Evident, reintroducerea agriculturii traditionale merge impotriva globalizarii si nu va fi pe placul institutiilor financiare internationale, motiv pentru care Africa de Sud se poate astepta la dispute cu FMI si Banca Mondiala.

“O criză agrară, care apasă în acest moment ţara, a reuşit să pună în lumină deplorabilă administraţia guvernului. […] Principala cauză a revoltei rezidă în faptul că populaţia rurală, copleşită de mizerie, nu mai are încredere în justiţie şi este disperată. Pământul satului a fost arendat (termenul de arendă fiind de cinci ani) la un preţ foarte ridicat şi arendaşii au încercat să se redreseze pe spinarea ţăranilor. Primarii şi notarii au ţinut parte bogaţilor împotriva săracilor, iar în ceea ce priveşte pe subprefecţii însărcinaţi să-i controleze, iată ce spunea în Cameră C.A. Rosetti, vorbind despre situaţia lor: <<Guvernul vrea să le menţină salariul derizoriu pe care-l au în prezent. Ei bine, voi vota dreptul subprefecţilor de a fura!>> […] Creditele agricole, care ar putea fi de mare ajutor ţăranilor, au devenit un mijloc de îmbogăţire pentru partizanii guvernului şi o cauză de ruină pentru masa populaţiei rurale. Seceta din anul trecut, care a fost urmată de o iarnă deosebit de lungă, a amplificat toate aceste rele. Lipsă totală de porumb pentru oameni, lipsă totală de nutreţ pentru vite. […] Interesul electoral a primat în faţa oricărui alt considerent şi atribuţiile personalului judiciar şi administrativ au fost complet deformate.”

Despre ce este vorba, pe scurt? Responsabilă pentru creşterea preţurilor este în principal creşterea economică înregistrată în ultimii ani de ţările emergente, în principal de China şi India (care au împreună o treime din populaţia globului). Noua prosperitate de care se bucură sute de milioane de oameni a condus la creşterea consumului alimentar în general, şi de carne în special. Creşterea animalelor implică consum intensiv de cereale – de porumb în special. De creşterea consumului de carne se leagă creşterea masivă a consumului de cereale. De aici decurge natural creşterea preţurilor acestora, în condiţiile în care oferta de cereale nu s-a dovedit suficient de elastică. Mai mult, o parte din porumbul produs în America (cca 30%) a fost deturnat prin mecanisme statale (subvenţii) către producerea ineficientă de etanol. De aici, o sporită presiune asupra preţurilor.

Domnul Ioniţă mai are încă o dată dreptate atunci când propune şi soluţia: scăderea barierelor vamale la nivelul UE pentru a permite cetăţenilor accesul la produsele alimentare ieftine oferite de Africa, Asia sau America. Cel mai probabil, accesul acestor produse pe piaţa românească îi va afecta relativ puţin pe micii producători. Ei sunt oricum slab sau deloc angrenaţi în circuitul industrial al produselor agricole, şi este greu de crezut că preţurile ar scădea sub media ultimilor ani.

În orice caz, cred că adoptarea de măsuri protecţioniste este greşită. Pentru cetăţenii obişnuiţi cu statul paternalist, ele pot fi atrăgătoare („să nu se mai exporte grâu, să rămână aici în ţară”, „să le interzică să scumpească pâinea”). Consecinţele lor vor fi însă negative în primul rând pentru cei săraci. Dacă se plafonează preţurile la alimente, importurile vor fi descurajate (România este importator net) şi vom avea parte de penurie şi de creşterea pieţei negre. Dacă se interzic exporturile la produse alimentare, producătorii interni se pot orienta către produsele exceptate care le permit să obţină randamentele dorite (de exemplu, plante tehnice). Din nou, riscăm penurie şi creşterea pieţei negre. Dacă înăsprim şi mai mult controlul, sectorul privat nu va mai investi în agricultură, pentru că banii nu se vor câştiga din producţie, ci din jocul subvenţiilor. Guvernul s-ar ransforma într-un permanent cârpaci al economiei, producând o nouă problemă cu fiecare soluţie pe care o pune în practică. Este un spectacol deja uzat, şi nu numai în România.

