Starul latino a cântat la Cluj-Napoca în duet cu „Pavarotti din Carpaţi“.

Starul latino Julio Iglesias i-a sărutat mâna lui Costel Busuioc după piesa pe care au cântat-o împreună la concertul susţinut, luni seara, pe Stadionul „Ion Moina“ din Cluj-Napoca. Artistul spaniol l-a prezentat pe Costel Busuioc la superlativ.

„Azi vreau să dau speranţă unui tânăr român de succes care a creat o adevărată furtună în ţara mea. Acum are emoţii mari, dar are una dintre cele mai frumoase voci pe care le-am auzit vreodată. Acest tânăr este Costel“, a spus Iglesias, care de-a lungul carierei sale a cântat cu nenumăraţi muzicieni de renume, dintre care îi amintim doar pe Frank Sinatra, Gloria Estefan, Stevie Wonder, Nana Mouskouri, Johnny Hallyday, Diana Ross, Placido Domingo, LaToya Jackson, Sting, Liza Minelli, Thalia sau Dolly Parton. Iglesias a mai menţionat că în anul 1969 a fost prezent la un festival în România (Cerbul de Aur - n.r.) şi, deşi era foarte tânăr, şi-l aminteşte bine pe Valeriu Lazarov, care i-a spus că trebuie să dea şanse oricărui artist de valoare.
Piesa interpretată de Costel Busuioc şi Julio Iglesias în duet se numeşte „Caruso-Te voglio bene assaie“ şi a fost aplaudată minute în şir de cei 6.000 de spectatori prezenţi. În timpul duetului, din cauza emoţiilor, Costel nu s-a sincronizat foarte bine cu starul latino, dar acest lucru a fost repede uitat de cei prezenţi.

Eroticul Iglesias „loveşte“ din nou

Julio Iglesias a încântat publicul vreme de mai bine de două ore şi jumătate. De data aceasta, calitatea sunetului a fost bună, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat la concertele susţinute în România cu un an în urmă. „Într-un fel, m-am simţit obligat să programez aceste concerte în România, având în vedere că anul trecut condiţiile tehnice în care s-au desfăşurat spectacolele mele au fost dezastruoase“, a spus Iglesias. (preluare din evenimentul zilei)

Costel Busuioc a fost intrebat de catre reporterul „Gardianului de Transilvania-Banat” daca a primit o oferta din partea Ministerului Culturii, dupa ce ministrul Adrian Iorgulescu anuntase, in luna februarie, ca doreste sa ii ofere lui Busuioc o bursa de studiu, pentru ca acesta sa poata face cariera in domeniul muzical. Iorgulescu a vorbit, la acea vreme, de o bursa de studii ce presupunea cursuri de teoria muzicii si canto la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti. La cinci luni de la anuntul facut de catre demnitar, Costel sustine insa ca nu a fost contactat de nimeni din minister. „Nu m-a contactat nimeni pentru a-mi oferi vreo bursa in România. Vreau sa imi continui studiile, dar ma voi gândi mai intâi bine la cei voi face. Tot ce pot sa spun e ca nu mi s-a oferit nimic pâna acum”, a spus Costel. Imediat dupa câstigarea concursului muzical „Hijos de Babel”, zidarul român ajuns „tenor” a semnat un contract cu prestigioasa companie Sony BMG, care se ocupa in prezent de cariera sa.

Adrian Iorgulescu: „Nu ma duc eu dupa el”
L-am contactat si pe ministrul Iorgulescu, pentru a-i cere punctul de vedere. El sustine ca Busuioc avea datoria sa bata la usa ministerului pentru a-si cere bursa promisa. „Eu i-am facut aceasta oferta, iar el trebuia sa vina. Nu ma duc eu dupa el. Eu i-am comunicat, el era obligat sa vina si sa gasim o solutie”, ne-a declarat Adrian Iorgulescu. (preluare gardianul)

La capitolul valori umane stăm bine. Valori am avut şi avem. Nu puţine. Problema valorilor noastre este că acestea se aseamănă cu o recoltă bogată strânsă de pe câmp care, în loc să fie descărcată şi valorificată în România, s-a pierdut şi „se pierde” pe drumuri, în Occident - în Franţa, Anglia, Spania sau Statele Unite.

Am avut un Henri Coandă, inventatorul avionului cu reacţie, ce nu a avut loc de îngustimea minţii unora pe pământ românesc. La data de 16 decembrie 1910 a reuşit să îşi ridice avionul pe câmpul Issy Les Moulineaux, în apropierea Parisului. Asemeni, România nu a avut un loc liber pentru savantul român ce s-a lansat în Franţa, Anglia fiind ţara care i-a oferit un loc de muncă în cadrul uzinelor de avioane şi motoare pentru avioane „Bristol”.

Am avut un Constantin Brâncuşi.

Avem un Costel Bucuioc, care, din ignoranţa Ministerului Culturii şi Cultelor a rămas la periferia atenţiei Statului Român, atenţia focalizându-se asupra sa abia după ce a câştigat concursul „Hijos de Babel” din Spania câştigând astfel ca premiu un contract cu casa de discuri Sony.

