Anul ăsta am fost supraveghetor la amfiteatrul A500 şi i-am urmărit pe aspiranţii la rangul de "student", aşa cum alţii m-au urmărit şi pe mine anul trecut. Şi puteai să citeşti pe feţele lor puţină teamă, la unii un fel de "miserupism", la alţii entuziasm, iar la câţiva doar somn.

În faţa facultăţii era "carnagiu uman":))) cum se exprima o anume candidată într-un interviu pe Antena 1... "Ne mâncăm între noi" (vezi mai jos acel "aici") ... Ok, whatever turns you on.

Strict din amfiteatrul A500:

Cred că momentul de maximă tensiune a fost apariţia decanului facultăţii cu plicul cu sentinţa: subiectele de examen. Subiectele au fost Ok, deşi, părerea mea, cele de anul trecut au fost mai simple. S-a dat startul şi fiecare scria ce îi venea prin cap pe ciornă, direct pe foaia de examen, după gusturi (eu prefer pe foaie direct, am încredere în instincte şi ştiu că la o recitire a ce scriu o să-mi dea prin cap şi alte idei şi o să modific până o să iasă totul ca naiba).

Cea mai tare fază din timpul examenului a fost când un anume candiat a întrebat dacă va fi depunctat pentru rasism. În rest, evenimente majore nu au fost, doar cazul altui candidat care a avut nevoie urgentă la toaletă.

La sfârşit, numărarea colilor, de toate culorile şi de toate scrisurile. Acum nu vreau să fiu a totally bitch, dar unii dintre cei care au plătit taxa de 200 de RON ca să dea acest examen chiar nu ştiu să scrie. Nu contest, greşelile de care vorbesc le-am citit în nişte ciorne şi mă gândesc că sunt doar efecte ale stresului şi ale grabei cu care au scris, iar pe foaia de examen au ştiut să scrie "reZultat", nu "reSultat".

La capitolul "cum e scris textul" chiar nu mă consider un model, nu pot da sfaturi neapărat, dar ştiu cam ce se cere, iar întrebările retorice de genul "Păi de ce nu?" sau "Ce pot să zic?" sunt din categoria "NU, frate!". Şi da, le-am văzut undeva pe nişte ciorne!

De ce mai pot să mă iau, de stilul cu care scriu textul... gen blog style. Prea blog style. Eu una nu m-aş fi riscat. Dar ce stiu eu, nu sunt o avizată.

"Perle" de la admitere mai găseşti si pe HotNews şi pe blogul domnului profesor George Hari Popescu.

Mie una personal mi-a plăcut asta:

…şi un fragment pentru titlul…

HAI, FATĂ!

Şi ca să încalec şi eu pe-o şa, vă spun vouă, fetelor, „fashion-addicted”, să mai ascultaţi de mame din când în când, dar mai ales să fiţi vigilente pentru a nu cădea victime unei farse nemiloase. Acum, gata cu poveştile. [şi astfel se încheie naraţiunea]

(fragment copy-paste-uit de pe blogul domnului profesor)

Mă abţin de la orice comentariu... cu greu, dar mă abţin!

Şi încă una tare de la înscrieri, conversaţie la BCR. Eram cu un, pe atunci, viitor candidat. În spatele acestuia, la coada de la ghişeu stătea o tipă, nu vreau să o etichetez, fiecare să şi-o închipuie singur (a dat admiterea în amfiteatrul A500, a stat în prima bancă în rândul din dreapta, spre uşă). M-a întrebat care este tematica (tematica?!?!?!?! wtf!) examenului, cum e la SNSPA: economie, filosofie, romana şi ce s-o mai da. I-am răspuns că nu există, că se dă o argumentare, o naraţiune şi o descriere. Îi cere tipului broşura de admitere, o răsfoieşte repejor şi cu interes mimat, o închide şi îmi zice: "aaaa, deci tre' să bat câmpii". Exact pisi dragă! Tre' să baţi câmpii...

Şi cam atât pentru moment... fă click aici, ca e interesant, martori şi probe de la admitere FJSC 2008! Şi pentru Antena 1: în primul rând, facultatea se numeşte Jurnalism Şi STIINŢELE COMUNICĂRII, nu "ale comunicării", iar în al doilea rând, aţi tranşat filmul şi i-aţi dat pe cei mai jenibili!!! Pe ăia de au zis ceva mai normal, la gunoi cu ei! Ah, goana după "reiting"!