Într-un singur punct cred că domnul Ioniţă nu are dreptate. Nu cred că ne putem permite să tratăm cu lejeritate teoria care leagă activităţile umane (producerea de gaze cu efect de seră în particular) de fenomenul încălzirii globale. Este adevărat că, deşi este susţinută de oameni de ştiinţă prestigioşi, teoria se poate dovedi falsă. Dacă însă alegem să stăm cu mâinile în sân până vom fi siguri de adevăr, putem constata că e prea târziu ca să mai facem ceva. De aceea, soluţiile energetice care ar diminua efectul de seră trebuie susţinute. Unele, precum obţinerea de etanol din porumb, sunt greşite. Altele vor fi benefice.

(Pentru o prezentare succintă a problemelor producţiei de etanol puteţi citi acest articol din The Economist)

Sunt necesare măsuri rapide, pentru că, în cel mult cinci ani, rămânem fără apă şi fără mâncare, spun oamenii de ştiinţă din 13 instituţii academice de prestigiu internaţional.

Cercetătorii le cer liderilor G8 acţiuni concrete şi îi îndeamnă să nu se lase impresionaţi de cei care susţin că încălzirea globală nu există.

„Indiferent care ar fi cauzele schimbărilor climatice, în acest moment contează mai mult că ele au loc în mod evident. Ca urmare, sunt necesare strategii şi fonduri speciale care să asigure hrana şi apa necesare supravieţuirii oamenilor", se spune în avertismentul trimis şefilor statelor membre G8+5, din care fac parte marile puteri ale lumii.

Liderii G8 au programată o întâlnire, la începutul lunii viitoare, în Japonia.

Pe lângă scrisoarea publică, oamenii de ştiinţă au anunţat că vor trimite o delegaţie ca să se adreseze personal oamenilor politici.

Cercetătorii îi somează pe liderii lumii să ia în serios încălzirea globală

Sunt necesare măsuri rapide, pentru că rămânem fără apă şi fără mâncare, spun oamenii de ştiinţă. 13 instituţii academice solicită liderilor G8 acţiuni concrete.

Mesajul cercetătorilor a fost transmis marţi către liderii politici ai lumii, care se vor întâlni la începutul lunii viitoare în Japonia, relatează agenţia Reuters. Deşi au lansat îndemnul de luptă împotriva schimbărilor climatice încă de ieri, oamenii de ştiinţă îl vor spune chiar ei politicienilor.

„Cerem liderilor G8+5 să desfăşoare maximum de eforturi pentru a se progresa în lupta împotriva schimbării climei şi pentru a se angaja în favoarea reducerii emisiilor", subliniază oamenii de ştiinţă, care se arată îngrijoraţi mai ales de dezvoltarea de centrale pe bază de cărbune, puternic emitente de dioxid de carbon.

Apa şi hrana, în pericol

În declaraţia comună trimisă deja guvernului japonez, academicienii din SUA, Canada, Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia, Japonia şi Rusia şi din cinci ţări cu economii emergente, Brazilia, China, India, Mexic şi Africa de Sud, avertizează că schimbările climatice constituie o ameninţare pentru aprovizionarea cu apă şi hrană, mai ales în ţările în curs de dezvoltare. Efectele schimbărilor climatice se vor acutiza în maximum cinci ani, spun savanţii.

Cercetătorii spun că e necesar ca ţările de mai sus să acţioneze concertat în vederea reducerii cu 50% a emisiilor de dioxid de carbon până în 2050. „Cerem liderilor G8+5 să desfăşoare maximum de eforturi pentru a se progresa în acest sens şi pentru a se angaja în favoarea reducerii emisiilor", subliniază oamenii de ştiinţă.

De asemenea, apelul cercetătorilor subliniază necesitatea unei mai bune colaborări internaţionale în domenii precum apa, igiena, securitatea alimentară, accesul la informaţie medicală şi formarea personalului din sănătate. „Mâncarea şi apa sunt pericole foarte mari în multe dintre ţările în curs de dezvoltare", consideră Martin Rees, preşedintele Academiei Regale de Ştiinţă din Marea Britanie.