Mi se pare un gest ce se încadrează la capitolul „Penibilitate mioritică” gestul Statului Român de a-l numi consilier cu rang de Ministru al Consiliului de Stat şi membru al Academiei Române pe Henri Coandă abia în anul 1966.

În cazul lui Constantin Brâncuşi, penibilitatea creşte, el fiind ales membru al Academiei Române postum, când de fapt orice distincţie i s-ar mai oferi cuiva nu mai are valoare. E ca şi cum ai onora cadavrul sau structura osoasă lipsită de viaţă a acelei persoane. La ce bun? Se aseamănă cu scena din finalul romanului Cu inima smulsă din piept, de Radu Paraschivescu, un roman în care Pedro, noul rege al Portugaliei, o ridică pe Ines (ce a fost ucisă la porunca regelui – Afonso, încă rege al Portugaliei şi tatăl lui Pedro) acea fiinţă feminină pe care a iubito, la rang de regină. Ines nu reprezenta decât un cadavru intrat în putrefacţie iar gestul noului rege reprezenta cel puţin o expresie a dezgustului dacă nu al unei forme de patologie.

Lui Costel Busuioc i se oferă din partea Ministerului Culturii şi Cultelor o bursă pentru a studia canto şi teoria muzicii la Bucureşti. E un gest a cărei penibilitate este minoră, deşi nu este scutit de ea.

În timpul regimului comunist non-valorile umane, inculte şi nepregătite erau urcate artificial pe piedestal. Lichelele ocupau poziţii nejustificate în detrimentul celor ce deţineau potenţialul şi pregătirea necesară justificării acelor poziţii care li se refuzau. Ei, intelectualii ocupau locul lichelelor şi astfel erau siliţi să meaergă să îşi exerseze lopata în locul condeiului la canal. Chestia asta transmite multe despre situaţia de atunci cât şi despre prezentul ocupat tot de lichelele comuniste metamorfozate peste noapte în agenţi ai apărării democraţiei prost înţelese. Prezentul ne vorbeşte despre nepăsarea faţă de valorile contemporane. Ne vorbeşte despre acele persoane nevoite să plece în afara ţării pentru a fi valorizate de vestici. Oare esticii balcanici chiar nu sunt în stare să-i valorizeze?  De fapt cred că o Nonvaloare nu este capabilă să focalizeze şi să păstreze Valoarea, fiind împiedicată de invidia cronică ce tinde spre extrema marcată de crimă.

Când vorbim de valorile umane mai puţin cunoscute, de acele persoane care nu şi-au cultivat un nume prin ceea ce au făcut, sau, nu s-au remarcat prin ceva deosebit, mintea mă trimite la românii plecaţi în afara graniţelor ţării, la cules de căpşuni în Spania sau la trebeluit pe şantierele italiene. Ba chiar la birourile NASA. Românii aceştia mă trimit cu gândul la valoare şi la faptul că aici, în ţară nu au fost valorizaţi suficient încât au plecat, determinaţi să părăsească România pentru a li se oferi oportunitatea unui loc de muncă mai bine plătit. Subiectul luatului peste picior, a bătăii de joc, a pretextelor de expulzare, a mobilelor ce au determinat crime nefondate, constituie un efect implicit al emigrării.

Acum doresc să vorbesc de valori ca despre ceva ce nu se leagă în mod direct de fiinţele umane, dar care există în vecinătatea lor, care au tangenţă cu acestea.

Pentru români McDonald’s-ul a devenit un restaurant mai valorizat decât restaurantele cu specific românesc. O maşină scumpă şi o locuinţă au devenit scopul fundamental în viaţă. O viaţă fără griji e visul spre care se îndreaptă visele, eforturile şi aspiraţiile tinerilor. Altceva nu mai importă!

Axele de valori ale românilor se trasează pe coordonata rapidităţii – cuvântul „fast” devenind unul din numitorii comuni ai românilor. Asemeni, pe coordonata visului american, al îmbogăţirii rapide, se mulează şi tendinţa acumulărilor materiale şi financiare.

Avem valori...  

 

Considerandu-l o prada buna, sutii l-au atacat in plina strada pe Costel si, cu toate ca fostul zidar le-a spus ca nu are bani la el, acestia nu l-au crezut pe motiv ca, de vreme ce apare atat de mult la televizor, buzunarele ii sunt doldora de bani! Dupa ce   le-a aratat portofelul aproape gol, Busuioc s-a trezit cu o cerere 'obraznica' din partea jefuitorilor: i s-a spus sa se dezbrace. Din fericire pentru 'Pavarotti din Carpati', hotii au avut macar bunul simt sa ii inapoieze hainele si actele dupa ce  s-au convins ca nu ascunde alti bani in lenjerie. Busuioc nu a vrut sa declare incidentul la politie, preferand sa-l dea uitarii.