Numa' bine, spor la intrat la facultate, spor şi la ieşit din ea! Eu îmi fac puţin curaj să mă apuc de restanţă!

Directorul executiv al clubului Dinamo, Cristian Borcea, a găsit o soluţie interesantă pentru problema fotbalistului român Adrian Mutu, obligat să plătească despăgubiri de peste 17 milioane de euro clubului Chelsea Londra.

Evenimentul Zilei, vineri, 15 august 2008

Aşa începe articolul intitulat "Cont pentru ajutorarea lui Mutu" publicat în Evenimentul Zilei. Mie mi-a căzut faţa.

Nu se poate!!!! Este adevărat? Este Mutu sărac?

În alt ziar, Cotidianul, aflu că averea lui Mutu este estimată la 12-13 milioane de euro. Are maşini de lux, iahturi, linii de modă, cluburi de noapte... Nu-o duce rău. M-am liniştit.

Dar să continuăm cu încă un citat din acelaşi articol din EVZ:

Chelsea Londra i-a cerut daune atacantului român după ce acesta a fost depistat pozitiv cu cocaină în octombrie 2004, pe când evolua pe „Stamford Bridge“.

AHAAAA! Bun, deci eu ca şi susţinătoare a gloriei fotbalului românesc, a echipei naţionale şi mai presus de toate, a unui român ca şi mine... trebuie să mă implic în spălarea păcatelor (de milioane de euro) ale unui tip care câştigă de 1000 de ori mai mult decât salariile adunate ale tuturor celor pe care îi cunosc?

Cum să susţii aşa o cauză? Cât de tâmpit să fii? În fond mi se cere mie să donez ca să ce? Ca să îi bag în buzunar unuia cu avere de 12 milioane de euro, maşini de lux ("Ferrari, Aston Martin, Bentley"), iahturi etc. Şi pentru ce? Pentru că i s-a urcat lui faima la cap ori că de la "prea multe probleme" câte are a hotărât să îşi verse amarul într-o "liniuţă"? Când o să fac asta, o să aud o salvare gonind pe străzi ca să mă ducă la 9.

De ce Borcea nu a deschis un cont pentru ajutorarea sinistraţilor? De ce Borcea nu a susţinut o campanie împotriva cancerului, ori pentru bătrânii bolnavi din aziluri... sau chiar pentru familiile sărace? De ce tocmai pentru Mutu? E Mutu noua prioritate a României?

Din partea mea, Mutu să îşi plătească singur amenda. Sunt sigură că nu ar ajunge pe stradă dacă ar face asta. Nu este nici bolnav şi nici handicapat... şi mai presus, nu este nici măcar sărac de să zici că ţi se face milă. În plus, nu cred că nu are tovarăşi care să îi "doneze" bani ca să îşi plătească "taxa pe viciu". Oricum aş da-o, tot găsesc o soluţie de rezolvare, alta decât cea propusă de Borcea!

Contul deschis este absolut inutil... m-aş mira să existe vreun fanatic care să arunce în aşa fel cu banu'.

P.S.: Şi apropo de tovarăşi, "15 milioane de euro e suma la care este cotată averea lui Cristian Borcea, conform ultimei ediţii a TOP 300 realizat de revista Capital" zice în ProSport. Deci să doneze Borcea dacă e aşa plin de bune intenţii.

Ideea este în felul următor... pentru cei care n-au ce face altceva mai bun decât să mă citească (şi le mulţumesc pe această cale)... vă anunţ că săptămâna asta m-am mutat pe la paul... cu p mic, evident. Aşa că debitez prin zona blogspot-ului.

Dacă nu-s nici acolo, probabil sunt pe mess... Şi dacă nici acolo nu sunt... înseamnă că sunt încă în s(tr)esiune!

La naiba!

Deci... ISMM şi paul! Şi atât!

***Pe baza principiului enunţat mai sus, pot afirma că nici în caz de război sau orice altă chestie în care românii ar trebui să fie strâns legaţi între ei, nu voi mai vedea atât patriotism amestecat cu unire. Da, este vorba de meciul România - Italia din ziua de ieri (vineri 13). Scorul a fost relativ mulţumitor, motivul de oftică ar fi penalty-ul ratat de Mutu.

***Dar în rest pot spune că nu mă aşteptam la scorul final. Mă aşteptam să mâncăm bătaie aşa cum nu am mai mâncat de mult timp.

