Aceleasi persoane false si ipocrite mi-ar fi prieteni.

Acelasi copil idiot cuprins de disperare ar fi existat si acum.

N-as fi realizat ca imi place sa desenez.

N-as fi invatat niciodata cum sa nu renunt.

N-as fi invatat niciodata sa fiu sincer.

N-as fi trecut mai departe de anul 2.

N-as fi stiut cum e sa privesti rasaritul prin fumul de tigara.

As fi ramas si acum cu iluzia ca imi traiesc viata din plin cand de fapt ma autodistrugeam.

N-as fi stiut niciodata cum e sa vrei si sa simti ca trebuie sa faci totul ca sa fie bine.

N-as fi stiut cum e sa spui "Te iubesc!" si chiar sa insemne ceva pentru tine vorbele alea.

Daca n-ar fi fost ea, n-as fi fost eu.

Parinţii nu se gândesc că nu e bine deloc să-i radieze de aşa mici? (nu că nu ar fi şi alte surse de radiaţii, dar una în minus este extrem de importantă) Eu una nu văd rostul telefonului la o vârstă aşa de mică. Știu că a evoluat tehnologia, dar sunt mult mai constructive jocurile cu prietenii…Nu stau departe de părinţi să aibă nevoie pentru convorbiri. Unul dintre copii chiar făcea poze şi asculta muzică.

Dacă mă gândesc mai bine nu sunt chiar aşa de surprinsă, auzisem că aşa se întâmplă în ziua de azi. Dacă nu ai telefon, chiar şi copil fiind, e GRAV…concepţie de ...2 lei!

Mie una nu prea pot spune că îmi place aşa de mult să vorbesc la telefon, dar în unele cazuri chiar am nevoie, nu pot renunţa. Deşi, dacă mă gândesc mai bine, îl folosesc mai mult pe post de ceas.

Deci, cam aşa stă treaba, trebuie să deţii un telefon, indiferent de vârstă…şi chiar dacă ai nevoie sau nu. E adevărat că în situaţiile de urgenţă este extrem de folositor, dar nu văd ce ar fi urgent în cazul unor copii care stau mereu lângă părinţi…

Dacă aveţi păreri diferite de a mea referitor la acest subiect, le aştept cu plăcere…

Tatotanand terenul de baseball, acolo unde taica-sau il viseaza star. Io ma multumesc si cu pianist. Sau balerin la Hubbard Street Dance  :)

E  EL : bolidul crancen  pe doua picioare.

EL : Pustiul de 11 ani  care a tamponat pe trecerea de pietoni ...o masina.

Expertul tehnic confirma ca :  “ … pietonul Arhip Mihai Aurelian traversează pe trecerea de pietoni din zona Doraly, în fugă şi fără să se asigure, şi pune mâinile pe capota unui autoturism care frânează, rămas neidentificat, după care intră în partea laterală stânga a autoturismului Skoda, condus de Mănescu Claudia Margareta Dana. “

Deci bestia pe doua picioare a mai si premeditat coliziunea...Nu s-a asigurat si traversa in viteza. Nu ne spune expertul cu ce viteza. De asemenea se pare ca pustiul nu avea CASCO. Umbla inarmat cu un bloc de desen si niste acuarele.

Cerem de urgenta : externarea bolidului din spital si inscrierea lui in formula 1.

Expertizarea psihiatrica a expertului.

Pe garcea care conduce ancheta cica il cheama Frumuselu. Feriti-va si de el daca-l vedeti pe aproape. Tampenia in stare agravata naste monstri.

Vesel oras stapanesti bre nea Mazare...

Presupun că toată lumea ştie ce e ăla colesterol.. în orice caz, o să simplific definiţia pentru cei care nu ştiu: este una din substanţele necesare unei bune funcţionări a organismului, fiind utilă în formarea membranelor celulare, a unor hormoni, chiar si a unor vitamine, etc.

Când o persoană are nivelul de colesterol peste limitele normale, este diagnosticată cu hipercolesterolemie.

N-o să mă apuc să vă explic cum am ajuns să scriu despre boala asta.. n-am să menţionez nimic în sensul ăsta.. în schimb o să încerc să întru cât mai mult în detalii, pentru o mai bună înţelegere...

Ne vedem pe partea cealaltă a articolului...

După cum ziceam.. colesterolul.. el poate ajunge în organism în două moduri: fie se formează la nivelul ficatului din grăsimile conţinute de alimente, fie direct din alimentele care conţin colesterol. Deci e normal să avem colesterol în organism, dar în anumite limite. Ce-i mult strică. Şi.. cum ziceam şi mai sus.. dacă e prea mult, e hipercolesterolemie. Uşor uşor, te poţi îndrepta spre ateroscleroză, care drept consecinţă poate avea infarct miocardic sau accidente vasculare cerebrale.

Care-i şmecheria cu boala asta.. ea totodata poate fi dobândită de-a lungul vieţii, sau te poţi naşte cu ea, caz în care e destul de grav, şi boala poartă numele de hipercolesterolemie familiară. Un diagnostic greu de dat, de cele mai multe ori accidental descoperit investigând altă boală. Simptomele pot induce în eroare.. xantome şi colesterol crescut, simptome întâlnite si la xantomatoză. De aceea teste concludente în privinţa acestei boli se efectuează după vârsta de 20 de ani.

Totodată diagnosticul de hipercolesterolemie familiară, nu se poate da fara un test genetic. Să se observe prezenţa genei stricate acolo. Abia apoi se poate confirma, punând la socoteală şi restul simptomelor, această boală.

Am citit cazuri în care acest diagnostic s-a dat în primul an de viaţă unui copil. Fără test genetic, doar în baza unor analize de rutină şi simptome, după cum vă spuneam, prezente şi la alte boli. Mi se pare un pic pripit. Sunt curios câţi părinţi îşi supun copiii analizelor medicale, în primii 3 ani de viaţă, să le verifice nivelul de colesterol. Metabolismul unui copil, cel puţin în primii 3 ani de viaţă, e cel puţin ciudat şi puţin anapoda. Nu prea se poate determina ceva de ordinul ăsta. Poate fi ceva spontan, care dispare într-o luna, poate doua, hai trei. Poate să fie nimic.. nu degeaba e limita aia nescrisa de 20 de ani..

Nu-i un articol prea interesant dar sunt sigur ca mai devreme sau mai tarziu îşi va servi rostul.

E în stare să facă totul pentru prietenii ei, dar aceştia doar se folosesc de ea cînd au nevoie de bani sau de teme.  Nu zice nimic... Crede că va fi bine, că într-o zi au să o vadă aşa cum este, nu doar o sursă de bani sau teme.

E în stare să dea totul doar ca să le fie bine celorlalţi. Însă nimeni nu vede asta, toţi văd în ea doar un copil care nu vorbeşte urît, un copil care niciodată nu a etichetat oamenii după firmele hainelor pe care le poartă. E doar un om care vrea linişte şi să fie fericită.

Vreau să fii bine şi am să fac tot ce îmi stă în putinţă să te ajut cu orice.

.

CAMPANIA GRÂU PENTRU VALEA PLOPULUI - PÂINE PENTRU COPII

La Bucureşti a început o campanie care are ca scop asigurarea grâului necesar pentru pâinea copiilor din taberele de la Valea Screzii şi Valea Plopului pentru un an întreg. Încercăm în acest fel să sprijinim efortul depus de echipa Asociaţiei „Provita pentru Născuţi şi Nenăscuţi”, cu sediul în Velenii de Munte, înfiinţată şi condusă de părintele Nicolae Tănase.

.

Necesarul anual este de cca. 55 tone.

Pretul pentru recolta de anul acesta nu a fost inca stabilit clar, dar se pare ca va fi undeva in jurul a 50-60 bani/kg. Asadar, suma totala necesara ar fi in jurul a 27500 - 33000 lei noi (7200 - 8600 euro).

Dupa achizitionare, graul va fi transportat si depozitat in hambarele de la Valea Calugareasca, unde si acum se coace painea pentru copiii de la Valea Plopului.

Va invitam sa participati la aceasta campanie donand o suma cat de mica in conturile Filialei din Bucuresti a Asociatiei ‘Provita pentru Nascuti si Nenascuti’ (Cod fiscal 18074434), care se va ocupa de achizitionarea si transportul graului:

- Cont IBAN LEI: RO81 RZBR 0000 0600 0722 9024

- Cont IBAN USD: RO86 RZBR 0000 0600 0722 9031

- Cont IBAN EURO: RO70 RZBR 0000 0600 0722 9028

- Cont IBAN GBP: RO04 RZBR 0000 0600 0930 1069

deschise la Raiffeisen Bank - Agentia Victoria Bucuresti, Calea Victoriei nr. 21, corp B,

sector 3, cod 030023.

Cod SWIFT (necesar doar pentru plati externe): RZBR ROBU

Donatia se poate face prin depunere de numerar la orice oficiu al oricarei banci din Romania, prin ordin de plata sau prin mandat postal.

Mentionati pe formularul de depunere cuvantul “GRÂU”.

Prima etapa a campaniei se incheie joi, 10 iulie 2008, cand urmeaza sa achizitionam prima transa de grau si sa o transportam la Valea Calugareasca.

Daca puteti ajuta in orice alt fel (sponsorizari cu grau sau faina, intermedierea unor relatii cu persoane care pot sprijini campania etc.) va rugam sa ne contactati.

