La o aşa temperatură, mi se topesc toate ideile şi în lipsa lor capul meu rămâne cu o durere ca amintire. Ce mai e cu blogguitul mă întreabă o prietenă. Gândurile refuză să se ordoneze în ceva coerent, ce să scriu?! Aştept răcoarea, sera, liniştea. Aragazul din bucătărie seamănă a supliciu. Stă acolo ostentativ, ştiind că nu am scăpare; în cele din urmă tot la el sfârşesc. Nati nu e deacord cu hrana uşoară, ea vrea sică ('supică). Mai încolo însă, să vină seara, răcoarea, liniştea. Rufele din maşina de spălat trebuie puse la uscat. Nici să mă plăteşti nu ies în curte însă!! Aştept să vină... Da! Seara, răcoarea.... Grădiniţa pe lângă multele lucruri pozitive învaţă copii şi unul ... negativ?! Să decupeze. Camera lor de joacă e plină de prinţese decupate, hârtii împrăştiate, ... ar trebui strânse. Nici vorbă pe căldura asta! Ştiţi... trebuie să vină seara.... Copiii mi-au dormit la amiază, şi când va veni seara vor fi plini de energie şi chef de joacă, aşa că în răcoarea şi liniştea serii mă voi juca cu ei, apoi voi face mâncare, curat, voi întinde hainele, voi scrie pe blog.... Cam multe planuri pentru o singură seară cu o dorită răcoare. Aş vrea să fiu acum la mare!!!!

Îmi amintesc de prima oară când i-am văzut ochii. Mi-au părut incredibil de frumoşi. De-atunci şi pâna azi nu am găsit nici un termen de comparaţie. Sunt extraordinari! Despre zâmbetul lui, scriam pe-atunci că e cel mai molipsitor posibil. Şi azi îl găsesc la fel. Sufletul lui, geneors şi blând îmi topeşte toate furtunile. Nu! Ziua nunţii nu a fost cea mai fericită! Am norocul de a fi printre puţinii pentru care acea zi a fost doar prima dintr-o lungă serie. Aş putea scrie la nesfârşit despre cât este el de extraordinar. Vreau doar să pun o piatră de aducere aminte, ca să se ştie că iubirea e mai mult de un subiect de film, e-un subiect de viaţă. Trăită e mult mai frumoasă, şi, da! Se poate! Noi avem deja 5 ani :)

Zona Beliş

drum de munte

senin

lacul Beliş

casuţa unde am dormit

seara pe poduleţ

flori de câmp

foc de tabara

răsărit

photos made by Andreea, Ruben, Flaviu

Definesc vacanţa nu ca pe-o inactivitate, nici n-aş putea, ci ca -un loc aparte unde se reînvie. Vacanţa e acea delectare pe care ţi-o planifici tot anul, acel loc unde amintirile se creează mai uşor şi gustul lor au efectul magic de a-ţi descreţi fruntea un an întreg. Cunosc o generaţie de care mă despart vre-o două decenii pntru care ieşirile reprezintă o risipă de bani doar, a căror mentalitate e că nicăieri nu e ca acasă, şi care îşi pertrec concediile acasă, la televizor, în cel mai avangardist caz la ştrand. Cât despre generaţia bunicilor mei... acei oameni pentru care sezonul lucrului se deschide în ziua ce urmează încheierii lui, noţiunea vacanţă le e total străină. Ei sunt acei oameni care în zona Ardealului cel puţin au două case în curte, iar în cea mae şi bună nu locuiesc niciodată, cumsă înţeleagă ei dorul de munte?! Visul de mare?! Vacanţă=(în dreptul meu) multe vacanţe mici culminate cu acea plecare pe mai bine de 6 nopţi cu dragii mei, undeva departe... Declar dechis deschis sezonul vacanţelor mele.... Beliş, câteva ore şi.... VENIM!!

Cu mulţumiri pentru timpul acordat, pentru critici şi aprecieri comentarii sau lipsa lor.... vorba consacrată ar fi, pentru fanii mei, fără număr, fără număr! :)

Mulţi mă întreabă despre rostul blogului, despre de ce să ai sau  nu un blog, cine ar trebui să îşi deschidă unul şi cui să fie interzis... eh! Nu o să încerc definiţii nici categorizări pentru această formă de expresie. A făcut-o Manu în blogul lui. Tot ce vreau să fac e să încrestez în grindă momentul, să spun un mulţumesc celor ce au curiozitatea să citească. Chiar aşa, 10 000 !La mulţi înainte! :P

Dar nici să te arunci înainte aşa fără nici un calcul nu merge. Am fost înzestraţi de umnezeu cu raţiune pentru a o folosi. Astfel, la răscrucile importante se cere a fi făcut un inventar. Inventar de amintiri:bucurii, tristeţi, emoţii, de sentimente, singurătăţi, împliniri... Se sortează frumos, raţional tot, se împarte în categorii, se aruncă ce e de prisos. Se păstrează bine tot ce a însemnat un motiv de bucurie, tot ce a reprezentat vre-o lecţie de viaţă...

Da, despre mine e vorba. La câte răscruci am în faţa mea, inventariez de zor. Mai am nevoie de nişte fotografii să le îndosariez. Şi vre-o 3 bileţele, şi nişte bucurii de tabără veche. Of... e un capitol mare de inchis. Dificil.... Cu melancolie şi determinare sunt gata de alte începuturi. Dacă nu mă tem să risc? Nu! Îmi plac provocările. Dar sunt la inventar, nu mai îmi bateţi în geam cu atâtea întrebări. Dacă vii cu îngheţată mai stăm de vorbă. Hai mersi T. !