***În spiritul fotbalului, m-am poziţionat prin Piaţa Constituţiei, cu alte câteva sute-mii de suporteri ai Naţionalei. Adevărul este că nu poţi trăi cu adevărat un meci important în sufrageria confortabilă. Minimul necesar este o bodegă plina... Extraordinar este o piaţă centrală în care oamenii deja gândesc toţi într-o singură direcţie.

***Mai mult decât atât, vorbim de fotbal... şi e cu adevărat interesant

cum atâţia oameni care nu se cunoşteau între ei s-au strâns în braţe, au dansat, au cântat, au strigat, au înjurat etc. în momentele cruciale ale meciului. Într-adevăr, "fotbalul ne uneşte pe toţi" (după cum bine spun cei de la Coca Cola), e la fel sau poate şi mai important decât Imnul Naţional, pe care la sfârşitul meciului câţiva suporteri l-au cântat cu mai multă ardoare decât orice fanfară de 1 Decembrie. E interesant şi pe de-o parte emoţionant să vezi oameni de toate vârstele, copii, tineri, părinţi sau vârstnici cum stau şi aşteaptă cu sufletul la gură următoarea fază importantă. Le citeşti pe feţe fiecare moment de tensiune pe care îl trăiesc. Pe unii îi vezi în genunchi că se roagă, pe alţii îi vezi că se tăvălesc pe jos, alţii nu schiţează nici un gest.

Aşa da!

Asistăm, deci, la un fenomen de transformare a fotbalului dintr-un joc, într-un spectacol... pentru ca în ultimă fază el să devină o religie. Este ceva ce nici măcar Biserica nu a reuşit să facă. Vorbim de o solidaritate în masă a tuturor celor care sunt vorbitori de limbă română, trecem peste barierele de etnie, vârstă, sex, religie sau naţionalitate... Că eşti român, rrom, moldovean, femeie, bărbat sau orice altceva, te vei bucura la golurile echipei României şi vei înjura de toţi "pămânţii" şi de toate mamele la cele ale adversarului.

Aceleaşi reacţii, aceleaşi trăiri.

]]> http://morningdrops.wordpress.com/?p=91 Fri, 13 Jun 2008 13:09:50 +0000 Mădă http://morningdrops.ro.wordpress.com/2008/06/13/strategie-agresiva/ Cutia poştală era plină cu chestii... Ceva destul de neobişnuit, în afară de veşnicele facturi la telefon/cablu/Internet/mobil nu mai vine nimic... Hai poate o scrisoare, din an în Paşte, un "Cumpăr-închiriez" şi alte chestii de genu'. Azi, în schimb, cutia era plină ochi cu pliante electorale... Dintre ele am selectat pe cele mai mişto. Toate-s ale PD-L-ului care, după cum observ, dezvoltă o campanie agresivă, pe faţă, dar şi prin fabule... după cum urmează:

Deci... ce alegi la Primărie, nu? Un Oprescu... (fost) frate cu Iliescu sau un Blaga, de-ai lu' Băsescu?

Pliantele astea mi-au adus aminte de publicitate: "detergentul X scoate orice pată mai bine decât detergentul Y/decât alţi detergenţi". Oare de ce este nevoie de o astfel de strategie pentru a câştiga alegerile? E mai uşor oare să sapi groapa altuia decât să le astupi pe ale tale? Şi de aici întrebarea... la noi în politică, până unde sunt dispuşi candidaţii şi consilierii lor de imagine să meargă pentru câştigarea de alegeri. Cu corturile cred că s-au prins şi ei că nu merge treaba, pixul şi pliantul nu aduc voturi prea multe (dar aduc)... Ce să fie, ce să fie, şarpele cu ochelari, drăguţ, carismatic, dar loser sau buldogul nu prea simpatic, dar pus pe treabă? We shall see!

Deşi la noi nu merge treaba ca in SUA, cu o comparaţie directă între două produse, acest slogano-deviză "Vrei să mă oprescu?" mă duce cu gândul la spotul de mai jos pentru Pepsi.

Acestea fiind spuse... "what to choose! what to choose!"... Şerpi, câini? Metafore!

Şi să nu uit, mergeţi la vot, e responsabilitatea voastră de cetăţean!

Am înţeles că au micşorat suprafaţa trotuarului ca să facă parcări şi să zic că aş putea să mă obişnuiesc cu acest lucru, dar de ce în continuare se găsesc şoferi, nu puţini la număr, care îşi parchează maşina pe trotuar?

