O zi din luna iulie 2008, pe soseaua Brasov - Ploiesti. Locul privitorului: scaunul cu numărul 1 dintr-un autocar al companiei de transport Eurolines (ruta Franta - Bucuresti).

De fapt autorul acestor rânduri se întorcea dintr-un  splendid si încântător sejur pe Coasta de Azur. Visând la zilele petrecute printre stânci si bulevarde inundate de flori, la apa imposibil de albastră a Mediteranei si la străzile mirosind a proaspăt si curat, a avut parte de un dus rece cum numai la noi poti avea.

Soferul copilot al autocarului tocmai terminase de băut o bere. Probabil iesise din tură. Sticla goală (de sticlă) nu mai prezenta interes. Si... Stupoare!, soferul deschide usor geamul usii din dreapta si aruncă sticla pe geam. Cu grijă! Celălalt sofer, conducătorul autocarului, a încercat, timid, să îl împiedice să facă gestul. Mult prea timid.

După acestă ispravă, soferul copilot s-a gândit să facă puțină curățenie. Nervos fiind, din diverse motive, găseste pe lângă el o sticlă de 2 l de băutură răcoritoare, pe jumătate goală. Considerând că umple degeaba spațiul autocarului, și așa cam rablagit, deschide geamul să o arunce. Soferul conducător încearcă, de data asta mult mai apăsat, să-l împiedice. Nu reușește fiindcă vin rapid întrebarea si răspunsul copilotului: „Ce facem noi (adică amândoi procedau la fel !) cu ceea ce nu ne mai trebuie? Aruncăm afară.” În secunda următoare sticla zboară pe geamul autocarului oprindu-se în decorul  Văii Prahovei.

Vreo 20 de minute mai târziu în autocar se face simțit miros de fum de tigară. Nervos, copilotul iesit din tură (oare?) se îndreaptă spre spatele autocarului unde un pasager, cam aburit de multele beri băute îsi aprinsese o tigară. Ajuns lângă el îl somează să stingă tigara si îi ordonă soferului să oprească autocarul. Soferul chiar a oprit autocarul si in următoarele vreo 2,3 minute toti am fost convinsi că pasagerul fumător va fi dat jos din autocar să admire Valea Prahovei la picior.

Pasagerul ametit dar diplomat isi cere imediat scuze. Soferul îi confiscă tigara, o stinge si o aruncă la cos (de fapt la punga de plastic). Victorios, dar tot nervos, se întoarce la locul său de copilot.

Tocmai când gândeam că făcuse într-adevăr un gest în spiritul educatiei pentru mediu, simt miros de fum de tigară. Mă întorc să mă uit în spatele autocarului. Pasagerul fumător stătea solemn si cuminte la locul lui. Fără să fumeze. Mirosul persista si chiar devenea înnecăcios. Întorc privirea spre geamul murdar din fata autocarului să mai admir ceva din peisajul autohton. Nu pot deoarece fumul dens se înaltă  chiar de lângă usa din dreapta autocarului. Copilotul, nervos, fuma. Tigara a avut aceeasi soartă ca si sticlele. A fost aruncată  pe geam.

Morala: iulie 2008, Nice -Franta, câteva zile mai devreme. Un autobuz apartinând transportului în comun, abia plecat din statia aflată pe unul din marile bulevarde, opreste cu grijă. Soferul asteaptă calm si linistit, în spatele unui scuter oprit si care nu putea fi depăsit. Toată lumea priveste scena. Cea care conducea scuterul coboară având în mână o sticlă de plastic si se îndreaptă către containerul aflat pe marginea străzii, container cu emblemă pentru recipiente de plastic. Pune sticla în container si se întoarce la scuter. Soferul si pasagerii, nu putini, murmură aprobator, zâmbesc, chiar aplaudă. Scuterul porneste, autobuzul după el.

PS. Nici o discutie, implicând accente educative, cu soferul nu ar fi avut rost. Autocarele sunt considerate aproape bunuri (locuinte) personale si risti să te alegi cu o întreagă gamă de vulgarități extrase din mult prea coloratul limbaj autohton.

                                                                                                                                                       

...fiindcă cerul azuriu nu se va reflecta niciodată la fel  în apele tulburi ale mării noastre;

...fiindcă florile de toate culorile nu vor inunda niciodată stâncile, parcurile, străzile, clădirile si acoperisurile acestora în România asa cum o fac acolo, pe tărmurile abrupte ale Mediteranei;

.

..fiindcă pestii nu vor înnota vreodată lenesi si liberi printre bărcile, iahturile si navele din portul Constanta;

...fiindcă pescărusii nu vor veni să ne manânce din palmă chiar în parcul orasului;

...fiindcă străzile noastre nu vor mirosi vreodată, la orele diminetii, a curat si proaspăt, a umezeală răcoroasă si a pământ reavăn;

...fiindcă izvoarele noastre nu vor mai avea vreodată limpezimea aceea de cristal care te îndeamnă să  duci apa din pumn la gură si să bei pe săturate;

...fiindcă arborii pădurilor noastre nu vor mai fi la fel de înalti, mândri si falnici. Fiindcă nu vor mai fi...