Va vom tine la curent cu campania pe site-ul nostru www.provitabucuresti.ro

Cu multumiri, Echipa Filialei Bucuresti a Asociatiei Provita.

Am preluat de la: AICI

Interesant faptul ca unele persoane ma sfatuie "sa fac copii" acum, cit sunt tinara( de parca peste vreo doi ani as imbatrini) in schimb altii imi zic ca trebuie sa ma realizez pe plan profesional si apoi "viata personala". Poate ca suna ridicol, insa nu prea ma incinta ideea cu "viata in 2" sau "conceperea unui copil", nu prea am vazut "cupluri ideale", care intr-adevar sa arate fericite... Sau altii, de fapt se refera la femei, mai bine zis unele femei recurg la diferite chestii pentru a-si salva casnicia, cum ar fi un copil. Fiind la o discutie cu fostu' meu prieten, zimbind el imi zice:" Eu am fost un copil dorit", la care eu ii raspund: Da, se observa... (eu zimbind ironic), si adaug:"Oare se numeste asta viata fericita daca 2 ani te intilnesti cu persoana iubita si peste un an jumate' divortezi? ( asta fiind "povestea" parintilor lui)... (l-am pus pe ginduri)...

Poate ca n-am dreptate si/sau sunt prea pesimista, pur si simplu sunt mai multe "chestii" care ma "conduc" la astfel de ginduri...

Campii verzi, paduri, copaci..cerul intunecat, ploua? Nu inca.. pamantul e luminat de soare, desi cerul e negru..

Copilarie.. te-am pierdut fara sa imi dau seama!! Intoarce-te la mine, te rog... copiii alearga pe campul verde.. rad, se cearta, se arunca in iarba, se uita la cer.. gusta natura.. copilarie.. unde esti?

Sunt un copil pierdut intr-o lume a adultilor.. voi nu intelegeti sufetul meu.. eu vreau dragoste, natura.. verde.. zambet de copii..

Am vrut sa devin adult prea curand, de cand eram copil tot ma chinui sa fiu adult.. si acum... as vrea sa fiu copil.. toata lumea ma trateaza ca pe un adult... eu nu mai gasesc nici o placere in lumea adultilor... unde este copilaria mea?

Natura, superba creatie.. tu imi readai copilaria... Sunt copil.. in sfarsit..

Copil, dragoste, natura... fiori dragi ce ma cuprind.

Verde

(poza lipseste.. din pacate)

Laurenţiu are 4 ani şi jumătate. Este din Târgovişte. Şi este... surd. Aşa s-a născut.

Un nenea doctor mi-a spus că am hipoacuzie neurosenzorială bilaterală profundă, dar nu ştiu cum să spun aşa greu... Adică sunt surd.

Copiii ne se joacă cu mine, fug de mine, spun că sunt ciudat...

Laurenţiu merge acum la logoped.

Un medic a spus că Laurenţiu poate auzi cu ajutorul unui implant Cohlear.

Din păcate părinţii sunt săraci. Doar tatăl lucrează.

Copilul are grad de handicap dar statul a uitat să-i dea şi bani.

Laurenţiu ne roagă să îl ajutăm. A spus că îi roagă pe oamenii buni să îl ajute.

Îi trebuiesc 22.000 de euro.

CNAS acoperă doar costurile intervenţiei chirurgicale, nu şi costul aparatului.

Dacă puteţi ajuta, măcar cu 10 RON. Sau dacă puteţi spune şi altora:

Raiffeisen Bank, Sucursala Targoviste

RO 98 RZBR 00000 6000 9102758

Titular Iatagan Laurentiu

Telefon 0726.782.373 si 0724.413.139

Andreea Sminchy de la JN a scris – AICI – şi are dosarul copilului.

.

Am primit pe e-mail de la Laura :

10 lei

Te-ai gandit daca stii exact ce suma de bani ai in portofel? Daca nu stii inseamna ca te poti lipsi macar de o parte din ea si cu aceasta poti salva o viata. Viata micutului Silviu care la cele trei luni ale lui asteapta de la noi o mana de ajutor. Citeste aici:

http://silviug.wordpress.com

http://mariela71.wordpress.com/2008/07/15/si-ingerii-au-nevoie-de-ajutor

si nu ramane indiferent!

Va multumesc mult!

Laura

PS: Cei ce au participat luna trecuta la mini campania de strangere de fonduri au intins o mana de ajutor pentru Daria

http://mariela71.wordpress.com/2008/07/10/daria

si Alesia

http://mariela71.wordpress.com/2008/06/25/76

Va multumesc din suflet si nu uitati ca trec pe la voi si luna aceasta.

.

Silviu este mic-mic. S-a născut pe 21 aprilie 2008.

... Mama lui a sesizat la nastere ca este cianotic, dar i s-a spus ca este din cauza circularei de cordon, iar ea a acceptat raspunsul medicilor, s-a gandit ca ei stiu mai bine situatia. Totul a fost bine si nimic nu a dat de banuit parintilor ca ar avea vreo problema, pana la doua luni, cand a mers la doctor pentru vaccin. Mama lui Silviu a intrebat medicul de ce uneori cand plange, se invineteste sub pleoapa inferioara si in jurul guritei, iar ei au trimis-o la Bucuresti, la spitalul “Grigore Alexandrescu” pentru investigatii. La Bucuresti, diagnosticul a fost ca o artera (pulmonara) este obturata si necesita operatie. Silviu a fost externat, iar mamei lui i s-a promis ca vor suna ei la Cluj pentru a face o programare (pentru operatie). A patra zi de cand a fost externat, intr-o dupa amiaza, s-a trezit tipand si parea a se sufoca, asa ca din nou a ajuns (de urgenta) la Gr. Alexandrescu in Bucuresti. Doctorii deja incepusera sa spuna ca puiul mic nu mai are nici o sansa, ca situatia lui este foarte grava. Toata lumea voia sa scape de responsabilitate. Initial, cand a ajuns de urgenta la spital, au spus ca in doua zile il trimit la Cluj, au trecut cele doua zile si spuneau ca este inchisa clinica de la Cluj, nu mai e nici un doctor acolo, sunt in concediu… Silviu era condamnat la asteptare. Apoi au plecat la Târgu Mureş.

La Targu Mures i s-a pus urmatorul diagonostic: canal atrioventricular comun; agenezie de trunchi pulmonar si ram pulmonar stang; colaterale aorto-bronsice.

... Vineri (11.07) am avut o discutie cu un medic de la Tg Mures. Raspunsul a fost ca nu se poate face nimic, nu din cauza tehnica (a aparaturii) sau a cunostintelor medicale, daca ar intra Silviu in operatie ar muri, asa ca medicul nu da indicatie de operatie...

Am inceput sa ne interesam de o eventuala interventie chirurgicala in strainatate, am cautat o clinica, si in felul acesta l-am gasit in Germania pe dl dr Eugen Sandica, un medic roman care este un om deosebit, s-a uitat pe tot ce i-am trimis si raspunsul a fost “sunt de acord ca in cazul in care veniti cu copilul aici sa facem o evaluare adecvata deoarece exista sansa de a beneficia de o interventie chirurgicala”.

Este samburele nostru de speranta, este tot ce ne-a mai ramas, stim si suntem constienti de starea grava de sanatate a lui Silviu. Avem nevoie si de ajutorul vostru pentru a-i da aceasta sansa lui Silviu, de trei saptamani se lupta si sta pe o linie de plutire, este cel mai puternic bebelus din lume. Va rog, putinul pe care il dati voi, pentru el inseamna enorm! Multumim din suflet!

Persoana de contact: Nicoleta Serban (matusa lui Silviu), telefon +4 0722.644.742

Familia are nevoie de 34.500 de euro.

Costurile spitalizarii includ investigatiile, interventia chirurgicala, ingrijirea postoperatorie şi estimate la 22.500 euro, suma ce trebuie depusa in contul spitalului la internare.
Transportul se ridica si el la suma de aprox 12.000 euro, transportul facandu-se cu serviciul de la Air Ambulance.

BCR Sucursala Bagdasar

RON: RO 73 RNCB 0318040074790001

EUR: RO 48 RNCB 0521040074790001

USD: RO 21 RNCB 0521040074790002

Titular: Serban Nicoleta.

Bebe Silviu are blog – AICI. Actele medicale sunt AICI.

Am primit de la Gabi şi Laura.

Cazul este şi AICI.

.

Degeţica (AICI), adică Alexia (AICI).

.

Alexia are acum picioarele moi, fără vlagă. În urmă cu aproape un an, fetiţa de numai 2 ani a fost diagnosticată cu Neuroblastom toracic, stadiul 4.

Deşi firavă, Alexia a rezistat operaţiilor la care a fost supusă şi nenumăratelor cure cu citostatice.

Părul i-a căzut, corpul i s-a moleşit.

Transplantul de măduvă osoasă din străinătate i-ar putea reda însă bucuria şi sănătatea.

Alexia are ochii mari şi negri. De aproape un an, privirea ei a fost înecată în lacrimi.

O doare cînd i se fac injecţii, a durut-o cînd săptămîni de-a rîndul a făcut citostatice, o doare cînd i se fac puncţii sau cînd nu se poate juca cu copiii, vreme bună fiind nevoită să stea prin spitale.

Vestea-Şoc. Fetiţa nu a împlinit nici măcar 2 ani. Avea aproape 11 luni cînd a încercat să se ridice în picioare, aşa cum se întîmpla de-ndată ce zorii zilei îşi făceau apariţia la fereastra ei.