El mai spune că în anii următori aceste pericole vor creşte şi mai mult din cauza schimbării climatice şi a înmulţirii populaţiei.

Mâncarea şi apa vor fi probleme foarte grave în următorii ani din cauza schimbării climatice şi a creşterii numărului populaţiei

sursa: Adevarul ]]> http://bataiosu.wordpress.com/?p=874 Mon, 26 May 2008 08:43:48 +0000 bătăiosu http://bataiosu.wordpress.com/?p=874

Criza internationala a alimentelor care se scumpesc pe zi ce trece, alaturi de pretul inca mic al terenurilor agricole din Romania muta atentia firmelor occidentale catre agricultura romaneasca. Acest fenomen va genera o explozie a pretului pamanturilor cultivabile romanesti.

Companiile romanesti se confrunta deja cu o concurenta puternica din partea firmelor venite din afara. Mai mult decat atat, firmele de succes cu capital romanesc sunt tintele preluarilor si achizitiilor, strainii reusind sa obtina segmente importante din piata autohtona. Cele mai atractive companii sunt cele din domeniile profitabile: constructiile, industria alimentara, IT si agricultura. Pare straniu la prima vedere faptul ca agricultura este trecuta in lista domeniilor de interes major, in conditiile in care aproape jumatate din populatia tarii noastre locuieste in mediul rural, iar multi dintre acesti oameni traiesc doar din produsele pe care reusesc sa le cultive pe loturile lor de pamant. Insa, in acest context defavorabil noua, strainii ataca in mod inteligent. Mai ales ca pretul terenurilor agricole romanesti sunt de pana la cinci ori mai mici decat cele practicate in statele vechi membre UE.

Urmeaza explozia preturilor terenurilor agricole

Danezii de la compania FirstFarms au cumparat deja circa 3.000 de hectare de pamant arabil in Romania, iar firma producatoare de orez Riso Scotti Danubio avea, anul trecut, peste 7.000 de hectare de teren in patru judete ale tarii.

Interesul pentru terenul arabil nu va ramane fara efect pe piata imobiliara. In prezent, un hectar de teren arabil poate fi cumparat la preturi cuprinse intre 1.000 si 2.000 de euro. Cunoscatorii in domeniu estimeaza ca pretul unui hectar de teren agricol ar putea exploda pana la o valoare de 6.000 de euro in urmatorii ani, pe fondul cresterii cererii din partea cumparatorilor straini.

Pamanturile Rusiei si ale Ucrainei, in mainile europenilor

- în prezent pentru fiecare persoană este necesar cu o treime mai multe resurse decît poate oferi planeta,

- 23% din mamifere şi 12% din păsări, sînt pe cale de dispariţie,

- anual zeci din cele mai mari rîuri din lume seacă.

În cercetarea efectuată mai sînt oferite următoarele date statistice:

- în ultimii 20 de ani populaţia Pămîntului a crescut cu 34%,

- anual dispar 73 de mii metri pătraţi de păşuni, 75 de mii de oameni decedează în urma dezastrelor naturale,

- 3 milioane de locuitori al Pămîntului mor anual din cauza bolilor,

- în ultimii 2 ani cantitatea peştelui de apă dulce s-a redus cu 50%, iar suprafaţa pămînturilor folosite în agricultură s-a majorat cu 39%.

foameRaportul savanţilor, potrivit autorilor, este un "apel la acţiune" pentru statele care au datoria să întreprindă măsuri extreme pentru rezolvarea problemelor ecologice. În acest context secretarul General al ONU Ban Ki Moon a îndemnat comunitatea internaţională să adopte măsuri urgente pentru combaterea crizei alimentare mondiale. "Criza, care se extinde rapid, referitoare la accesul pentru oameni a produselor alimentare în întreaga lume, a atins proporţii ameninţătoare. Sînt necesare nu numai măsuri urgente de scurtă durată pentru satisfacerea necesităţilor vitale importante pentru oameni şi contracararea foamei în multe regiuni ale lumii, ci şi sporirea considerabilă a fabricării produselor alimentare", - a declarat Moon în cadrul şedinţei comune a Consiliului Economic şi Social al ONU, Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi Conferinţei ONU pentru comerţ şi dezvoltare de la sediul Organizaţiei din New-York. Concomitent, el s-a referit la datele statistice cu privire la majorarea permanentă a preţurilor la alimente, precum şi referitor la prevenirea Băncii Mondiale despre faptul că actuala criză "ar putea însemna şapte ani pierduţi" în combaterea sărăciei pe întreg spaţiul planetar. "Comunitatea mondială va avea nevoie de acţiuni urgente şi coordonate pentru a contracara cele mai mari manifestări ale crizei (alimentare) crescînde în sfera politicii şi securităţii. ONU trebuie să studieze posibilităţile, cum s-ar putea deveni lider al procesului adoptării măsurilor urgente şi durabile ca răspuns la această problemă globală", - a spus Ban Ki Moon.