Reporterii de la ziarul "Adevarul" au aflat de la responsabila cabinetului de presă, Macarena Montes, că banii vor fi trimişi pentru ajutorarea sinistraţilor columbieni ce au avut de suferit de pe urma erupţiei unui vulcan din ţara lor.

„Banii vor fi folosiţi în acţiuni de caritate, fapt pentru care nu se poate comunica suma exactă, nici numele persoanelor care au decis ca aceşti bani să fie folosiţi în Ecuador. Noi nu putem da nimănui nici un fel de detalii referitoare la suma strânsă. Banii vor fi trimişi pentru a ajuta nişte ecuadorieni. A fost o erupţie vulcanică sau aşa ceva", a afirmat responsabila de presă.

Dacă tot vorbim despre realitate şi cauzalitate, atunci să adăugăm că entuziasmul naivilor, printre care mă număr, se datorează exclusiv recunoaşterii unei calităţi ontice. Cum se face de facto această recunoaştere, nu  ştiu. Implică şi spaţiul transformatei Fourier a sunetului muzical.Titus Filipas

Costel Busuioc: ...Pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu! Ştiţi, prima mea întâlnire cu biserica, prima mea întâlnire de-adevăratelea cu biserica vreau să spun, a fost în 1991. Aveam pe vremea aceea vreo 14-15 ani şi tocmai plecasem de-acasă... fugisem de-acasă. Eram doar un copil, dar voiam să schimb ceva. Se întâmplau în casa mea lucruri care nu mi-au plăcut, dar pe care am decis să nu le povestesc vreodată. Nu o să le spun la nimenea. Niciodată... Mă înţelegeam bine cu ai mei, îi respect foarte mult şi acum, îi iubesc foarte mult, dar nu eram întotdeauna de acord cu ce făceau sau cu felul în care gândeau.

Am fugit de acasă şi mi-era, într-adevăr, frică... dar, dacă ţi-e frică, în viaţă nu faci nimic. M-am dus unde am văzut cu ochii. Am vrut să lucrez la o mină, dar nu m-au primit, pentru că eram doar un copil, eram prea mic pentru o asemenea muncă.

Eram confuz, nu ştiam prea bine ce o să se întâmple cu mine şi, tot mergând aproape la întâmplare, am ajuns în satul Rea, undeva în Hunedoara, unde am cunoscut o familie cumsecade... Acolo mi-a fost bine. Oamenii aştia m-au dus pentru prima oară la Biserică, la Biserica Ortodoxă. ÎI minţeam că nu-mi plăcea, da’ mie îmi plăcea, însă eram prea orgolios pe atunci ca să-i las să se bucure... era o chestie copilărească, o prostie, aşa gândeam atunci. Aşa am ajuns în faţa Domnului şi nu m-am mai depărtat niciodată.

Biserica a însemnat pentru mine cam totul, locul în care am învăţat să citesc, că nici să citesc nu ştiam, locul în care mi-am dus zilele, una câte una, mai târziu a fost locul în care mi-am găsit soţia. A fost bine... Tot acolo am cântat cu adevărat pentru prima oară...

În copilărie nu şi-a dat nimeni seama că vocea ta este specială?
Cântam la şcoală şi profesorii se râdeau de mine, chiar făceau băşcălie, mă puneau să o imit pe Sofia Vicoveanca sau pe cine mai ştie cine. Pentru că pot să cânt şi d’astea. Profesorii râdeau de mine, mai mult decât un mic număr de circ nu am fost pentru ei niciodată. Îmi spuneau întruna că sunt urât şi prost, cine mai ştie de ce... mai mult de atât nu mi-au spus niciodată. Nu vreau să vorbesc cu păcat.. cei mai mulţi dintre ei sunt morţi, probabil, acum. Poate că m-ar fi apreciat dacă ei înşişi ar fi putut să mă evalueze. Dar nivelul de atunci era, oricum, altul... nu prea aveau cum să-şi dau seama, chiar dacă încă de mic aveam aceste inflexiuni în voce. Ei îmi tot repetau că sunt prost şi urât... lucrurile s-au mai schimbat între timp.

Nu vreau să mă laud. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am voce să cânt pentru Slava lui, şi pentru Slava lui o să cânt, nu-mi pasă dacă o să tăiaţi sau o să lăsaţi ce spun acum… din fericire pentru mine, faptul că sunt ortodox practicant înseamnă un uriaş punct de echilibru. Aşa sunt eu şi aşa o să rămân toată viaţă, nu mă vor schimba nici banii şi nimic până la sfârşitul ei. Sunt abia la început şi aţi putea crede că nu ştiu ce spun, dar vă asigur că aşa o să vorbim şi peste 20 de ani. Pentru că am o bază foarte solidă. Rămân nedespărţit de Biblie şi o port cu mine întotdeauna, chiar şi ieri înainte de gală o aveam la mine şi am deschis-o puţin. Cum am o secundă liberă, profit să o studiez.. Din cauza asta ştiu aşa de sigur că succesul ăsta nu mă va schimba.

sursa: http://www.evz.ro

"Stimati clienti,

Music Management anunta cu regret ca este in imposibilitatea de a mai organiza spectacolul lui Julio Iglesias de la Constanta, in data de 19 iulie 2008.