În acea zi de vineri, micuţa vioaie şi plină de viaţă nu a mai reuşit.

A întins mîinile către mama sa, neputincioasă, şi lacrimile au început să i se rostogolească pe obrajii trandafirii. "Am crezut că poate e obosită, că îi dau dinţii, că poate e lipsă de calciu. Nu ştiam ce să facem. Dintr-o dată, fetiţa noastră nu se mai putea ţine pe picioare", povesteşte mama Alexiei şi vocea ei inutil încearcă să-şi stăpînească tremuratul.

Doar două zile au trecut şi Alexia s-a văzut imobilizată la pat. Controlul pe care l-au făcut la spitalul din Galaţi, oraşul unde familia Mihai locuieşte, le-a arătat părinţilor că genunchii fetiţei nu mai aveau nici un reflex. "Picioarele ei nu mai reacţionau la comenzile doctoriţei. Atunci medicul ne-a spus: «Există două variante: fie e răceală, fie secţiune la măduva spinării. Trebuie mers urgent la Bucureşti pentru analize amănunţite»", îşi aminteşte mama fetiţei, Nela Mihai. De-atunci, părinţii Alexiei au luat calea spitalelor, a analizelor multe şi complicate. RMN-ul pe care Alexia l-a făcut a arătat clar că fata avea o tumoră la nivelul cutiei toracice. "Am simţit cum cade cerul pe noi. Din acel moment nimic nu a mai fost la fel. A început lunga şi cumplita luptă pentru salvarea Alexiei. Au urmat zile de coşmar. Nu puteam crede, nu puteam înţelege cu mintea noastră cum o astfel de boală poate să apară la un copil atît de mic, la scumpa noastră Alexia", se întreabă şi acum mama.

CREDINŢĂ. Operaţia efectuată la Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar din Capitală a scos la iveală o tumoră de 7 cm, fixată chiar pe canalul medular. "Era foarte mare tumora, iar medicii au reuşit să scoată numai ce era pe coloană. Cu toate acestea, deşi medicii erau sceptici, Alexia, după 3, 4 zile, a început să poată mişca picioarele", povesteşte mama. Restul de tumoră trebuia eliminat cu ajutorul citostaticelor. Astfel că, pe la sfîrşitul lunii septembrie, micuţa a început curele de citostatice la Institutul de Oncologie din Cluj, menite a-i micşora tumora. Părul copilei a început să cadă, sistemul imunitar s-a şubrezit, însă, aşa cum spune mama, "Alexia a ales să lupte şi după fiecare cură cu citostaice, a ieşit învingătoare. Cîteodată era de-ajuns să o privim şi ea ne zîmbea. Tot timpul. Asta ne-a dat mult curaj". Greul însă nu trecuse. După şase cure de citostatice, fetiţa avea să fie supusă iar unei intervenţii chirurgicale la Spitalul Clinic de Chirurgie Cardiovasculară din Cluj. Acum, fetiţa este la a şaptea cură de citostatice postoperatorie, cure care se fac la interval de o săptămînă. "Nu ne-am pierdut încrederea. Ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute ca Alexia să se facă bine."

RUGĂ. Dacă în România medicii nu prea îi dau şanse de reuşită Alexiei, în Franţa, transplantul medular ar rezolva boala de care suferă copila. Din păcate însă, şansa Alexiei de a se face bine costă enorm pentru un cadru didactic şi un asistent medical, ale căror salarii de-abia le ajung să se descurce cu mîncarea, medicamentele şi drumurile la Cluj, la spital. 150.000 de euro, aceasta este suma de care Alexia are nevoie. "Speranţa noastră este în oameni şi în Dumnezeu. El ne-a arătat multe minuni. Ştim că poate să facă un miracol şi în cazul fetiţei noastre. Prin bunăvoinţa oamenilor, putem să o salvăm pe Alexia. Ajutaţi-ne!"

Salvează o viaţă!

Pentru cei care vor să contribuie la strîngerea sumei de 150.000 de euro, la BCR – sucursala Galaţi, pe numele mamei fetiţei, Nela Mihai, s-au deschis următoarele conturi:

– în lei: RO18 RNCB 0144 0175 0719 0001

– în euro: RO10 RNCB 0141 0175 0719 0004  Cod SWIFT: RNCBROBUGL0

– în USD: RO80 RNCB 0141 0175 0719 0005 Cod SWIFT: RNCRROBUGL0.

Pentru mai multe informaţii, familia Alexiei poate fi contactată la numărul de telefon: 0726.682.542.

Pagina de Suflete. Jurnalul Naţional. Carmen Preotesoiu – Măduva salvatoare - AICI

*

Elena (prietena de Oradea :D ) îmi spune:

Am primit de la Romtelecom: contract, anexe pentru teledon. N.B. Pentru teledon.

E un contract cu clauze speciale, luni vorbesc cu mama Alexiei. Nela trebuie sa trimita inca niste informatii foarte clare.

Sper sa reusim!

.

VĂ MULŢUMESC!

Andreea, Elena, Carmen

Elena, Carmen, Andreea

Carmen, Andreea, Elena

.

Deva şi Hunedoara s-au mobilizat pentru Raluca Topor. Întregul Iaşi s-a mobilizat pentru Daria Sîrbu. Galaţiul ce face pentru Alexia?

Andreea, ce facem?

.

Iniţial am vrut să scriu câte ceva despre răutatea unor oameni. Pentru că am văzut câteva comentarii răutăcioase, inumane chiar, pe un blog. Le-a văzut şi Flori, mama Dariei. Atunci am renunţat. Iniţial m-am gândit că toate acestea pornesc din neînţelegere. Dar au continuat. Şi am înţeles că pleacă din răutate. Doamne, cât de rău pot face unui om cuvintele urâte...

În plus, astăzi este 15 iulie şi este ziua Dariei.

Împlineşte un anişor şi sper din tot sufletul să ajungă la o sută.

LA MULŢI ANI, DARIA!

Am ales să vorbesc despre oamenii buni. Oameni care dacă nu au bani spun măcar o rugăciune sau o vorbă bună. Aşa cred că este normal. Pentru că Flori, mama Dariei spune aşa:

„Multumim celor care se roaga pentru sanatatea Dariei si a noastra. Multe persoane ne-au spus ca nu ne pot ajuta material ci doar prin rugaciune. ESTE NEPRETUIT acest ajutor”.

.

Sfinx – Sibilla spune aşa:

Am gasit in Crestin Ortodox:

Doamne, eu Te rog frumos,

Ca esti Iubitor si Bun,

Sa fiu, Doamne, sanatos

Si sa merg pe al Tau drum!

Ma fereste, Bun Parinte,

Si de rele, si de boala,

Ajuta-mi sa fiu cuminte

Si acasa, si la scoala!

Sa ma straduiesc mereu,

Sa ma port cum se cuvine

Si s-aduc in jurul meu

Bucurie, nu suspine!

Doamne, Doamne, Bun Parinte,

Eu acum Iti multumesc

Si Te rog mereu fierbinte

Sa ma ierti cand mai gresesc!

Si atat Te mai rog eu:

Pe parinti, surori si frati

Sa-i ajuti, Doamne, mereu

Si sa fim apropiati!

Amin!

O voi rosti pentru Daria si pentru toti copilasii, la fel sa facem toti, o mica rugaciune din suflet pentru acesti copii ! Doamne fii cu ei !!! Sibilla

.

Ioana la Andreea pe blog: Buna! Sunt Ioana. Vreau numarul de telefon al unuia din parintii Dariei! Noi am ajuns cu bine acasa dar ne adaptam greu datorita caldurii... Incercam sa vedem cum putem sa facem racoare macar in casa... Va sarut cu drag si sper sa va pot ajuta si eu!

Ioana la mine pe blog: Buna ziua draga mea! Sunt Ioana am intrat mereu dar nu prea stiu ce sa-ti scriu, aproape ca mi-e frica sa spun cu voce tare cit sunt de fericita si cit suntem de bine! Mi-e teama sa nu manii pe Dumnezeu cu atata incantare! Noi suntem acasa! E tare bine ACASA... inconjurati de prieteni si de cele cu care suntem obisnuiti. Stii spuneam la un moment dat ca imi vreau viata aia simpla si lipsita de spectaculozitate inapoi.. se pare ca am primit-o! Dar acum are culoare... culoarea zimbetului fiicei mele. E minunat! Sper sa nu mai fie/sa nu mai fim nevoiti sa trecem niciodata prin asa ceva. Am cunoscut la Hannover oameni minunati... de-ai lor dar si de-ai nostrii.Ne-am imprietenit cu alte familii de romani si numai, pe care drumul sau suferinta i-a adus acolo. Am cunoscut o femeie minunata romanca stabilita de 28 de ani acolo care a venit la clinica pentru Irina dar i-a luat sub aripa ei si pe ceilalti romani. Noi am plecat, ea a ramas sa-i ocroteasca asa cum poate pe altii. Dupa aceasta experienta am inteles ca nu e rusine sa ceri sa dai si sa primesti ajutor! E ceea ce ne sta in putinta fiecaruia! Va sarut!

.

Laura spune: Sunt tare fericita. Campania mea de a stange fonduri de la prieteni in fiecare luna merge din ce in ce mai bine. Nu sunt sume mari dar sunt din ce in ce mai multe persoane. Sper ca aceata sa fie doar inceputul. Doamne ajuta!

