Oricum, sunt fericita. Ma simt usoara ca... o Cola Light ( desi fara "aere" si nu atit de efervescenta ), ma simt mai inalta, mai luminoasa, mai desteapta, mai frumoasa, mai intelegatoare. Ma simt ca si cum nu mi-ar fi tunat si fulgerat in zilele de inainte, ca si cum nu m-as fi smiorcait ore in sir pentru "drobul de sare", ca si cum n-as fi fost niciodata bosumflata si uricioasa, ca si cum as putea sa cumpar o galeata de inghetata si sa apar la tine la usa, sa-ti zic "La multi ani" si sa te pup, sa dau un telefon si sa rezolv lucrurile pentru amindoua, ca si cum ar fi soare si frumos afara si am zburda prin parc ca doi iezi ca sa cadem obositi unul in bratele celuilalt pe marginea lacului inconjurati de veverite. Ma simt ca si cum ai fi intotdeauna aproape de mine si nu m-ai lasa sa ma simt singura.  Ma simt ca si cum lucrurile ar fi deja rezolvate, ca si cum n-ar fi fost vreo problema vreodata. Ma simt ca si cum ar fi ziua mea... :)

Nu conteaza ca afara sunt nori si ca orasul pare trist sau ca lucrurile nu sunt asa cum le vad eu ( incredibil cum lucrurile mari si bune din viata cuiva nu au acelasi rasunet de moment ca niste maruntisuri mai putin bune. nota catre sine: lucrurile marunte sunt ...marunte. let it go).

In culcusul meu e cald si bine,  si in inima e muuult muuult soare...

Later edit : sindromul de "first day after". depresie acuta, lacrimi si suspine. Tratament medicamentos adecvat si terapie suportiva psiho-emotionala. Ah, distanta nenorocita

As vrea sa gasesc un cuvint care sa descrie fiecare zi din ultimele saptamini, dar nu pot. Toate cele pe care le cunosc n-ar reda fidel starile, emotiile si sentimentele pe care le-am experimentat. As zice "fericire", dar fericirea e ceva atit de relativ si de temporar, incit parca nu seamana cu ceea ce am trait. As zice " bine", dar binele, desi are atitea sensuri, nu-l are si pe cel pe care-l vreau eu.  Un zimbet, o privire luminoasa, un deget, o raza de soare pe o particica de piele pierduta prin asternuturile somnoroase, o imbratisare si un chitait, inghetata de menta,  miros de crema de plaja sau de iarba strivita sub adidasi, o urma de nisip fierbinte pe piele aramie, un ciuf de par adormit, un riulet aprig, un brad inalt pina la cer, vacute presarate pe culmi golase, un pescarus ( sau poate un zmeu?), inima bubuind in urechi, vuiet de apa izbindu-se de piatra rece, stinca umeda acoperita de muschi, ciocolata cu menta si brinza topita cu pate de pui, buba la genunchi, o bulina galbena in parbriz, un tichet de parcare, un turnulet, eu pleznind de atita bucurie ca un balon umflat prea mult, kfc si mec, magazin mic frumos colorat si mirosind a lucruri bune, lume multa facind poze, scari pina sus la cer, o librarie micuta,  pup, lacrimi mari rostogolite pe obraji, stringere de inima, o privire trista, despartire in graba, pup, pup, pup, pup...  Nu credeam ca se poate atit de mult, si nu cred ca se poate mai mult.  

Cind eram mica, m-au invatat ca "iubesti atit cit daruiesti". Nu stiu cum as putea rasplati fiecare clipa care mi-a fost daruita, fiecare emotie, meritata sau nu, altfel decit iubind. Si totusi nu exista masura a iubirii mele care sa rasplateasca pe deplin toate amintirile, si nici infinit pe care sa-l daruiesc care sa valoreze cit ceea ce simt...

De maine ma apuc de invatat, sa-mi trec timpul intr-un mod eficient.

Relinquishing junk. Stage one, preparation. For this you will need one room which you will not leave. Soothing music. Tomato soup, ten tins of. Mushroom soup, eight tins of, for consumption cold. Ice cream, vanilla, one large tub of. Magnesia, milk of, one bottle. Paracetamol, mouthwash, vitamins. Mineral water, Lucozade, pornography. One mattress. One bucket for urine, one for feces and one for vomitus. One television and one bottle of Valium. And now I'm ready.

