puii, fie de la meciurile de fotbal intre blocuri (eram foarte multi copii la fiecare bloc...aveam campionat intre blocuri), fie de la jocurile de societate din fata blocului gen gropita, frunza, castelul, liniuta etc.

Am ras cu lacrimi cand am vazut emisiunea lui Badea pentru ca nu mi-a fost dat niciodata sa vad o situatie asa de penibila. Cei care au actionat primii nu au luat in calcul reactia celuilalt....mare greseala.

Sa va amuzati bine!

Se presupune ca cei care lucreaza cu clientii finali ar trebui sa faca tot posibilul sa-i faca pe acestia din urma sa se simta cat mai bine, cat mai relaxati, astfel incat sa fie dispusi sa scoata cat mai multi bani din buzunar. Am patit-o ieri cand mi-am dus masina la revizie si unul dintre sefii de la service s-a gandit ca este momentul sa faca ordine si a inceput sa tipe de fata cu vreo cativa clienti. Pai a doua oara mai calca vreunul pe acolo?

La fel s-a intamplat astazi la un supermarket cu pretentii din Iasi. Mi-am dat seama ca este vreun sef dupa felul cum tipa si gesticula si, ca sa nu fie nici un dubiu, dupa ecusonul mare din piept cu tot cu poza zambitoare. Subalternii care erau mustruluiti in vazul tuturor stateau cu ochii in pamant jenati parca mai mult de penibilul situatiei decat de ceea ce li se imputa. Va inchipuiti in ce situatie ne-am trezit noi, cei care treceam pe-acolo, si care am fost implicati fara voia noastra intr-o scena de bucatarie interna a companiei respective...

Cei care lucreaza in servicii nu au inteles inca importanta satisfacerii clientilor. Nu au inteles ca fiecare RON pe care-l primesc la salariu vine de la clientii cu care intra in contact. Multi au ramas cu atitudinea de bugetar plictisit si plafonat pe care nu-l intereseaza de unde vin banii atata timp cat vin la timp. Daca la faptul ca vin banii la timp mai punem ca sunt si un fel de SEFI, adica au subalterni pe care sa-i umileasca dupa bunul lor plac... deja putem spune ca nu au trait degeaba.

Cand vorbesc de superificialitate si aroganta ma refer la PD-L, care nu a reusit sa reziste tentatiei de a veni cu insemnele electorale pe bannere, baloane, fulare si absolut orice ar putea fi inscriptionat. La porunca lui Base, sunt convins ca si-ar fi scris PD-L si pe lenjeria intima.

Cand vorbesc de disperare, nesimtire, fariseism si incultura, ma refer la PNL. Ete inadmisibil sa politizezi in asa masura o sarbatoare a tuturor romanilor. Am asistat la un spectacol grotesc dat de liberali. Cat de fara scrupule trebuie sa fii incat sa denaturezi adevarul istoric fara nici cea mai mica jena? Cuza liberal?...da de unde...

Drept este ca nu inveti carte nici la partid si nici in guvern, carte se invata la scoala, loc pe unde liderii PNL nu au prea trecut.

Salut totusi rezerva cu care celelalte partide au abordat acest eveniment. Nici PSD, nici PC si nici PRM nu au aparut cu insemnele electorale in piata si nici nu si-au asumat vreun lider istoric pe motiv ca a fost social democrat, conservator sau nationalist extremist.

Pentru PD-L si PNL: rusine, rusine si iarasi rusine!

Asistam la dilema tanarului politician care este prins intre a prelua sabloanele de succes ale inaintasilor, sabloane indelung blamate de toata lumea, si lupta impotriva sabloanelor. Prima varianta le asigura liniste si mici castiguri imediate, in timp ce a doua varianta le asigura pastrarea verticalitatii morale dar si nesiguranta viitorului in politica.

Se vorbeste foarte mult de nevoia unei noi clase politice. Se vorbeste foarte mult de nevoia de politicieni de tip nou, performanti si altruisti. Pe cat de mult se vorbeste, pe atat de putin se face pentru creearea unei noi generatii de politicieni.

Este tot mai evident ca timpul politicienilor verticali, buni profesionisti, onesti si dispusi la efort in slujba comunitatii, nu a venit inca.

Ii asteptam cu din ce in ce mai putina rabdare.

In loc de reforma clasei politice puteam vorbi de autostrada Iasi – Targul Mures, sau de soseaua de centura, sau de aeroportul international, sau de multe alte promisiuni facute si ramase promisiuni.