...fiindcă oamenii au locuri de sfintit si...

...România nu va fi Coasta de Azur.

   Nice este un oras 100% turistic si, de aceea, o enumerare a lucrurilor pe care le puteti face aici este destul de dificila. Practic, de la plaja, la sporturi de apa sau de teren, de la cumpuraturi pana la vizitarea de muzee, case memoriale, expozitii, monumente, castele si teatre, totul este posibil. Orasul este destul de scump.Nu trebuie sa ratati:  portul, centrul vechi al orasului, ruinele orasului roman Cemenelum, Muzeul Matisse, Palatul Lascaris, precum si Muzeul de Arta Moderna si Contemporana.Hotelul Negresco,emblema turistica a orasului,a fost construit de romanul Negresco.

  Cannes orasul filmului, se afla la 35 de kilometri de Nice, la 55 de kilometri de Monaco si la 60 de kilometri de granita cu Italia. Chiar daca, pana acum 150 de ani, acest orasel de la malul Mediteranei nu era altceva decat un mic sat de pescari, astazi, el este cel mai elegant, sofisticat si popular oras al Rivierei Franceze. Localitatea isi tripleaza numarul de vizitatori in timpul Festivalului de Film, iar lunile de vara sunt aglomerate la modul absolut. Cannes este in primul rand o statiune de lux. Are bulevarde largi, o faleza impresionanta, extrem de multe magazine, restaurante si hoteluri de lux. Partea cultural-istorica nu este insa nici in acest oras ignorata. Si aici puteti vizita Muzeul Marii, un muzeu de Arta Contemporana, iar vechiul port si centrul vechi al orasului sunt obiective obligatorii.

  Am pasit pe covorul rosu,ne-am pus palmele peste cele ale vedetelor imprimate in portelenul de pe aleile statiunii.Tot acolo erau niste sculptori in nisip,cu o palarie pentru strans bani alaturi,in care am pus cativa centi pentru ca operele lor erau intradevar impresionante.

  Principatul Monaco se afla la doi pasi Nice.Elegant, extravagant si stralucitor la cele mai inalte standarde, Monte carlo este sinonimul bogatiei.Este orasul cu cel mai vestit cazinou si cea mai renumita cursa de formula 1.Incepand cu 1878 multi si-au lasat averile in cazinoul din Monte Carlo,sfarsind apoi in marea din apropiere sau in patul de hotel cu un glont in cap.

   Am fost turist spectator timp de o zi si cel mai mult m-au impresionat parcurile.Intr-un astfel de parc se afla o opera a lui Dali,daca nu ma insel,un ceas care se topeste.... Am parcat,cu greu,intr-o parcare subterana,la nivelul 5 parca,pozele obligatorii cu cazinoul-se statea la coada!-am admirat masini pe care nici macar in reviste nu le-am vazut,l-am tras de puta pe Adam (hahahaha...a se vedea pozele!),am parcurs circuitul de Formula 1,care este de fapt o parte din oras,si m-am gandit de abia acum ce inseamna sa fi cu adevarat bogat!Noi am plecat bogati sufleteste.

  Saint-Tropez, celebra statiune situata la 75 km de Cannes si 110 km de Nisa, isi trage numele de la legenda sfantului Torpetius, centurion roman crestinat, decapitat la porunca lui Nero, al carui trup pus intr-o barca ar fi ajuns in aceste locuri. Se poate admira: cheiul Jean-Jaures, digul Mole, Quartier de la Ponche - orasul vechi locuit de pescari, la Citadelle - o fortareata cu turnuri rotunde si bastioane.Si este orasul vestitului jandarm,al nu mai putin vestitului Louis Des Funes.O satiune scumpa,iahturile sunt cu sutele.In august nu gasesti loc de cazare sub nicio forma.

  Am facut plaja,am admirat orasul si am reusit sa stricam aparatul de fotografiat.De aici nu avem poze,am cumparat a doua zi unul in apropiere de Cannes.

  Grasse capitala internationala a parfumurilor.Industria parfumurilor in Grasse a luat fiinta in  sec.XVI.Muzeul International al Parfumurilor este ocazia de a cunoaste procesul de creare a parfumurilor, cheia comorii o reprezinta camera in care cresc plantele aromatice.Orasul produce 2/3 din aromele alimentare naturale din Franta. In luna mai,Festivalul International al Trandafirului iar in august cel al iasomiei,

  De abia in Grasse am gasit cazare undeva la mijlocul lui august si aceasta foarte greu.Pe strazile orasului si in zecile magazine-laboratoare de preparare a esentelor se pot admira niste alambicuri,care seamana cu cazanele noastre de tuica,folosite la distilarea parfumurilor.

semnat Catalin