Printre măsurile de combatere a sărăciei şi crizei alimentare el a desemnat consolidarea asistenţei pentru ţările în curs de dezvoltare, inclusiv deschiderea din partea lor a accesului la resurse, investiţii şi tehnologii. Secretarul General al ONU a mai declarat că asupra dezvoltării economice mondiale influenţează negativ procesul modificării climatului. El a îndemnat să se organizeze în următorii doi ani o conferinţă internaţională pentru elaborarea măsurilor de asistenţă pentru ţările în curs de dezvoltare în combaterea modificărilor de climă.

La rîndul său, Jean Zigler, raportorul special al ONU, a declarat în cadrul unui interviu din ziarul francez "Liberation", că lumea se mişcă spre o perioadă îndelungată de conflicte legate de ridicarea preţurilor la produse alimentare. O cauză a viitoarelor conflicte poate deveni, în opinia raportorului, şi sărăcirea continuă a populaţiilor statelor sărace.

Doar în ultimele două luni preţurile la orez au crescut cu 52%, la grîu - cu 84%. Pe lîngă toate acestea, anterior majorării preţurilor, pe planetă mureau în fiecare 5 secunde cîte un copil în vîrstă de pînă la 10 ani, iar de infometare suferau 854 milioane de persoane.

Dacă în Occident pentru alimentare o familie cheltuie 10-20% din bugetul familial, în zone sarace ale lumii, familiile acordă 60-90% din bugetul familial. În acelaşi timp, în pofida stingerii datoriilor, totalitatea datoriilor a 122 de state a constituit în anul curent peste 2.100 miliarde de dolari. Această situaţie raportorul ONU a calificat-o drept "foarte periculoasă".

Unele surse informaţionale reamintesc că un şir de funcţionari din cadrul structurilor europene au afirmat că deja a început epoca luptei pentru dominaţia asupra resurselor energetice. Comisarul pentru politica externa Havier Solana şi comisarul pentru relaţiile externe Benita Ferrero-Waldner au dat publicităţii în luna trecută un raport prin care rezultă că lumea este nevoită să se pregătească de o epocă a luptelor pentru resurse. În document se prognozează că în legătură cu încălzirea globală, pentru Europa devine vitală problema securităţii - începînd cu războaiele energetice şi terminănd cu migraţia în masă, problema statelor slab dezvoltate şi radicalismul politic.

În raport se atentionează pericolul ciocnirii Rusiei cu Occidentul din cauza bogăţiilor minerale din Polul Nord, care vor deveni accesibile în urma încălzirii globale. "Topirea rapidă a gheţarilor polari, îndeosebi la Polul Nord, duce la formarea noilor căi acvatice şi a noilor căi comerciale, - se observă in document. - Resursele minerale devin mai accesibile şi acest lucru schimbă dinamica geostrategică din regiune".

Cauza unor războaie ar putea constitui şi insuficienţa apei potabile. Acest lucru a declarat secretarul ONU Pan Gi Moon, în cadrul primului summit asiatico-pacific dedicat problemei resurselor acvatice pe planetă.