A doua zi. Nu m-am hotarit inca daca dezintoxicarea inseamna si asasinarea blogului. Reducerea considerabila a timpului pierdut in fata monitorului. Economisirea energiei electrice pentru binele planetei. Scaderea nivelului de radiatii la care imi expun creierul. Diminuarea remarcabila a facturii la energie electrica, din care rezulta imbunatatirea relatiei cu fiinta domestica numita "mama". Calea catre o viata sociala infloritoare plina de impliniri si succese nebanuite. Reluarea relatiilor sociale cu diverse persoane.

Rezumatul zilei: mentinerea deciziei anterior asumate, constientizarea situatiei de non-criza si contracararea eficienta a lenei prin stabilirea unui contact intim intre subiect si niste cursuri/ carti, consumul unui nr de calorii prin activitati sportive recreationale specifice unei zile de duminica, aport alimentar moderat constind in una felie toast si 1/2 felie pepene, vizionare program tv educativ cu teme istorico-religioase, activitati sociale variate cu scopul imbunatatirii imaginii publice. Mentinerea deciziei anterior asumate.  Inchiderea programului

Nu am chef azi, nu am chef azi, n-am chef de nimic... :)

in poza: un cuti mumos pe care mi-l voi insusi, asa cum m-am hotarit.

-Intelegi oare de ce se spune ca fericirea e ca aerul, ca n-o simti?

-Nu, cred ca nu.

-Nici eu. Cred ca, daca s-ar intimpla sa fiu fericit, as simti asta in fiecare clipa, as vrea sa simt. N-as accepta niciodata sa ma obisnuiesc cu fericirea...

Si totul este al meu, doar al meu. Viata mea intreaga imi apartine, si el, si tot ce e in jurul meu."

( Cartea fericirii)

...pe carte e si o dedicatie..."fericirea e mereu in jurul nostru, trebuie doar sa invatam sa o vedem" :)  sunt fericita, am mai realizat ceva, am invatat sa vad in jurul meu.  

De putine ( chiar destul de putine) dati in viata m-am simtit fara cuvinte, incapabila sa exprim in vreun fel starea care ma domina; e un sentiment ciudat, oarecum de tristete supra-adaugata la cea care te bintuie deja, de frustrare, incapacitate, handicap, dizabilitate, nesiguranta, nefericire, oricum-i-ai-mai-putea-spune.

Azi, si ieri, si alaltaieri, si cu o zi inainte, si in aproape toate zilele din ultima saptamina am simtit cum lumea mi se darima in cap. Greu de spus exact cum, dar.... ca un fel de stare pre-lesin, cind totul se invirte in jurul tau si nu mai vezi nimic in afara de alb, cind fiecare celula din organism iti spune "cazi" si tu te incapatinezi totusi sa respiri adinc si regulat, desi nu vezi pe unde calci si desi stii ca o sa cazi, mai devreme sau mai tirziu. Paradoxal, in ultima vreme nu m-am gindit nici macar o secunda ca o sa vina reboundul, desi in general fac asta frecvent. Am ... existat pur si simplu, zi dupa zi, balacindu-ma intr-o euforie generala, fara sa-mi pun intrebari, fara sa vad ce se intimpla cu oamenii din jur, fara sa-mi pese, fara sa ma intreb ce cred sau ce simt ei, fara sa ma gindesc ce fac sau ce spun. Si a venit....

n-am timp, n-am curaj, n-am ambitie, n-am dorinte, n-am nimic. vine sesiunea. trandafirul s-a uscat si l-am aruncat intr-un final. mi-a venit harrisonul si nici nu l-am deschis. m-am intilnit azi cu ionut si am fost ca doi straini. furtuna si haos. retard fizic, psihic, emotional, si in toate celelalte feluri posibile.

cineva, habar n-am cine, spunea ca e mai bine sa-ti para rau pentru lucrurile pe care le-ai facut, decit pentru ca n-ai facut ceva. ce te faci cind iti pare rau insa pentru ambele? all good things to those who wait.....oare?

in cap imi urla de vreo 2 zile un nene care cinta " un fel de-a mai lungi cea mai frumoasa zi". cintec cretin.

Ploua frumos si am un "feeling" bun; intuneric, betisoare, chill-out, patura, fulgere, nori gri, tunet, liniste....e, pentru prima oara dupa ceva vreme, aproape bine. Desi lipseste ceva pentru "perfect"...

M-am trezit intr-un intuneric apasator si in liniste, daca ai fi fost aici as fi putut sa te privesc cum dormi, in ploaie, sub patura. Ar fi putut fi...

