Lume, lume! La Cluj se mananca! Si nu numai ca se mananca , dar se si gateste. Iar weekendul acesta se gateste in stil mare, la nivel international.

Astfel, in perioada 12-14 septembrie, Centrul Comercial Polus va gazdui etapa de la Cluj a Campionatului International de Gatit in Aer Liber., eveniment organizat de Asociatia Culturala Euro Est Alternativ. Foarte fain este faptul ca la acest eveniment pot participa nu doar cei initiati, bucatarii profesionisti, ci si amatorii acestei arte, doritori de a patrunde cat mai mult in tainele acestui altar al bucatariei.

Tot aici se vor alege si castagatorii anului, selectati dintre cei participanti la cele trei etape de la Mamaia, Azuga si Cluj. Cupa campionatului va fi insotita de o placuta inscriptionata, care va conferi titlul de Bucatarul Anului celui care va deveni fericitul castigator. Premiera va avea loc sambata, de la orele 19.30.

Bineinteles, nu lipsesc de la campionat nici vedetele in ale bucatariei. Mestrul canadian Robert Rainford, starul emisiunii TV "Licence to Grill" va face primul demo live in Europa, sambata, incepand cu orele 21.00 . Normal ca nu vor lipsi nici starurile nostre. In deschiderea spectacolului oferit de Robert Rainford, Dan Chisu, realizatorul emisiunii "Manac, deci exist", va realiza un alt demo gastronomic.

Programul festivalului:

- Vineri, 12.09.08 – Competitia de Preparate Culinare Reci care va cuprinde urmatoarele sectiuni: aperitive, dulciuri, creatie, meniu alternativ
- Sambata, 13.09.08 – Competitia de Gatit in Aer Liber care va cuprinde urmatoarele sectiuni: gratar, ceaun, plita, creatie
- Duminica 14.09.08 – Duelul Maestrilor, demo-uri realizate de maestri in fata publicului

Introducere
In weekendul care tocmai a trecut, am fost cu gasca in teambuilding. Da, activitatile alea de socializare unde mergi cu mic si mare, sa mai discuti, sa mai faci o sedinta la gramada, sa bei, sa dansezi, sa joci carti, sa whatever ce planuieste HR-ista cu sau fara o firma specializata.
La noi fu cu o organizatie care promoveaza invatarea prin experiente, aventura si depasirea limitelor. Sala noastra de sedinta a fost `salbaticia`. Am dat de provocari fizice. Multe :D

In primul rand, am aflat la fata locului ca ne vom petrece prima noapte intr-o pestera. Cool. Pesterea pe care a trebuit sa o gasim noi, cu o harta si cu o busola in mana.
Am mai aflat ca mancarea ne-o pregatim noi, cu un buget maxim de 70 RON. Cool. Una dintre mese trebuia sa fie obligatoriu calda.
Am mai aflat ca si echipamentele tot noi le hotaram; ce luam cu noi, cine duce, ce duce...Nu am putut estima cate kilograme aveam in spate si nici cati kilometrii am mers prin padure, pe drumuri forestiere, cat am urcat si am coborat. Tin minte ca a fost e experienta extraordinara.

Sa nu fiu inteleasa gresit: nu suntem city girls and boys; drumetii am mai facut unul, altul, cu nopti in refugii, corturi etc, dar asa ca si colectiv, in formatia in care eram, era prima data si asta a fost mazarea de pe orez (orezul simplu la restaurantul chinezesc, pe care este un bob de mazare pe ideea `cireasa de pe tort`).
Stop cadru! Poze :)

