A pior coisa a respeito de acidentes talvez seja o nome. Acidentes não são "acidentes". São evitáveis. Políticas públicas adequadas e preparação da cultura cívica podem significar milhares e milhares de vidas salvas.As mortes no trânsito por dez mil veículos variam muito de estado para estado, no Brasil. A taxa mais baixa está em São Paulo e as taxas mais altas se concentram no Nordeste e no Norte do país. Os 14 estados com mais alta taxa de mortes por dez mil veículos estão no Norte, Nordeste e Centro-Oeste. O que pode explicar isso?

1. Frota mais velha, piores carros?
2. Piores estradas?
3. Polícia, sobretudo a rodoviária, pior preparada?
4. Maus governos?
5. Ausência de políticas públicas alicerçadas em conhecimento sólido e não em chutes?
6. Cultura cívica?

Possivelmente todas contribuam um pouco, mas ainda não coletamos e analisamos os dados adicionais necessários para saber quais as mais importantes.
Há um fato indiscutível: essas condições mataram dezenas de milhares no ano passado, estão matando dezenas de milhares este ano e vão continuar matando dezenas de milhares cada ano, todos os anos.
A máxima, que se aplica ao crime, também se aplica aos "acidentes":
Bons governos salvam vidas!

Innanzitutto, la biblioteca di Casatenovo totalizza 2.361 iscritti, in un paese di 14.000; questo di per sé dice molto. Nel 2007 sono stati prestati ben 23.397 titoli, ovvero, quasi 10 libri a testa per iscritto. La maggior parte di questi sono stati prestati ad un pubblico adulto (14.996), mentre circa la metà ad un pubblico di ragazzi sotto i 18, che comunque totalizzano 8401 prestiti totali. Tra narrativa e saggistica, in modo abbastanza scontato, vince la prima con 16.796 libri prestati contro i 6.600 testi di saggistica. Perché si abbia un quadro completo vanno presi in considerazione anche i dati relativi al prestito interbibliotecario, ovvero, gli scambi di quei libri che pur non essendo conservati presso la biblioteca di Casatenovo sono stati prestati alla stessa da altre biblioteche della provincia (2.202) o che la biblioteca di Casate ha prestato ad altre (2.689). Allo stesso modo, va sommato il prestito di materiale multimediale, cioè di 1507 tra videocassette e dvd presi in prestito durante l’anno (il prestito dei dvd è incominciato a settembre). Dal fronte degli acquisti la biblioteca di Casatenovo conferma il trend degli anni passati: sono stati acquistati 2.101 nuovi testi, di cui 1423 per adulti e 511 per ragazzi, 253 nuovi dvd, abbonamenti a 49 periodici (ai primi due posti riviste di informatica e cucina: conferma che l’Italia è un paese vocato alla deindustrializzazione?), di cui 3 quotidiani. Tra i titoli più richiesti e prestati svettano il Cacciatore di aquiloni e Mille splendidi soli di Hosseini, Gomorra di Saviano, Olive comprese di Andrea Vitali, La casta di Stella e Rizzo, Fuori da un evidente destino di Faletti, ma anche qualche grande classico come Il sentiero dei nidi di Ragno di Calvino e Se questo è un uomo di Levi.

-

-

Dal confronto con l'anno precedente (2006) risulta che il dato grezzo del prestito in sede è costante, mentre è aumentato in maniera significativa il prestito interbibliotecario e quello dei materiali multimediali, soprattutto considerando che il prestito di dvd ha preso avvio solo ad ottobre. Più o meno stazionario pure il dato relativo all' acquisto di libri. Se da un lato il prestito interbibliotecario segna una significativa crescita, testimoniando la validità del lavoro svolto per mettere in rete il sistema bibliotecario lecchese e dando conto della valenza del patrimonio librario presente, non altrettanto incoraggiante è il numero di prestiti, che rimane stazionario e limitato ad una parte ancora minoritaria della popolazione: siamo ormai 14.000 e ci sono 2000 iscritti, contando il bacino di potenziali fruitori, vengono presi in prestito mediamente 1,5 libri all'anno per ogni casatese!! Indice che non è ancora nostra abitudine leggere e farlo utilizzando un servizio gratuito e utile, ancor più, quando, come nel nostro caso, la biblioteca funziona bene ed è gestita da persone affabili e competenti.

MARSUL VIEŢII
În 25. martie 2008, Sărbătoarea Buneivestiri şi Ziua Copilului Nenascut - sărbătorită în plan internaţional de organizaţiile pro-life.

Motto: “Timişoara – oraş al florilor şi al vieţii!”

Cu binecuvântarea din partea:
IPS Nicolae Mitropolit al Banatului
PS Paisie Episcop vicar de Timisoara
PS Alexandru Episcop greco-catolic de Lugoj

Program:

Orele 13.00 întâlnirea grupurilor pe treptele Catedralei Ortodoxe din Timisoara

Urmează scurte cuvântari din partea liderilor diferitelor confesiuni creştine precum şi a unor parlamentari.

Orele 14.00 pornirea unei procesiuni tacute pe traseul:
Primarie – Prefectura – înapoi în fata Catedralei. Încheierea.

Şi-au anuntat participarea 10 parlamentari creştini în frunte cu dl. Deputat Petru Andea şi dl. Leo van Dresburg (reprezentant pentru Sud-Estul Europei pentru Miscarea Europeana crestina în politica).

Invitaţi oficiali sunt şi Primarul Gheorghe Ciuhandu, Prefectul Ovidiu Drăgănescu şi Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc.

Fiţi alaturi de noi si glasul nostru concertat se va auzi !

Riporto l’appello di alcuni costituzionalisti italiani per l’insegnamento della cultura civica come estremo tentativo di salvare il paese dalla crisi morale che lo sta pervadendo.

Nel nostro paese sta maturando una crisi morale e politica assai grave che investe in particolare le nuove generazioni. Si tratta di un fenomeno di cui si avvertono i sintomi anche nel resto d’Europa, ma che in Italia è ormai così pervasivo da avere già provocato una profonda degradazione della convivenza civile e della vita democratica. Il peggioramento drammatico della qualità media del ceto politico, la crisi delle istituzioni, lo stato dell’informazione soprattutto televisiva, l’indebolirsi della solidarietà sociale, le tensioni provocate dai problemi derivanti dalle trasformazioni indotte nel mercato del lavoro e dall’accelerata immigrazione di massa generano, da un lato, sfiducia nella partecipazione politica e, dall’altro, forti regressioni di tipo comunitario, ghettizzazioni e manifestazioni di xenofobia. La scuola della Repubblica, che tutti sono obbligati a frequentare per almeno otto anni, è una delle istituzioni cui compete dare attuazione all’imperativo costituzionale di rimuovere gli ostacoli culturali e sociali che limitano la libertà e l’uguaglianza dei cittadini, impedendo il loro sviluppo umano e la loro partecipazione alla vita democratica del paese. L’introduzione negli anni Cinquanta dell’insegnamento dell’educazione civica nei programmi scolastici aveva indicato una forma concreta per assolvere alla funzione di «educare» all’esercizio della sovranità popolare alla quale sono chiamati tutti i cittadini.