.

Flori, mama Dariei:

http://www.dariasarbu.net/site/index.php?option=com_content&view=article&id=3&Itemid=4

.

09.07.2008. Abia acum am gasit cateva momente sa va scriu. Scuze pentru intarziere!

De la inceputul saptamanii suntem in Bucuresti pentru a mi se face testele de compatibilitate cu Daria. Ca sa va faceti o imagine despre viteza cu care se fac testele aici va pot spune doar ca azi dimineata am ajuns la spital la ora 8.30 si am plecat din spital in jurul orei 15 nemancata. In tot acest timp mi s-au facut trei analize (test ginecologic, endoscopie abdominala si control endocrinologic). Analizele propiu-zise au durat cumulat cam 20-30 minute. In restul timpului am asteptat la usi sa-mi vina randul (in conditiile in care donatorii transplant au prioritate). Doctorii s-au purtat frumos cu mine. Nu este vina lor pentru cozile de la usa. Sunt prea putini pentru  numarul mare de bolnavi. Doamna doctor endocrinolog mi-a spus ca ea este singura la 2 spitale... In tot acest timp Florin a stat cu copiii in masina, in parcarea spitalului Fundeni. Au si dormit in masina… bineinteles, pe rand… Suntem cam debusolati pentru ca sunt de facut intre 20-30 de analize care ar dura ceva timp...iar daca ajungem in Belgia cu ajutorul lui Dumnezeu si al dumneavoastra, toate aceste analize imi vor fi facute din nou. In aceste conditii maine, cel mai tarziu vineri  vom fi in Iasi. Daria este acelasi copil vesel si poznas. Ea, deocamdata, nu este afectata in mod vizibil de colesterolul imens. Doamne ajuta sa nu ajungem sa asteptam prea mult timp pana sa o operam. Astazi la ora 16.30 am dat un interviu la Antena 1. Au spus ca-l difuzeaza la Observator. Nu stim daca a fost difuzat pentru ca nu am avut timp sa ne uitam. Maine (joi ) incepand cu ora 17.30 povestea noastra va fi difuzata la  emisiunea PoveStiri adevarate pe Acasa TV. Intre timp am facut un reportaj cu cei de la Tele M (v-as fi recunoscatoare daca mi-ati trimite si mie o copie a reportajului sa-l putem pune pe site), au fost publicate articole cu noi  in Ziarul de Iasi de luni, in Flacara Iasului  si vor mai aparea articole si in alte publicatii saptamana viitoare. Vreau sa multumesc pe aceasta cale celor de la Flacara Iasului care, pe langa articolul scris, se intereseaza de tot felul de dosare pentru a face rost de bani, fac drumuri pentru noi.

As vrea sa mai fac o corectie: am citit pe un blog ca Daria are nevoie de transplant de ficat si de transplant de inima. Nu este corect. Acum Daria are nevoie doar de transplant de ficat. Daca noi nu am face nimic acum si am ignora aceasta boala ea va ajunge sa faca atat transplant de ficat cat si de inima (deoarece colesterolul se depune pe vase si….. Doamne fereste).

Pentru transplantul de ficat avem nevoie de 85000 de Euro la care se adauga cheltuieli de transport si de cazare pentru 4-5 luni.

Pentru cei care ne-au spus de formularul E112. Stim de el!

Numai ca in acest formular se precizeaza ca se finanteaza operatiile care nu se fac la noi in tara sau se fac cu intarziere si.transplant se face in Romania de catre prof. dr. Irinel Popescu. A fost alegerea nosatra sa facem operatia in Belgia tinand cont de discutiile pe care le-am avut ca parintii unor copilasi transplantati in Belgia, cu parintii unor copii care asteapta de cativa ani sa fie transplantati in Romania, deoarece in Romania rata medie a mortalitatii in urma transplantului este mai mare decat oriunde in Europa  si lista ar putea continua…. (cred ca fiecare parinte vrea pt copilasul sau ce este mai bun).

La sfrasitul zilei de astazi situatia  conturilor noastre  era urmatoare:

cont BRD lei      54.955 Ron (549.550.000 lei vechi)

cont BRD Euro   1485 Euro

cont paypall  353 Euro si 1060 USD

cash 2200 Euro si aproape 100 milioane lei vechi

Total lei:       640 milioane lei vechi

Total Euro:       3938 Euro

Total USD:     1  060 USD

Suntem profund impresionati de studentii nostri care sunt alaturi de noi, care ne sprijina material, care se gandesc cum sa facem rost de bani, care ne fac cazul cunoscut prin parcuri, care incearca sa ne faca relatii  si programari la institutiile de stat. Va multumim din suflet!

De asemenea, multumim celor care se roaga pentru sanatatea Dariei si a noastra. Multe persoane ne-au spus ca nu ne pot ajuta material ci doar prin rugaciune…………ESTE NEPRETUIT acest ajutor.

Multumesc peroanelor de la VR. Sunteti minunati! Incercam sa tinem cont de toate sfaturile.

As vrea sa mai multumesc celor care nu ne cunosc dar sunt alaturi de noi, prietenilor (si nu sunt putini),   colegilor nostri ,  verisorilor nostri, nasilor de botez al Dariei (medici) si a lui Traian, intregii „cumatrii” din parc.

Imediat ce vom ajunge in Iasi si vom avea extrasul de cont cu numele celor care au donat bani il vom publica pe site asa cum ni s-a sugerat. Va multumim!!!!!!!!!

Ni s-au mai cerut contracte de sponsorizare. Cum ajungem in Iasi cum va scriem!!!!!

.

10.07.2008. De dimineata Daria a vomat si a avut temperatura. Ne-am hotarat sa nu mai mergem la spital pentru analize. Ar fi fost prea mult pentru ea si pentru noi. Suntem epuizati atat fizic cat si psihic. Florin a umblat azi prin Bucuresti sa incheie contracte de mecenat. Sa speram ca ne vor intra si bani.... S-au mobilizat si colegii nostri de facultate, carora le multumim pentru ca sunt alaturi de noi. Maine cel tarziu vom avea si varianta in limba engleza a site-ului Dariei. Au aparut foarte multe articole in presa, pe net si la tv despre Daria. Rog presa sa ni le trimita si noua ca sa putem sa facem un meniu in site in care sa atasam articolele despre Daria. Multumim Tele M, Antena 1, Acasa Tv pentru ca ne faceti cunoscut cazul. Multumim domnului Vasile Radu, care la varsta de 93 de ani, din pensia domniei sale, a donat suma de 1000 Ron pentru Daria. Astazi au intrat mai putini bani in cont, dar nu disperam. Sunt convinsa ca va fi bine!

La sfrasitul zilei de astazi situatia conturilor noastre era urmatoarea:

Total lei: 686 milioane lei vechi

Total Euro: 5638 Euro

Total USD: 1 160 USD

.

11.07.2008 (ziua sperantei). Noaptea trecuta a fost difuzat pe Pro TV International un reportaj in care a fost prezentat cazul Dariei. Am primit nenumarate apeluri de la romani plecati in strainatate, oameni care au fost impresionati de Daria, oameni care se roaga pentru Daria, oameni care s-au oferit sa ne ajute din putinul lor. Suntem impresionati si le multumim din suflet. Am vorbit cu doamna doctor Nastasel Florentina (din Franta), care, cu o voce linistitoare, ne-a mai dat unele explicatii referitoare la aceasta boala, ne-a raspuns la absolut toate intrebarile si ne-a dat speranta. Doamna doctor sunteti minunata!!! Tot in noaptea aceasta am vorbit cu o distinsa doamna care ne ajuta, ne sustine si se roaga fff mult pentru noi. Este vorba de doamna Ramayana pe care o iubim. Astfel a inceput ziua de 11 iulie... Florin s-a intalnit cu domnul Gigi Paraschiv, un domn pe care nu l-am vazut niciodata. Acesta i-a spus ca a fost impresionat de Daria si i-a dat suma de 10.000 EURO. Da, vedeti bine... am ramas fara cuvinte. Intre timp, am primit o notificare, pe email, ca suma de 150 milioane lei vechi (conform unui contract de mecenat incheiat cu o zi in urma) a intrat in contul nostru de la firma DIMITRIADIS ROM. Cred ca va intrebati cum a continuat aceasta zi. Am primit cateva email-uri de la oameni minunati, stabiliti in Belgia, care s-au oferit sa ne găzduiască in mod gratuit. Le multumim din suflet si abia asteptam sa-i cunoastem. Noi ar trebui sa stam insa undeva linga clinica Saint Luc. Este vorba de 4-5 luni si, in nici un caz, nu am indrazni sa va deranjam. In aceste conditii, va rugam sa va interesati daca putem inchiria ceva... Apoi, am citit emailuri prin care cativa oameni minunati ne-au oferit cazare in Bucuresti. Le multumim frumos! De asemenea, as vrea sa le multumesc Narcisei si lui Vasile care au grija de baietelul nostru, Traian. In aceasta zi a inceput sa prinda contur site-ul Dariei in limbile engleza si spaniola

http://www.dariasarbu.net/siten

http://www.dariasarbu.net/sitsp

Multumim presei, posturilor tv si sutelor de blog-uri care se implica si sunt alaturi de noi.

