Una peste alta, urmeaza o luna in Siria. Poate Allah si Dumnezeu nu se vor plictisi si nu vor inspira chiar acum cine stie ce glume ca de sfarsit de mandat artagosului de la Casa Alba.

Pana atunci raman fotografiile.

Tramontata nei Novanta l'era delle riviste di fumetti "d'autore", penetrata finalmente nelle librerie generaliste la graphic novel, il formato oggi previlegiato dalla sperimentazione nell'arte sequenziale è quello del volume antologico. E' sulle pagine di annuari come Blab! o Kramers Ergot che da qualche tempo germogliano i fermenti grafici più radicali, e l'Italia ha fatto la sua parte con testate come Mano e Black. Anche Inguine, combattiva zine guidata dall'artista ravennate Gianluca Costantini, muta formato e numero di pagine trasformandosi in antologia-libro come cifra distintiva l'attenzione a forme grafiche dall'anima "militante" e, nell'eccezzione più ampia, politicamente cosciente. In questo senso va letto il cameo di Peter Kuper, fuoriclasse della striscia di impegno sociale, così come l'intervista a Emory Douglas, grafico nei Sessanta della rivista del Black Panther Party, o l'omaggio di Squaz e Paper Resistance alle Nazioni Unite FUNtastiche dell'agitatore controculturale Piermario Ciani. Attento per attitudine all'underground internazionale delle produzioni indipendenti, inguine mah! 2008 alterna firme già passate sulle sue pagine (Andersson, Ruijters, Zattera, Zograf) e nuove scoperte (Paolo Parisi, Nino Terremoto, Clio, ecc.), tra cui spicca per verve grottesca l'allegoria Balkan-Express! dello slavo Wostok (seguite il consiglio di Dario Morgante e cercate su YouTube i folli video dei suoi Tehno Muda). Non mancano poi storie e interviste ad autori cult come John Porcellino, Gary Panter, Ben Katchor, e veri e propri "bonus" quali la ristampa di The SuperMaso Attitude ('96) del pirotecnico Paolo Bacilieri, discussa e schizzata rilettura di un fatto di cronaca nera, e l'introduzione del pubblico italiano al curioso fenomeno dei fumetti cristiano-fondamentalisti di Jack Chick. La redazione se la cava insomma egregiamente nel non facile compito di produrre un amalgama logico e significante, attingendo da materiali tanto disparati: l'antologia come osservatorio planetario, aggregatore di energie, espressione dello "stato dell'arte", ma anche interpretazione inquieta e non escapista della realtà.

Vittore Baroni

am auzit, venind de departe, claxoane şi m'am repezit la aparat să... să ce? să pozez o procesiune funebră văzută de la etajul şapte? vreo 40 de maşini claxonând. ce dracu' e obiceiul ăsta tâmpit? să claxonezi la înmormântări?! să spui că ce? buciumul sună cu jale?

şi încă una - să opreşti coloana la intersecţii

Dumnezeule, pot înţelege rostul pomenelor date în pragul posturilor; cândva, demult, babele noastre leneşe care au umplut de roşu calendarul, nu aveau frigidere - şi trebuia terminat repede-repejor tot ce se putea strica în cămară; pot înţelege şi legile musulmanilor: fără alcool că te ucide în căldura aia, fără porc, fără grăsime, fără... pot înţelege

dar de ce (curu' meu) trebuie să urle claxoanele la o înmormântare? de ce tre'să se oprească toată procesiunea la colţuri de străzi, la intersecţii?

Doamne iartă'mă, dar nu po'să'nţeleg. şi răspunsuri de genul bani, podar, trecut ape, şi alte alea nu, nu ţin, nu au logică. bani? podari? 12 prosoape? 12 linguri? cearşafuri peste oglinzi? farfurii? căni? colivă? trusou? pomeni? parastase? de o zi? de trei săptămâni? de şapte ani?

singura explicaţie plauzibilă ar fi că pomana, parastasul şi toate acareturile au fost instituite pentru a da de lucru celor rămaşi în urma mortului; să'şi umple vremea cu toate nimicurile astea, să se uite la vecinu' Axinte cum vine şi se'mbată cu ţuică răposatului împreună cu văru' Ilarie până când, pe la două dimineaţa, încep să cânte... nu, nu e o doină de bejanie, nu'i baladă cu refren de bocitoare. şi spun şi bancuri!

