Una bucata zi...INCA una... zi proasta in ceea ce ma priveste. Treaba asta cu zilele bune .... ceva relativ, mi-as permite sa zic. In fond, toate zilele sunt la fel, sunt bune...doar cele rele sunt relative. Tipul acesta de clasificare....e doar o viziune proprie: in timp ce pentru tine ,"azi", probabil e "the best day of your life", pe cand pentru el...nu e altceva decat un cosmar, un cosmar care ar trebui sa se termine in zori.  (E fix). [asta a fost o paranteza].  Eh! mai trebuie si zile din astea...am sa supravietuiesc, cred ca am sa trec peste...chiar daca sunt multi de "daca" intr-o propozitie, in propozitia mea... Chiar daca nu-mi explic ce se intampla cu mine, chiar daca ma strabate cate-un val de ambitie, chiar daca mai apoi se sparge de tarm si timpul sta in calea mea. As avea nevoie de o zi de 48 de ore ca sa pot sa fac tot ce-mi propun....nici asa nu mi-ar ajunge. Apropo de timp: si el e relativ.....il masuram....doar asa ...de ghidaj, ca sa stim "de cand si pana cand", sa avem un "start" si mai apoi un "end", sa putem sa ne fixam ceasurile pentru a ajunge la timp la intalniri, pentru a avea motiv de cearta uneori, sau pentru a avea motiv de tristete (cand suna alama dimineata)....pentru a putea sa ne gasim un rost in viata. Ar fi bine sa fii aici! Stii asta? 

Oamenii...buni? da! rai? relativ. Oamenii rai sunt asa datorita circumstantelor...in perspectiva "ta" sunt buni, in perspectiva mea sunt "rai", daca circumstanta atenutanta e in favoarea ta.  Intre ei....exista si acel segment de oameni "nevinovati":fiecare ii clasifica dupa "ambalaj" si "mod de utilizare".

M-am saturat sa n-am chef sa vorbesc cu mai mult d 3 persoane dintr-o lista de 500.  M-am saturat sa ma intrebi ce se intampla, m-am saturat sa te intreb, m-am saturat sa n-am timp, m-am saturat sa-mi faci program, m-am saturat sa nu ascult de "beat", m-am saturat sa ma fi saturat de voi, m-am saturat sa nu ma satur de camera mea...ah...si de aceleasi piese m-am saturat. De vocea aceea nu m-am saturat, nu inca.

Nu-ntreba de ce trec de la un subiect la altul atat de transant. Asa simt. Nu vreau sa ma lungesc, nu simt nevoia, nu inca.

Nu stiu cum ar fi fost, daca nu era, dar banuiesc....Nu stiu daca iti poti imagina, daca era altcumva, dar ma pot intreba... Nu stiu daca te gandesti atat de intens pe cat mi se pare, dar pot sa-mi inchipui... Nu stiu daca visezi, dar mi-as dori... Nu stiu sa intreb, dar ma stradui... Nu stiu sa vad dincolo de ce-mi prezinti, dar incerc... Nu stiu daca tie iti sunt adresate aceste randuri, dar pot afla... Datoria ta e sa intrebi....daca vrei, daca esti interesat. Nu stiu de ce nu am continuat cu "adevaruri neadevarate", dar sigur voi continua...intr-o alta zi. Nu stiu daca sa am incredere, dar deja e prea tarziu... Nu stiu de ce zambesc in fata unor litere, dar inca sunt in cautarea raspunsului... Nu stiu de ce nu-mi pasa de nimic, dar totusi ma consum... Nu stiu de ce nu rad, cand ar trebui sa fiu bucuroasa, dar am sa aflu... Am carnet de conducere! (acum am zambit). Nu stiu de ce am zambit, dar cred ca sunt mandra de mine... Sunt doua lumi paralele, care nu se pot intersecta, dar ne vom stradui ...nu-i asa? Nu stiu daca intelegi ceva, dar ma vei intreba...cred. Inca ma uit la telefon...astept. Nu stiu ce astept, dar ma vei lamuri... Vreau sa intelegi  fara sa-ti explic, dar ma tem ca nu e posibil, dar totodata e putin probabil. Sunt doua cazuri: nu-ntreba acum! Le tin pentru mine. Nu stiu daca e corect, sau daca e sanatos, dar nu-mi pare rau, desi regretele s-au nascut cu ceva timp in urma... dar am facut un pact cu timpul. In cazul in care nu ne ajuta, ne vom ocupa personal de asta. Nu stiu ce intelegi prin "personal", dar cred ca gandim la fel. Nu stiu de ce faci si tu parte din segmentul de 2%...nu e drept! ~X(

De multe ori nu gasesc nici un rationament in tot ce se intampla, dar nu incetez sa il caut...Nu stiu daca trebuie sa uitam de ratiune, dar cu siguranta vom afla.

In concluzie: nu stiu de ce am scris lucrurile astea, fiind convinsa ca nu voi fi inteleasa, dar nu-ntreba! Incearca sa simti!