Rău este că nimeni nu îi sancţionează. Mai rău este că nimeni nu sesizează lucrul ăsta.

Tot în categoria "mai rău" este şi faptul că pe şoferi îi cam doare undeva că tu, ca pieton, te supui riscului de a merge fix pe stradă. Adică lor li se cuvine să ocupe tot spaţiul aşa aiurea, nu?

De asta trebuie asfaltul schimbat des, mai ales că vin căldurile şi sunt unele maşini înţepenite pe trotuar de nu ştiu câtă vreme, betonu ăla se îninge, maşina e grea... and the rest is history.

Concluzia e simplă: dacă eşti pieton trebuie să te supui legii junglei... care e mai tare, ăla face regulile. Şi omul nu se poate pune cu forţa unui automobil (fie şi o amărâtă de Dacie 1300), asta e clar!

În ţările civilizate astfel de fenomene nu se întâmplă (iar cine nu se supune este sancţionat), dar cum România este o ţară frumoasă- păcat că este locuită, poftim societatea! "Este ţara în care nu se întâmplă nimic, niciodată!". Am zis!

(Îmi pare rău de calitatea pozelor)

[polldaddy poll="640271"]

Pt studenţii de la FJSC

este un prilej de

SHOW OFF! :-P

Pe afişele electorale lipite cu multă dăruinţă (cre' că) de cei care s-au oferit "voluntari plătiţi" (da, în campanii înveţi multe, serios), mister candidat PD-L pentru primăria Brăneşti era trecut drept un anume Tănase Florin. Bun, perfect... dar pe "bartai" bannerele de ce era trecut Tănase Florea?!?!?!

Am căutat pe domnul Google, cel care are răspuns la aproximativ orice întrebare (pentru că nu cred că poate să răspundă la întrebarea "cât de mare este un ou mic?"), am aflat că numele adevărat al actualului primar este FLOREA, nu FLORIN!

Aşadar şi prin urmare, abia acum observ câtă dedicaţie pe săracii cei care s-au ocupat de realizarea sutelor de afişe... Nu că cineva din acele localităţi ar observa... un lucru bun pentru cei de la conducere... Dar eu una mi-am pus întrebarea logică... greşeală sau ignoranţă? Iată încă o dilemă...

O să îmi fac un borcan de dileme separat într-o bună zi.

Enjoy :P.

Dacă vrei să faci un lucru bun şi să ai şi rezultate, trebuie să ştii de unde să apuci problema şi să cunoşti exact locul unde vrei să ajungi. Aşa e şi în cazul campaniilor electorale care au cam început. Ce pot să zic, în afară de micii, berea şi micile atenţii pe care partidele le oferă în timp şi spaţiu real, restul sunt promisiuni pe care o să le uite instant politicienii de astăzi, după ce se vor instala la biroul noului post. Nimic nou până acum.

Oamenii se înghesuie la chestii gratis azi, pe ei îi impresionează mai mult un sac de cartofi şi o sticlă de ulei decât realizările unui om care şi-ar dori, cum spune el, să schimbe ceva şi în plus, cercetările ar arăta că şi poate... Nu ştiu dacă se vede unde bat.

Concret

Azi am fost pe teren, am vorbit cu oameni diverşi, din mediul rural şi din mediul urban, le-am ascultat aceleaşi nemulţumiri pe care le-am auzit mereu şi la tv şi în faţa blocului. Cu toate astea, o brichetă sau un breloc i-a făcut mai fericiţi. Nu au stat să asculte însă argumentele noastre, destul de solide pot să zic. Unul dintre cei abordaţi a fost la început pornit clar pe noi, ne-a spus că el nu face, nu drege, nu merge, nu crede, că nu suntem deloc convingători... Era ferm convins că îl va vota pe cel care îi dă sacul cu cartofi... Ce-i pasă lui de străzile care erau ca dracu' pe acolo... lui să îi facă provizia pe o săptămână şi e fericit. După ce a primit un c*c*t de plastic a zis cică: "da' voi vă pricepeţi aşa să manipulaţi oamenii, pe mine m-aţi convins, gata!". Frate, ce manipulare? Dacă asta numeşti tu manipulare, stai să îmi vezi şantajul emoţional că atunci o să te apuci să donezi bani partidului.