şi eu... eu m'am grăbit să pozez; mă rog, intenţionam chiar să filmez, să se audă claxonatul ăla prelung şi isteric între blocuri! să filmez ce? ca să ce? ca să mă înjure ultraortodocşii & babele, p'ormă?

sute de mii de analişti politici au întors'o pe toate feţele; una peste alta, nimic din ceea ce trebuia spus nu s'a spus, totul a fost doar o ecranizare a percepţiei epidermice asupra unei poveşti mult prea complicate.

Cum îi spuneam şi onorabilei noastre prietene, poetă publicată (uite că nu te'am felicitat pentru volum?), răspunsul la întrebarea "ştie Dumnezeu sau dracu' ştie?" (de ce e Dumnezeu cu D mare iar Aghiuţă cu d mic?) este:

ori unul, ori celălalt... sau, poate, amândoi. informaţiile circulă, există şi servicii secrete, oho...
orice război nu e decât un pretext pentru afacerile generalilor beligeranţi. aşa am aflat eu acolo unde se duceau lupte...

Aşa că tot ce vedem azi în legătură cu acest Kosovo NU E!

Însă asta nu e tot. Căci, iată, pe când se agitau spiritele aici-aşa, colo-şea demisiona El Lider Maximo. Şi toată lumea îşi dădea iarăşi cu părerea. Şi toată lumea dădea soluţii, şi toată lumea elibera dar...

Fraţilor, care aţi văzut Cuba numai în boxe, prin Ibrahim Ferrer sau Harry Belafonte, sunteţi convinşi că oamenii ăştia, cubanezii, chiar vor să fie eliberaţi? Oamenii ăştia vor, pur şi simplu, să fie lăsaţi să trăiască bine!

Onorat auditoriu, să bem, să ne veselim... vai steaua noastră!

* link back in time, far far away

Iar ca desert: Bijelo Dugme - Pljuni i zapjevaj, moje Jugoslavijo!

Dar nu pot să vă spun ce mi'a scris pentru că - mi'a subliniat din capu' locului - e TOP SECRET!

Later update: mi'a scris şi nimeni, un mail fără subiect!

Din zăpadă,  în general, ştie să iasă. Poza alăturată, însă, nu e trucată.

Costă de la 20.000 de euro în sus (plus TVA, plus...). Dotări de Volkswagen, adică e bine pusă la punct; oricum, cu accesorii suplimentare poate duce, la bani, cam cât un Tuareg.

A, şi mai are şi Park Assist.  Deşi în Bucureşti nu cred că'ţi prea arde să laşi maşina să se parcheze singură!

Prime minister, respect!

Se bate apa'n piuă, ore întregi; se vorbeşte în vânt despre orice, se repetă aceleaşi lucruri, se încalecă voci, se ridică tonul, se scârbeşte publicul şi vin şi sărbătorile; poate că lucrurile se vor stinge, cătinel, cătinel.

Şi-o să treacă şi ianuarie şi se vor deschide iarăşi safe-urilepentru bugete de promovare. Ah, şi începe 2008 şi cât circ politic se anunţă! Spaţii largi de manevră pentru Făţărnicia Sa Mihai Tatulici...

Aşa să'i ajute Dumnezeu!

Hrebenciuc. Trecut, prezent şi viitor. Then and now. Now & forever.

De la Iliescu au învăţat cei care au crescut pe lângă el şi au ştiut să îl urmărească îndeaproape că din serviciile secrete şi din politică nu se iese decât cu picioarele înainte.

A propos de Hrebenciuc - se tot fac auzite voci de avizaţi căinând mult trâmbiţata lui ieşire în scenă. Cîinând de ce? Pentru că, până acum, singurul lucru bun pe care l'am aflat despre Marele Combinator este că domnia sa are o memorie grozavă. Ştie pe din afară cărţi de telefoane, îşi aminteşte pe de rost rezultatele obţinute de PSD la Ciuchici la localele din 1992, 1996, 2000 şi 2004... Probabil ştie şi cât din transferurile cu bani RAFO realizate de mai mulţi baroni ai fotbalului nostru s-au pierdut, câţi s-au spălat şi câţi au curs în puşculiţa PSD. Sau înlocuim RAFO cu fundaţia doamnei Mihaela...

