Se iau doua felii, fie de pandispan, fie biscuiti, turta dulce chiar (cred ca ar avea un gust foarte bun). Pe o bucata se pune o lingura de inghetata (e mai bine sa fie putin topita, cat sa poata fi modelata), iar deasupra cealalta felie.

Dupa ce s-a facut sandwichul, se ruleaza partea de inghetata prin bucati de alune/migdale/nuci/ciocolata. Sandwich-urile create se pun la frigider pana la servire pentru a se prinde bine si a nu se topi inghetata.

Ta daaa! Asta a fost tot! O sa incerc sa fac si poze data viitoare pentru ca daca asa cu text nu v-am convins, pozele o sa va trezeasca apetitul cu siguranta :)

Later edit:
Am revenit cu poza:

Anul acesta [2008] deoarece ziua mea de naştere pică în timpul examenului de bacalaureat am decis să-mi mut ziua [da, pot!]pe 13, vineri. Nu ştiu dacă chiar îmi doresc să fiu născută într-o vineri 13 dar cu cifra 13 sigur am avut mereu un fetiş. Aşa că m-am apucat eu de pregătiri pentru mini-party-ul de vineri seara. După ce am achiziţionat o cantitate de alcool pe care bărbaţii din 3 generaţii ale familiei mele nu ar putea să o bea în 2 zile, am chemat fetele la mine J

Lary şi Watee s-au prezentat la ora de scadenţă şi am început operaţiunea S.L.E.E.P.O.V.E.R. În puţinele dar utilele ore în care am stat împreună, noi cele 3 fetiţe ne-inspirate [long story here] am făcut următoarele: am jucat bolţ [şi am pierdut toate 3, pentru că după 4 ani de profil uman am uitat ce este un multiplu de 7], am dansat pe manele [dar cum nu am manele nicăieri în casă sau în grila de programe, ne-am rupt pe muzica de pe VH1], am făcut poze [tone de poze: spontane, forţate] şi l-am sunat pe Jică [vecinul meu suprasolicitat şi ocazional insolat].

Conversaţiile mele cu Jică-ul trezit din somn au fost chiar profunde, conversaţia lui cu Lary a rămas însă în istorie. Pe lista de lucruri pe care i le promitea Lary lui Jică, s-au numărat „biscuiţii”. Astfel, după ce s-a sfârşit apelul s-au născut dilemele:

Subsemnata: Măi, de ce i-ai zis că dacă vine avem biscuiţi să-i dăm? De unde scoatem biscuiţi?

Lary: Vai chiar, nu avem biscuiţi, dacă vine şi cere ce facem?

Watee: [pe un ton filosofal] O să dăm ciocolata jos de pe prăjiturele şi gata avem biscuiţi. [aplauze!]

Seara memorabilă s-a încheiat oficial la 3 dimineaţa şi neoficial la 11 la prânz J I love you girls, vă mai aştept la Night Club Green Girl! Succes şi somn uşor Jică :P

Cititi cu mare grija etichetele si aveti grija ce mancati!!

Ingrediente:

• 250 gr mascarpone
• 3-4 linguri de smantana pentru frisca (~50 gr) - se poate pune si mai multa, si mai putina, depinde cat de tare si cat de grasa va place crema.
• 2-3 linguri de zahar pudra
• capsuni - cateva
• biscuiti tip piscoturi
• esenta de migdale si pudra de migdale (optionale) - le pun doar daca am in casa.
• un liquor sau cognac de cacao, cafea....sau orice va place :)
• o cana de cafea amara rece
• ciocolata amaruie

Se amesteca samantana cu zaharul, praful de migdale si branza mascarpone.

Se taie capsunile bucatele mici si se adauga la crema anterioara.

Intr-o farfurie mai intinsa se pune cafeaua cu esenta de migdale si liquor-ul (1-2 lingurite).

Se inmoaie putin piscoturile in cafea (doar se trec prin cafea) si se pune cate un strat de piscoturi in fiecare caserola / pahar.

Se adauga un strat de crema cu capsuni, iar un strat de piscoturi inecate in cafea si iar capsuni.

Pentru servire se decoreaza cu o capsuna intreaga si un stick de ciocolata amaruie.

Imposibil sa dai gres cu asa ceva!

Acum ca este sezonul capsunilor in Cipru (de fapt a cam fost...) m-am gandit sa fac si eu o prajitura cu capsuni - mai ales ca vazusem niste retete pe la alte gospodine bloggerite :)

Ingrediente pentru 4 prajituri:

• 8 biscuiti sfaramiciosi - gen piscotur
• 20gr unt ( tinut afara o jumatate de ora, sa fie mai moale)
• 1 ou
• 1 iaurt mic, simplu
• 2 linguri de zahar
• cateva capsuni
• un plic de gelatina

Se sfarama bisacuitii si se amesteca cu untul.

Se ung formele cu unt si se tapeteaza, aapoi se acopera peretii cu amestecul de biscuiti. Se dau la cuptor 5 minute, dupa ce a fost incalzit in prealabil la 180°C.

Se freaca galbenusul cu zaharul pana ce amestecul se albeste si se adauga capsunile mixate (sau taiate bucatele foarte mici). Se adauga iaurtul - mai putin o lingura de care avem nevoie la gelatina .

Se topeste praful de gelatina intr-o lingura de apa rece si se incalzeste/topeste la bain marin cu lingura de iaurt apoi se adauga la crema de capsuni.