În fine, cu asta vreau să demonstrez că nu ne-am europenizat deloc, tot în văgăuna noastră cu iz comunist o ardem dubios. Ei ne dau şi noi primim bucuroşi... Nu, nu e vina lor, a celor care primesc, pentru că n-au... Nimeni nu îţi zice să nu iei, dar când alegi ceva, alege cu cap, nu aşa. Că mulţi promit... iar strategiile de campanii electorale acum nu mai sunt cu argumente şi fapte, acum se face apel la sensibilitatea poporului şi Slavă Cerului că avem un român sensibil şi plin de nevoi!

Campanie plăcută...

"In violent times, you shouldn't have to sell your soul" e deja fumată!

(P.S.: Nu menţionez numele partidului, nu de alta dar pe blogul ăsta, cât îl moderează persoana mea, nu se face campanie moca pentru nimeni!)

Dacă pe atunci, prin 1939, Carol al II-lea urmărea să foloseasca acest prilej pentru a scoate în stradă clasa muncitoare şi pentru a încerca să îi aranjeze astfel încât să se "plieze" pe dictatura lui proprie şi personală, în comunism s-a încercat un fel de preamărire a cuplului ceauşist, cum de altfel erau mai toate ceremoniile (de orice gen), un alt mijloc de omagiere a celor doi.

Înainte de '90, 1 Mai-ul scotea în stradă mii de oameni, dacă nu şi mai mult. Bulevardele importante erau pline de oameni cu pancarte care strigau de zor. Acestia erau împarţiţi în sectoare şi instruiţi în prealabil de către propagandişti să deformeze realitatea cu un fals entuziasm şi o bucurie spontană. Lozinci precum "Ceauşescu, România, viitorul!" sau "Trăiască şi înflorească scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, liberă, independentă şi demnă în rândul naţiunilor lumii!" erau de dinainte învăţate şi orice altă improvizaţie, indiferent dacă era bună sau rea, l-ar fi costat pe autor scump.

Scurt istoric rezumat :P

Totul a început de la faptul că se doreau doar 8 ore de muncă pe zi (care nouă azi ni se par interminabile... da' pe vremea lor stăteau de dimineaţa până seara... şi munceau, nu glumă, nu ca azi când muncitorii stau şi beau pe şantier şi se hilizesc de nu se mai termină lucrările în veci - vezi pasajul de la Universitate).

La 1 mai 1886 mai mulţi muncitori, în special din domeniul construcţiilor, s-au manifestat in Statele Unite, dar cea mai gravă mişcare se pare că a fost in Chicago. Pentru ce toate astea? Păi ca să muncim şi noi mai ca oamenii, pentru că şi-au câştigat acest drept şi fără micşorare de salariu. Şi bineînţeles demonstraţii fără victime nu există. De aceea ziua de 1 mai este şi un mijloc de comemorare a celor care au murit în timpul acelor demonstraţii.

Cum suntem noi muncitori de ziua oamenilor muncii?

Înainte erau mitinguri şi defilări prin tot Bucureştiul... şi nu numai. Clasa muncitoare ieşea în stradă şi se bucura fără spontaneitate de ziua liberă. Că oricum altceva mai interesant nu aveai ce face. Era o aniversare publica...

Astăzi se iese la renumita "iarbă verde" cu bunici, parinţi, puradei, căţei, manele, mici şi bere. Nu am stat să contorizez de câte ori am auzit cuvintele "mici şi bere" pe ziua de azi. Şi uite aşa gaşca înşirată mai sus se duce la margine de Bucureşti cu Loganu', îşi întinde cearceafu', dă drumu' la manea, bagă grătaru', scoate PET-u de bere şi aşa începe distracţia în stil românesc. Nici nu mai e nevoie să descriu peisajul încărcat de pungi de plastic, hârtii, cutii şi sticle, farfurii de plastic şi pahare de unică folosinţă. E atât de dezolant să îi vezi cum se manifestă... pe mine personal şi subiectiv, mă îngrozeşte numai gândul la acestă imagine şi la modul lor de entertainment.

O altă alternativă la 1 Mai muncitoresc este litoralul... În special Vama Veche unde se aplică în zilele astea conceptul "cort la cort". Hipioţii de altă dată povesteau cum era Vama de odinioară, un loc în care veneai şi îţi îngropai sufletul în nisip. Azi Vama este locul care te face "cool". Azi Vama înseamnă sex pe plajă, iarbă, mai nou manele, manelozauri, piţipoance şi alcool cât cuprinde.