PRECIZARE: m-am tot gandit cum sa arate meniul Contributii astfel incat sa nu supar pe nimeni si cred ca cel mai bine este sa atasam extrasele de cont. In aceste conditii, cei care vor sa apara in extras ca si anonimi sunt rugati sa ne scrie, iar noi le vom inlocui numele in extras cu „anonim”..

La sfarsitul zilei de astazi (dupa o saptamana de campanie umanitara) situatia conturilor noastre era urmatoarea:

Total lei: 990 milioane lei vechi

Total Euro: 15.939 Euro

Total USD: 1 160 USD

(Aceste valori sunt obtinute prin adunarea sumelor din conturile BRD, cash-ului si sumelor din contul paypal)

Va multumim ca sunteti alaturi de noi, ca ne dati curaj sa trecem cu fruntea sus peste aceasta grea incercare!

Cu Dumnezeu inainte, alaturi de dumneavoastra, Daria va reusi sa se faca bine!

.

12.07.2008. Am fost intrebata, in mod indirect, cine este in spatele acestei ”campanii de marketing“. Sunt  in masura sa va raspund ca, in spatele acestei campanii umanitare, se afla doar foarte, foarte multa iubire si incredere in Dumnezeu si in semenii nostrii. Atat de multa energie pozitiva este trimisa incat nimeni si nimic rau nu se mai poate intampla. Simt ca suntem pe drumul cel drept…..Din momentul in care am “strigat” ca am nevoie de ajutor si am inceput sa ma rog pentru asta, ne “ies” in cale oamenii care pot sa ne ajute (“omul potrivit la  locul potrivit”). Atat de puternice sunt rugaciunile pentru Daria incat si noi, si toti prietenii nostrii, am ramas uimiti de amploarea pe care a luat-o aceasta campanie. Daria este bine, este vesela si linistita. Cat despre noi, ne-am mai linistit sufleteste, nu ne mai intrebam “de ce”. Am reusit sa si mancam (uitasem cum este sa stai la masa in familie). Am fost in vizita la niste oameni minunati care ne-au facut sa mai uitam de griji. In restul timpului, primim si raspundem la mesaje din partea oamenilor cu suflet mare care ne ofera ajutorul si toata dragostea lor. Pentru ca suntem mari iubitori de animale  vom merge la Zoo. In ceea ce priveste realtia noastra cu media, se pare ca am ramas depasiti. Aflam despre articole de la prieteni. Va rugam sa ne trimiteti si noua reportajele pe email ca sa putem sa imbunatatim site-ul Dariei. Pentru ca este week-end si bancile sunt inchise, situatia conturilor noastre a ramas aceiasi ca si in ziua precedenta.

Va multumim si va iubim!

.

Filmul de la Antena 1 despre Daria :

http://www.antena1.ro/index.php?page=news&subcat=1&id=25672&currentPage=1

Filmul de la Acasă TV despre Daria:

http://www.acasatv.ro/noutati-acasa/emisiuni/la-povestiri-adevarate-o-fetita-de-11-luni-are-colesterolul-de.html

Au mai scris despre Daria:

http://mariela71.wordpress.com/2008/07/10/daria

http://daniela-n.blogspot.com/2008/07/viata-unei-fetite-de-11-luni-depinde-de.html

http://www.rgnpress.ro/Social/Daria-Sirbu-o-noua-incercare-pentru-generozitatea-romanilor.html

http://www.catedrala.be

.

Conturi deschise la BRD Iaşi (cod SWIFT: BRDEROBU):

- RO96BRDE240SV01597572400 pentru RON

- RO88BRDE240SV01597732400 pentru EUR

- RO46BRDE240SV24567202400 pentru USD

Titular cont: SÎRBU CONSTANTIN FLORIN (CNP 1760625370031)

Conturi deschise la ING Iaşi (cod SWIFT: INGBROBU):

- RO61INGB0000999901019186 pentru RON

- RO28INGB0000999901019198 pentru EUR

Titular cont: SÎRBU CONSTANTIN FLORIN (CNP 1760625370031)

Cont paypal:

florinsarbu@yahoo.comAceastă adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

.

http://www.dariasarbu.net/site

.

Andreea, cum spuneam... sau spuneai...

.

Daria a primit cadou de la Gabi :D

Gabi, corect, am uitat de cadou:

Din pacate lipsa de preocupare pentru informatie atat a populatiei cat si a autoritatilor medicale a dus la situatii care mai de care mai particulare, unele hilare, altele de-a dreptul dramatice. Anecdotal pot sa spun ca o femeie cand a fost intrebata ce tip de Rh are, pozitiv sau negativ, a dat dovada gradului de informare a unei bune parti a populatiei si a raspuns nonsalant: "Nu stiu. Cel bun". De aceea sper ca prin articolul ce urmeaza sa arunc un graunte de lumina in acest capitol major si totodata frumos al patologiei sarcinii

Ce este Rh-ul? Toata lumea stie, la ora actuala, ce sunt grupele sanguine si care este rolul lor in procedurile de transfuzie. Cu siguranta orcine stie ca exista 4 grupe de sange: A, B, AB si O. Ce inseamna asta? Pe oricare dintre hematiile unei persoane exista niste lanturi proteice care proiemina in exterior, un fel de antene, similar celor TV pe care le vedem zi cu zi pe terasele blocurilor. Antenele acestea poarta numele de antigene. Simplist vorbind, hematiile unei persoane pot avea pe suprafata lor numai antigene de tipul A (individul avand astfel grupa sanguina A), numai B (grupa B), dar le poate avea simultan si pe amandoua (grupa AB) sau poate fi lipsita de prezenta ambelor (grupa O)

Nu multa lume stie insa ca pe langa aceste antigene "canonice" mai exista alte peste 50 de tipuri de antigene eritrocitare, deci implicit peste 50 de grupe sanguine, dintre care cea mai mare notorietate o detin antigenele Rh. Denumirea de Rh vine de la numele unei specii de maimute (maccacus rhesus) folosite in cadrul unor experimente tinute in anii 40 care au dus la descoperirea acestui factor. Interesant este faptul ca aceasta descoperire a fost facuta de acelasi Karl Landsteiner, care a descoperit si existenta grupelor ABO cu aproape 40 de ani inainte! Exista mai multi membrii ai acestei familii de antigene Rh, dintre care cel mai "recalcitrant" este tipul D. Daca hematiile unei persoane prezinta pe suprafata lor antigene tip D (luam acest exemplu) atunci ea va avea Rh pozitiv, lucru valabil la 85% din populatia lumii. Restul de 15% nu au aceste antigene prezente, fiind Rh negative

La ora actuala nomenclatura grupei sanguine a unei persoane trebuie sa contina obligatoriu tipul de antigen ABO si prezenta sau absenta facorului Rh, de exemplu "grupa AB - Rh negativ"

Nu trebuie sa fii neaparat un laureat al unui important premiu international pentru medicina pentru a sti ca transfuzia unei cantitati de sange de la o persoana la alta trebuie facuta numai in conditiile potrivirii grupei sanguine a persoanei transfuzate cu cea a donatorului. Potrivirea acestor grupe poarta numele de compatibilitate, iar, logic, nepotrivirea este denumita incompatibilitate. Deci pentru ca o transfuzie intre doua persoane sa fie reusita trebuie ca macar cele mai importante dintre zecile de antigene existente simultan pe suprafata unei hematii sa fie similare. Daca aceasta similaritate nu apare, se produce hemoliza

Ce este hemoliza? Sub presiunea factorilor evolutionari, organismele au trebuit sa-si dezvolte sisteme eficiente de aparare care sa le ofere protectie impotriva atacurilor agentilor patogeni din mediu. Acestea sunt grupate sub denumirea de sistem imunitar, care, la modul profan vorbind, reprezinta "armata" oricarui organism. "Soldatii" acestei armate sunt celule speciale (leucocite) care au anumite atributiuni in strategia de aparare a organismului respectiv (fiind si ele impartite in familii: limfocite, neutrofile, eozinofile, macrofage, etc.)

Ele au rolul de a patrula si de a identifica si ulterior distruge orice intrus care nu prezinta o "parola" sau un "insemn" pe care acesti soldati sa il recunoasca a fi "self", adica propriu organismului respectiv. Pe fiecare dintre celule din componenta oricarui organism se afla acelasi tip de antigene (antene), care sunt recunoscute de catre limfocite ca fiind self, deci inofensive. Daca antigenele de pe suprafata unei celule nu corespund celor recunoscute de catre leucocitele gazdei, celula va fi distrusa (acest fenomen sta la baza rejectiei organelor transplantate). Acelasi fenomen are loc si in cazul unei transfuzii cu hematii care au pe suprafata lor antigene incompatibile, astfel ca sistemul imunitar al organismului gazda va distruge hematiile donatorului. Acest proces specific poarta numele de hemoliza