Dupa succesele de la Cluj si Iasi, organizatorii concertului impreuna cu solistul spaniol s-au vazut obligati sa renunte la cel de-al treilea concert al turneului, prevazut la Constanta.

Din cauza ploii torentiale de la Cluj si mai ales de la Iasi, echipamentul tehnic a fost suprasolicitat, ceea ce a deteriorat unele componente. (Mentionam ca echipamentele tehnice aduse de Julio Iglesias in Romania valoreaza mai multe milioane de euro si pot fi achizitionate exclusiv in Statele Unite, unde se asigura si service-ul, in caz de defectiune.)

Avand in vedere cele de mai sus, precum si dorinta de a nu periclita calitatea concertului de la Constanta din punct de vedere al sonorizarii, organizatorii si artistul au hotarat sa amane spectacolul, incercand reprogramarea acestuia, in functie de agenda artistului.

Biletele raman valabile pentru data spectacolului care se va anunta ulterior." (cica in septembrie)

Si ma duceam la Constanta special pentru concert. :(

Dar cum eu vad intotdeauna partea plina a paharului, voi merge la Constanta sa hoinaresc doua jumatati de zi, sa vad marea, sa ma bucur de libertate, ca tot n-am mai avut concediu de foarte mult timp. :)

……………

Actorul clujean Marius Bodochi a precizat , însă, că Busuioc este un fenomen care "are un talent nativ extraordinar, însă trebuie cultivat". Mai mult, actorul este de părere că deja celebrul artist are toate şansele ca "în 10-15 ani să ajungă un mare talent internaţional". "Are o voce frumoasă, cu o coloratură aparte şi e şi un om cu foarte mult bun-simţ", a mai spus actorul. Chiar dacă nu poate ajunge la spectacolul lui Julio Iglesias din 14 iulie, de la Cluj, Bodochi va merge la cel de la Constanţa, pe 19 iulie.

……………

Daca vreti sa cititi tot articolul din Ziarul Clujeanul o puteti face aici.

PS: Si eu voi fi la concert ;) Azi mi-am rezervat bilet si hotelul :)

Costel Busuioc, românul care a câştigat concursul spaniol Hijos de Babel, s-a întors acasă pentru a susţine primul său concert în ţară. Concertul a avut loc, luni, la Ateneul Român, fiind organizat de Jurnalul Naţional, cu ocazia împlinirii a 15 ani, de la aparitia primului său număr. Timp de o oră, Costel Busuioc a încântat publicul din sala Ateneului Român cu arii care l-au făcut celebru în Spania: „Ave Maria” sau „Nessun Dorma”.

„Am avut foarte mari emoţii, pentru că am făcut greşeala în urmă cu câteva zile să cânt neîncălzit şi luni cântam ca un răţoi. Mă gândeam la voce şi mă temeam că nu pot să duc la capăt ceea ce am început. Publicul a fost însă extraordinar şi a fost foarte încântat. A ieşit bine în cele din urmă”, a declarat Costel Busuioc la News FM, în cadrul emisiunii News First cu Alessandra Stoicescu, adăugând că „nu îmi permiteam să mă gândesc că voi ajunge vreodată să cânt la Ateneul Român”.

Costel a mai spus că muzica reprezintă un mod de exprimare pentru el şi că regretă că nu s-a apucat de cântat în urmă cu zece ani, pentru că „până acum puteam să învăţ multe”. „Muzica pentru mine este un mod de exprimare. Ceea ce pot să spun eu despre mine. Ce este în jurul meu. Pot să vorbesc despre Dumnezeu prin muzică. Sunt un pic timid şi nu îmi place să vorbesc, dar îmi place să cânt. Este felul în care comunic cu lumea”, a spus Busuioc.

Vorbind despre trecut, fostul zidar a dezvăluit că la un moment dat, până să devină celebru, era hotărât să renunţe la Spania şi să se întoarcă definitiv în ţară. Din nefericire, sau mai degrabă spre norocul lui, a fost jefuit, chiar de români. „Mă pregăteam să plec spre ţară şi eram la agenţie, unde voiam să îmi cumpăr bilet. Şi un român mi-a zis că are el bilet şi că mă ajută el”, a povestit Busuioc la News First, adăugând că în final s-a trezit fără bani. „Am înţeles atunci că trebuie să rămân în Spania”, a mai spus el, glumind.

