Your sympathy is my simple joy
Your bosom my mobile home
Free from the thunder
That tore me asunder - I have you as my own
And I hold you over rolling on the floor
Naked you say this is the day
Let's sing an' dance some more

Rosy cheeks an' ruby lips fade with every sigh
Dance in the middle an' flee from the ghetto
An' tango thigh to thigh
And please dare, show bare
Your need for me again
This is the way -- Redeem the day
An' daily pull me in

Mai sus, imaginea unui om beat, care probabil fredona piesa al cărei titlu e și titlul postării de azi :D
Pe acest om nu știm cum îl cheamă, nimeni nu știe... de fapt, acolo unde trăiește el, numele nu mai sunt necesare, fiindcă nimeni nu mai poate vorbi. S-a întîmplat, cîndva în viitororul omenirii (sau poate se întîmplă deja), un război, o cădere catastrofală; populația e decimată... de fapt, nu prea mai există oameni. Lumea e acoperită de nisip. Prin Europa, peisajul e destul de dezolant... puteți observa un "zgîrie-nori":

Acolo locuia el, omul fără nume, pînă cînd într-o zi și-a construit un avion, cu care a zburat mai departe...

I-a plăcut foarte mult zborul, visa să găsească ceva, poate alți oameni la fel ca el, poate un refugiu al umanității... evident că s-a prăbușit :). Toți ne prăbușim mai devreme sau mai tîrziu.

Așa începe povestea lui Luc Besson, transpusă pe peliculă cinematografică în anul 1983...

Ne aflăm într-o lume post-apocaliptică (da, știu, parcă am fost obsedat de subiectul ăsta în ultima vreme); doar unele rămășițe vestigiale de civilizație mai stau în picioare... ești nevoit să lupți pentru supraviețuire, printre ruine. Dar totuși, în filmul lui Luc Besson, decorul nu e atît de important cît relațiile dintre oameni, emoțiile, prietenia, iubirea, ura. Aici e partea interesantă: meditația pe marginea unei intrebări... Ce ne face pe noi umani? Cînd complexitatea dispare, cînd evoluția devine involuție, ce mai rămîne? Picturi murale pe peretele unui spital? Cît de ironic.

Ar mai fi multe de zis, există unele detalii extrem de interesante pe care nu poți să nu le observi.
Pentru un film care nu conține nici un fel de dialog...e un mister cum reușește să îți stîrnească atîtea întrebări...

Astfel de filme originale și interesante merită văzute, și merită să le treci cu vederea defectele... am vorbit acum vreo săptămînă despre Kin Dza Dza, acum despre Dernier Combat.

Toți avem defecte și orice poveste are atîtea dimensiuni, așa că nu e nimic altceva de făcut decît... enjoy!

Beirut - Nantes

Se , jie sau Lust caution este un film pe care l-am vizionat seara trecuta si pentru descrierea lui am ales desfasurarea acestor imagini . Sunt multe scene in care feminitatea personajului principal te tine captiv cum sunt si corpurile femeilor asiatice acoperite cu acele tunici de culori albastre , verzi , rosii , orange si pe suprafetele carora sunt brodate tot felul de contururi subtiri . Trasaturile fragede ale fetelor ascunse sub palarii rotunde sau sub un ruj care depaseste conturul buzelor emana o fascinatie care suscita intreabari ( ce este cu acest eu feminin ? ) . In rest filmul a fost lung si nu foarte antrenant de aceea , detaliile trebuiesc privite :)

Editia din acest an va rezerva o multime de suprize cinematografice si nu numai.

Consiliul Judeţean

Constanţa

UPFAR - Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România

COMUNICAT DE PRESĂ

IPIFF 2008 se pregăteşte de start!

IPIFF 2008 - Festivalul Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi - se apropie de start.

IPIFF este organizat de Consiliul Judeţean Constanţa şi produs de Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România - UPFAR.

Ajuns la cea de-a treia ediţie, IPIFF 2008 se va desfăşura în Constanţa (locaţia unde a avut loc prima ediţie a Festivalului) între 14-20 IULIE 2008. Festivalul va păstra aceeaşi atmosferă plăcută de vacanţă şi va combina vizionarea celor mai importante filme româneşti şi străine (unele în avanpremieră) cu întâlnirile producătorilor cu publicul cinefil.

Primul Festival de acest gen din România, IPIFF abordează fenomenul cinematografic punând accentul pe un element mai puţin discutat şi cunoscut în mod obişnuit, dar absolut esenţial - producţia de film şi oamenii angrenaţi în această meserie. Astfel, şi la această ediţie producătorii îşi vor prezenta cele mai noi producţii.