Azi cu toţii pleacă la mare de 1 Mai... sau prin Băneasa pe acolo, că nu ai nevoie neapărat de masină, te duce 301 de la Romană cu tot cu coşul cu mici si bere, oricum, undeva la "iarbă verde". Cred că cei mai câştigaţi sunt ăia care pleacă la munte...

Ca surse avem oleacă de Wikipedia, un Jurnal Naţional, Metalhead, puţină minte, o linguriţă de istorie şi un strop de critică amestecată cu dezgust şi dă singură în colocot... nu e nevoie de foc. Totul se condimentează cu subiectivism. Vă doresc un 1 Mai fericit... Şi nu uitaţi să reciclaţi... pffff :-J

Ar mai exista o explicaţie... poate că lor trebuie să li se spună exact ce trebuie să facă, eventual să li se arate live... Încă o dilemă!

Mulţumim pentru poza primită direct şi la pachet din "Ţara Tuturor Posibilităţilor", prin minunile tehnologiei, lui Alex Radu aka my dear ro-american uncle.

În altă ordine de idei, Summitul, binecuvântarea din ultimele zile, a trecut... de mâine iar conspecte, proiecte şi teste ... tot tacâmu... Păcat, începusem să mă obişnuiesc... Şi culmea, îmi şi plăcea. Bummer!

-străzi goale, fără atâta poluare, străzi închise, poliţie rutieră, jandarmi şi fluiere prin centru... şi nu numai. Chiar că ar prinde bine. Când am fost ieri pe la Unirii spre Universitate şi apoi încolo spre Cişmigiu şi după, în direcţia Calea Victoriei, parcă nu mai eram în Bucureşti, fără claxoane, fără praf şi gaze din ţevile de eşapament... Un vis cu Summit-ul ăsta!

-zilele libere, fără obligaţii, fără absenţe, fără preocupări "didactice", proiecte şi referate, teste din ziare, conspecte, documentări, analize etc. Doar frecare de mentă cum vreau eu: o carte, un film, afară, în casă, pe plaja...

-mama acasă... Asta înseamnă mereu curat şi ordine în casă, cafea gata făcută, shopping... Fun, fun fun!

- primăvara. Deşi nu îmi place... decât din Mai incolo... Dar merge, e cald, bine şi frumos.

- schimbatul bordurilor şi reparatul străzilor de dimineaţă... Asta dacă dimineaţa ar însemna de la 2 PM încolo. Şi dacă aş avea nişte boxe mai de Doamne-ajută.

-trezitul de dimineaţă pentru ca să ajung la ore... Dacă aş avea un teleportator ar fi chiar o plăcere... NOOOT!

Şi m-aş mai obişnui cu multe chestii, schimbarea ar trebui să fie un fel de evoluare de la un stadiu mediu la unul mai avansat, dar nu e întotdeauna. Aşa că probabil nu ar trebui să mă instalez prea comod şi să mă obişnuiesc şi anume cu trândăveala pe care am început-o încă de săptămâna trecută, de joi. Dar nu pot să mă abţin. Aşadar... vă urez lene plăcută zilele astea şi profitaţi de ele din plin şi asta pentru că drumul până la Paşte şi 1 Mai e lung... cel puţin aşa pare acum.

Sunt cateva chestii pe care nu mi le explic... Una dintre ele este, cu precadere, tot entuziasmul asta cu care animalele sunt puse sa se lupte ori sunt chinuite, pentru spectacolul si satisfactia unor oameni fara pic de minte. Si aici incadrez luptele de caini, coridele, cursele de cai, melci, popandai si cu ce s-or mai face, vanatorile de dragul de a trage cu pusca etc.

Daca exista vreo explicatie rationala as dori din tot sufletul sa o aud...

Am vazut ieri pe Realitatea un asa zis spectacol foarte urmarit si foarte cunoscut in care se dadea drumu la o gasca imensa de oi pe o strada, bineinteles asigurata de niste chestii de metal care sa fereasca publicul de eventualele accidente. Ei bine, oile alea care nu aveau nicio vina saracele, alergau de nebune pe traseu, faceau si atac de cord naiba pe acolo. Si pentru ce, ca nici macar nu e fun? Ce e asa interesant sa vezi niste oi fugind, du-te la stana si uita-te acolo daca tot te pasioneaza.