Ce este incompatibilitatea Rh? Stricto senso, incompatibilitatea de Rh apare in cazul unei transfuzii sanguine de la o persoana Rh pozitiva la una Rh negativa. In aceste circumstante anticorpii organismului transfuzat va distruge hematiile donorului, care au la suprafata lor antigene Rh. In practica sintagma aceasta este folosita pentru a descrie o situatie potential patologica in care o mama Rh negativa este insarcinata, fatul avand Rh pozitiv. De ce incompatibilitatea feto-materna este potential si nu franc patologica? Pentru ca, anatomic vorbind, circulatia sanguina fetala este strict separata de circulatia materna, astfel incat in mod normal hematiile fetale nu se intalnesc niciodata cu sangele matern. Dar in anumite circumstante patologice sau provocate (dezlipire de placenta, curetaje uterine, sarcina extrauterina, avorturi spontane, placenta adanc inserata (acreta), proceduri invazive precum amniocenteza, biopsia de vili chorionici, etc.) aceasta separare este alterata, astfel incat sangele fetal, purtator de antigene Rh, se amesteca cu sangele matern. Cele doua tipuri de sange fiind incompatibile, sistemul imunitar al mamei va reactiona, nerecunoscand hematiile Rh pozitive ale fatului fiind self, astfel ca va fabrica anticorpi anti-Rh, distrugand hematiile incriminate. Din fericire, la primul conflict, anticorpii formati sunt de tip IgM, care sunt molecule voluminoase ce nu pot traversa placenta, astfel incat nu pot afecta fatul. Aceasta este ocazia in care organismul matern devine sensibilizat la antigenele Rh, cu o exceptie. Exceptia apare atunci cand mama are grup O iar sangele fetal poarta oricare dintre antigenele de grup ABO (deci A, B sau AB), astfel incat hematiile fetale sunt distruse de anticorpii materni anti-ABO (care sunt deja prezenti in circulatie) inainte ca organismul matern sa "ordone" fabricarea de anticorpi anti-Rh. Cand mama este compatibila ABO cu fatul, apare izoimunizarea Rh feto-maternala

Ce se intampla in cazul unei izoimunizari Rh? In momentul cand o mama deja alloimunizata Rh ramane din nou insarcinata apare pericolul ca fenomenul de transfuzie accidentala dintre circulatia fetala si cea materna sa se repete. Daca acest lucru se intampla, hematiile fetale patrunse in circulatia materna vor declansa un raspuns imun foarte rapid (numit anamnestic deoarece sistemul imunitar "tine minte" ca a mai fost vizitat de intrusii respectivi) caracterizat prin fabricarea de noi anticorpi anti Rh care au rolul de a distruge orice hematie intalnita purtatoare de antigene Rh. Din nefericire pentru fat anticorpii din generatia aceasta sunt de tip IgG, care au molecula mica si pot traversa placenta. Nu este nevoie de foarte multa imaginatie pentru a intui ce urmeaza: anticorpii materni patrund in circulatia fetala si distrug orice hematie intalnita. Amploarea "macelului" eritrocitar fetal este proportionala cu concentratia (numarul) de anticorpi fabricati de catre mama. In functie de aceasta, afectarea hematiilor fetale poate varia de la alterare minima pana la distrugere masiva. Deci, ca o concluzie, avem de a face cu o anemie hemolitica a fatului

Ce face fatul in aceste circumstante? In momentul cand hematiile fetale incep sa fie distruse de catre anticorpii materni, transportul de oxigen la nivelul organelor fetale este diminuat, astfel incat fatul intra in hipoxie. Pentru a suplini pierderile, copilul incepe sa produca mai multe hematii prin hiperplazia (cresterea in volum) maduvei osoase unde are loc sinteza eritrocitara, fenomen ce duce la deformarea oaselor respective (stern, oasele craniului). Pe masura ce tot mai multe hematii sunt distruse, resursele maduvei sunt depasite astfel incat fatul este obligat sa recruteze alte organe hematoformatoare care sa suplineasca eritropoieza ineficienta. Acestea sunt splina, ficatul si rinichiul, cresterea in volum a acestora conducand la cresterea in volum a abdomenului fetal. Cum ficatul este si locul sintezei proteice, si cum acesta este acum "preocupat" cu sinteza de hematii, neglijand oarecum functia lui proteino-formatoare, cantitatea de proteine din sange scade dramatic, astfel incat acestea nu mai pot indeplini una dintre functiile lor, aceea de retinere a apei in interiorul vaselor de sange, rezultand extravazarea plasmei cu aparitia edemelor si a ascitei fetale

De asemenea fatul incearca sa scape cat mai eficient de hemoglobina in exces, rezultata din hemoliza, formand bilirubina. Aceasta este excretata in lichidul amniotic dar se depune si in tesuturile fetale, rezultand icterul

Tabloul descris mai sus face referire la cazul unei afectari masive a eritrocitelor fetale. Daca afectarea este dramatica, se poate produce moartea intrauterina a fatului, situatie denumita anasarca feto-placentara. Daca fatul reuseste sa supravietuiasca pana la termen el devzolta dupa nastere icter, situatie denumita icterul hemolitic al nou-nascutului. El poate fi minor, capacitatea naturala de eliminare a bilirubinei depuse in tesuturi fiind eficienta, sau grav, circumstanta in care bilirubina se depune in nucleii striati situati in creierul copilului, determinand aparitia icterului nuclear, boala cu afectare neurologica deosebit de severa

Strategia in cazul unei incompatibilitati Rh. In medicina este mai usor a preveni decat a trata. In consecinta in cazul unei incompatibilitati Rh este imperios a preveni aparitia alloimunizarii feto-maternale, deci implicit a consecintelor acesteia. Cu se poate face acest lucru? Nu foarte greu. Trebuie doar putina bunavointa si responsabilitate din partea doctorului ginecolog. Fiecarei paciente trebuie sa i se identifice de la prima vizita grupa sanguina ABO si Rh, si sa i se faca un screening pentru anticorpi daca se observa o incompatibilitate cu partenerul sau daca exista suspiciunea unei alloimunizari accidentale in antecedente. Pacientele gasite cu Rh negativ si cu rezultatele screeningului negative sunt candidate pentru terapia profilactica cu imunoglobuline anti-D ( indreptate impotriva anticorpilor materni anit-Rh). Viata acestor anticorpi este de cca 12 saptamani, astfel incat in aceasta perioada orice transfuzie accidentala in sarcina curenta nu se va finaliza cu alloimunizare intrucat anticorpii materni vor fi distrusi de catre imunoglobulina administrata. Este redundant a aminti ca profilaxia este inutila in cazul in care tatal sigur al copilului este si el Rh negativ. Imunoglobulina anti-D se administreaza standard odata in saptamana 28 de amenoree si apoi 72 ore postpartum (aceasta ultima doza se face doar daca copilul este Rh pozitiv)

Alte situatii in care profilaxia cu Ig anti-D este indicata (dar din pacate nu se face) sunt urmatoarele: sangerare in trimestrul I sau II, avort spontan sau la cerere (curetaj), inainte de o procedura de echografie interventionala (de ex. amniocenteza), cazuri documentate echografic de hematom decidual, in cazurile de moarte fetala. Intrucat antigenele Rh apar inca din a 30-a zi de la conceptie, este bine a administra profilactic si mamelor Rh negative care au sarcina ectopica

Aprecierea gradului de transfuzie de sange fetal in cel matern se face printr-un test special, numit Kleihauer-Betke, care deceleaza cate hematii fetale sunt prezente in sangele matern. Rezultatul obtinut este folosit in dozarea imunoglobulinei anti-D care este eficienta in doze de 10 mcg pentru fiecare mililitru de sange fetal apreciat a fi in circulatia materna prin testul sus-mentionat

Strategia in cazul unei alloimunizari Rh. In cazul acesta trebuiesc indeplinite doua deziderate: unul este aprecierea gradului anemiei fetale iar cel de-al doilea este corectarea acesteia pana se atinge maturitatea plamanului fetal astfel incat nasterea sa fie posibila fara riscuri

Confirmarea alloimunizarii se face prin decelarea prezentei de anticorpi anti-Rh in sangele matern (se face un test special numit "Coombs indirect", titrurile de 1/8 sau chiar 1/16, in functie de laborator, insemnand ca mama este alloimunizata)

Pasul urmator este a determina daca fatul este supus riscului, caci daca el este Rh negativ, este in afara oricarui pericol. In caz de paternitate sigura, daca tatal este homozigot pentru D, copilul va fi sigur Rh pozitiv. In caz de paternitate incerta sau daca tatal este heterozigot D, se face prelevare de celule fetale (amniocenteza sau CVS) si printr-o procedura genetica speciala denumita PCR (polymerase chain reaction) se poate determina daca fatul este sau nu Rh negativ. Din pacate procedurile invazive mentionate se insotesc de un mic risc de avort si necesita interventionisti cu experienta, astfel incat se asteapta dezvoltarea unor tehnici de decelare a celulelor fetale in sangele matern (fara distrugerea acestora)

Determinarea gradului de afectare fetala se face in functie de titrul anticorpilor, care se determina si lunar daca este cazul. Daca titrurile ating 1/16 sau mai mari, este indicata o procedura de diagnostic invaziva, in speta amniocenteza. Am amintit mai sus ca bilirubina fetala este eliminata de fat in lichidul amniotic, astfel incat concentratia bilirubinei in acest lichid este folosita a determina gradul de afectare fetala (trebuie tinut cont totusi si de varsta sarcinii)

Daca titrurile anticorpilor sunt mici, este suficienta monitorizarea fetala prin echografie, care poate sa arate afectarea fetala prin descoperirea edemului, a ascitei, a maririi de volum a abdomenului fetal, a ficatului si splinei fetale, etc

Recent s-a pus la punct o metoda neinvaziva de determinare a afectarii fetale care sa inlocuiasca amniocenteza, si care are la baza determinarea echografica Doppler a fluxului sanguin fetal (se foloseste artera cerebrala medie)