Aflându-se în pregătiri pentru un nou concert, la Timişoara, alături de Orchestra Simfonică Banat, Costel Busuioc a dezvăluit la News First că a primit invitaţia de a cânta împreună cu Felicia Filip. „Luni seară am întâlnit-o pe doamna Felicia Filip, care face această meserie de mult timp şi chiar mă admiră pentru felul în care lupt (...) Chiar mi-a propus să cântăm în premieră «La Traviata». Rămâne de văzut dacă eu sunt pregătit să interpretez «La Traviata»”, a declarat Busuioc.

sursa: Antena3

Debutul discografic al lui Costel Busuioc reflecta aria larga pe care vocea sa poate sa o acopere, el interpretand, pe acest prim album, atat opera (Puccini), cat si romante (Leoncavallo) si cantonete napolitane (Santa Lucía), trecand prin refrene clasice populare, precum "Ojos de España" si "El mundo", fara a uita melodiile grupului Beatles ("Yesterday"), ariile de inspiratie spaniola ("La malagueña") si teme inedite compuse exclusiv pentru el ("Vivo" si "Con la espuma del mar"), potrivit Mediafax.

Pe acest album, Costel Busuioc canta "Ojos de España" (compus de Bert Kaempfert), "Mattinata" (de Leoncavallo), "Vivo" si "Con la espuma del mar" (de José Ramón Flórez si Gian Pietro Felisatti), "Che Gelida Manina" si "E lucevan le stelle" (de Puccini), "La malagueña" (de Galindo si Ramírez), "Santa Lucía" (de Teodoro Cottrau), "Yesterday" (de Lennon & McCartney) si "El mundo" (de Mecia, Greco si Sbriccoli).

Costel Busuioc, romanul care s-a facut remarcat in Spania datorita prestatiei sale la concursul muzical "Hijos de Babel", a castigat, pe 12 martie, finala competitiei organizate de televiziunea publica spaniola, cu 44 de puncte.

Dupa ce a interpretat o arie din "Traviata" de Verdi, Costel Busuioc a obtinut 26 de puncte, iar dupa "Nessun dorma" a obtinut alte 18 puncte, primind inca o data nota 10 de la public.

"Pavarotti din Banat" a semnat un contract cu Sony BMG pentru a urma o cariera muzicala, acesta fiind premiul cel mare al concursului spaniol "Hijos de Babel".

de Alina Neagu HotNews.ro

Costel Busuioc (n. 21 octombrie 1974,Goruni, com. Tomeşti, Iaşi) este un tenor român. Iubitor al muzicii de operă şi cântăreţ fără studii de specialitate, Busuioc a încercat în mai multe rânduri, fără succes, să îşi facă intrarea în lumea operei. Pentru a-şi întreţine familia, s-a angajat ca muncitor în Spania, unde a participat la concursul muzical Hijos de Babel (span. „fiii Babilonului”; emisiune dedicată emigranţilor stabiliţi pe pământ spaniol) la începutul anului 2008, în noaptea de 12 spre 13 martie fiind anunţat drept câştigător. Rezultatul a implicat încheierea unui contract între Busuioc şi casa de discuri Sony BMG.

Costel Busuioc s-a născut în satul Goruni, în apropierea Iaşilor, ca al doilea fiu al lui Constantin şi Georgetei; alături de el, soţii Busuioc au dat naştere altor unsprezece copii, dintre care cel mai mic va promova liceul abia în 2010. Tatăl a fost vreme de mulţi ani şofer de TIR. Condiţiile în care Costel şi-a petrecut copilăria au fost dificile, atât din pricina veniturilor modeste ale casei, cât şi din cauza izolării localităţii (care ducea lipsă de curent electric şi apă potabilă). La vârsta de 14 ani, fuge de acasă; împrejurările îl forţează să renunţe la studii, limitându-se la promovarea ciclului gimnazial (opt clase). Deşi a încercat să urmeze liceul, traiul pe cont propriu l-a determinat să întrerupă studiile la scurt timp.

Busuioc va rămâne pentru mai mulţi ani în satul Reea, jud. Hunedoara. Aici găseşte un adăpost prin ajutorul asociaţiei misionare „Oastea Domnului”; astfel îi cunoaşte pe soţii Nelu şi Dorina Murg, care îl vor lua ca ajutor în gospodărie în primăvara lui 1992. Tânărul devine păstor la oile familiei adoptive, iar doi ani mai târziu va depune legământul de apartenenţă la „Oastea Domnului”.

sursa: wikipedia

Dupa concurs, Costel Busuioc a petrecut alaturi de producatori si de profesorii de canto. Petrecut e mult spus, pentru ca romanul nu bea si nu fumeaza. Costel este membru al organizatiei religioase Oastea Domnului, mergind in fiecare duminica la biserica.”

sursa: www.cotideanu.ro

e cu costel busuioc? e ginere pentru alta mama?:) din spania clar.

romania e o tara care iti pierde timpul.masiv

Nu veti gasi idei noi, surprinzatoare sau revelatoare. Din contra, aceleasi probleme discutate si rediscutate. Manipulare, selectia stirilor, intoxicarea cu non-stiri. Cred insa ca, in mod obligatoriu, acest gen de  probleme trebuiesc aratate cu degetul la intervale regulate. Si asta din simplul motiv ca, altfel,  trecute la categoria "Da, stim toate astea. Asta e. Vedem noi. Ce rost are sa mai scriem?", vor intra in normalitate. In plus, daca sunt evidentiate poate ca va intelege si publicul la un moment dat ca, daca el nu citeste/urmareste/asculta non-stirile, nici jurnalistii nu vor mai insista cu acest tip de presa.  