Am sa cred in dorinta de reformare a clasei politice cand:

-         nu vor mai fi promovate nulitatile doar pentru ca stiu sa-si linguseasca seful de partid

-         performanta politica, in partid si in afara acestuia, va putea fi masurabila

-         se va da o atentia foarte mare pregatirii doctrinare si politice, iar aceasta pregatire va fie obligatorie pentru promovarea intr-o functie politica sau administrativa.

-         partidele se vor transforma in organizatii sanatoase si stabile, care sa ofere planuri de cariera pentru fiecare membru.

-         candidaturile pe liste sau pe districte (in cazul votului uninominal) sa nu depinda de averea candidatului ci de performanta politica a acestuia. 

-         programele politice si deciziile importante ale unui partid sa fie luate prin consultarea membrilor de partid etc.

Nu voi mai crede in reformarea clasei politice pana cand nu voi vedea pasi reali facuti in acest sens.

Cred insa ca omul politic poate fi integru, bun profesionist si preocupat de problemele celor care l-au votat. Cred ca partidele pot veni cu solutii reale la problemele cat se poate de reale ale romanilor.

Cel mai mult cred insa intr-o noua generatie de politicieni, neintinata de comunism, nemanjita de coruptia generalizata de dupa revolutie, dar bine pregatita profesional si cu dorinta ferma de a schimba sistemul.

Un model foarte des intalnit in politica, pe la sediile fiecarui partid, este cel al politicianului obedient fata de sef, umil si ascultator, util de fiecare data cand apare o problema de rezolvat, sau, altfel spus, "caratorul de servieta".

Il recunoastem dupa pozitia putin aplecata a corpului atunci cand este seful prin zona, dupa privirea agera care nu pierde nici o miscare a acestuia, dupa vocea joasa cu care isi spune parerile, rasul strident si prompt la glumele sefului si servilismul de care da dovada in fiecare secunda a prezentei acestuia in incapere.

Nu o sa va vina sa credeti insa, dupa plecarea sefului, i se indreapta coloana, capata o voce autoritara, devine o persoana ocupata, i se incrunta fruntea cand vorbeste si da de inteles tot timpul ca ceea ce ordona vine de la sef.

In cele mai multe cazuri sunt persoane ratate profesional, ajunse intre doua varste, adica nici tineri si nici "seniori", care realizeaza ca politica a ramas singura lor sansa la propasire.

Sunt foarte daunatori si periculosi pentru ca sunt cei care stiu cel mai bine sa se faca utili, ducand informatia dintr-o parte in alta, stiu exact ce-i place sefului sa auda sau sa vada si se executa intocmai, si, ca o cireasa de pe tort, sunt cei care mimeaza cel mai bine dezinteresul.

Problema mare este ca, desi toti stim de existenta lor, nimeni nu a reusit sa le gaseasca antidotul. Sunt de cand este politica si vor ramane in "sistem", cum le place lor sa spuna.

Mai conteaza ca prezenta lor in "sistem" ne afecteaza pe noi toti, fie ca facem sau nu politica?

Imi poate explica cineva, ce cauta steagul SUA pe uniforma unui angajat al BCCO, aflata in subordinea DIICOT (Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism) din cadrul Ministerului Public din Romania?

...poate ca era o haina second hand de pe la americani.

De foarte multe ori am criticat oameni politici pentru lipsa lor de cultura. Am crezut ca faptul ca s-au ferit de biblioteci ca cineva de tamaie (si aici nu ma refer la Vanghelie, nu-i din Iasi, din fericire) ii face in prezent ignoranti si incompetenti.  Am crezut tot timpul ca Iasul, mare centru cultural, are nevoie de oameni luminati.

Lovindu-ma tot mai des in ultimii ani de astfel de oameni luminati, am ajuns la concluzia ca avem nevoie de oameni cu caracter. Mai mult ca oricand in politica romaneasca este nevoie de persoane care sa faca ceea ce promit si sa-si asume numai ceea ce stiu ca pot sa faca. Americanii (desi nu-i apreciez) au pentru asta un slogan simplu: "walk the talk!".

 Ce treaba buna ar fi fost ca oamenii politici sa se bata in realizari nu in promisiuni!!!  

Povestea respectivul jurnalist cum am ajuns noi, romanii, bataia de joc a Europei. Nu numai ca romanii nostri plecati acolo se tin numai de hotii, jafuri, prostitutie si trafic de droguri, dar si aici suntem cei mai de jos. Sa nu credeti ca in domeniile respective nu exista ierarhii.