Se bate albusul si se adauga si el la amestecul anterior.

Pentru a decora se taie cateva capsuni pe jumatate si se pun pe marginea formei cu biscuiti. Se toarna spuma de capsuni deasupra si se pune la frigider cateva ore.

Este prima oara cand fac o prajitura cu gelatina asa ca nu am stiut secretele - si inca nu le stiu. Cert este ca trebuie destul timp ca gelatina sa se intareasca - asa ca nu adaugati prea multa, s-ar putea sa iasa o mica prajitura de cauciuc roz :) A mea nu a fost departe ;)

"Daca nu v-am vorbit de triscuite, ei bine dragii mei a venit timpul sa deslusim intelesurile acestei noi si gustoase nascociri culinaro-gramaticalo-pontice.

Triscuitele s-a format prin ridicarea la puterea a treia a scuitelui, un fel de grisina plata partial decarbogazificata pura…cum s-ar spune plastic in popor.

Se poate servi ca desert sau in attachment la cafea cu o tigara in cc….sau, si mai neplacut, in bcc.

Pentru orice nelamuriri sau neplaceri evitati sa va adresati la per tu farmacistei caci va poate stabili o ruta tridimensionala ingusta si binedefinita in timp si spatiu …numai dus.

Anunt de incheiere : Ofer pachet triscuiti glazurati cu nuca (produsi la noi in tara) la schimb cu I-Phone si cric in stare imparabila dar recuperabile.

Ate amanha !"

Şi ne mirăm că blondele suferă  " incorectitudini politice ". Muhaha.

Da, scoala s-a terminat bine, cu toate ca vacanta asta o sa lucrez la revista clasei. Daa, e surpriza dar toti stiu de ea... am hotarat sa ii schimbam designul, sa facem ceva cat mai simplu, cu mai mult text decat imagini. Sa vedem ce iese. :))

Aproape ca uitasem. M-a rugat o colega sa scriu sa vada toti ca era sa dam peste un om care dormea (credeam ca e mort) si eu am fost primul care a fugit. Asta a fost acum vreo 2 saptamani.

Pe mess nu e nimeni. E ora 2:56 si nu intru pe mess, ca stiu ca or sa ma gaseasca idurile celor care dorm. Stau si mananc biscuiti si beau, in sfarsit, dupa saptamani de pauza, cea mai adevarata bautura (p`asta o stiu de la Nikita), Cola. Nush daca mi-e somn.

Prosti si manele la tot pasul... cre ca imi trebuie o excursie. :D Initial vroia diriga sa faca in vacanta asta o excursie de vreo 4-5 zile la munte, dar n-am fost hotarati la momentu potrivit.

Am facut skin pentru Nibiru. :D Care si-a dat drumul, AHEM, astazi.

Cred ca ma bag in pat... somn usor everyone. :)

Romantism fara limite. Nici nu se putea altfel, el este un gentleman - crescut parca la case englezesti - iar ea o domnisoara frumoasa cu sange albastru (nobilimea familiei isi spune cuvantul). Cei doi au mers pe drumuri separate pana la prima intalnire, intalnire la care nu stiu cum s-a ajuns, dar e usor de presupus ca s-au intalnit pe la vreo petrecere a unui prieten comun. Adica logodnicul ei la momentul respectiv. Fusese la aceeasi scoala de scrima la care fusese si Eduard - gentleman-ul. Inca logodnicul ei, Jean, face o invitatie la propriul cinema celor care erau dispusi sa-l asculte. Eduard era foarte receptiv mai ales dupa ce studiase cum aluneca rochia pe cea pe care o observase de cum venise, de la gestul ei atent de a-il invita sa serveasca o "vechitura" de vreo 45 de ani, ce-i spunea whiskey. Whiskey ce nu era decat un pretext pentru a descoperi ca el are o slabiciune pentru biscuiti patrati, iar ea adora ceaiul de fructe rosii.

Vine week-end-ul, vine si cinema-ul, urmeaza si senzationalul. Jean si logodnica lui erau de-ai casei - numai ea stie ce cosmar devenise cinema-ul. La un moment dat ea zambeste... apare o masina a carei sofer fusese mai demult electrician; coboara Eduard. Se saluta, se saruta (de fapt asta e ceva mai incolo, peste vreo 9 randuri) si intra in sala de cinema. Era filmul Viata se petrece pana trece. Intr-una din secvente se lasa intunericul si revine incet, in alta secventa se intampla idem, dar pana la revine incet. Pana de curent! Intuneric, lumea inmarmurita, nu stie cum sa reactioneze. Jean intrase in panica, cinema-ul care-l facuse celebru acum il facea bun de rasul lumii. In cateva minute se urnesc si generatoarele de rezerva. Scaunul din stanga... gol. Scaunul din dreapta... gol. O usa era intredeschisa, usa care dadea spre parcare. Jean din toata politetea exclama: Da' ce pana mea se petrece aici?!

Singurul care avea raspunsul era soferul - daca ati fost atenti, dar acum el lucreaza la un boutique. Aceasta fusese una din misiunile sale de salvare a celor care nu l-au prins pe Cupidon in sarma, sau care nu l-au prins de usa cu sageata... Romantism fara limite.

Cei doi acum detin o ceainarie si calatoresc cautand biscuiti patrati... si se saruta (asa zice in paranteza mai sus).
____________________________

nota° |  inspirat de doi; motivat de eroi.

Da da, cartea de acum nu-mi miroase deloc a bine.