Presa este doar o alta activitate economica. In functie de cerere apare si oferta. Si cum reprezentantii mass-media nu pierd timpul si banii cu educarea sau modelarea nevoilor, nu ramane decat ca publicul sa fie mai atent la cerinte.

E talentat şi a câştigat! “Busuiocul” i-a adus noroc. Costel Busuioc locuia în Ghilad, un sătuleţ parcă uitat de lume, aflat în judeţul Timiş. Lumea îl ştie ca “Pavarotti din Banat”. A avut diverse locuri de muncă: cioban, maseur, manipulant la CFR, dar simţea că nu asta îşi dorea. Că poate face ceva mai mult de atât. În urmă cu doi ani a luat hotărârea să plece … departe, tocmai în Spania. Nu a mai privit în urmă. Şi-a lăsat singură soţia, cei patru copii şi pe toţi cei dragi lui. Avea doar un scop: să câştige suficient pentru a-i putea întreţine. Nu ştia însă ce avea să îl aştepte. Muncea în construcţii. În pauze, îşi încânta colegii de şantier cu ariile lui Pavarotti. Avea o voce impresionantă, care îi scotea afară chiar şi pe doctorii, asistentele şi pacienţii spitalului de lângă care lucra.

Într-una din zile un spaniol l-a remarcat şi a sunat la televiziunea publică naţională. I-a anunţat că un zidar este noul Pavarotti al lumii. În sfârşit norocul avea să îi surâdă. Reporterii televiziunii s-au prezentat la faţa locului. L-au cunoscut şi au constatat şi ei că Pavarotti, care acum nu mai e printre noi, şi-a lăsat un urmaş minunat.

Colegii, prietenii şi toţi care îl ştiau l-au îndemnat să se înscrie la mai multe concursuri de promovarea talentelor internaţionale, fiind acceptat la toate, dar în final a decis să participe doar la “Hijos de Babel” (Fiii lui Babel), organizat de către televiziunea naţională spaniolă. A trecut cu brio de cei peste 4000 de candidaţi, fiind selectat între primii 10. A parcurs apoi toate cele 7 ediţii, ocupând de fiecare dată locul întâi. Costel nu credea că va mai câştiga. Miercurea trecută era la egalitate cu contra-candidata sa în urma punctelor primite de la juriu. Însă voturile telespectatorilor au fost cele care au decis: “Costel, locul întâi la Hijos de Babel”. Bucurie mare pentru el şi ai lui … Întregul sat Ghilad s-a adunat în faţa Căminului Cultural pentru a urmări şi a sărbători succesul consăteanului lor. Astfel, un român simplu, dar cu multă ambiţie, cu o voce extraordinară câştigă un concurs de promovare a talentelor, tocmai în Spania. Imediat după ce a fost desemnat învingător, a semnat un contract cu casa de discuri Sony BMG; asta presupune concerte de promovare în oraşe ca: Bucureşti, Madrid sau Barcelona. Va trebui să se pregătească pentru ele. Acum, Costel se află într-un moment de mare şansă în viaţa lui, iar această şansă este aceea de a fi condus de profesionişti şi de profesori care îl vor forma. Vocea lui promite destule: un viitor strălucit şi o avere pe măsură.

În tot acest drum al lui spre succes, românii din toate colţurile lumii l-au susţinut continuu. Costel este un adevărat fenomen, şi cu siguranţa unul dintre puţinii care, după Nadia Comăneci, a reuşit să ne ţină cu sufletul la gură şi cu pumnii strânşi.

De ce oare e nevoie de un Costel pentru a trezi o întreagă naţiune? Române, deşteaptă-te şi haide să descoperi România şi minunăţiile ei. Iar una din ele este Costel Busuioc, care prin felul său de a fi, oferă încă o dată o confirmare sloganului “Pot pentru că vreau şi vreau pentru că pot!”

[yutube=http://www.youtube.com/watch?v=SbVDcg8BfuI&feature=related]

Gala 2

Gala 3 Granada

Costel Busuioc - Gala 4 - Con te partiro

Costel Busuioc - Gala 5 - O sole mio

Ave Maria  Costel - Hijos de Babel - Gala 6

 La donna e mobile  Gala 7 semifinala

Gala Final ( finala - 8 ) - Traviata - pregatirea concursului 

Gala Final...Traviata 

Costel Busuioc...Gala Final...Nessun Dorma bis

Invitaţii Realitatea Tv au plâns de bucurie pentru Costel

Reacţia telespectatorilor Realitatea la succesul lui Costel

Bucurie la Ghilad pentru Costel

Interviu Realitatea în exclusivitate cu Costel Busuioc

Bine zicea cineva că dacă nu eşti "pe sticlă" sau în paginile ziarelor, nu exişti. Televiziunea, mai cu seamă, te poate face vedetă, dar te poate şi "îngropa". O ştiu bine şi politicienii, şi artiştii şi sportivii, o ştiu şi (unii) afacerişti.