De exemplu, in domeniul prostitutiei, am pierdut batalia cu albanezii in Italia. Acolo doar "furnizam" fete, pentru ca de exploatarea lor se ocupa altii. Romancele sunt privite la egal cu nigeriencele si cele din nordul africii. Rusoaicele sunt in cluburi de lux, alta clientela, alti bani.

Smenarii, sau maradonisti, sunt talharii la drumul mare (adica pe autostrazi). Au plecat de la noi pentru ca aveam prea putine drumuri mari si perspectivele erau sumbre. Echipati in uniforme de jandarmi, si cu pistoale de jucarie, ataca asiaticii in special, ii opresc pe dreapta, ii culca la pamant si le iau portofelele si ce mai au de valoare prin masina. Pana se dezmeticesc aia si inteleg ce li se intampla, ai nostri maradonisti sunt departe.

Nici la trafic de droguri nu suntem altceva decat "consumabile" pentru mafioti. Ai nostri se duc sa caute un loc de munca iar angajatorul le promite gasirea unui loc pentru ei in schimbul unui comision. Asa se face ca romanii nostri sunt trimisi in alte tari sa aduca tot felul de colete si se trezesc arestati pentru trafic de droguri.

Sunt doar cateva idei expuse pentru ca am urmarit emisiunea lui Cristoiu si mi s-au improspatat in minte discutiile avute cu prieteni plecati de ani buni din tara, sau cu tineri de prin alte colturi ale Europei.

Inteleg, pana la un punct, de ce ajung romanii nostri sa faca ceea ce fac acolo. Saracia, disperarea, lipsa de sprijin institutionalizat te aduc in situatia sa faci multe.

Nu inteleg insa unde sunt autoritatile romane din Italia si Spania. Conteaza mai putin daca este neglijenta, incompetenta sau nepasare. In conditiile in care un stat isi umileste proprii cetateni plecati afara, despre ce imagine a Romaniei sa mai vorbim? Care brand de tara?

Le-as cere demisia acestor impostori din Palatul Victoria, insa simpla lor plecare de acolo ar fi o pedeapsa mult prea usoara.

Cu o agenda de lucru atat de incarcata este de la sine inteles ca nu mai exista timpul fizic pentru a se tine de promisiuni. Cand sa mai vorbesti si cu cetatenii, in speta iesenii? Cand sa mai vii cu un proiect pentru Iasi? Cand sa mai gasesti timp sa convingi ministrii din propriul guvern de importanta soselei de centura pentru Iasi sau a aeroportului international pentru intreaga zona?

Asa se face ca, dupa patru ani de mandat, fara nici cea mai mica realizare, vin cu un tupeu greu de inchipuit si-i critica pe altii. Cu alte cuvinte, nu conteaza ca nu au facut nimic in patru ani, nu conteaza ca au avut un guvern in mana, nici ca au condus comisii parlamentare, important este ca si ceilalti au gresit pe ici pe colo.

Dincolo de populismul ieftin ramane un gust amar si un sentiment al neputintei si al deznadejdii. Care reforma a clasei politice? Mai trist este ca tot mai multi romani, din naiv optimisti, devin realist pesimisti si nu se mai prezinta la vot.

Vom ajunge sa ne alegem noi intre noi!

Din pacate, a fi un bun  consilier local, cel putin in cazul Iasului, inseamna sa fii cat mai vehement in sedintele de consiliu, sa critici cat mai mult (chiar daca, de cele mai multe ori, fara fundament), sa jignesti cat mai multi colegi de consiliu (de preferinta primarul, viceprimarii si vreo doi trei psd-isti) si, pentru a mai diversifica putin, sa faci si vreo doua glumite, fie ele proaste.

Daca aceasta parte a activitatii ti-ai dus-o la indeplinire, iar sefii de partid sunt multumiti, restul nici nu mai conteaza. Nu mai conteaza ca nu vii la sedintele de comisii, nu mai conteaza ca nu stii unde sunt directiile si regiile primariei, nu mai conteaza ca habar n-ai de problemele iesenilor. Ai fost vizibil, ai aparut in presa, "le-ai zis-o alora care nu-s cu tine", deci ai existat si, mai mult decat atat, ai fost cel mai bun consilier local, sau printre cei mai buni consilieri locali ai Iasului.

De-ar fi mai multi ca tine....

"Atitudinea creeaza viitorul" este un slogan folosit de cei de la KENT in campania de rebranding din 2003. Mi se pare un slogan excelent pentru "rebranduirea"societatii romanesti. Chiar ar fi un lucru mare daca am incepe sa luam atitudine...