2. Sa mai rasfoiesc o data cursurile pentru lucrarea la chirurgie?

3. Sper sa vina miine postasul cu coletul....

4. Nu mai am 3 in 1 si vreaaaaau. Nici buni nu mai are, nu mai am de la cine sa imprumut, mi-e lene sa ma duc sa cumpar.

5. Trebuie sa mergem la Cora, am facut listuta.

6. Mami meu priceput la toate mi-a cusut o bluza frumoasa foc. Ma imbrac cu ea. Si-mi pun si fluturasul 

7. M-as duce la solar....

8. Luna asta o sa-mi cumpar o carte pe care o tot vreau de vreo 3 luni.  Sper.

Primit leapsa de la Ancu si dat mai departe catre Dida, ghemotoc si Bubu .

(Almudena Grandes)

Pentru o secundă am rămas ca în bancurile cu retardaţi; toţi care vorbeau pîna atunci ( toată lumea vorbeşte cu toată lumea cînd ne întîlnim, soarta) au tăcut bineînţeles din gură şi s-au holbat încrezători la mine. Probabil că se aşteptau la un răspuns la fel de filozofic. Din nefericire, au rămas atunci cu aşteptarea. Mintea mea s-a blocat şi, ca la un search rapid pe gogu, a început să răscolească toate ideile, încercînd cu disperare să găsească un răspuns: ce-mi place să fac, ce-mi place să fac....

Andradei îi place să picteze; Alexandrei să-şi cumpere tot felul de obiecte decorative pentru casă; cineva zicea că îi place la nebunie să meargă în cluburi şi să danseze. Mie ce naiba îmi place să fac ( remarcaţi "să fac", ceea ce presupune o acţiune, deci ciocolata/ pisicile/ parfumurile nu se pun)? Nu ştiu să fac poze şi nici nu-mi place să mi se facă. Nu le am cu desenul. N-am răbdare să mă duc la cumpărături, deşi îmi dau silinţa şi încerc să mă perfecţionez. Cluburile sunt inexistente pe lista mea de "to do". Jocurile pe calculator nu mă atrag de nici un fel... m-a izbit: sunt un om fără pasiuni, fără încadrare socială!

Ce-mi place să fac.... trebuie să-mi placă ceva, nu? Păi... aş putea să spun că-mi place să citesc. Chiar îmi place ( bine, realizez "dinamismul" acţiunii în sine, dar... asta e), deşi acum probabil par "dubioasă", cine dumnezeu işi petrece timpul citind la 20 de ani?!? Şi.... să merg cu trenul ( oau, altă activitate dinamică). Să ascult muzică şi să aprind beţişoare ( acum probabil s-a întărit convingerea că aş fi retardată). Să-mi ascult prietenii povestind tot felul de lucruri faine şi să stau cu ei. De fapt... îmi place să stau. Toate activităţile care îmi fac plăcere sunt, se pare, statice; oare e atît de rău?

Iata invitatia, pe care o puteti gasi, alaturi de comentarii si alte posturi cu aceeasi tema, si aici :

Noi,
alinfarcas.ro, monden.info, lanebuni.ro, imprevizibil.com, madcat.ro, ill.gotdns.org, taraduveanu.wordpress.com, girllife.ro, alexradescu.ro, we3d.net, mariussescu.com, cristealizari.com, ciupercutza.wordpress.com, ogdi.net, zumzi.wordpress.com, quinzelle.ro, leyla.we3d.net, neuronu.ro, ancutz-butterfly.blogspot.com, cabral.ro, academiaderas.ro, groapacuprosti.ro, buddha.voce.ro, vladinho.net, matthers.huskey.ro, alinamusatoiu.blogspot.com, matei.tfm.ro, foto-magazin.ro, pcnews.ro, racutza.blogspot.com, iordacheionut.blogspot.com, muzica.ro, aura.tfm.ro, baghy.info, seo-ro.info, blogatu.blogspot.com, tycryt.com, … [aici puteţi adăuga blogul vostru, cu trimitere la articolul dedicat campaniei pro Teo Peter, odată ce scrieţi unul, sau aţi scris deja dar wordpress nu mi-a afişat treaba asta (lucru pentru care îmi cer scuze, în numele wordpress-ului)]

Liberi şi nesiliţi de nimeni, în ideea libertăţii de exprimare şi a respectării drepturilor omului, dezaprobând total decizia finală luată de autorităţile americane, în speţă de Curtea Marţială a SUA, în ceea ce priveşte cazul regretatului basist al trupei Compact, Teo Peter, invităm toată blogosfera românească să ni se alăture şi să participe la protestul paşnic pe care noi, cei de mai sus, îl organizăm în Bucureşti, pe perioada summitului NATO. Detalii despre ziua exactă, locul de întâlnire şi ora la care vom începe marşul tăcerii (noi n-o să deschidem gura … o să lăsăm mesajele de pe pancarte să urle pentru noi), veţi afla de pe oricare dintre blogurile de mai sus, luni, 24.03.2008. Sperăm să nu ne găsim naşi, de aceea vă rugăm să semnaţi această petiţie, şi să vă rugaţi şi prietenii să facă la fel (mass pe messenger, articol pe blog, şamd). Vă rugăm de asemenea să confirmaţi prezenţa domniilor voastre, printr-un comentariu lăsat aici. Vă aşteptăm cu dragoste!