Potrivit acestuia, criza "acvatica" ameninţă îndeosebi statele asiatice, unde se observă o creştere continuă a populaţiei, creşterea consumului şi poluarea masivă a bazinelor acvatice. "Insuficienţa apei ameninţă cu o gravă criză economică şi socială, devenind o potenţială sursă a conflictelor", a declarat secretarul general al ONU.
Foametea, ca o urgie biblică

foameFoametea generează deja reacţii violente şi instabilitate în ţările sărace, relevă „Der Spiegel". Preţurile în continuă creştere la alimente au transformat orezul şi porumbul în produse de lux pentru mulţi oameni, iar comunitatea internaţională începe să devină tot mai conştientă de gravitatea consecinţelor acestei situaţii. Criza alimentară chinuie sute de milioane de săraci din Africa, Asia de Sud şi Orientul Mijlociu, iar dimensiunile ei încep să aducă tot mai mult cu o urgie biblică.

În Haiti, de pildă, pentru mulţi, singurul aliment care poate aduce speranţa zilei de mâine, este un „biscuit" făcut din... noroi. Oamenii sînt atît de săraci, încît adună argilă galbenă din munţi, pe care o combină cu sare şi grăsimi vegetale, frămîntînd-o apoi şi uscînd-o la soare pentru a o mînca. „Sper ca într-o zi să am suficientă mîncare să mă hrănesc, ca să nu mai mănînc aşa ceva", spune cu amărăciune Marie Noël, care supravieţuieşte de pe o zi pe alta cu turte de noroi, împreună cu cei şapte copii ai săi. Dacă în urmă cu un an, argila necesară pentru prepararea a 100 de "biscuiţi" costa 5 dolari, acum preţul este mai mare cu 40%.

Criza alimentară riscă să aibă consecinţe grave atît politice, cît şi în materie de securitate. Banca Mondială a estimat că dublarea preţurilor la alimente în ultimii trei ani ar putea arunca 100 de milioane de oameni din ţările subdezvoltate într-o sărăcie şi mai mare. Această stare ameninţă să conducă la instabilitate în cel puţin 33 de ţări, inclusiv în statele care sînt puteri regionale, cum ar fi Egipt, Indonezia şi Pakistan. În ultimele săptămâni, situaţia a devenit din ce în ce mai îngrijorătoare în Mauritania, Mozambic, Senegal, Coasta de Fildeş şi Camerun, unde violenţele cauzate de foamete au făcut circa 100 de morţi.

Pe lîngă măsurile de urgenţă care trebuie luate pe termen scurt pentru evitarea foametei în numeroase regiuni ale lumii, trebuie adoptate strategii pe termen lung pentru creşterea substanţială a productivităţii la cereale. Pentru aceasta nu trebuesc trecuţi cu vederea factorii de pericol, ce cauzează crizele alimentare:

- populaţia lumii creşte în mod constant, în timp ce suprafaţa de teren arabil scade,

- schimbarea climei determină pierderea unor suprafeţe agricole din cauza secetei şi a inundaţiilor,

- din cauza schimbării obiceiurilor alimentare, din ce în ce mai multe terenuri arabile şi păduri sînt transformate în păşuni,

- Banca Mondială vrea ca ţările în curs de dezvoltare să renunţe la tarifele protecţioniste, ceea ce afectează serios agricultura locală,

- speculanţii ridică preţurile la materiile prime. Astfel, preţul exagerat al petrolului determină instituirea „culturilor pentru biocombustibili", în loc de culturi agricole,

- milioane de oameni dezrădăcinaţi de războaiele civile, nu mai sînt capabili să contribuie la producerea hranei.

Republica Moldova, singura ţară din Europa, care necesită susţinere alimentară urgentă

Republica Moldova este singura ţară din Europa care necesită susţinere alimentară urgentă, se arată într-un raport al Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO). În lista celor 37 de ţări de pe glob, care se confruntă cu crize alimentare (21 de ţări din Africa, 10 din Asia şi 5 din America Latină), a fost inclusă şi Republica Moldova, odinioară - un important furnizor de alimente pentru marea piaţă a Uniunii Sovietice.

Această stare de lucruri se datorează, într-o mare masură, secetei din anul trecut, care a influienţat dezastruos recoltele de cereale, fructe, legume, precum şi totalitatea de păsări şi animale domestice. Un impact negative l-a avut în acest sens insuficienţa unui sistem eficace de irigare, cîndva - cel mai dezvoltat din fosta URSS.
Boris Olaru.