Vari sono stati i motivi per i quali tale insegnamento non ha avuto gli esiti sperati: in particolare ha nuociuto l’assenza di una sua collocazione autonoma nei programmi e di una specifica preparazione professionale dei docenti. Invece è urgente introdurre un nuovo insegnamento che proponiamo di definire «Cultura civica», inteso a favorire una consapevole partecipazione dei giovani alla vita civile e democratica, a promuovere lo spirito di solidarietà, la comprensione delle esigenze di una società sempre più pluralistica e il valore delle diversità, a diffondere la convinzione che diritti umani e democrazia non sono mai conquiste acquisite una volta per tutte, ma rappresentano gli esiti di una storia tormentata e sempre a rischio di essere rimessi in discussione.

Per conseguire questo obiettivo è necessario che siano garantiti:

1. un insegnamento specifico e autonomo;
2. tempi e metodi adeguati;
3. una preparazione idonea degli insegnanti, in rapporto ai diversi gradi e ordini di scuola.

Nei primi anni di scuola s’impartiranno nozioni di comportamento civico, con l’ausilio anche di visite guidate ai luoghi istituzionali locali, di partecipazione a eventi pubblici, di interventi sul territorio, con l’intento di realizzare un maggior coinvolgimento nella tutela dell’ambiente e della vivibilità degli spazi comuni. Nella seconda metà degli anni dell’obbligo la Cultura civica sarà sviluppata estendendola a una prima conoscenza dei diritti universali, del significato della cittadinanza italiana ed europea e della carta costituzionale, con particolare riferimento ai principi fondamentali e ai diritti e doveri dei cittadini. Nel triennio delle scuole superiori si procederà allo studio del testo costituzionale integrato da informazioni sul contesto storico, sul dibattito culturale e sui valori che hanno ispirato la nascita della repubblica italiana, nonché allo studio del processo di integrazione europea, delle sue motivazioni e del comune patrimonio civico e costituzionale.

Giovanni Bachelet, Giulio Ercolessi, Sergio Lariccia, Giacomo Marramao, Enzo Marzo, Italo Mereu, Alessandro Pizzorusso, Clotilde Pontecorvo, Beatrice Rangoni Machiavelli, Stefano Rodotà, Carlo Augusto Viano, Marcello Vigli, Gustavo Zagrebelski

Fonte/Credits:NewBrains

Prima veste bună este că Hillary Clinton - ale cărei vederi asupra avortului, familiei şi asupra libertăţilor individuale sunt arhi-cunoscute - a pierdut în competiţia din statul Iowa în favoarea lui Barack Obama.

A doua veste bună este că cel mai articulat candidat din partea republicanilor a câştigat Mike Huckabee (n. 1952), fost guvernator al statului Arkansas.

Dl. Huckabee este un fost pastor baptist, înzestrat cu remarcabile calităţi de lider care a îmbrăţişat o viziune istorică despre locul Americii în lume. Între temele importante ale discursului său: fortificarea economică a economiei americane prin reducerea şi simplificarea sistemului de taxe, creşterea atractivităţii pieţei de muncă americane, protejarea definiţiei monogame şi heterosexuale a familiei, încurajarea culturii "pro-life", lupta împotriva islamofascismului (înăuntrul SUA şi în afara, Irak inclusiv). You Tube documentează aceste intervenţii cu un număr abundent de extrase din interviuri sau conferinţe publice.

Pentru orice creştin cu sensibilităţi tradiţionale, între Mike Huckabee şi Hillary Clinton sau Barack Obama alegerea este fără echivoc. Fie ca anul 2008 să aducă Americii un preşedinte dedicat valorilor creştine, capabil să ofere demnitate vocaţiei naturale a omului: viaţa în cetate.

MN

Nel nostro paese sta maturando una crisi morale e politica assai grave che investe in particolare le nuove generazioni. Si tratta di un fenomeno di cui si avvertono i sintomi anche nel resto d'Europa, ma che in Italia è ormai così pervasivo da avere già provocato una profonda degradazione della convivenza civile e della vita democratica. Il peggioramento drammatico della qualità media del ceto politico, la crisi delle istituzioni, lo stato dell'informazione soprattutto televisiva, l'indebolirsi della solidarietà sociale, le tensioni provocate dai problemi derivanti dalle trasformazioni indotte nel mercato del lavoro e dall'accelerata immigrazione di massa generano, da un lato, sfiducia nella partecipazione politica e, dall'altro, forti regressioni di tipo comunitario, ghettizzazioni e manifestazioni di xenofobia. La scuola della Repubblica, che tutti sono obbligati a frequentare per almeno otto anni, è una delle istituzioni cui compete dare attuazione all'imperativo costituzionale di rimuovere gli ostacoli culturali e sociali che limitano la libertà e l'uguaglianza dei cittadini, impedendo il loro sviluppo umano e la loro partecipazione alla vita democratica del paese. L'introduzione negli anni Cinquanta dell'insegnamento dell'educazione civica nei programmi scolastici aveva indicato una forma concreta per assolvere alla funzione di «educare» all'esercizio della sovranità popolare alla quale sono chiamati tutti i cittadini.
Vari sono stati i motivi per i quali tale insegnamento non ha avuto gli esiti sperati: in particolare ha nuociuto l'assenza di una sua collocazione autonoma nei programmi e di una specifica preparazione professionale dei docenti. Invece è urgente introdurre un nuovo insegnamento che proponiamo di definire «Cultura civica», inteso a favorire una consapevole partecipazione dei giovani alla vita civile e democratica, a promuovere lo spirito di solidarietà, la comprensione delle esigenze di una società sempre più pluralistica e il valore delle diversità, a diffondere la convinzione che diritti umani e democrazia non sono mai conquiste acquisite una volta per tutte, ma rappresentano gli esiti di una storia tormentata e sempre a rischio di essere rimessi in discussione.
Per conseguire questo obiettivo è necessario che siano garantiti:
1) un insegnamento specifico e autonomo;
2) tempi e metodi adeguati;
3) una preparazione idonea degli insegnanti, in rapporto ai diversi gradi e ordini di scuola.
Nei primi anni di scuola s'impartiranno nozioni di comportamento civico, con l'ausilio anche di visite guidate ai luoghi istituzionali locali, di partecipazione a eventi pubblici, di interventi sul territorio, con l'intento di realizzare un maggior coinvolgimento nella tutela dell'ambiente e della vivibilità degli spazi comuni. Nella seconda metà degli anni dell'obbligo la Cultura civica sarà sviluppata estendendola a una prima conoscenza dei diritti universali, del significato della cittadinanza italiana ed europea e della carta costituzionale, con particolare riferimento ai principi fondamentali e ai diritti e doveri dei cittadini. Nel triennio delle scuole superiori si procederà allo studio del testo costituzionale integrato da informazioni sul contesto storico, sul dibattito culturale e sui valori che hanno ispirato la nascita della repubblica italiana, nonché allo studio del processo di integrazione europea, delle sue motivazioni e del comune patrimonio civico e costituzionale.
Giovanni Bachelet, Giulio Ercolessi, Sergio Lariccia, Giacomo Marramao, Enzo Marzo, Italo Mereu, Alessandro Pizzorusso, Clotilde Pontecorvo, Beatrice Rangoni Machiavelli, Stefano Rodotà, Carlo Augusto Viano, Marcello Vigli, Gustavo Zagrebelski
(per aderire: info@criticaliberale.it)