Festivalul va fi structurat în 3 secţiuni:

1.Competiţie

a - LUNG METRAJ: de ficţiune şi documentar,

b - SCURT METRAJ: de ficţiune şi documentar,

c - PRODUCŢII DE TELEVIZIUNE: scurt metraj de ficţiune, documentar, reportaj,

d. - ŞCOLI DE FILM: ficţiune şi documentar

2 . Panorama Filmului Românesc.

3. Avanpremiere (româneşti şi străine).

Spectacolele vor avea loc zilnic la Cityplex Tomis Mall - Constanţa, Arenele Tomis - Constanţa, Palatul Festivalurilor din Mamaia

Un eveniment important cu care IPIFF va atrage spectatorii la aceasta ediţie o constituie prezentarea în premieră excepţională în România a celor două filme Grindhouse (Planet Terror / Planeta terorii şi Death Proof / Maşina morţii).

Grindhouse este alcătuit din aceste două părţi diferite, semnate de doi dintre cei mai influenţi, controversaţi şi apreciaţi regizori ai momentului, Quentin Tarantino şi Robert Rodriguez.

Un alt punct de atracţie al IPIFF 2008 este al 3-lea training de producţie de film, organizat pe întreaga perioadă de desfăşurare a Festivalului, la Mamaia, cu sprijinul prestigioasei organizaţii britanice New Producers Alliance (NPA), care se ocupă de 10 ani cu organizarea de programe de pregătire în materie de producţie pentru tineri cineaşti.

Training-ul va fi susţinut de Anita Lewton şi Rebecca Knapp şi va cuprinde două cicluri: unul pentru începători şi unul pentru avansaţi. Cursurile urmăresc concis toate capitolele producţiei de film: dezvoltare de scenarii şi proiecte, trecerea de la scurt la lung metraj, finanţare, programare, vânzări, distribuţie.

IPIFF 2008 este organizat de Consiliul Judeţean Constanţa şi produs de Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România - UPFAR cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei.

Sponsori: Kodak Cinelabs România, Santal

Parteneri media: TVR, TVR Cultural, România Actualităţi, România Cultural, Kiss FM, 24 Fun, TV Neptun, România Liberă, Ziua, Revista 22, Best Magazin, Jurnalul Naţional, Evenimentul Zilei, Observator Cultural, Telegraf, Filmul tău.

Parteneri media online: www.CineFan.ro, www.Port.ro, www.Videofil.ro, www.HotNews.ro, www.RadioLynx.ro

Conferinţa de presă va avea loc miercuri 25 iunie 2008, ora 11,00 la sediul Centrului Naţional al Cinematografiei (Str. Dem I. Dobrescu, nr 4-6, Sector 1). Acreditările pentru Festival se vor face după conferinţa de presă, pe baza legitimaţiei de jurnalist.

Pentru informaţii suplimentare şi propuneri de colaborare, vă stau la dispoziţie.

Emanuel Lăzărescu (0723.486.333)

Press Manager IPIFF 2008

www.ipiff.ro

Deci, ti-a placut? Hai, spune drept daca iti place mult de tot acest eveniment.

“Alexandre, Alexandre !” este si strigatul cu al carui ecou se incheie acest film. Cine este insa Alexandre? Este copilul care intr-o dimineata pleaca impreuna cu doi prieteni sa descopere orasul vechi de pe insula. Pentru a- si aminti toate acestea trebuie sa existe ultima zi din viata lui obisnuita inainte sa se interneze, muzica vecinului necunoscut care incepe sa cante exact in momentul in care Alexandre opreste discul cu aceiasi muzica , fiica care fara sa stie ii vinde o parte din ceea ce a fost viata lui - casa de pe mare - si copilul pe care il salveaza .

Coloana sonora este realizata de Eleni Karaindrou. Muzica trebuie ascultata in acest film pentru ca povesteste viata interioara a personajelor si in orice viata exista cel putin o nunta. Pe aceasta secventa de film regizorul insista mult desi , personajele par sa nu aiba nici o legatura cu firul povestii , dar au : celebreaza viata . E ceea ce face si Alexandre pe tot parcursul povestii de aceea , il ajuta pe copil sa se imbarce pe vapor pentru ca , inca , trebuie sa vada lumea si in lume sunt si acele momente frumoase pe care copilul le traieste impreuna cu Alexandre : dialogul cu semenii , perechi de indragostiti , poeti , oameni care au o pasiune ( muzicieni , suporteri ) dar mai ales , diversitatea. Pentru acestea trebuie mereu , sa plecam dintr-un punct si sa ajungem in altul langa care poate fi aceiasi mare unde Alexandre descopera ca pana maine poate trece “ o eternitate si o zi “ .