Toate aceste metode de determinare a gradului anemiei fetale sunt indirecte. Singura metoda directa este punctia cordonului ombilical sub control echografic si obtinerea de sange fetal care este studiat ulterior

Strategii terapeutice: In viata intrauterina exista in cazurile cu afectare serioasa doar doua optiuni: declansarea nasterii prematur, daca fatul are peste 32-34 de saptamani si terapie intensiva postpartum, sau, a doua optiune, trasnfuzie intrauterina, daca varsta gestationala este sub 32-34 saptamani. Este inutil a mentiona ca aceasta ultima procedura trebuie facuta doar in unitati spitalicesti cu experienta in domeniu

Postpartum, fatul afectat este preluat de catre serviciul de neonatologie, si tratat intr-un serviciu de terapie intensiva

O vorba in final: Iata ce diferenta uriasa este intre atitudinea profilactica (una sau doua simple injectii) si ce resurse de diagnostic si de terapie fantastice sunt necesare in tratarea propriu-zisa a acestei afectiuni. Descoperirea Rh-ului, a imunoglobulinei anti-D, descrierea curbelor Lilley (bilirubina din lichidul amniotic) precum si dezvoltarea tehnicilor de ecografie interventionala care au facut posibila transfuzia intrauterina a fatului, toate aceste minunate dovezi de pricepere medicala au facut ca urmarile incompatibilitatii de Rh sa fie din ce in ce mai putin dramatice

Inca o data: a preveni este mai simplu decat a trata. Daca aveti Rh negativ si partenerul dumneavoastra are Rh pozitiv, daca ramaneti insarcinata, sa nu va multumiti niciodata cu vorbe, venite din partea doctorului, de genul: "Nu cred ca vor fi probleme", sau "Sunt sigur ca o sa fie bine". Aveti dreptul sa fiti informata de ceea ce urmeaza a fi facut si, de ce nu?, chiar si dreptul de a schimba doctorul daca acesta nu va inspira incredere

Dr. Dan Tutunaru, specialist obstetrica - ginecologie

*Articol preluat de pe site-ul www.suntgravida.ro

Imagini preluate de pe www.google.ro

Nu destui ani în urmă am parcurs cartea lui Hans Killian "In spatele nostru stă Dumnezeu" (Editura "Kadmos", Atena, 1960). Ultimul capitol, intitulat "Mostenire", m-a cutremurat. Acum câteva zile am relatat întâmplarea descrisă în carte într-o nouă discutie despre avorturi (spun nouă discutie, deoarece a existat o continuare a ei prezentată de "Presa ortodoxă"; vezi nr. 692/4.4.1986). Nu gasesc cuvinte să descriu impresiile ce le-a pricinuit. Deoarece o mare parte a cititorilor "Presei ortodoxe" n-au băgat-o în seamă, consider oportun să o repet:

Pe scriitorul cărtii, renumitul medic chirurg, l-a vizitat o tânără doamnă ca să-i solicite ajutorul medical. Era sotie de medic, avea doi copii, de cinci si trei ani, si era însărcinată în luna a patra. Sotul ei fusese mobilizat si se afla pe Frontul de Răsărit. Doamna avea dureri la sânul stâng si sub bratul stâng depistase o mică umflătură tare. Medicul, după ce a ascultat-o, a început s-o examineze. Dar este mai bine să lăsăm cartea să continue:

"...Am palpat si am simtit un ganglion foarte tare, dar degenerat; de altfel putea simti oricine un întreg lant de astfel de ganglioni. Fără să arăt nici o expresie de surpriză, am palpat întreg sânul stâng, ce era înconjurat de o retea venoasă subtire de culoare neagră... M-a cuprins teama. După ce am examinat, ca să compar si să controlez, precum fac totdeauna - si sânul ei cel drept, am depistat îngrozit că si la acesta se puteau simti umflături tari. La un anume loc pielea se vedea primejdios de trasă. Si sub bratul drept se puteau simti, sub piele/ ganglioni mici si tari, si două umflături mai mari lângă vasele de sânge ce duc la mână. Era îngrozitor! Un cancer în crestere rapidă la amândoi sânii...

In timp ce bolnava se îmbrăca, cugetam în sinea mea, cum oare as putea să-i spun crudul adevăr în modul cel mai potrivit...

După ce bolnava s-a îmbrăcat si s-a asezat pe scaun, i-am spus imediat:

-Doamnă, faptul că lucrurile sunt foarte serioase îl cunoasteti si dumneavoastră. Că ne aflăm în fata unor hotărâri dificile, nu pot si nici nu trebuie să vă ascund.

Nu s-a pierdut, nici n-a început să plângă:

-Trebuie să vorbesc imediat cu sotul dumneavoastră. Trebuie să-l chemăm imediat de pe front. De această dată însă ochii ei au lăcrimat.

- Nu stiu unde este bărbatul meu. De câteva luni nu avem nici o veste de la el.

Faptul acesta a îngreunat si mai mult situatia, pentru că acum săraca femeie trebuia să ia singură hotărârea, o hotărâre ce va însemna moartea sau viata copilului ce-l purta sub inima sa. Trebuia să-i explic că este nevoie să ia o hotărâre si de aceea am continuat pe un ton aspru:

-Sunteti grav bolnavă, doamnă, si vă aflati fără îndoială în mare pericol. Schimbările apărute la pieptul dum neavoastră depind în mod sigur de sarcină. Ganglionii dumneavoastră se află în neregularitate si au degenerat prin influenta unor hormoni produsi din cauza sarcinii. Trebuie să întelegeti vă rog, că din pricina aceasta tre buie să vă propun întreruperea sarcinii. Asa cum se prezintă situatia dumneavoastră, nu vă pot lăsa copilul. Tre buie să încercăm să depistăm cauzele acestor umflături de la sâni si, pe cât ne stă în putintă, să oprim cresterea lor. Dar asta nu se poate face atunci când în corpul dumneavoastră circulă cantităti mari de hormoni datorită stării de graviditate, care, desigur, sunt folositori pentru copil, însă pentru dumneavoastră constituie un pericol aproape mortal. De aceea trebuie să se întrerupă sarcina. După părerea mea, nu avem altă alternativă?

M-a privit înspăimântată si, după ce si-a miscat capul în semn de dezaprobare, mi-a explicat cu o voce calmă:

-Nu! niciodată! Copilul nu-mi apaitine numai mie, ci si bărbatului meu niciodată nu-mi voi da consintământul ca să-mi fie luat. Imi este cu desăvârsire indiferent ceea ce s-ar putea întâmpla cu mine. Este o mostenire pentru bărbatul meu; de la lucrul acesta nu pot da înapoi. Stiu că viata mea se primejduieste. Si, ca s-o spunem deschis: Stiu că sunt pierdută. Asta o simt si numai pentru asta vă rog: tineti-mă în viată până ce va veni copilul. Vă implor pentru asta.

Am tăcut mult timp, biruit de cuvintele ei.

După aceea am mai încercat o dată s-o fac să-si schimbe părerea. Accentuându-mi cuvintele, i-am spus:

-Nu trebuie să vorbiti asa. Vă aflati în mare pericol asta este sigur, dar încă nu sunteti pierdută. Nimeni nu ar putea argumenta un astfel de lucru. Avem chiar o posibilitate. Poate as putea s-o formulez astfel: Ar fi cu putintă să vă salvăm, dacă am micsora lucrarea hormonilor sarcinii printr-o întrerupere urgentă a ei, sau prin oprirea lor, după care să operăm. Insă este sigur că mergeti spre catastrofă dacă nu se face lucrul acesta, chiar dacă v-as scoate din rădăcină amândoi sânii...

Când am terminat m-a privit direct în fată si mi-a răspuns aproape cu dusmănie:

-Lucrul acesta nu-l vreau. Nu-mi puteti lua copilul. NU MI-L PUTETI OMORÎ!

Niciodată, în numerosii mei ani de chirurgie, n-am întâlnit ceva asemănător. Miscat, am luat-o de mână.

-Bine, ati biruit! Se va împlini dorinta dvs. Vă rog să vă aranjati toate acasă, pe cât de repede puteti, si imediat după aceea veniti la clinică. Nu putem pierde timp.

Două zile mai târziu se afla în clinica noastră într-un salon linistit. La prima mea vizită am aflat-o linistită, manifestând o pasivitate aproape veselă. Din păcate era de datoria mea să-i fac noi comunicări triste. I-am spus că nu îmi puteam asuma riscul să îi scot amândoi sânii deodată. A doua zi, la ora 7, trebuia să operăm o parte si dacă mergea bine, după 2-5 săptămâni trebuia să operăm, cât se poate de adânc, si cealaltă parte...

Organismul tinerei femei era, pentru moment, încă în stare bună. Umflăturile, ce se măreau asa de repede, cu toate că pricinuiseră o vlăguire, nu influentaseră încă în mod dramatic starea ei generală.

Am discutat amănuntit despre operatie cu seful meu si mi-am ales ajutorii cei mai buni... Toate aceste măsuri, spre a ajuta cât mai mult la protejarea mamei si a embrionului... Când am intrat sterilizat în sala de operatie, toate erau gata. Locul care trebuia operat era descoperit. L-am examinat încă o dată, mi-am luat mănusile de cauciuc, le-am tras pe mâini si am început. Am tăiat direct, cu atentie, dejurîmprejur întreg sânul stâng, împreună cu pielea ce ne trebuia mai târziu. Am prins imediat cu pensete ve nele, din care curgea sânge. Am mers mai adânc, am lă sat neatinsă întreaga glandă a sânului lipită de muschii cei mari ai pieptului si le-am desprins pe toate împreună de pe peretele toracic...