Capitolul Mancare
Evident, am facut parte din echipa care se ocupa de mancare :) Pentru cei care se gandesc ca 70 RON pentru 12 oameni e putin, sa ciuleasca urechile pentru ca urmeaza meniul: cartofi, morcovi, ceapa (si rosie si alba), ardei, castraveti, ardei iuti, slanina, pate (si de ficat si vegetal), margarina, branza topita, 2 feluri de gem, paine, deserturi si snakuri. Aditional: cafea, condimente, farfurii de unica folosinta.
Inedit a fost faptul ca noi ne-am carat apa pentru mancare/spalat, spatiul a trebuit sa il amenajam (nu era aspirat inainte- liliecii au lasat za crib in dezordine).
Primul fel de mancare era un gulas la ceaun- fara carne, sa tinem cont si de colegii vegetarieni-dupa care a urmat slanina prajita pe nuiele, cu ceapa rosie. Gustarea pentru vegetarieni consta in cartofi copti (pe care nu i-a mai copt nimeni, pentru ca am facut o treaba buna cu gulasul).
Ce vreau sa punctez e ca ne-a mai ramas mancare- ceea ce nu as fi crezut :) Ah, si ca nu am cumparat ulei pentru ca o sticla de ulei reprezenta peste 10% din buget, astfel ca am folosit margarina.
Stop cadru! Poze:)

Saritura urangutanului in Poclos
Profesorul meu de franceza din scoala generala, cand aparea o situatie limita ne spunea: `Si acuma sare urangutanul in Poclos`(Poclos e un parau din oras, care era intr-o stare deplorabila).
Pentru noi uranguanul a sarit a doua zi, cand, dupa o noapte in pestera cu reprize de vegheat focul, la intoarcere in loc de pat moale, ne-a asteptat `Gradina de corzi`. Un loc ce m-a speriat la prima vedere, mai ales ca aveam rau de inaltime(remarcati trecutul). Multe dispozitive de catarat, unele mai inalte ca altele, barne, grinzi suspendate de tavan, o minunatie de torturi.
Dupa safety-tips, invatat cum sa asiguram colegii si sa ne asiguram, a inceput distractia. Pot spune ca am facut lucruri pe care nu m-as fi vazut in stare.
Si asta a fost tot farmecul. Oboseala acumulata, niste crize de fiere, si totusi am reusit sa duc exercitiile la capat. M-am simtit mandra de mine :) Si inca sunt....
Stop cadru! Poze

Grand finale
Recomand tuturor celor care su putere de decizie in organizarea teambuildingurilor sa aleaga Outward Bound.
Exercitii complexe, expeditii, catarari, instructori foarte buni, toate ajuta colectivul sa se descopere atat in intreg, cat si fiecare individual, sa se cunoasca mult mai bine, sa ajunga sa fie cu adevarat o echipa, sa se `simta` mai bine unii pe (nu e greseala, nu trebuia un `cu`) ceilalti. Dupa aceste zile am simtit ca acesti oameni imi sunt frati de o viata si ca pot avea incredere in ei pentru orice mi s-ar intampla. E un sentiment foarte frumos si complex.

Palioci e un fel de mancare din mamaliga, branza si zahar. Intr-un vas se pune un strat de mamaliga, un strat de branza, apoi se presara zahar si se repeta procedeul. Cred ca erau 2-3 straturi din fiecare, apoi se punea la cuptor. O delicatesa. Mi-e dor de palioci si de rasul ceaunului. Cand am fost la festival la Ghurghiu, la bunica Linei am ras ceaunul. Trebuie incercat! E genul de ...chestie :) care te prinde.

Si acum ma bat cu tata care prinde primul ceaunul la ras. La tara se foloseste mult la facut mamaliga ceaunul de fonta. Dupa ce se scoate mamaliga din ceaun, se toarna putin lapte peste mamaliga prinsa de fundul vasului. Putina sare si masa e gata. De ras! Se rade fundul ceaunului de mamaliga si se amesteca. Cred ca e procesul de care nu voi scapa niciodata. La fel cum nici pe ploaie nu voi scapa la nunta :) Se zica ca cine rade caunul va avea parte de ploaie la nunta. Deocamdata in familie la noi s-a adeverit...dar nu pot vorbi din propria experienta :P