V-am citit textul despre “Etatism: un demon” în ziarul Cotidianul si vreau sa va transmit felicitarile mele.

Am asteptat de cateva luni cu speranta ca va aparea pana la urma un articol in presa autohtona care sa critice, macar din perspectiva utilitatii, daca nu din cea a dreptului si a libertatii, ideea "gradinitei obligatorii" (ca sa nu vorbesc de educatie obligatorie, caci sperantele ar fi fost mult prea mari) promovata de ministrul "liberal" Cristian Adomnitei; articolul dumneavoastra este, din fericire, replica indelung-asteptata.

Vrea sa va aduc la cunostinta, pe de alta parte, ca exista totusi in Romania un grup de persoane, nesemnificativ din punct de vedere numeric deocamdata, care sustin legalizarea homeschoolingului si o parte din ele chiar il pun in aplicare, desi ilegal sau semi-legal, prin inscrierea la scoli umbrela in strainatate. Este vorba de Asociatia Homeschooling Romania, initiata de Gabriel Curcubet si un grup de persoane din Odorheiul Secuiesc, insa de curand ea s-a extins, in mod informal deocamdata, cuprinzand si un grup de persoane din Bucuresti cat si romani expatriati. Ca urmare a dezbaterii legii, membrii AHR si nu numai, au transmis mai multe memorii la Ministerul Educatiei si la Comisia de invatamant care dezbate legea in Parlament, insa pana acum fara niciun rezultat - si nici nu ma astept la unul, din nefericire.

Homeschoolingul nu este, desigur, o solutie universala. Este insa o solutie educationala excelenta pentru familiile care o doresc si care trebuie sa aiba libertatea de a urma un astfel de model educational care de altfel nu exclude tutori privati sau chiar mici scoli organizate mai mult sau mai putin informal de grupuri de familii unde socializeaza adultii si copii de mai multe varste (de altfel, istoric asa a aparut educatia formala, cu mult inainte ca statul sa intervina ca furnizor).  In orice caz, sper ca deocamdata legislatorii vor lasa la latitudinea parintilor aceasta optiune macar la nivel de gradinita si nu vor vota o prevedere unica in istoria civilizatiei, fara precedent nici macar in antica Sparta : este vorba evident de instituirea gradinitei obligatorii conform legii invatamantului universitar aflta in dezbatere.

Aparitia unor licee private profesioniste ar fi, fara indoiala, extrem de binevenita insa ma indoiesc ca acest lucru va fi posibil atat timp cat enormul sector educational de stat este in vigoare. De ce spun acest lucru ? Deoarece in competitia asimetrica cu sectorul public, pretul unei educatii la o scoala privata de calitate vor fi prohibitive intr-atat incat educarea copiilor la scoli de stat, plus recursul la meditatii (care reprezinta tocmai un corectiv partial la deficientele structurale ale educatiei publice) va fi in continuarea solutia cea mai profitabila. Acest lucru reiese foarte clar din experienta de pana acum a liceelor private din Romania care numara ca elevi doar pe cei mai neinzestrati sau nesarguiciosi tineri.

Acelasi lucru, intr-un mod mult mai vizibil chiar, se intampla la nivelul educatiei universitare unde ratiunile sunt mai sofisticate, insa patternul este acelasi : sistemul public universitar socializeaza costuri pe cale politica si acest lucru ii  permite, in ciuda ineficientei sale, sa fie mai competitiv in termeni relativi decat universitatile private care au aparut sau care ar putea sa apara in Romania, cu atat mai mult cu cat invatamantul universitar de stat a capatat un caracter public-privat o data cu extinderea fantastica a invatamantului de stat cu taxa.

Insa intreaga problema este mult mai adanca : un invatamint realmente privat si in acelasi timp eficient, inovativ, si moral va trebui sa fie eliberat de constrangerile de programa sau de certificare impuse de stat si sa functioneze in baza alegerii consumatorului si a competitie caci, asa cum se intampla in Franta cu scolile confesionale, ce diferinte mai exista intre scolile de stat si ce le asa-zi private daca cele din urma functioneaza dupa aceiasi programa, cu aceleasi cadre, dupa aceleasi manuale si metode, cu studenti certificati la finalul studiilor dupa aceleasi standarde si, colac peste pupaza in cazul scolilor catolice franceze, sunt obligate sa nu "discrimineze" pe criterii de religie?!

Am fost foarte surprins sa aflu pe internet despre Fundatia Calea Victoriei 2007. Proiectul reprezinta, dupa mine, chintesenta unei educatiei liberale. In acelasi timp, sunt surprins sa constat ca desi o astfel de intiativa a putut reuni un numar deloc neimportant de persoane cu un capital semnificativ de notorietate, apelurile in favoarea unei educatiii libere si, in general, in favoarea unei viziuni liberale autentice, sunt foarte extrem de slabe in spatiul public autohton. Chiar anul trecut, am avut prilejul sa organizez, cu sprijinul Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala o masa rotunda pe tema privatizarii educatiei, insa intreaga dezbatere, ca si altele in acelasi spirit, s-a soldat cu un dialog paralel. Idei precum educatie contra cost sau competitie intre programe educationale erau vazute ca niste povesti science-fiction. 

Singura speranta ramane probabil ca, pe viitor, atat numarul persoanelor care constientizeaza tarele structurale ale educatiei de stat, cat si numarul intelectualilor inclinati sa investigheze serios problema sa creasca si sa isi exprime cat mai frecvent si mai corent pozitia.

