Trei zile n-am mai băgat nimic pe blog, din lipsă de chef, timp şi inspiraţie. Nici acum nu-s foarte inspirat, aşa că nu-mi rămâne decât să mă fac de râs.

Mi-am umplut timpul cu un somn foarte util într-o perioadă atât de inutilă. Am mers într-un club în care m-am simţit viu abia la plecare, apoi am mers la o cârciumă unde mi s-au adus ficăţei la grătar ce nu mi-au plăcut, dar pe care i-am plătit cu bacşiş cu tot, după care am încercat să scriu la ziar şi nu ştiu dacă mi-a ieşit. În schimb, m-a amuzat asta. Citesc tot mai puţin, dar destul bun, încerc să mă îndrept, dar nu prea am cum. Viaţă de huzur!

Era un tip la vreo treizeci si ceva de ani, cu dintii stricati si ochelari de soare. La brau purta o borseta in care tinea o sticla goala de cola la 250 de ml. Am vazut asta mai tarziu, cand a incercat sa indese acolo si sticla de mountain dew din care bause un lichid rosu cu spuma. (Suc de visine? Vin? Detergent de spalat parbrize?) Purta ochelari de soare si vorbea extrem de zgomotos la un telefon mobil Nokia de pe vremuri, cu antena topita. Prima oara am crezut ca e un cocalar, numai ca un cocalar n-ar tipa la telefon, catre un interlocutor de a carui existenta nu sunt sigur:

"Bai, iti zic eu ca Vadim a lucrat in laboratoarele de la Auschwitz, unde a descoperit ca tiganii au codul genetic infectat si nu se mai pot face bine. A vazut el ca au genele infectate si vine acum cu nationalistii sa ne scape de tigani si de americani..."

Vorbea repede si zgomotos, fara nicio pauza, astfel incat un interlocutor n-ar fi avut cand sa intre, propriu zis, in vorba.

"Nici catolicii nu-s mai smecheri, zic de noi ortidocsii ca suntem comunisti, da si ei sunt la fel. Dupa ce au facut schisma cu noi, au facut pe urma si cu protestantii o schisma. Schisma! Fii atent ce urat suna. Daca iti zic ca schimsa nu-i un lucru bun..."

La un moment dat, si-a incheiat discursul cu un "Bine, suna-ma mai tarziu!", spus pe nerasuflate, in continuarea explicatiilor cu privire la evrei, arabi si conflictele din Orientul apropiat si felul in care s-a implicat Ceausescu in afacerile cu petrol.

Nu am fost atent daca, la urmatoarea repriza de expunere a problemelor care framanta lumea, telefonul lui chiar a sunat sau l-a dus la ureche doar asa, ca avea chef de vorba. Oricum, s-a lansat intr-un discurs nationalist de prea marire a valorilor romanesti de ziceai ca suntem primul popor de supraoameni. Si incepe omul sa enumere:

"Nadia Comaneci, primul zece la gimnastica, Rodion Camataru, cele mai multe goluri inscrise intr-un campionat, Elisabeta Lipa, cinci titluri olimpice, Mihai Eminescu, cel mai bun poet din lume. Si aici citez din arhivele ONU, unde zicea: Best poetry in the world! Asa... Gheorghe Hagi, singurul fotbalist roman selectionat intr-o reprezentativa mondiala..."

A se avea in vedere marea performanta a lui Hagi. Cred ca brazilienii isi rod unghiile de invidie. Cum ar veni, romanii sunt atat de smecheri incat unul dintre ei e mai bun la fotbal decat compatriotii lui.

Cand am ajuns la destinatie, am coborat uitand ca ma aflu intr-un taxi si nu am mai platit. In aceeasi noapte, intr-un local din Regie, m-am intalnit cu una dintre prostituatele taximetristului, care mi-a spus ca seful ei angajase niste recuperatori sa ma caute pentru ca i-am dat teapa. "Ce bine ca am lasat impresia ca locuiesc in Grozavesti!", m-am gandit eu in momentul ala, insa nu fara sa ma trezesc imediat dupa cu senzatia ca am avut un cosmar.

Era 6 fara ceva dimineata, cand am observat ca adormisem cu calculatorul deschis. Lupu era pe messenger, asa ca i-am povestit si lui visul.

Nu inteleg de ce e un motiv de bucurie pentru fiecare dintre noi ca mai imbatranim cu un an...ma rog, petrecem, bem, suntem inconjurati de toti cei dragi, primim urari de bine de la toata lumea, avem parte de cadouri, dar sunt curioasa daca de la o varsta incolo o sa ne mai bucuram asa...la primul fir de par alb o sa dam de baut la toata lumea, la aparitia primelor riduri ( si aici nu vreau sa par ca sunt obsedata de estetic) oare o sa mai primim cadouri??

Oricum, revenind...

Am avut parte de multi prieteni din trecut, asta ca sa ne reamintim inca mai traim si legaturile nu s-au rupt total, multe cadouri, insa cel mai important pentru mine au fost acele clipe in care chiar m-am simtit fericita...nu stiu de ce, dar in ultima vreme am trecut prin stari mai proaste, iar acum, cu ocazia acestei zile mi-am revenit..Am baut, am petrecut in Club A (vesnica mea iubire) si m-am simtit extraordinar.

Tot ce imi doresc este sa ma simt in fiecare zi ca atunci cand este ziua mea si sa fiu mereu inconjurata de prieteni!

Ne vedem la urmatoarea bauta!

In blocul in care sta prietena mea mai locuiesc familia Abramovici si Ilie Dumitrescu. Sau cel putin asa scrie pe usi. Data viitoare o sa-l caut pe Piţi.

Am plecat impreuna cu prietena mea de la ea de acasa si, pentru a nu ne intalni cu antipatica femeie care spala pe scari, era sa ramanem blocati in lift.