(Surse: Ziare.com, RIA Novosti, Info-Prim Neo, Lumina).

click here for more

Nici tarile bogate nu scapa de consecinte. Organizatiile consumatorilor de pasta din Italia au facut o greva de o zi care a redus consumul cu 5%. Japonia se confrunta cu preturi crescute la miso. Franta si Australia au lansat investigatii nationale asupra cresterilor de preturi la alimente. Unele guverne au negociat in secret acorduri de barter, pentru a evita preturile la cereale. Ucraina is Libia au un acord pentru grau, iar Egipt si Siria au unul de grau-pentru-orez.

Jeffrey Sachs, directorul Earth Institude de la Columbia Univeristy din New York, considera ca acesta este cel mai important eveniment global al perioadei curente. Ministrii de finante ai lumii, adunati la Washington, erau in stare de soc weekendul trecut, continua Sachs. Robert Zoellick, seful bancii mondiale, considera ca aceste cresteri la preturile alimentelor ne dau inapoi cu 7 ani in lupta impotriva saraciei globale. Zoelick aminteste guvernelor lumii sa-si aduca contributia la fondul ONU de jumatate de miliard de dolari, pentru situatii de criza, prevazut in World Food Programme. In aceste zile, acesta a ajuns sa furnizeze ratii alimentare pentru 78 de milioane de oameni din 73 de tari. Casa Alba a anuntat deja disponibilizarea a 200 de milioane dolari.

Zoelick arata ca in numai doua luni pretul orezului a ajuns sa bata recordurile istorice, crescand cu 75%. Doar intr-o singura vineri a crescut cu 10%, arata International Rice Research Institute, care atentioneaza ca tendinta se va mentine. In Bangladesh, 2kg de orez consuma o jumatate din bugetul zilnic al unei familii sarace. Pretul graului a crescut cu 12% in 2007, ceea ce inseamna ca pretul painii s-a dublat. La nivelul actual al crizei, dezvoltarea fizica si intelectuala a copiilor si adultilor sunt periclitate. Dominique Strauss-Kahn, directorul de management al FMI, a facut declaratii similare: daca preturile alimentelor mentin tendinta actuala, consecintele pentru populatia unui mare numar de tari vor fi teribile.

Situatia creata alimenteaza dezbaterea aprinsa pe marginea folosirii etanolului (un biocombustibil) in scopul reducerii emisiilor de dioxid de carbon. Criticii acestei strategii de reducere a poluarii considera ca etanolul, fiind produs din porumb, a creat o mare cerere de suprafete arabile pentru porumb in dauna altor culturi, reducand astfel cantitatea de pe piata si ducand la cresterea preturilor. Jean Ziegler, raportor special al ONU pentru dreptul la hrana, numeste folosirea recoltelor alimentare pentru producerea etanolului o crima impotriva umanitatii. Fostul presedinte Bill Clinton a spus recent ca producerea etanolului din porumb este cea mai ineficienta metoda, deoarece consuma multa energie si creste preturile alimentelor. Pretul porumbului a ajuns sa evolueze in paralel cu pretul petrolului. Profesorul John Beddington, noul sef al stiintei in Marea Britanie, numeste taierea padurilor tropicale pentru plantarea recoltelor necesare biocombustibililor o idee profund stupida.

Nu toate organizatiile pentru protectia mediului sunt de acord. Renewable Fuels Association considera ca explozia preturilor la petrol si derivatele sale a dus la cresterea preturilor alimentelor. Jeffrey Sachs si alti analisti considera ca  aceasta a contribuit intr-adevar la criza, alaturi de alti trei factoru: producerea etanolului din porumb, secetele si inuntatiile care au distrus 10% din recoltele Chinei si Marii Britanii, printre alte tari, si cresterea populatiei in tari precum India si China. Populatia lumii va creste de la 6.2 miliarde la 9.5 miliarde in 2050. Necesarul actual de hrana se va dubla in 2030. Lennart Båge, seful International Fund for Agricultural Development, alta agentie ONU, numeste un al cincilea factor al crizei: opozitia la culturile modificate genetic. Productivitatea sporita a acestor tehnologii a coborat pretul alimentelor de la aparitia ei, considera el.