Primiti salutarile mele sincere,

Bogdan C. Enache

Între televiziunile private, Realitatea TV reuşeşte - deşi mult prea rar - să propună dezbateri cu miez. Joi, 27 septembrie, Andrei Gheorghe şi Corina Drăgotescu au avut invitaţi pe Marie Rose Mociorniţă şi Mihai Stănescu. Coreograful emisiunii, dl Andrei Gheorghe, are o vădită inteligenţă nativă şi decide, din această toamnă, să refuze monologul repetitiv şi extenuant, dacă nu cumva banalitatea sordidă a discursurilor politicienilor. Lansează o întrebare gravă - "ce se întămplă în România cu cei sărmani şi obidiţi?" - dar abandonează câteva răspunsuri evidente şi imediate. Mă grăbesc să semnalizez câteva reacţii hrănite de stereotipiile tipice pentru presa liberală din România şi Europa de Vest.

1) Suferinţa crudă a aproapelui jenează, doare şi este greu de asimilat. Răspunsul secular la întrebarea "unde malum" caută disperat un responsabil: statul, moravurile anonime ale societăţii, destinul istoric. Sunt evitate confrutările directe cu realitatea personală a suferinţei lăuntrice care primeşte din partea Bisericii alinare duhovnicească, bucuria neînchipuită a triumfului asupra răului şi deznădejdii. Caritatea sfinţilor ne apasă conştiinţa. O lume cu ONG-uri creştine şi fără eroine precum Maica Tereza de Calcutta ne-ar asupri mai puţin. Gazeta seculară nu iubeşte Cenusareasa poporului suferind pentru că ştie cum niciodată societatea de consum n-o va cere Mireasă.

2) În mod straniu, discuţia despre problemele societăţii ajunge la mantra iconoclastă: "jos icoanele"! În emisiunea lui Andrei Gheorghe devierea de la punctul focal al dezbaterii a inclus atacul dlui Mihai Stănescu asupra prezenţei Crucii în Piaţa Universităţii. Crucile martirilor ucişi în Piaţa Universităţii au devenit rapid subiectul deriziunii, discutatea aproape la paritate cu agramatismele lui Guţă & Toni Talent din tribul maneliştilor. Sunt curios dacă la "Ultima oră" în 21 decembrie vom asculta un monolog cinstit despre memoria celor ucisi în ziua fără de care Romania n-ar putea vorbi despre o Revoluţie. Crucile, acum, iar nu cazinourile, reclamele kilometrice, panourile sparte, sex-shopurile ingramadite linga biserici, scoli sau gradinite ori mirosul infect si aspectul barbar al Pasajului au ajuns să deranjeze în Piaţa Universitatii!

3) La intrebarea: "Cine se ocupa de sărmani?" exista răspunsuri din zona antreprenorială care merită o analiză atentă. Găsiti un exemplu aici: http://www.lifeforlife.ro/ Există şi alte indicii care arată că în România apar actori capitalişti cu sinceră conştiinta morală şi lipsiţi de interese electorale. Putem număra şi câteva întreprinderi private cu responsabilitate socială. Avem tineri investitori care se misca mai repede, mai bine, mai relevant pentru Romania decit 60% din invitatii perindati la emisiunile Realitatea TV (si 95% TVR plus Antena 1). De ce nu discutăm însă aceste modele?

Vocile articulate nu sunt auzite pentru ca mediocritatea troneaza - chiar si la emisiunea "Ultima ora" fiind intrupata de nenumăraţi invitaţi, între care aş semnala numele lui Vanghelie, Becali, Adomniţei, Şandru & so weiter. Aş remarca şi îngusta, rebarbativa prezenţă a fostului gazetar de obedienţă "Flacara" & Adrian Păunescu: "dl. profesor Tudor Octavian." Intr-o mai mica masura frapeaza discursul tern al dnei Corina Dragotescu, despre care un elev silitor la liceu ar crede că n-a mai citit o carte cap-coadă de la ultimul său examen de treaptă.

Nu vezi la Emisiunile Realităţii TV şi - în genere - la nici o altă emisiune un tânăr olimpic - fizicianul sau matematicianul curtat de Harvard, MIT ori Princeton, doctorul roman in istorie sau filologie de la Universitatile occidentale, chemat sa vorbeasca despre reforma invatamintului acasa, profesor universitar exilat sub regimul Ceauşescu dar care - de la lingvistică la astronomie - ne reprezintă în Occident mai bine ca 100 de ambasade.

Sateliţii TV sunt mai departe decât magii faţă de astre.
Mihail NEAMŢU

28.09.2007, Londra

Dupa aproape 25 de ani petrecuti in munti, pe nenumarate santiere de cercetari, Horia Ciugudean a inteles poate mai bine decat multi alti arheologi “de oras”, adusi in teren mai mult de atractia banilor decat de pasiune, ca Muntii Apuseni sunt un habitat special al romanilor, un teritoriu fascinant prin “posibilitatea de a pastra contactul omului cu o natura putin alterata, in care se integreaza firesc”.

O excursie in trecutul indepartat al zonei, avandu-l ca ghid pe Horia Ciugudean, scoate in lumina ametitoarea succesiune a mileniilor, in negura carora se pierde viata motilor si a celor de dinaintea lor. Apusenii, dupa “citirea” arheologica, sunt locuiti din Paleolitic, cu oarecare intermitente, intre mileniile al IV-lea si al III-lea i.Hr. Acum 5000 de ani, in plina epoca a bronzului (si cand probabil a fost descoperit aurul Apusenilor), asezarile umane explodeaza si urca de pe vaile fertile ale raurilor pe varfurile muntilor, pana la 1300 m altitudine. La Salciua, langa pestera Huda lui Papara, au fost descoperite morminte tumulare vechi de 5 milenii. De aici, povestea merge mai departe...

Vicus Pirustarum, Alburnus Maior, Rosia Abrudului... Acestea sunt cateva dintre numele pe care Rosia Montana le-a purtat in istorie. Unii spun ca, datorita aurului, asezarea ar fi fost racordata la civilizatia egeeana. Ce “spune” pamantul pe aceasta tema, d-le arheolog?

Vicus Pirustarum este numele unei suburbii a localitatii Alburnus Maior. De aici deducem cat de importanta era Rosia Montana in timpurile romane, daca pana si periferiile asezarii erau celebre. Totusi, in ciuda varietatii extraordinare de populatii aduse sa munceasca in mine, asezarea nu a fost declarata niciodata oras. Dupa cum a demonstrat colegul german Volker Wollmann, se mai gasesc inca tronsoane de drum antic in “Patrulaterul Aurului”. Spre exemplu, de la Ampelum (Zlatna) o lua un drum spre Rosia Montana, pe un traseu care se vede si azi. Pe urmatoarea ruta: pe Valea Ampoiului pana la Dumbrava (unde existau exploatari de mercur!), urca apoi pe Valea Arinului pana la Muntele Vulcoi, mergea pe panta lina a Dealului Sudoares, apoi spre Varful Corabia, pe coama Muntelui Boates, iar apoi, prin Valea Izbitei, o ia spre Bucium. In continuare, pe drumul actual, pana la Valea Cornii si, pe traseul acesteia, pana la Rosia Montana. De remarcat ca, la Dambul Padurilor, terasamentul antic se pastreaza in situ pe distanta de circa 1 km.

