carti-articole-doctorate « WordPress.com Tag Feed

Cat de profitabila poate fi o banca centrala?

hymerion — Thu, 26 Jun 2008 10:38:35 +0000

Desi activitatea unei banci centrale nu ar trebui sa fie dominata de considerente financiare, acestea pot deveni o constrângere care nu poate fi ignorata.... Cresterea în ultimii ani a numarului de carduri de credit si de debit, precum si avântul emitentilor de moneda electronica, care reduc nevoia populatiei de a detine moneda, par sa afecteze profitabilitatea bancilor centrale. În momentul în care banii nu vor mai fi folositi, bancile centrale vor pierde o importanta sursa de venit. Acest lucru poate fi desigur compensat de atragerea de disponibilitati la vedere fara dobânda din rezervele minime obligatorii, dar si numarul acestora este în scadere, întrucât autoritatile se bazeaza mai putin pe un numar mai mic de rezerve minime obligatorii pentru a controla conditiile monetare si pentru a administra sistemele de plati.

continuare

Mishkin despre tintirea inflatiei. Un excelent articol.

hymerion — Sun, 20 Apr 2008 04:02:07 +0000

Bancherii centrali de regula, sunt prost platiti, spune Mishkin, unul dintre membrii boardului FED. "Nu cunosc niciun guvernator care sa fie platit in baza performantelor sale", adauga el in ultimul numar al revistei Journal of Money Credit and Banking. Banca Centrala a Noii Zeelande e obligata prin contract sa tina inflatia intr-un interval de variatie de 1-3 %. Daca nu reuseste, Guvernatorul e demis. In Marea Britanie, contractul prevedea ca in cazul unei abateri, Guvernatorul sa trimita o scrisoare publica Premierului, in care sa explice de ce si-a ratat tinta. Despre salariile guvernatorilor, despre contractele tintirii inflatiei, despre banda optima de variatie , cititi aici

Profitabilitatea bancilor straine vs. a celor autohtone

hymerion — Thu, 17 Apr 2008 07:29:25 +0000

Există o vastă literatură de specialitate referitoare la profitabilitatea băncilor. Majoritatea studiilor, însă, se concentrează asupra pieţelor cu o prezenţă scăzută a băncilor străine. În plus, aceste studii ignoră faptul că băncile străine pot fi afectate diferit de anumiţi factori în comparaţie cu băncile autohtone, precum şi de factori suplimentari, cum ar fi condiţiile din ţara de origine şi strategiile instituţiilor-mamă.

Concluziile unui studiu foarte interesant, arata ca profiturile băncilor străine scad odată cu dezvoltarea pieţelor de capital. Sau ca băncile preluate înregistrează un randament al activelor de 0,51% faţă de cel al băncilor autohtone, de 0,45%. Mai este dat exmplul BC a Poloniei, care arata ca datorită situaţiei economice din Germania, unele bănci germane au transferat profiturile realizate de sucursale la băncile mamă prin dividende foarte mari. De asemenea, Banca centrală a Ungariei menţionează scenariul în care datorită problemelor de pe pieţele din ţara de origine, băncile străine au evitat să sprijine cu capital sucursalele din străinătate. Studiul complet il aveti aici

O propunere. Externalizarea unor servicii ale BNR, dupa model norvegian.