"Nu te îngrijora! Va fi bine!"  mi se pune deseori, spun la rândul meu altora deseori. De parcă cineva poate să nu se îngrijoreze aşa doar din simpla alegere. Dacă nesiguranţă e înăuntru, nesiguranţă iese la iveală. Opusul îngrijorării e liniştea, acea pace din suflet, acea încredinţare că acolo sus Cineva care te iubeşte, are grijă de tine.

Nu-mi plac incertitudinile. De când mă ştiu am încercat să le elucidez: albă sau neagră, fie ce-o fi numai gri nu! Dar am învăţat recent nişte lecţii. Pot să planific eu tot, oricum se întâmplă doar ce vrea Cel de sus. Şi de acolo de sus, El care este Iubire mă iubeşte prin fiecare lucru ce mi se întâmplă. Aşa că stau liniştită, ştiind că va fi bine, indiferent ce va fi, indiferent de destinaţie, drumul aşteptării face totul mai frumos. Pentru că liniştea presupune încredere. Şi eu am!

Liniştea mă face liberă de stres.  Şi de întrebări nesfârşite ... Şi liberă de dependenţa de prieteni, de încurajările lor. Nu vă pierdeţi vremea să mă consolaţi, aşadar. N-aveţi de ce! Nici nu aveţi cum! Liniştea mea răspândeşte linişte în jur. Şi îmi permite să mă bucur de lucrurile simple. Şi să fiu tare,  să lupt, şi să biruiesc. Nu o să mă auziţi plângându-mi de milă vreodată, nici enumerând greutăţile care se aciuează pe lângă mine, pentru că liniştea pe care o am în suflet îmi conferă şi optimism. Şi speranţă...

Ce de câştiguri! Toate doar pentru că am linişte şi pace. Se merită, nu?

Definitie dor: " un sentiment difuz ori acut declansat de lipsa unei persoane, unui lucru                            sau a unor locuri, fata de care exista legaturi afective".

Mi-e dor…tare dor.... adică mi-e asa un gol in suflet...

Ba nu! E o emoţie, o strângere de inimă...

Sau mi-e aşteptare? Acea numărătoare a zilelor ce se încăpăţânează să se înşiruie descrescător: 85, ... 25, 24, 23...  

Totuşi cred că mi-e tăcere. Liniştea deplină ce se aşterne peste tot esenţialul.

Nu! Nu am rămas jumătate! Sunt tot o fiinţă completă şi când el e plecat. Dorul de el, nu mă face slabă nici neajutorată. Pot să mut şi munţii dacă vreau. Aş putea spune că atunci când mi-e dor sunt chiar mai tare decât când îmi odihnesc capul pe pieptul lui. Trebuie să fiu! Şi sunt!

Dorul doar îmi goleşte de conţinut zâmbetul... Bucuriile nu mai sunt complete. Nici tristeţile. Nici nedreptatea suferită nu e la fel, nici trădarea celor dragi.... Astea le împărţeam în discuţii nesfârşite, până nu mai ştiam care erau tristeţile mele, care ale lui, cine a fost trădat şi cine lăudat ... şi nici nu mai conta.

Mi-e dor ... de nepotolit, de neînlocuit, de el!

Şi dorul meu mi-e prieten ce aşteaptă cu mine o dată fixă în iunie. Nu mă doare dorul meu, e liniştit şi împlinit ca iubirea ce-l provoacă. Dar e mai mare ca oricând, şi mă tem că dacă mai creşte nu-mi va mai încăpea în casă. Ce mă fac atunci cu el ?

imi sta singular eul,

parasit si uitat

cu dorul prafuit

si-si cauta

latura cu tine plecata.

Nici cu rostul nu sta bine

tot la tine e ascuns.

El si ea, ei si ele

se perinda firesc

si-atarna un zambet

fotografiat cu un aparat

ce a prins bucurii

si culori mult prea vii.

Noi e doar un  impostor

care daca tu nu esti

i se agata conventional

pentru a forma un plural.

Pe eu al meu

il intregesti doar tu

iubite, cand zambesti.

 Ascult de vre-o doua zile piesa lui Stefan Banica jr "Tu si eu" si visez...visez cu ochii deschisi. Si visez cu sentiment. Visez, pentru ca "tu" al meu e cam departe, si "eu" ramasa pe-aici fara el intre strainele locuri demult cunoscute, nu sunt trista ci doar ... romantica! Si-mi place cand gasesc cate-o melodie a carei versuri sa imi surprinda sufletul, si sa il cante. Imi plac melodiile fara dramatism, melodiile care te imbie la dans, la vise... Imi plac melodiile care spun ceva, si nu oricum care o spun inteligent. Imi plac metaforele ratacite prin versuri, imi place romantismul... Imi place mult piesa asta! Da asa o senzatie de stabilitate, o dedicare in iubire, pana la final. Si imi par destul de rare piesele astea "de nunti" cum le zicea o prietena, de dedicat sotului cum le zic eu. Se zice ca oamenii fericiti nu mai creeaza la fel. Are logica afirmatia, dar... de ce ?! Cu atat mai bine, deci, cand intalnesc cate-o piesa de-asta!

Stiu! Sunt visatoare dar am si contextul necesar si "material didactic" pentru asta. Dar la o adica, ce am fi fara de vise?!