Fara indoiala, exista si alte urme de drumuri romane in zona, dar noi am fost interesati de legaturile cu exteriorul ale acestui paradis aurifer. Cercetarile mele s-au concentrat pe Valea Ampoiului timp de peste 20 de ani. In 1985, intr-o movila funerara din Ampoita, am descoperit doi cercei din aur nativ de 24 de karate (de fapt o pepita ciocanita, de o puritate deosebita). Am inceput sa caut analogii in literatura de specialitate. In cele din urma, am dat peste comunicarea lui Wilhelm Dšrpfeld, care a descoperit in nordul Greciei, in Ithaca, cercei identici. De pe coasta Adriaticii, arh. Margareta Primas a venit cu o comunicare la fel de socanta: intr-o movila de piatra din Velika Gruda, ea a gasit cinci cercei identici cu cei din Ampoita! Asadar, in prima jumatate a mileniului al III-lea i.Hr. (2700-2600 i.Hr.) exista o ruta care lega civilizatia egeeana de civilizatia epocii bronzului din inima Transilvaniei. Motivul? Aurul tracic!

Sunt unele opinii, poate prea exaltate, conform carora si aurul despre care se vorbeste in Biblie (Facerea, cap. 2/11) ar proveni tot din Muntii Apuseni...

Nu pot comenta aceste afirmatii, in schimb, exista indicii serioase ca aurul prezent in aria civilizatiei miceniene, in Grecia si Anatolia, aurul Troiei si poate o parte din aurul faraonilor egipteni provine din Muntii Apuseni. S-a constatat ca este vorba de un aur care contine o ridicata cantitate de argint - caracteristica pe care o gasim numai la aurul din Transilvania. Doar aici exista o proportie de 18-20% de argint in compozitia naturala a aurului.

Comoara dacilor este motivul principal al invaziei legiunilor romane la nord de Dunare. Ati descoperit urme dacice in minele din Apuseni?

O mare problema a arheologiei romanesti este aurul dacilor. Toata lumea stie ca Traian a plecat cu o prada imensa. Cu toate acestea, este sigur ca aur a mai ramas, nu toata comoara lui Decebal a fost descoperita. In privinta exploatarii aurului in Preistorie si in perioada dacica, primul proiect serios a debutat in 1997, la Pianu de Sus (langa Alba-Iulia), unde s-au exploatat zacaminte de aur aluvionar. Am inceput lucrul impreuna cu o echipa de arheologi francezi de la Toulouse, insotiti de geologi de la universitatile din Cluj si Munchen. Cu ajutorul fotografiilor aeriene am reusit sa identificam o suprafata de peste 500 ha in care exista urme de activitati miniere romane si din Evul Mediu. In anul 2000, echipa franceza s-a mutat la Rosia Montana, pentru a studia exploatarea in roca.

Descoperirea cea mai importanta a francezilor, care nu se bucura de meritata popularitate, este ca, intr-o zona de galerii, au fost prelevate si analizate prin metoda Carbon 14 urme de lemn datand din sec. 1 i.Hr. - sec. 1 d.Hr., deci din perioada Regatului Dacic (de la Burebista la Decebal). Asadar, daca pana acum nu s-au gasit urme evidente, sigure, de astfel de exploatare, la ora actuala avem si dovezile materiale. Avem deci certitudinea ca la Rosia Montana exista o faza preromana de exploatare aurifera, in apropierea galeriilor romane. Exista, de asemenea, si galerii romane care se intersecteaza cu galerii mai vechi, dacice, dupa cum au fost identificate galerii romane intersectate de galerii medievale (sec. al X-lea - al XI-lea), ceea ce inseamna ca aici s-a lucrat si in perioada asa-zisului Mileniu Intunecat (se stie ca s-au gasit unii care sa ne conteste existenta si, in consecinta, continuitatea intre secolele al III-lea si al XII-lea in teritoriul romanesc). Practic, o exploatare atat de intensa precum cea din Muntii Metaliferi, de la Certej la Baia de Aries, nu mai este cunoscuta in tot Imperiul Roman, cu exceptia Spaniei.

Exploatarea Miniera Rosia Montana “ciuguleste” inca, precum o pasare a mortii, din resturile unui monument, faimosul Masiv Cetate. Cand a inceput aceasta criminala lucrare de stergere a trecutului istoric romanesc?

In anii ‘70, la ordinul lui Ceausescu. Muntele Cetate a fost scos de pe lista monumentelor istorice si s-a permis astfel exploatarea la suprafata. Cetatea era de fapt un ansamblu de galerii romane, unde, pana in 1970, s-a exploatat aurul numai in subteran. Dinamitarea si distrugerea acestei faimoase stanci - care apare pe gravuri austriece din sec. al XVII-lea - al XVIII-lea - a insemnat o mare pierdere pentru patrimoniul national. Ratiunile economice oarbe au primat, asa cum se intampla in toate dictaturile. In timp, pentru a adanci rana, cariera a continuat sa se extinda intr-o zona in care galeriile romane si probabil cele dacice se numarau cu sutele.

Pierderea a fost irecuperabila. In anii ‘80, Aurel Santimbreanu, inginerul sef al Exploatarii, si-a dat seama ca mai poate salva cate ceva, organizand un muzeu si o galerie romana pentru circuitul turistic. Datorita acestei initiative, in foarte putine locuri din Europa oamenii pot cobori si calca pe urmele unor mineri de acum 2000 de ani, asa cum se intampla la Rosia. Exista si in Spania galerii romane, insa acelea nu au marimea si starea de conservare a celor de la Rosia Montana si nu ilustreaza o tehnologie atat de avansata precum cea din Apuseni.

Saracii de noi! In loc sa organizam un circuit turistic cu care sa rupem gura Europei, prezervand aceste urme romane inestimabile, completandu-le cu steampuri si alte tehnici antice si medievale - operatie prin care am obtine atat bani pentru localnici, cat si imagine pentru Romania -, dam aceste averi pe mana unor oameni lacomi de aur, care vor distruge si ce-a ramas. Unde mai sunt galerii romane, d-le Ciugudean?

La Almas, Bucium, Brad, Gura Barza s.a. O parte sunt inca relativ bine pastrate, putand sa reprezinte o mare atractie pentru turismul cultural. Intr-un proiect ideal al valorificarii turistice a Muntilor Apuseni (care desigur nu exista), unul dintre punctele forte sunt exact aceste urme ale mineritului antic. Nu necesita investitii deosebite si multe obiecte interesante, inclusiv steampuri, se afla la Muzeul din Rosia Montana. Din pacate, si acolo au avut de suferit, din cauza neglijentei si nepasarii celor de la Exploatare, imediat dupa 1989. S-ar face un bun circuit cu Muzeul Aurului de la Brad, cu cetatea dacica de la Capalna (parasita, a plecat si paznicul), cu castrele si cetatile din Muntii Orastiei si cu multe alte vestigii unice.