Si asta e nimic pe 2 fata de ce alte placeri interzise mai au oamenii cu animalele lor. Daca au ajuns sa isi bata javrele (de la pitbull si boxer in sus) ca sa la inraiasca si apoi sa le omoare ei cu mainile lor in lupte :|. Daca atat de evoluati suntem, chiar ca raman fara cuvinte. Sa nu zic de acei oameni cu stare care o ard prin paduri si impusca tot ce le iese in cale... fara nici un rost, doar de placere sadica. E ca si cum eu mi-as lua o pusca d-aia smechera si as iesi, sa zic, pe la universitate, si as incepe sa impusc ce imi iese in cale, doar de fun... Goin' Huntin'! Si daca tot e vorba de cruzime... ce sa mai zic de cum sunt omorate focile. Mie nu mi se pare deloc normal, etic sau corect.

Daca animalele ar avea la dispozitie o zi in care sa isi bata in halul asta joc de oameni, fac pariu ca ar face-o.

Nimic nou, nu ne pasa, aiurea lege de protectie a animalelor, it's crap!

Tehnologie inseamna calculator... care nu e un rau la casa omului, ba chiar e mai nasol daca nu il ai... Dar am ajuns sa il exploatam in scopuri absolut idioate (cel putin din punctul meu de vedere propriu si personal, recunosc). Adica cum adica? Pai decat sa iesi afara, la un cui, la un fotbal, la o frecare de menta, preferi sa freci mausu ala de masa pana il ia naiba in timp ce te oftici ca te bat toti "n00b"-ii la CS si WOW. Tastatura... pai e deja un lux dupa ce ti-ai bagat toate alea in toti aia care ti-au luat freza pe acolo.

Telefonul mobil... un rau necesar. Pe care il freci in metrou pana i se inrosesc tastele de cat Snake si Tetris ai bagat in tine. Si te mai miri de ce nu te tine bateria. In loc sa suni un prieten (ca la Iantzu), sa te uiti ce specimene idioate sunt prin jurul tau, ca slava Domnului... sunt. Nu ducem lipsa. In loc sa citesti o carte, un ziar, o Libertatea, macar atunci sa existe singurele momente de "culturalizare".

Tehnologie este si Internetul (implicit minunea lumii, Y! Messengeru)... Am ajuns sa ne conversam virtual, zilnic. Eu cred ca nici nu mai stii cum arat, dar ce conteaza, avem avatare, avem statusuri... ah da... avem si massuri. Messu strica orice urma de socializare in timp real. Nu ne mai zambim, ne trimitem emoticoane stupide de genul :) (care este absolut oribil, sub orice critica, il urasc, il detest, daca il vad pe strada il strang de gat!!!!). Messul te face inchis in tine, intr-o lume in care poti sa fii oricine vrei tu sa fii (suna a cliseu, dar la naiba... e realitatea).

iPod, Mp3 player... un alt rau necesar, eu recunosc, sunt dependenta de el, nu pot sa ies nici pana jos cu Javrex daca nu am castile in urechi... si ma enervez cumplit cand mi se termina bateria, imi vine sa dau cu el de pamant! Si cu toate astea, implicat in muzica ta, indiferent de ce e in jur, iti pierzi simtul de a fi receptiv la ce te inconjoara... nu mai spun de riscul de a da o masina peste tine (am scos la soferi din minti, eu cu muzica mea, de cred ca ma injura si noaptea-n somn).

Privind si latura buna a tehnologiei... Macar nu mai trebuie sa folosesc aragazul ca sa imi incalzesc mancarea, pentru ca da, lenea e mare... la fel si riscul de a izbucni un incendiu... Asa ca salut frumos pe cel care a inventat cuptorul cu microunde (nu-mi pasa daca imi modifica, in orice sens, mancarea... atata timp cat nu o mananc rece).

Exemplele sunt multe... si de partea pro, dar si de partea contra, asa ca nu le mai continui, lista ramane deschisa... Fiecare are ceva de comentat in stilul propriu si personal.

Astept cu nerabdare "teleportatorul"... ceva de genul Star Trek... sau daca nu, macar o pereche de pantofi... desi prefer bashchetzii... de tipul Dorothy din Vrajitorul din Oz, care sa ma scuteasca de aglomeratia din metrou si tot ce presupune ea... sau de traficul nasol din Bucuresti.

Pana la un post mai interesant... Mai e cale lunga... Pam-Pam!