La stanza del figlio ( 2001 ) este un film in regia lui Nanni Moretti . L -am urmarit intr- o seara si mi-a ramas in minte scena in care un pacient ii marturiseste doctorului bucuria pe care a simtit-o cand , dupa o absenta , acesta il suna si ii spune ca poate reveni la cabinet ( doctorului ii murise fiul intr-un accident ) . M-a impresionat cum si-a marturisit acel personaj singuratatea fata de un om care plesnea la randul lui de absenta si pusi fata in fata , erau de fapt , ipostaze ale unui fir uman in care singuratatea si pierderea unei persoane apropiate dezvaluiau aceasta putinta a omului de a iubi . Iubirea il determina mereu pe om sa il astepte si sa il caute pe celalalt .

   "Hitler vroia să-i elimine pe cei care îi consideră inferiori. Ca să rămână doar elita. Comuniştii au scăpat de tot ce le era superior. Să fie muncitorii şi ţăranii elita. Românul nu vrea să elimine pe nimeni. Vrea să fim toţi egali. Fără elita. Fără pleavă. E loc pentru fiecare în mediocritate. Să moară şi capra vecinului. Sau să trăiască. Important e doar să fim la fel. Undeva în zona călâie. Gândire de mlaştină. Anti-evolutivă. Anti-revoluţionară. Pot să fie bucăţi de carne în ciorba naţională, dar suprafaţa ei rămâne pururi netedă.

  Ciobanul mioritic e vinovat că a ieşit din turmă. Trebuie să platească pentru asta. Şi el o ştie. De aceea îşi acceptă senin pedeapsa. La fel şi meşterii lui Manole. Pentru eşec n-ar fi fost condamnaţi la moarte. Doar pentru succes.

  Cu timpul însă, cei care evadau din mulţime au încetat să mai fie pedepsiţi a la patul lui Procust de către locuitorii matricei. De la o vreme oile rătăcite sunt doar aduse pe drumul cel bun. Fără bâtă. Cu blândeţe. Mihail Kogâlniceanu şi alte odrasle de boieri se îmbătau şi începeau să strige ce au auzit şi ei pe la Paris. Vine potera şi stingea neînţelegerea. Cu vorba bună. Şi dulce, moldovenească. Asta a fost revoluţia de la ’48 în Moldova.

  “A fost sau n-a fost” are legatură cu revoluţia cum are baba cu mitraliera pe care, cică, o transporta în colivă în zilele lui decembrie ’89. Emisiunea TV din film nu e despre revoluţie. Este procesul public al personajului jucat de Săpdaru. Tot ce vor cei care sună este să demonstreze că profesorul nu a făcut nimic. Că nu e mai breaz ca ei. N-am mişcat un deget şi ne mândrim cu asta. Iar beţivul ăsta a stat şi el cu mâinile în sân. Eşti ca noi. Recunoaşte şi totul e perfect. Fiecare mai bea câte un pahar şi nu mai ştie ce face.

  Ce să cauţi la Bucureşti ? Stai aici cu noi. Ca noi. Asta îi spune proprietarul de televiziune amantei. Şi cameramanului. Lasă camera pe trepied. Nu încerca nimic deştept. Şi fiicei. Ce-ti trebuie skiuri ? Dă-te cu sania ca toata lumea. Şi la fel de intransigent e şi cu sine însuşi. Nu se iartă. Se pune singur la bulă, dând citate din dictionarul de filozofie care se potrivesc situatiei ca nuca în perete.

  Românului i-a ramas doar responsabilitatea civică de-a arunca cu maron în ventilator. O face din tot sufletul. Cu convingere. Aruncă larg în sus. Ştie că magiunul o să cadă peste toţi. Inclusiv peste el. Nu-l deranjează. Din contră. Exact asta şi vrea. Îi dă sentimentul de apartenenţă. Mirosul de realitate."

Tudor Voican

              Explorand linkurile oferite de danzerouseven acum cateva zile pe grup, am descoperit o revista online care pare intr-adevar de buna calitate, plina de informatii necesare celor interesati , printre altele, de cultura cinematografica. Aceasta revista se numeste PunctFilm, sursa editorialului de mai sus. O recomand cu caldura.

Personal sunt mai putin de acord ca unii dintre noi sa faca cariera si bani pe exhibarea in public a chilotariei altora dintre noi, dar asta tine de mai multi factori si "calitati" specifici genei mioritice. Revenind, artistico-tehnic filmul este ok. Mai putin ok este tema din fundal...dar ma rog ..de gustibus...

Va recomand atentie la vizionarea celor doua parti. MATERIAL VERBAL LICENTIOS nerecomandat celor sub 18 ani! 

(part 1)

Scurt metrajul “Amatorul”, scris de Gabriel Andronache si regizat de Marian Crisan, a fost selectionat pentru Festivalul de Film de la Dresda care va avea loc între 15 si 20 aprilie 2008. Scurt-metrajul “Amatorul” a mai fost selectionat în competetiile de marca de la Milano, Uppsala, Varsovia si Festivalul International de Film Transilvania (TIFF), fiind o coproductie a casei de filme "Rova Film" si TVR2 si fiind bazat pe un scenariu finalist al concursului HBO din 2006.