Imperiul Austro-Ungar a fost, se pare, mai tolerant cu motii aurari decat Statul roman de dupa 1948. Nu s-a schimbat nimic la acest capitol nici dupa 1989, avand in vedere ca aurul a fost concesionat unor venetici, fara ca fostii lui proprietari, motii, sa fie poftiti macar la o parelnica licitatie. O multime de buciumani si rosieni au primit pe vremea Imperiului, in concesiune, mine de aur. La fel s-a intamplat dupa 1918, in Romania Mare. Ca istoric, cum comentati situatia actuala?

Intr-adevar, Statul austriac a deschis o galerie magistrala, apoi a concesionat-o minerilor locali sa faca exploatari secundare. Dupa 1918, a functionat tot un sistem de concesionare. Foarte multi localnici au si azi actele respective. Constitutia din 1991 prevede insa ca toate bogatiile subsolului sunt ale Statului.

Este aceeasi Constitutie care da posibilitatea unor functionari corupti din ministere sa concesioneze aceste bogatii oricui le umple buzunarul, dar nu detinatorilor lor de drept, care nu o data si-au pus capul pe buturuga istoriei nationale. Daca-i privim din punct de vedere ecologic, ce importanta au Muntii Apuseni in Europa?

Muntii Apuseni sunt inca un ecosistem care nu difera substantial de cel existent in urma cu 2-3 milenii. Numai aici vezi natura asa cum era ea in Europa cu 1000 de ani inainte de Hristos! Cei care vin sunt uluiti, multi se stabilesc aici - belgieni, francezi, germani - sau incearca sa faca ceva pentru promovarea turistica a zonei. Ei observa cu usurinta ca, spre exemplu, toate varfurile calcaroase au urme de asezari antice, de unde se controlau caile de acces acum 2000 de ani pe Valea Ampoiului. Ar dori sa mearga cu mocanita, sa se fotografieze in garile vechi de la Abrud sau Campeni. Un intreg evantai de obiecte si monumente apartinand asa-zisei arheologii industriale, inca existente, dar ruginite si uitate, asteapta sa fie puse in valoare. Inainte ca diversi intreprinzatori straini sa le cumpere pe toate si, dupa renovare, sa le revanda la preturi inmiite la Viena, Paris sau Roma.

Interviu de ION LONGIN POPESCU

Lui Horia Ciugudean ii puteti scrie la Muzeul Unirii din Alba-Iulia sau la e-mail: horiaion2001@yahoo.com

Textul este reprodus în Asymetria cu acordul dlui Horia Ciugudean Prima publicare in Formula AS - Mica enciclopedie AS ARHEOLOGIE http://www.formula-as.ro/articolprint.php?id=5049

În ceea ce priveşte articolul 13 al Legii Cultelor, am avansat deja un argument apologetic în ultimul număr din „Dilema veche”. Noţiunea de „bune moravuri” este reglementată constituţional fără ca, de facto, literatura pornografică, de pildă, să fie cenzurată. Evident, protejarea exhibiţionismul erotic are consecinţe dezastruoase, deşi rămâne o marcă inevitabilă a liberalismului din vremurile noastre. La fel interzicerea principială a ofensei simbolurilor sacre nu va putea conduce la anularea dreptului la liberă exprimare. Blasfemii, jigniri, enormităţi ideologice se vor putea consuma liniştit, în continuare. Statul român invită doar la formalizarea juridică a noţiunii de pace religioasă şi la canalizarea dezbaterilor pe seama semnificaţiei simbolurilor sacrosancte în sfera culturală.

Dacă Mircea Eliade avea dreptate în descrierea fenomenului supravieţurii religiilor contemporane procesului de secularizare, atunci nici o gâlceavă între cruce şi semilună nu va putea ocoli un sistem referenţial cultural: raportul cu istoria, definiţiile conceptuale, sociologia internă a cunoaşterii. Acest terţ – numit cultura argumentativă – este hârtia de turnesol pentru orice inteligenţă verticalizată. Ieşind din sumbra eră a luptelor confesionale, modernitatea europeană nu poate evacua înfruntările silogistice sau războaiele retorice. Cu alte cuvinte: Kulturkampf, über alles.

De ce socot însă conceptul de „egalitate a şanselor” ca insuficient pentru validarea libertăţii practicilor religioase? În primul rând, pentru că relativizarea semantică a conceptului de religie pune, în România, Europa ori SUA, mari probleme de interpretare a documentelor constituţionale, concepute într-o perioadă în care creştinismul era religia dominantă. Statul nu opereaza cu realităţi de tip „tabula rasa“. Nici cultele, nici statul nu sunt entităţi lipsite de memorie. „Egalitatea sanselor” înseamnă oare ca biserica scientologilor să revendice în România legitimitatea pe care o are Biserica greco-catolică, cu pleiada sa de cărturari sau martiri transilvăneni?

Aşa cum arată studiile recente de istorie a religiilor, comportament „religios” au putut revendica însă mişcări foarte diferite ca stilistică, orientare, cultură ori sensibilitate politică. Fenomenul „New Age” sau apariţia faimoaselor „New Religious Movement” pune serioase întrebări legate despre graniţele conceptuale ale categoriei „religie” nu doar într-un sens academic, ci pragmatic. Care „zei” pot accesa panteonul vizibil al modernităţii? Mai mult, care religii pot beneficia de sprijinul societăţii – oferit prin instituţiile statale clasice? Secta AUM în Japonia ori secta MISA condusă de Gregorian Bivolaru, se califică oare pentru titlul de parteneri sociali? Evident, o întrebare similară şi-o pun legislatorii britanici ori americani când primesc cererea de recunoaştere din partea unor asociaţii islamice radicale – care, deşi cu potenţial terorist, decid să opereze la vedere, cel puţin pentru o perioadă de timp.

Sugestia că România promovează activ discriminarea pe bază religioasă doar pentru că cere existenţa de facto a 300 de persoane pentru înscrierea ca persoană juridică a unei Asociaţii religioase şi 0,1% din populaţia ţării pentru validarea unui cult mi se pare, în cel mai bun caz, naivă, dacă nu tendenţioasă. Ar fi aberant să credem că Germania sau Italia oferă astăzi Bisericilor ortodoxe autocefale facilităţile fiscale ori logistice de care se bucură Biserica romano-catolică. Principiul prudenţei cu care orice societate matură din punct de vedere istoric tratează apariţia altor mişcări religioase mi se pare un semn de normalitate. Obţinerea recunoaşterii, în sens hegelian, presupune o dialectică istorică de durată şi testul fidelităţii, cu toate mecanismele transparente de legitimare şi reprezentare publică.