OK, există şi un motiv serios / pozitiv pentru care ar trebui să ne pară rău că Hrebe ar putea să lase politica (eventual pentru fotbal)? Că dacă lasă PSD pentru PNG, e parcă şi mai negru dracu'...

We have a winner, ladies & gentlemen! Pe onoarea mea...

A propos - am aflat din Apusul Occidentului nu a venit (încă), volumul lui Victor sau Iulian sau Adevăratul Tucă: Anvers a devenit capitala europeană a prostituţiei. Iuliane, fratele meu alb, era şi în trecut. Nu vezi cine a ajuns preşedinte în România?

Traiane, vezi, bă, tată, ce'ai pierdut? Şi, uite aşa, cu largul tău concurs, ajungem la concluzia lui Iulian: "românii au fost suspendaţi din istorie exact când viitorul părea să fie de partea lor"!

Da' ce'o fi în capul vostru? Că's liste pe net? Cu adrese, numere de telefon şi locuri de întâlnire?

Am mers şi eu din link în link, business as usual, până am ajuns aici. Şi ce'mi văzură ochii?

Păi cum rămâne cu separaţia puterilor în stat? Cum rămâne cu funcţionarul public? Cu...

Să crape, na, de ciudă Prostănacu' cel nervos şi merele lui de ceară!

Vorba Sprâncenatului: la asta nu mă aşteptam; unde'i, estimp, Ana Blandiana?

* Aveam o sefa tanara, deschisa si tare pe pozitii.

* As vrea sa merg intr-o “Casa Surprizelor” pentru “oameni mari”, unde sa trebuiasca sa imi ridic mainile deasupra capului ca sa ajung la clanta

* Sigur ca ii mananca, altfel ar fi stat cu ea asa, pana mureau sau cheleau, fir-ar sa fie.

* Am plecat. Tineti-mi pumnii!

* o sa raman pana la calendele grecesti un lesbian umil.

* Cine doreşte să fie în echipă şi să meargă alături de noi este binevenit, cine nu se simte bine în această echipă şi nu doreşte să fie alături de noi poate să plece

* intr-un maxim moment de maximă inspiratziune floraro-artistica

* Acum, rămâne de aflat dacă “generos” înseamnă sub sau peste 1 milion €.

* Eu nu inteleg cum naiba de fiecare data de cate ori ploua, iluminatul public din Bucuresti se duce la fel cu apa.

* au descoperit la ce foloseşte apendicele: produce bacterii folositoare pentru intestine şi le protejează.

* apasati tasta 3 pentru DA si 4 pentru NU (scuze, era roşu în original)

* Numele meu de indian ar fi The One who drinks and eats with his friends for pleasure.

* japiţa de profesor venea in clasa si citea ziarul, ca apoi sa pretinda meditatii pentru a trece elevii clasa.

* acu fix un an, de ziua lu stefanescu si care nu mai am nr lui de telefon ca sa'l sun sa'i urez, ca daca azi, acu un an, era ziua lui, inseamna ca e si azi, anu asta, tot ziua lui, adica... are cineva nr lu stefanescu?

* later edit! Da, e albastru!

P'aia cu Rolexul lui Saddam scos la vânzare o ştiaţi. Dar p'asta, cu excavatorul care a dat jos comunismul la Belgrad?

Până pe 1 noiembrie puteţi licita, preţul de strigare fiind de şapte milioane de dinari (90.000 de euro).  E excavatorul care a forţat intrarea în televiziunea belgrădeană, nu mai funcţionează şi nici cauciucuri nu mai are, păstrând intacte urmele încercărilor poliţiei de a opri avansarea. Drept e că nu va da nimeni 90.000 de euro pe acest excavator pentru a săpa fundaţii. Dar dacă la Smithsonian se află primul saxofon al lui Bill Clinton, de ce nu s-ar găsi loc undeva şi pentru ultimul excavator al comunismului balcanic?