(part 2)

Cam atat.

1=

also

Sorin PLATON

p.s. multumiri d-rei Alexandra SOLOMON pentru sugestie

Copyright(c) Belga 2007 - 2008

Multi spun ca e foarte laudaros. Ca se crede cel mai tare si ca, de fapt, nu e chiar asa. Multi spun ca fost securist. Ca nu degeaba avea el bani de filme in era lui Ceausescu. Altii spun ca nu a avut viata, ca nu a fost in stare sa-si intemeieze o familie, ca l-a prins varsta de 78 de ani fara urmasi. 

Eu insa nu-l condamn, nici n-as putea, il pretuiesc prea mult si-l inteleg perfect, pasiunea pentru cariera poate depasi de multe ori orice ratiune…. Mai jos aveti cateva randuri despre cel pe care eu il consider un mare om:  

Sergiu Nicolaescu s-a nascut la Targu Jiu, dar la varsta de cinci ani, s-a mutat cu parintii la Timisoara. A absolvit Politehnica in Bucuresti ca inginer mecanic, apoi a inceput munca in Studioul Cinematografic “Alexandru Sahia”, specializat pentru filme documentare si jurnale de actualitati. 

A jucat in foarte multe filme, din care:

Dacii (1967), Mihai Viteazul (1971), Atunci i-am condamnat pe toti la moarte (1972), Cu mainile curate (1972), Dragostea incepe vineri (1972), Ultimul cartus (1973), Felix si Otilia (1973), Pistruiatul (1973), Un comisar acuza (1974), Nemuritorii (1974), Zile fierbinti (1975), Osanda (1976), Roscovanul (1976), Accident (1977),        Pentru patrie (1977), Revansa (1978), Mihail, caine de circ (1978), Ultima noapte de dragoste (1979), Capcana mercenarilor (1980), Duelul (1981), Intalnirea (1982), Viraj periculos (1982), Ringul (1983), Ziua Z (1985), Noi, cei din linia intai (1986), Mircea (1989), Coroana de foc (1990), Oglinda (1994), Triunghiul mortii (1999), Orient Express (2004). 

S-a remarcat ca regizor si scenarist in peste 40 de filme. Cel mai recent film al sau, care este inca in lucru, va aparea pe ecrane anul acesta: Supravietuitorul. Mai multe detalii, aici. 

La final, nu pot sa spun decat atat: Sergiu Nicolaescu este si va ramane idolul meu in materie de filme romanesti si mai ales in materie de daruire si pasiune pentru profesie. Respect! 

Sursa: Cinemagia si Wikipedia.

"Filmul cuprinde scene profund realiste, pătrunse de adevărul vieţii şi de patos revoluţionar. Şi cu toate că autorii Grevei nu şi-au pus problema de a crea figuri individuale, totuşi în cele mai bune scene ale filmului apar asemenea figuri zugrăvite cu relief şi lirism. Deosebita însemnatate a filmului constă însă în scenele de masă. Aceste scene monumentale şi dinamice, uimitor de clare şi pline de prospeţime în ce priveşte compoziţia, arată o masă de muncitori conştienţi, disciplinaţi, strîns uniţi. Patosul şi dramatismul se îmbină cu optimismul, iar uneori cu umorul." --- Rostislav Iurenev, 1956

"Cînd se vorbeşte despre filmul Potemkin, se relevă de obicei două caracteristici: armonia organică a compoziţiei generale şi patosul. Filmul Potemkin apare ca o cronică a evenimentelor şi acţionează ca o dramă. Secretul constă în faptul că desfăşurarea de cronică a evenimentelor se produce în Potemkin după legile compoziţiei stricte a unei tragedii, în forma ei cea mai respectată de canoane: tragedia în cinci acte. Această structură de tragedie verificată de-a lungul veacurilor, noi am subliniat-o în drama noastră, prin chiar faptul că fiecare act poartă un titlu de sine stătător: Oamenii şi viermii; Drama de pe tender; Mortul cere răzbunare; Scara din Odessa; Întîlnirea cu escadra." --- S.M. Eisenstein, 1939

Info:
Altermedia --- Greva crucişatorului Potemkin
Institutul german de film --- Battleship Potemkin: Introduction
Review by Roger Ebert, Critical debates

Pentru mine, filmul mut reprezintă arta vizuală în forma ei cea mai pură. Nu mică mi-a fost mirarea cînd am găsit pe youtube filmul complet. Click pe thumbnails pentru vizualizare.

Sergei Eisenstein --- The Battleship Potemkin

Part One

Part Two

via mediafax