hymerion — Thu, 17 Apr 2008 06:34:29 +0000

În principiu, oricine posedă bancnote şi monede acordă un împrumut fără dobândă băncii centrale. Acest lucru permite băncii centrale să investească şi să obţină un profit pe capital echivalent împrumutului fără dobândă, asigurându-i astfelun venit din emisiunea de monedă (seignorage). Astfel, se poate afirma că beneficiarii acoperă anumite costuri legate de numerar. Dacă beneficiarii ar suporta toate costurile cu distribuţia numerarului, ar acoperi mai mult decât costul pentru utilizarea numerarului, ceea ce e ineficient. Drept pentru care, Norges bank a actionat in 3 etape. I. înfiinţat Norsk Kontantservice AS (NOKAS), deţinută în comun de bănci private şi Norges Bank.În etapa a doua se propunea reducerea numărului de depozite ale băncii centrale şi a perioadei din zi în care băncile să poată aduce sau retrage bani la/de la un depozit al băncii centrale, pentru care băncile să primească dobândă. Asociaţia băncilor nu a fost de acord, invocând necesitatea unor depozite pentru depozitarea interimară şi redistribuire şi a solicitat luarea în considerare a unor aranjamente cu depozitele private. Acest aranjament trebuia să se bazeze pe anumite reguli, conform cărora băncile să poată să-şi depoziteze numerarul şi să primească o anumită formă de remuneraţie, ca şi cum numerarul ar fi fost depozitat la banca centrală. Restul, aici

Când trebuie ajustată rata dobânzii? Între indecizie şi aşteptări.

hymerion — Thu, 10 Apr 2008 19:15:19 +0000

Există trei motive care justifică ajustarea parţială a ratei dobânzii. Primul, când Bamca Centrală are incertitudini cu privire la adevărata structură a economiei şi această sursă potenţială de erori de politică monetară o determină să acţioneze mai puţin decis. Al doilea, când BNR este la fel de ezitantă să reacţioneze la publicarea de date iniţiale, care fac obiectul unor revizuiri ulterioare. Şi al treilea, care sugerează că factorii de decizie în domeniul politicii monetare pot influenţa aşteptările pieţei, dacă au suficientă voinţă să aplice, chiar şi treptat, o ajustare amplă a ratei dobânzii, atunci când este necesar. De exemplu, dacă oficialii BNR sugerează pieţei că e dispusă să majoreze rata dobânzii de referinţă cu 120 de puncte de bază (cu condiţia persistenţei unei creşteri de, să presupunem, 40 de puncte de bază a inflaţiei) şi chiar să demonstreze această hotărâre prin aplicarea unei creştero treptate a ratei dobânzii. Dacă publicul crede că această direcţie va fi aplicată atâta timp cât este necesar pentru a reduce inflaţia, aşteptările pieţei se vor ajusta rapid, cu efect benefic asupra reducerii inflaţiei. Deocamdată, BNR e în situaţia 1 sau cel mult 2. Adică ezitantă. Un studiu al FED, legat de momentul oportun al modificării ratei dobânzii de politică monetară, aici

Un studiu FMI foarte bine documentat

hymerion — Tue, 08 Apr 2008 13:57:34 +0000

...despre cat a costat pana acum criza subprime (1000 de miliarde de dolari, zice FMI), despre cat se joaca strainii pe leu, despre care sunt perspectivele finantarii straine pe pietele emergente....

Capitolul 1 il gasiti aici, capitolul al II-lea ,aici, iar al treilea, aici

Studiul mai are si cateva anexe care sunt interesante pentru cei pasionati de comparatii. Anexa1, o puteti citi aici

Global Risk 2008...

hymerion — Tue, 22 Jan 2008 16:42:56 +0000

Economia globală este expusă în 2008 la patru categorii mari de risc, asociate mai ales sectorului financiar, dar şi securităţii alimentare, sistemului de aprovizionare a companiilor şi pieţei de energie, acestea putând marca evoluţia lumii în următoarele decenii,potrivit Forumului Economic Mondial. Sectorul financiar, securitatea alimentară, sistemul de aprovizionare a companiilor şi piaţa energetică reprezintă patru elemente determinante ale evoluţiei economiei mondiale şi bunăstării societăţii globale, notează experţii Forumului Economic Mondial în raportul "Global Risks 2008". Deşi riscurile nu pot fi eliminate, specialiştii instituţiei notează că ele pot fi mai bine înţelese şi administrate. Cele mai mari apropiate şi, totodată, cele mai severe riscuri pentru economia mondială, din punctul de vedere al costurilor, se grupează în 2008 în sectorul financiar"

Raportul complet, aici

Teoria jocurilor a lui Nash si negocierea salariului

hymerion — Mon, 21 Jan 2008 06:47:23 +0000

Citeam teoria jocurilor in economie, a lui Nash. Una dintre chestiunile cu aplicabilitate directa este jocul negocierii.