• Propunem ca transmiterea invitaţiei să se facă pe sistemul “leapşă” - adică - dacă primeşti invitaţia la protest paşnic, o postezi şi tu pe blog, îţi treci adresa blogului sus, la “Noi,“, şi o dai mai departe prietenilor din blogroll-ul tău. Vă mulţumim tuturor!

Bine ca le-a dat dumnezeu claxon tuturor imbecililor. Probabil ca asta e masura civilizatiei  la volan.

Si, cind va veni momentul, voi multumi public umfcd, pentru ca mi-a fost aproape si m-a invatat cum sa progresez si sa ma descurc in viata, mi-a calauzit pasii si mi-a dezvaluit cheia succesului.

PS: mama ce titlu genial am gasit pentru blog entry, oau, ce cul sunt, am auzit ca mai e un idiot cu o carte care se numeste la fel, de conteaza, n-o sa se prinda nimeni

liniste.rosu.cald.brate.nisip.sare.cer.piele.briza.pinza.brate.mare.muzica.slapi. atingere.absolut.vama.apus.hamac.doi.

iarna-mocirla-balti-bucuresti-autobuz-palton-manusi-facultate-gri.

semi-primavara.anotimp pe care-l urasc.gri-gri-gri-gri-gri-gri. culoare pe care o urasc cel mai tare.

nu e vara. nu e vama. nu e apus rosietic in brate in hamac. nu mai esti. nu mai e absolut. nici blue nici 8.

baby is crying for love

Suna la usa. si ce, sa sune, nu ne cauta pe noi. Cineva din bucatarie se duce sa raspunda. Vezi, ti-am zis ca or sa se duca, nu e pentru noi, stai aici sub patura. niste... sunete ciudate se aud din hol. Whatever, poate e vreun vecin, nu ne cauta pe noi, sa-l duca in bucatarie. Se deschide usa si, pe un fundal sonor de " in Iordan botezandu-te tu doamne inchinarea nu-stiu-cui s-a aratat" ( mai mult sau mai putin, nu-mi amintesc exact, ma scuzati, intrasem in fibrilatie) se aprinde lumina si cineva imi indeasa un pamatuf sub nas si o cruce in fata, tinuta de o mina pe care trona un preacuvios si preamarit ghiul ( chiar ca preamarit), dupa care imi face fleasca toti peretii, se deplaseaza la calculator ( din care glasuia melodios niste Bathory, parca, sau ceva in genul asta) mormaie ceva si il stropeste bine, sa scoata toti dracii si, in trecere spre usa, imi mai trinteste un pamatuf in cap inainte de plecare ( probabil sa mantuiasca pacatosul din mine si sa-l alunge pe necuratul de sub patura).  Fir-ar sa fie de viata, v-am zis de o mie de ori sa va uitati pe vizor inainte sa deschideti usa, you morons! Nu ma intereseaza ca " statea pe hol in intuneric si in liniste, si am deschis doar putin sa vad cine e, si atunci a bagat cotu-n usa si busuiocu' la inaintare"!!! Daca nu e lumina pe scara si nu face galagie intrebi cine e. Si daca zice "popa" ii spui ca nu esti acasa. Daca nu zice nimic inseamna ca nu e nimeni, nu ca deschizi usa sa vezi cine e ! 

In alta ordine de idei, caut un widget frumos pentru maiden si cica vin aerosmith in concert pe 24 iunie

A, si in timp ce mergeam azi pe strada, am incercat sa traversez si partea opusa era blocata de zapada ( adica nu era nici o potecuta d-aia) si am zis....eh, uat da fac, am bocancii deci ma bag. ei si in timp ce ma balaceam eu prin nameti vad in dreapta iesind din "intinderea de omat" ( ca sa ma exprim poetic) ceva ce aduce a.... oglinda de masina?!? dupa ce m-am holbat vreo 5 minute mi-am dat seama ca era intr-adevar o masina albastra ingropata in zapada si ca mai aveam putin si ma impiedicam de ea.  Yes, I am a person with a disability.