Clădirile îmi ascund apusul sub culori reci, gri. Prin ferestre, doar un zâmbet de-ar mai fi, aş putea să-ţi suflu norii, ca de ziua ta, stele încoronate să se stingă...

Un ochi albastru îmi plânge greşelile pe străzi murdare. Am pierdut trecutul. Undeva prin buzunar, am găsit mărunt.

Ridic privirea şi văd fotograful. Zâmbesc pentru o clipă, cât durează poza, închid ochii şi rătăcesc oraşul.

Nori deasupra unei minţi îngândurate...

Timpul ne lasă singuri, undeva pe o plajă pustie, până ne uităm pe noi înşine...

Te-am văzut vânt şi mi-ai tulburat reflexia, te-am simţit aici şi m-am întors călcându-mi umbra...
Ce uşor dispar visele când şi în amintiri renunţi. Aşa că m-am uitat.

Plouă iar pe plaja timpului şi nisipurile se strâng...
Mâine tu...

Şi zâmbetul tău, atât de blajin, mă face să-mi simt trupul ca o scrumieră în care s-au stins prea multe ţigări. Până şi pielea mea pare a unui şarpe, fără
culoare, nici umbră.

Totul a ars iar cenuşa în care călcam e poate a îngerilor căzuţi de frig. Şi din dragoste.

În genunchi scormonesc după a mea dorinţă... şi-ţi calc pe urme. Şi simt ce-ai simţit şi tu...
Încet-încet, o să te nasc pentru întâia oară.
Şi tu vei ţipa, cum ţipă lumina.
Numai pe întuneric...

buze de adio, încălziţi-mi trupu'
lună de zăpadă, fură-mi suflu...

floarea prinsă-n gheaţă
nu-mi iubeşte primăvara

cu toţii-n fericire,

o clipă de iubire,

şi ne stingem în lumină.

Dar eu sunt pasăre divină...

De ce zborul nu mi-e drept?

Aripi tot mai bat în mine...

dar inima-mi păleşte-n piept.

Un dor mă cheamă

în lumină

...

Tristeţe, zboară unde ploile nu-s lacrimi,

cât dragostea într-o aripă-mi va bate...

Căci iată, mă rătăcesc în tine

cum pielea descuamată se-ascunde în covor,

cum cerul plin de păsări

s-acoperă de nori...

Din tot ce n-am trăit,

tu, noapte ce-ai rămas,

ascunde-te-n oglindă

şi mori în lipsa mea,

praf spânzurat de grindă!...

Pe un perete alb, văruit de oameni naivi ce ca mine credeau în ceva frumos, arunc cerneala. Timpul se scurge invers...

Formele ei se rup şi nu mai văd o floare.
Ultimele sărutări au fost spini, şi nu petale, dar tot roşu m-am simţit...

Pe iarba minţii, bătătorită de paşii tăi profunzi şi goi, stau în ploaie, printre lacrimile dimineţii...

Doare un apus s-aştept de unul singur. Am să te uit prin stele...

Tu de rouă eşti pătrunsă...

Laşi petalele să-ţi cadă,

Lumea-ncepe să te vadă*

Deschide-te şi-n toamnă, chiar dacă este frig, lipeşte-te de mine, să nu mai ştim nimic...

Crimei ce-o comiţi zâmbind...

Toamnă pentru toţi cei care

Gri se vor simţi iubind...

Nu credeam c-o să mai vii!

Harpe de smoală unduiesc somnul meu în cădere, ating şi zgârie pereţi însângeraţi de atâtea ploi.

Ochiul tău închis, o pană de toamnă ce-mi scria odată, acum puţin se pare să clipească...

Drum lung această viaţă, drumul frunzei căzătoare.

În aşa frig de lume te-am găsit pe-un pat de rouă, aduci căldură alor mele priviri lungi...

Un sărut de amintire am să-l uit căci nu ţi-am dat

o stea căzătoare să mă vezi cum pier...

Muşti din mine cu poftă, să dai drumul... apoi muşti din nou sărutul...

Muşcat am fost ca un măr în mâinile tale de Evă...

Muşcat sunt eu de buze că am mai vrut să-ţi zic...

...eşti ca un drog!

Lacrimile sfâşie ochiul unui trandafir, dar sângele umple mâna celui ce îndrăzneşte să-l aibă...

... nu te smulge timpuriu, mai rămâi, ca să mai fiu...

Fruct de toamnă, crescut în mâinile mele, să te muşte altul...

Mai stai o clipă adunat

Odată cum erai

Născut sub

Soarele

Trufaş.

Rupe-ţi umărul,

Udă-mă cu rouă...

Lasă-mă!

Când îţi ating buzele mă usuc şi frunzele cad. E toamnă iar. Şi ieri a fost... Nu mai ninge odată să mor putrezit sub atâtea îmbrăţişări reci. Şi să nu-mi mai fie sete...

Azi e toamnă în mine, în ochi plouă şi în gură îmi cad frunze... părul îmi e suflat de o şoaptă ce nu mă mai vrea... Mă îngrop în ţipetele tale.

Dar mâine mai e o zi... şi azi e doar un sfârşit...

"I used to think maybe you loved me, now I know that its true
and I don't want to spend all my life , just in waiting for you
now I don't want u back for the weekend
not back for a day , no no no
I said baby I just want you back and I want you to stay.

I'm walking on sunshine..."

Confund pielea ta cu un miez de pâine, întărit, în care nu-mi pot înfige degetele. Şi dinţii îmi sunt prea slabi...

Am rămas cerşetorul tristeţii, flămând după puţină hrană a sufletului... Un sărut de mai apuc, trăiesc şi până maine...