Mai multe, aici

ce mai zice Hyun

hymerion — Sun, 20 Jan 2008 09:48:38 +0000

Omul analizează datoriile în sistemul financiar în condiţiile în care activele pe care le deţin împrumutătorii includ creanţele împotriva altor împrumutători. Este posibil ca spread-urile să scadă pe măsură ce datoriile cresc, întrucât creşterile preţurilor activelor alimentate de datorie şi cele ale bilanţurilor duc la o consolidare reciprocă. Pe de altă parte, este posibil ca reducerea datoriilor să atragă creşteri ale spread-urilor, aşa cum se observă în timpul crizelor. Multe active reprezintă creanţe împotriva altor împrumutători. Astfel, valoarea acestor active fluctuează proporţional cu bilanţurile împrumutătorilor. În situaţia în care creanţele şi obligaţiile leagă instituţiile financiare în cadrul unui sistem strâns sudat, valorile relative ale pasivelor şi activelor (şi în consecinţă şi valoarea netă), disponibilitatea creditului şi preţurile activelor sunt interconectate şi fluctuează împreună. Schimbările din bilanţuri afectează preţurile activelor, iar modificările de la nivelul preţurilor activelor vor afecta bilanţurile. Hyun zice că activele au un rol indirect în amplificarea şocurilor în măsura în care bilanţurile servesc drept canal pentru transmiterea lor. Studiile de până acum fac distincţia între două canale. Primul constă în creşterea creditului şi operează prin intermediul bilanţului împrumutătorului, iar al doilea canal operează prin intermediul bilanţurilor băncilor (Bernanke şi Blinder (1988)

Hyun Song Shin ,Risk and Liquidity BIS Working Paper

hymerion — Sun, 20 Jan 2008 09:37:35 +0000

Studiul analizează evaluarea datoriilor financiare, în condiţiile în care activele pe care le deţin împrumutătorii includ creanţele împotriva altor împrumutători. Mai mult, aici

De ce nu pot fi calculate riscurile bancare

hymerion — Sat, 12 Jan 2008 06:58:52 +0000

Una dintre criticile care se aduc modelelor de analiza a riscului este faptul ca acestea nu asigura decât un grad de încredere de circa 95%. Bancherii sunt însa profund preocupati de diferenta de 5%, care în una din 20 de situatii poate provoca pierderi majore. Imposibilitatea acoperirii în proportie de 100% se datoreaza faptului ca exista anumite variabile – de natura unor evenimente macroeconomice sau de alta natura exogena– care nu pot fi cuantificate si deci cuprinse în ecuatie.

Restul, aici :modele_matematice.doc

..Exista efectul Balassa Samuelson?

hymerion — Wed, 09 Jan 2008 08:43:20 +0000

Există surprinzător de puţine studii empirice care analizează dacă efectele Balassa-
Samuelson pot explica evoluţia pe termen lung a cursului de schimb real în ţările în curs
de dezvoltare. Studiul de faţă analizează această problemă pe baza unui eşantion de date
panel privind 16 ţări în curs de dezvoltare. Continuarea studiului, aici