După aceea a început partea a doua: Curătirea totală a ganglionilor de la subsuori si încheieturi. A fost o mun că obositoare, deoarece întreaga zonă se umpluse cu mici umflături canceroase. Toate tesuturile atacate s-au separat si mi-am întregit treaba mea ajungând până la buzele muschilor ce închid înspre înapoi adâncitura subsuorii. Aici există totdeauna ganglioni periculosi si acestia trebuiau negresit indepărtati...

Toată ziua dintâi am tinut-o sub observatie continuă pe tânăra femeie. Eu însumi mergeam foarte des la patul ei ca să mă conving că nu i s-a întâmplat nimic copilului. Din fericire, primele patru zile au trecut si copilul era în stare bună. Astfel, pentru moment, acest pericol fusese limitat...

In salon simteam că plutea o întrebare nepusă. Si într-adevăr, într-o zi, zâmbind nevinovat femeia mi-a pus următoarea întrebare:

-Domnule profesor, cam cât voi mai trăi oare?

Am înteles imediat. Voia să afle dacă i-a rămas încă destulă vreme să aducă copilul pe lume. N-am putut si n-am vrut s-o mângâi într-un mod ieftin. De aceea i-am spus numai atât:

-Nu mă mai întrebati despre asta, iubită doamnă.

O dată cu trecerea timpului am observat cu teamă că slăbea continuu...

Subiectul discutiei noastre era aproape întotdeauna în jurul copilului ce îl astepta si, când încercam să schimb vorba spre altele, ea îl readucea din nou cu insistentă la acelasi punct, în jurul căruia, precum se vede, se învârteau mereu toate gândurile ei. Cu o vie emotie, observam continuu că era atasată de ideea ca, pe acest copil ca mărturie a dragostei ei, să-l lase bărbatului ei spre a-l afla atunci când acela se va întoarce de pe front.

Nu puteam s-o las să îsi dea seama că nu eram în stare să iau parte la nădejdea ei. In taină, căutasem să aflu unde se afla bărbatul ei si, de la Cartierul General, am aflat confidential că întreaga grupare în care se afla si el se pierduse pe Frontul din Răsărit.

Intr-o zi i-am spus că în ziua următoare voiam să-i fac a doua operatie. A dat numai din cap.

Această a doua operatie a fost mult mai pretentioasă si mai periculoasă decât prima, deoarece starea generală i se inrăutătise...

Am lucrat repede si cu atentie, pe cât am putut mai bine. Cu cea mai mare grijă am oprit hemoragiile, ca să protejez circulatia sângelui. Ne aflam în luna a sasea si, prin urmare, copilul n-ar fi putut trăi dacă s-ar fi pricinuit o nastere prematură. Dar, în ciuda marii noastre concentrări, de data aceasta a trebuit mult mai mult timp ca să elimin sânul si să curăt subsuoara si ganglionii de la încheietură. Tesuturile deveniseră un cocolos si mereu atingeam în adânc noi mase canceroase.

Am terminat, am cusut rana mare si am aranjat instalatia de drenare. Am terminat fără a se ivi complicatii, dar mă îndoiam că vom avea o vindecare completă, deoarece numărul de globule albe din sânge era scăzut, în pofida tuturor efortunlor noastre. Am ramas asadar cu prins de o mâhnire profundă atunci când au scos-o pe bolnavă din sala de operatie. Faptul era înfricosător si simtământul că, în cele din urmă, toate vor fi zadarnice, ne îngreuia pe toti.

Pe mine mă chinuia încă o grijă cu desăvârsire dife rită, pe care o ascundeam cu precautie de femeie: că făptura aceea mică ar putea muri în ea. De aceea, ime diat după operatie, am mers sus, în camera ei, si am ascultat inima copilului. Bătăile erau slabe, dar totusi se simteau. Si au rămas asa si în următoarele zile. Intr-o dimineată m-a înstiintat, radiind de bucurie: copilul se miscase în pântecele ei. Simtise clar loviturile pricinuite de micile lui picioruse...

Ne apropiam de luna a saptea. Incepuse ultima luptă cu timpul. I-am propus să facă niste iradieri, ca să neu tralizăm niste celule maligne ce rămăseseră. Deoarece am prevăzut că s-ar putea teme să nu vatăme copilul am încredintat-o, fără ca ea să mă întrebe, că am putea izola copilul de influenta razelor. Dar nu a fost de acord si mi-a spus:

-Pentru care motiv să le facem? Stiu unde mă aflu.

Din zi în zi se vedea mai obosită... Rana nu se închidea. Locul care rămăsese deschis nu se vindeca. Puterile renăscute ale organismului ei ajunseseră la sfârsit...

A trecut si luna a saptea. Astfel că într-o zi am mers la ea si i-am spus:

-Dacă copilul vine acum, va putea rămâne în viată!

Niciodată nu voi uita manifestările care au urmat acestei vesti. Lacrimi de bucurie au strălucit în ochii ei si fata-i palidă si slăbită se vedea a se lumina dinlăuntru cu o strălucire de fericire. Pentru putine zile s-a îmbunătătit si starea ei. A prins putină culoare, dar după aceea, extenuarea trupească a progresat în mod nemilos.

In luna a opta i-am propus să i se provoace o nastere prematură. Ar fi mers la clinica ginecologică si ar fi adus copilul pe lume. Insă a refuzat. Voia să meargă acasă. Astfel a venit ziua când a părăsit clinica noastră. Sora ei s-a prezentat ca să o ia...

Le-am însotit pe amândouă până la masină. Pentru o clipă am mai rămas singur cu bolnava mea si am simtit că se lupta cu ea însăsi dar la sfârsit i-a scăpat de pe buze întrebarea de care mă temeam:

-Cât mai am încă de trăit?

Am evitat să răspund, miscând tăcut din cap. Nu voiam ca în ultima clipă să-i spun minciuni.

-Instiintează-mă când se va naste copilul, am rugat-o.

Iar ea mi-a făgăduit.

Am asteptat să-mi trimită vre-o carte postală, dar am rămas uimit când, într-o zi, am primit o scrisoare scrisă de ea însăsi:

"Iubite domnule profesor, - îmi scria - deoarece ati luat parte cu atâta căldură la lupta mea, veti fi si singurul care veti afla de la mine însumi vestea cea mare. Sunt foarte slăbită si trebuie să-mi economisesc puterile ce mi-au rămas. Deci: Acum zece zile a venit copilul pe lume. Un băietel. Un copilas mititel...

Inima îmi este atât de plină de recunostintă, încât îmi este cu neputintă să exprim prin cuvinte simtămintele mele. Recunostintă fată de Dumnezeu si recunostintă fată de dvs., iubite domnule profesor.

Ultimele săptămâni au fost destul de grele si uneori mă gândeam că nu voi putea rezista până în sfârsit. Mă rugam într-un mod cu desăvârsire copilăresc care, poate, pe un teolog l-ar fi putut face să râdă dispretuitor: "Dacă Tu esti acolo sus, si dacă Tu esti Dragoste, atunci dăru ieste-mi acest copil! Asa îi spuneam si El, în nemărginita Sa milostivire, a auzit rugăciunea mea, care era ca o silire.

Faptul acesta pentru mine înseamnă nespus de mult. Este cea mai mare mângâiere a mea pe ultima parte a drumului care se mai află înaintea mea. Moartea vine... Sfârsitul se apropie... Nu vreau să par mai bună decât sunt: si eu simt adeseori frică de moarte. Acea frică adân că pe care făptura o simte înainte de a pleca din această viată, si aceasta o pătimesc mai ales în timpul noptilor, când stau singură cu ochii deschisi în întuneric. Dar atunci mă mângâi cu gândul la copil care pentru mine consti tuie dovada vie a dragostei lui Dumnezeu...

Ieri am fost nevoită să-mi întrerup aici scrisoarea mea. A venit sora mea si m-a certat de-a binelea. Voia să mă facă să înteleg că de dragul copilului am datoria să rămân în viată. Acum, afară de faptul că nu stă deloc în propriile mele puteri să-mi prelungesc viata, consider ca o usurare acest punct de vedere: că la urma urmelor, chiar si cei mai iubitori dintre părinti nu pot face decât putine lucruri pentru copiii lor. Soarta lor, precum si a noastră, se află în mâinile lui Dumnezeu. In aceste puternice mâini părintesti încredintez acum cu desăvârsire pe toti cei pe care îi las în urma mea...

M-am trudit să fiu o mamă bună pentru copiii mei, care au fost pentru mine darul cel mai de pret. Vreme de zece ani întregi am fost legată de bărbatul meu cu o dragoste care n-a cunoscut niciodată nici cea mai mică umbră. Ca să le lasi pe toate acestea nu este usor. As vrea însă, ca si altă dată, să vă asigur -deoarece m-ati sprijinit în cele mai grele ceasuri ale mele - că merg înainte cu siguranta că le voi regăsi acolo pe toate învăluite în strălucire si eliberate de nimicnicia pământească. Adio pentru totdeauna!

P.S. Când vreodată se va întoarce bărbatul meu, dati-i vă rog, scrisoarea aceasta".

După 14 zile am primit o hârtie care îmi vestea moar