Şi totuşi, de unde isteria asta aproape grotescă pentru "triumful" zidarului - tenor? La urma urmei, Costel a cîştigat (cu sprijinul românilor imigranţi, care l-au votat masiv) un concurs pentru amatori în Spania, un fel de "Steaua fără nume" sau "Floarea din grădină" de pe vremuri, dacă vă mai aduceţi aminte. Aş fi înţeles să fi fost un triumf românesc pe una din marile scene lirice ale lumii, gen Scala, Metropolitan sau Covent Garden.

Dar, chiar în halul ăsta? Zile întregi, ziarele, televiziunile, s-au întrecut în a-l proslăvi pe omul ăsta, care nu e decît "cel mai talentat zidar"! Dar să-l numeşti "mîndrie naţională"... mi se pare o exagerare vecină cu tîmpenia.

Partea proastă e că i se va băga şi lui în cap că e chiar "Pavarotti din Carpaţi". Partea şi mai proastă e că ne întoarcem la Cîntarea României, cu susţinere selectă. Începînd cu şeful statului, care-l sună pe bietul zidar şi-l felicită în numele tuturor românilor, de parcă ar fi luat omul cel puţin premiul Nobel, şi terminînd cu o puzderie de miniştri, parlamentari, muzicologi, cîntăreţi, ziarişti şi băgători de seamă.

Sigur că, pe undeva, mulţi români văd în Costel împlinirea visului pe care şi-l fabrică în secret fiecare. Că va izbîndi, că va ieşi spectaculos din anonimat, din mizeria vieţii anoste. Că va deveni celebru şi plin de bani, chiar şi fără prea multă şcoală. Din acest punct de vedere, da, Costel Busuioc e un soi de reper. Mai ales că viaţa lui e o veritabilă telenovelă: fugit de-acasă la 14 ani, ca să n-ajungă la puşcărie, precum fraţii lui, muncind pe ici pe colo şi trăind de azi pe mîine...

Cîţi nu se vor recunoaşte în acest tipar? Da, OK, dar să-l faci un simbol, un reprezentant de frunte al României în lume? Chiar ne-am prostit cu toţii? Să fie clar: Costel Busuioc e un amator talentat. Are, fără-ndoială, o voce bună. Dar, pentru Dumnezeu, n-a cîntat în triumf la Scala, ca Angela Gheorghiu, sau la Opera din Viena, ca Felicia Filip!

Isteria provocată de trepăduşii media în cazul Costel e o jignire în primul rînd pentru profesioniştii români, din indiferent ce domeniu. Eu, unul, nu mai vreau Cîntarea României! 

De ce aceste valori nu apar atunci cand INCA locuiesc in Romania si ele, asemenea semintelor, incoltesc si se dezvolta in alte zone/tari cu "clima" mai "altfel", este un alt SUBIECT care va fi abordat, ulterior in aceeasi sectiune....

Revenind la Costel Busuioc, nu am putut sa nu remarc cat de reconfortanta pentru mine, a fost emotia generata de acest amestec de seriozitate, modestie, sinceritate, blandete, curtoazie, camaraderie, deschidere catre o viata complet noua si discernamant, capacitate de autoevaluare, maturitate, neobisnuit pentru o persoana care a cunoscut succesul si cu atat MAI NEOBISNUIT cu cat in Romania, vedem pe canalele de  televiziune, din ce in ce mai des, persoane care au de oferit din ce in ce mai putin.

Am remarcat reactiile juriului spaniol fata de atitudinea concurentului roman pe parcursul intregului concurs, am vazut ceea ce inseamna atitudinea responsabila fata de familie si locul natal chiar atunci cand succesul i-a schimbat fundamental viata.

Am fost de-a dreptul fascinat sa descopar un roman care a fermecat auditoriul DOAR prin CARACTERUL si TALENTUL sau. Nu vanitate, nu educatie sofisticata in domeniul muzical, doar multa dragoste pentru muzica si o atitudine de-a dreptul smerita fata de cei care s-au napustit asupra sa pentru a-l face subiectul emisiunilor lor de stiri.

 De mult timp urmaresc emisiunile posturilor de televiziune, incercand sa identific cate ceva din bogatia sufleteasca a diverselor persoane care se perinda "pe sticla", virtuti sufletesti pe care eu insumi mi-as dori sa le am sau sa mi le dezvolt sau atitudini si comportamente bazate pe virtuti demne de analizat si cultivat.

Este vorba despre acele modele pe care (trebuie sa) le cautam neincetat pe parcursul evolutiei noastre.... 