Fonds spéculatifs : évolutions et implications pour le système financier,

hymerion — Wed, 09 Jan 2008 08:38:21 +0000

Momentul în care societatea Long-Term Capital Management (LTCM) a ajuns aproape de
faliment (1998) a pus în evidenţă importanţa sectorului fondurilor speculative pentru sistemul financiar mondial. După acest episod, sectorul a urmărit creşterea şi dezvoltarea sa, continuând să facă obiectul atenţiei speciale din partea autorităţilor şi a comunităţii financiare. Prezentul articol descrie principalele caracteristici ale fondurilor speculative şi analizează evoluţiile recente în acest domeniu. Sunt identificate patru mari tipuri de strategii ale fondurilor speculative:
- Fondurile speculative direcţionale, care încearcă în general să anticipeze mişcările pieţei
şi să ofere randamente corespunzătoare amplorii riscurilor şi să anticipeze efectul de levier. Fondurile „macro” sunt exemplul cel mai elocvent al acestui tip de investire.
- Fondurile speculative nedirecţionale (denumite şi fonduri „de arbitraj” sau „de valoare
relativă”) caută oportunităţile de valoare relativă sau de arbitraj pentru a exploata ecarturile de preţ şi tind să elimine riscul de piaţă.
- Strategiile ce decurg din evenimente (event driven) tind să tragă folos din „situaţia
specifică” a vieţii unei întreprinderi, precum fuziuni, restructurări sau falimente.
- Fondurile de fonduri speculative ( funds of hedge funds, FOHF) investesc într-un anumit
număr de alte fonduri speculative şi au vocaţia de a înregistra o volatilitate mai slabă şi
o relaţie randament/risc atractivă.

Grecii propun o moneda mondiala. Ha de trei ori.

hymerion — Mon, 07 Jan 2008 08:03:03 +0000

Iata ce citeam acum o jumatate de ceas... Richard N. Cooper "What about a world currency? Proposal for a common currency among rich democracies" -studiu al Bank of Greece. Ce zice studiul: în viitorul nu foarte îndepărtat guvernele statelor puternic industrializate (actualmente SUA, UE şi Japonia) ar trebui să stabilească o monedă comună. O monedă comună ar elimina incertitudinile legate de evoluţia cursurilor de schimb între principalele valute, incertitudini generatoare de disfuncţionalităţi pentru economiile importante. O monedă unică presupune aceeaşi politică monetară pentru respectiva zonă valutară, precum şi un mecanism politic care să asigure responsabilitatea. Propunerea aceasta este realistă pentru deceniul al doilea sau al treilea al secolului XXI. Moneda comună ar putea fi numită oricum, cu condiţia unei largi acceptări, de exemplu bancor (denumire sugerată de Keynes pentru moneda băncii centrale internaţionale) sau ena (pentru Europa-Japonia-America). O valută comună ar implica, fără a impune bancnote comune pentru circulaţia monetară obişnuită. Ţările membre ar putea continua să aibă în circulaţie bancnote cu simboluri naţionale, aşa cum bancnotele emise de FED (înainte de introducerea bancnotelor noi, greu de contrafăcut, cu denominare mai mare) puteau fi identificate separat după cele 12 bănci regionale emitente şi chiar prin denumiri diferite. Euro, de asemenea, conţine diferite simboluri naţionale. Principalul este ca onedele să fie deplin convertibile reciproc, la un curs de schimb fix strict, iar plăţile electronice să se facă în valuta comună.

Fiscal deficits and inflation – Journal of Monetary Economics

hymerion — Sun, 06 Jan 2008 12:37:47 +0000

Teoria macroeconomica postuleaza ca deficitele fiscale persistente sunt inflationiste. Studiile empirice au avut însa un succes limitat în dezvaluirea acestei relatii. Analiza cuprinde date pentru 107 tari pe perioada 1960-2001, iar rezultatele rarata o puternica legatura pozitiva între deficite si inflatie în cazul tarilor cu rata înalta a inflatiei, dar infirma legatura dintre deficite si inflatie în cazul tarilor cu economii avansate si rata scazuta a inflatiei. O teorie bine înradacinata în macroeconomie afirma ca guvernele care înregistreaza deficite persistente vor trebui mai devreme sau mai târziu sa finanteze aceste deficite prin crearea de masa monetara (seignorage), producând astfel inflatie. Aceasta teorie, cu toate ca nu respinge importanta altor mecanisme prin care este alimentata inflatia, iar aceasta devine persistenta, sustine ca dezechilibrele fiscale ramân în centrul modelelor