Din pacate pentru mine si cred ca nu sunt singurul, ceea ce mass media ne ofera se pot numi mecanisme si metode de prabusire a fiintei noastre individuale si colective, retete sigure de pustiire a sufletelor si a mintilor noastre... Rezultatul confuzie totala intre a fi o persoana "de caracter" si o "persoana educata", intre a fi o "persoana educata" si a avea educatie, intre a avea educatie si a fi absolvit o forma de invatamant, intre a fi un om valoros si a fi un om bogat.

Astfel vedem oameni ce isi afiseaza bunastarea si cam.. atat, forme fara fond, golite de emotii si sentimente, exprimari laconice, subiecte sarace, priviri fixe, taioase, agresive sau inexpresive in cel mai bun caz.

 In acest context destul de sumbru sub aspectul ofertei de emotii si sentimente benefice, inaltatoare, necesare imbogatirii tezaurului sufletesc al fiecaruia dintre noi, vine COSTEL.

Reporterii posturilor de televiziune din tara si-au manifestat din plin stangacia in ceea ce priveste selectionarea subiectelor de abordat in discutia cu Costel. Ce puteau ei sa-l intrebe pe Costel Busuioc, un om cu o educatie modesta, insa cu un SUFLET extrem de BOGAT, a carui SMERENIE (virtute extrem de rara in general si aproape inexistenta in randul mass media) i-a pus de fiecare data in dificultate?

 Dorinta de a cauta senzationalul cu orice pret, ii facea de fiecare data pe acesti reporteri sau invitati ai diferitelor posturi de televiziune, sa puna intrebari banale sau de-a dreptul stupide, insa tocmai acest demers al lor a facut sa se lase descoperita o mica parte din sufletul acestui om care a adus Romaniei beneficii de imagine (la fel ca si altii de-a lungul istoriei noastre, in domenii diverse) cu mult mai mari decat poate, toate institutiile statului, la un loc, cu atributii clare si platite din greu, pentru aceasta.

(Dealtfel, oportunismul exponentilor clasei politice nu a intarziat sa se manifeste dupa ce romanul a fost declarat castigator. "Dupa razboi multi viteji se arata" sau "La placinte inainte" se verifica din plin in acest caz si din pacate constituie un "modus vivendi" al multor reprezentanti din structurile politice si economice, institutii de stat si chiar private care nu vor, nu pot sau nu stiu sa-si desfasoare activitatea cu profesionalism.)

Explorarea sufletului omenesc cere oarecare pregatire si experienta, dar pentru reporterii in cauza nu acesta era scopul si oricum un astfel de subiect nu ar fi adus "audienta" asa ca s-au rezumat la a afla "ce face Costel Busuioc cu banii castigati?", "daca se va intoarce in Romania?", "daca isi va lasa sotia?" etc., subiecte la mare "moda" dealtfel.

Si au aflat ca:

- Costel Busuioc si-ar dori o casa pentru ca la batrana la care locuieste familia sa nu au nici baie, moment de mare onestitate, sinceritate si smerenie (cati dintre noi am recunoaste deschis ca nu avem ceea ce aproape toata lumea are?)

- nu-si va lasa familia - responsabilitate, dragoste, stabilitate si mai mult a afirmat ca nu vrea sa o lase pe batrana la care familia sa locuia in gazda, acum la bine, pentru ca si ea (batrana) i-a ajutat cand le-a fost greu... dovedind un simt al onoarei iesit din comun

- nu se poate intoarce in Romania acum cand se afla sub contract cu Sony.... intrebare total stupida.. de parca Romania a lucrat asiduu ca el, Costel sa ajunga acolo

 In concluzie,

- trebuie sa subliniem faptul ca intr-un climat de invidie, cu o abundenta fara precedent a subiectelor ce conduc la instabilitate emotionala (familii care se destrama din cauza banilor si a succesului, dispute de tot felul, vanitate, minciuna, ura, agresivitate etc.) existenta pe posturile de televiziune, cu institutii ale statului incapabile sa creeze si sa conduca programe menite sa descopere talente care sa aduca beneficii Romaniei si romanilor de pe toate meridianele, cazul COSTEL are probabilitate ZERO sa apara  si in spatiul carpato-danubiano-pontic, deocamdata

- sprijinul de care s-a bucurat Costel a provenit de la romani de pe toate meridianele globului, ceea ce arata ca putem fi uniti pe fondul cresterii stimei de sine a noastra ca natiune..

- analizand felul diferit in care este abordat subiectul "calitatile si virtutile sufletesti" si cat de usor sunt recunoscute acestea la invitatii diverselor televiziuni din strainatate si Romania, poate ar fi util ca si televiziunile din tara sa incerce sa identifice ele insele alti Costel, asta asa ca exercitiu... si sa renunte la numeroasele programe de indobitocire a romanilor.

In peisajul media din Romania putem sa gasim ce-i drept si emisiuni, moderatori si invitati care arata si o alta fateta a romanilor, dar sunt putine si difuzate la ore de MINIMA audienta. Avand in vedere impactul televiziunii ca formator de opinie este necesara o mai mare responsabilitate in ceea ce priveste alegerea subiectelor difuzate pe post.