Nu ar fi prima oară atunci când o agendă relativistă este îmbraţişată doar pentru a contesta proiectul patrimonial al Bisericii. Pentru că recunoaşte dimensiunea istorică a umanităţii - Ortodoxia nu poate îmbrăţişa sinucigaş ideea că libertatea înseamnă doar libertate de alegere; libertatea metafizică nu coincide cu libertatea politică. Eşti liber, în sens plenar, atunci când alegi bine: mai precis, când alegi Binele.

Mihail NEAMŢU

Diderot

Cu vreo trei săptămâni în urmă s-a petrecut în România un fapt fără precedent. La presiunile reprezentanţilor şi simpatizanţilor ONG-ului “Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă”, o instituţie de stat “autonomă”, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării” a recomandat Ministerului Educaţiei şi Cercetării elaborarea şi implementarea unor norme interne prin care să fie eliminate icoanele şi simbolurile religioase din şcolile publice, cu excepţia orelor de religie.

Cum era de aşteptat, decizia CNCD a provocat oprobiul public. Din orice perspectivă ai privi, să elimini icoanele din şcolile publice, într-o ţară profund creştină, în care religia a fost pusă la zid timp de patruzeci de ani, rămâne un tupeu nemaipomenit. Grupul de interese care a orchestrat întreaga afacere a încercat din răsputeri să dea evenimentului o conotaţie “istorică” şi proporţiile unei bătălii majore dintre iconoduli şi iconoclaşti. Cu cât mai mare scandalul, cu atât mai “asediaţi”, mai victimizaţi au apărut, în ochii opiniei publice, bravii iconoclaşti. şi cu atât mai mişelească riposta majorităţii ortodoxe. Un observator naiv ar fi avut impresia unui război religios între români.

Mulţi au remarcat, dar puţini au avut curajul să o declare public: grupul iconoclaştilor (E. Moise, G. Andreescu & Co.) reprezintă interesele “Solidarităţii pentru libertatea de conştiinţă”, un membru asociat al IHEU (International Humanist and Ethical Union). IHEU, cu sediul la Londra, nu este un ONG oarecare, ci faimoasa uniune mondială a organizaţiilor umaniste (World Union of Humanist Organization). Această organizaţie umbrelă are „statut consultativ special” pe lângă ONU, „statut consultativ general” pe lângă UNICEF şi Consiliul Europei şi menţine “relaţii operaţionale” cu UNESCO (vezi www.iheu.org).

Spune-mi cu cine te aduni, ca să-ţi spun cine eşti. În mentalul românesc, UNICEF şi UNESCO sunt foruri unanim respectate, care trudesc dezinteresat pentru binele omenirii. De pildă, a lucra pentru UNESCO este un vis şi un El Dorado pentru elitele noastre intelectuale (cazul Nicolae Manolescu), cum tot un ideal trandafiriu rămâne UNICEF pentru starul media Andreea Marin. Uităm că regimul ceauşist, nicidecum „BBC”-ul sau “Europa liberă”, a fost cel care a popularizat printre români imaginea unui UNESCO neprihănit. (Prin ordin de la Comitetul Central, Editura Politică era obligată să traducă şi să publice în regim de urgenţă cărţile şi broşurile propagandistice scrise de şefii UNESCO.) Din perspectiva multor americani, UNESCO este şi a fost întotdeauna o emblemă a birocraţiei ONU, anti-semitismului, anti-americanismului, tiersmondismului şi socialismului globalizat. Este bine să reamintim că în iulie 1987, sub Administraţia Reagan, SUA s-au retras din UNESCO, revenind după 18 ani, printr-o decizie controversată a preşedintelui George Bush.

Să plecăm totuşi de la premisa că IHEU nu s-a molipsit de bolile UNESCO în cursul “relaţiilor sale operaţionale” cu forul mondial. Să n-o judecăm după prieteni, ci după ideile si obiectivele sale. Farul călăuzitor al “International Humanist and Ethical Union” sunt cele trei “Manifeste umaniste”. Redactate in perioade diferite ( 1933, 1973 şi 2003), ele stau la baza umanismului secular. Este ideologia în numele căreia s-a dat “atacul la icoane”. Manifestul din 1933, “produsul a multor minţi” ( treizeci şi cinci de creiere iluminate) vădea ambiţii mari pe care autorii nu le ascundeau după degete. Pur şi simplu, îşi propunea să făurească o nouă religie – “vitală, fără de frică şi directă” care s-o rupă definitiv cu trecutul.

Manifestul asimilează religia unei tehnici (cult) de adaptare la mediu (environing situation) “capabilă să furnizeze obiective sociale adecvate şi satisfacţii personale”. Orice religie depinde de alinierea celor trei factori: tehnica religioasă, mediul “înconjurător”, şi necesităţile (obiectivele) sociale şi personale. “O schimbare a oricăror din aceşti factori rezultă în modificarea formelor exterioare ale religiei”. Cu alte cuvinte, o religie este un produs creat de animalul social numit om printr-o tehnică religioasă în conformitate cu nevoile “culturii” sale (“cultură” în sensul american al cuvântului)[1]. Pentru alinierea deplină a celor trei factori, este nevoie ca animalul să se împlinească – nevoile sale personale nu sunt o componentă minoră, ci cheia însăşi a eficienţei religioase. Plecând de la o definiţie determinist utilitară, “umanismul” se vrea a fi noua tehnică religioasă “făurită după nevoile acestei epoci”.

Deşi unii au numit-o “satanism”, eu consider religia “umanistă” o tehno-spiritualitate dominată de logica instrumentală. “Religia” – declară primul Manifest Umanist – “trebuie să-şi formuleze speranţele şi planurile în lumina spiritului şi metodei ştiinţifice.” Prin tehnica religioasă, furnizată de “umanism”, animalul social învaţă să se adapteze la noua “cultură”. Întrucât “individul născut într-o anumită cultură este în mare parte modelat de acea cultură”, el este incapabil să adopte o atitudine de revoltă. Pentru a trăi satisfăcut, la nivel senzorial, trebuie să devină un conformist, perfect adaptat la mediu. Abilitatea de adaptare “fără durere” la ambientul tehnologic înlocuieşte calităţile indispensabile ale creştinului: libertatea şi responsabilitatea individuală. Omul liber al creştinismului este înlocuit cu sclavul fericit al umanismului secularizat.

“Nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre”, îi îndemna Apostolul Pavel pe primii creştini. Pentru cel care crede în Hristos, adaptarea la “chipul veacului acestuia” - la “nevoile acestei epoci”, în lexiconul Manifestului – este un păcat suprem. Nu degeaba “adaptarea la împrejurări se cheamă conformism şi conformistul se deosebeşte de ploşniţă doar prin aceea că ea n-are raţiune” (Petre Ţuţea). În doctrina morală a bisericii creştine, persoana liberă şi responsabilă este cea care adaptează mediul la nevoile sale. Creştinul nu se poate supune “nevoilor acestei epoci” întrucât lumea păcătoasă nu-i încă aşa cum ar trebui să fie. Creştinul este creeat să se autodepăşească, crescând în Dumnezeul personal în vreme ce “umanistul” este lipsit de orice transcendenţă. Acesta din urmă nu se poate desprinde nici de natură, nici de structurile sociale şi economice care îl “plămădesc” ca pe o bucată de plastilină. Incapabil să acţioneze în chip de agent al schimbărilor sociale si personale, “umanistul” se mulţumeşte să se adapteze la situaţiile date.

Manifestul Umanist I îndeplineşte un scop propagandistic. “Religia” sa era menită să-l integreze pe omul de la începutul secolului XX într-o societate masificată şi în curs de secularizare. O privire aruncată asupra pedagogiei celebrului semnatar al Manifestului, filozoful John Dewey, ne va aduce noi clarificări. Umanismul secularizat nu face decât să transpună în plan religios câteva dintre principiile “părintelui educaţiei americane”. În ochii lui Dewey, scopul educaţiei este o “adaptare mai bună” (better adjustment) a copilului la mediul înconjurător. Ca şi “religia” umanistă, educatia era interesată de “socializarea” animalul uman. În Statele Unite ideile lui Dewey au reuşit în mare parte să transforme educaţia într-un laborator de îndoctrinare in masă (şcolile publice) la dispoziţia pedagogilor stângişti. Încă din 1916, un observator lucid remarca: “În sistemul social conceput de Dewey nu este loc pentru nici un individ care doreste să-şi trăiască viata în sfera privată a propriei sale conştiinţe. Sfera privată este privită ca un lux păcătos. Indivizii trebuie să ia aminte că, la urma urmei, nu sunt decât ‘agenţi pentru revizuirea şi transformarea unor credinţe învechite’. În concluzie, suntem înclinaţi să credem că , în ciuda faptului că domnul Dewey apără cu argumente sofisticate individualismul, idealul său moral este cel al ‘unui bun amestec’.”

Manifestul Umanist II a fost redactat în 1973 de Paul Kurtz şi Edwin H. Wilson ca o versiune lungită şi actualizată a Manifestului din 1933. Actualizarea ia forma unui ghiveci de idealuri angelice, principii “politic corecte” şi măsuri de bun simţ, un “de toate pentru toţi” scris în limba de lemn, deja instituţionalizată, a broşurilor pentru “apărarea drepturilor omului”. Pentru a nu-i aliena, editorii Manifestului II le reamintesc cititorilor că “nu-i necesar să aprobe documentul în fiecare detaliu”, doar “viziunea sa largă”. (Din 1973 încoace, IHEU tot colectează semnături, lista rămâne deschisă)

De data aceasta, obiectivul nu mai este o nouă “religie”. Umaniştii enunţă “un set de principii comune care să servească drept bază pentru o acţiune unitară”. Scopul? Nici mai mult, nici mai puţin decât făurirea unei “societăţi seculare de dimensiuni planetare”. De data aceasta ne aflăm în plină utopie mondialistă cu retorica ei obişnuită: atacuri împotriva statului naţional, propuneri pentru un “guvern federal transnational” , măsuri populiste de orientare socialistă (eradicarea sărăciei, pace universală, reducerea cheltuielilor militare), drepturile omului, profetism tehnologic. Manifestul II nu este nici primul, nici ultimul proiect de “federaţie mondială”[2]. Ceea ce-l caracterizează este INTOLERANŢA totală faţă de creştinism ca religie revelată. Toţi vor fi integraţi în cetatea globală, de la homosexuali până la libertarieni, cu exceptia creştinilor. Deşi Manifestul II se referă la “religiile tradiţionale”, cea vizată este fără îndoială religia creştină.

Iată motivele pentru care creştinismul este un obstacol în calea “progresului” şi “face un deserviciu rasei umane”: “Credinţa într-un Dumnezeu care îţi ascultă rugăciunile...este o credinţă demodată”/”Promisiunea vieţii veşnice sau teama de chinurile infernului sunt şi iluzorii şi dăunătoare.” Creaţionismul este o invenţie întrucât “ştiinţa afirmă că specia umană este produsul forţelor evoluţioniste naturale”/ “Dogmele şi miturile religiilor tradiţionale nu trec testul evidenţei ştiinţifice”./ ”Personalitatea totală (a individului) este o funcţie a organismului biologic tranzacţionând într-un context social şi cultural.” Concluzia? Religiile tradiţionale nu pot fi “reinterpretate” şi adaptate “situaţiei curente”: “Astfel de reinterpretări deseori perpetuează stările de dependenţă şi fuga de realitate; ele devin cu uşurinţă obscurantiste, împiedicând libera folosire a intelectului. În schimb, avem nevoie de obiective şi scopuri complet noi.”

Ce li s-ar întâmpla oare creştininilor într-un stat mondial condus de “umanişti”? Care vor fi atunci “obiectivele şi scopurile complet noi” ale guvernanţilor? Îmi trec fiori pe şira spinării; în mod obscurantist, scuip în sân, şi mă închin la icoană... Nu vreau să irosesc spaţiul tipografic, riscând totodată să-l plictisesc pe cititor cu descrierea ultimului Manifest – acesta nu-i decât o scurtă anexă, plină de banalităţi, a Manifestului II. Mai important este să găsim un numitor comun al dogmelor prezentate în cele trei documente.

În primul rând, umanismul secular are toate ingredientele unei ideologii: 1) prezintă un set de dogme pe care suntem invitaţi să le luăm drept adevăruri de necontestat. De pildă, postulatele darwinismului antropologic sunt considerate probe indiscutabile, universal valabile; 2) nu face nici o referire la originea sau valoarea ideilor şi principiilor enunţate; 3) dogmele sunt actualizate din necesităţi ideologice (o ideologie nu este eficientă decât în măsura in care conţinutul ei se referă la situaţii prezente). De aici necesitatea unor manifeste reînnoite periodic; 4) ca orice ideologie, este o doctrină-fundament care urmăreşte să declanşeze acţiunea unor mari mase de oameni; 5) serveşte unor scopuri propagandistice. Propaganda în favoarea statului mondial, secularismului, excluderii creştinismului din spaţiile publice etc. se bazează, printre altele, pe ideologia umanismului secularizat. Ca să fie propagate în mod eficient, cele trei Manifeste au un conţinut flexibil şi fluid ( orice propagandă trebuie să fie “oportunistă”, să ţină seamă de realităţile pe care vrea să le influenţeze) Prin propagandă, “umanistii” secularizaţi încearcă să-şi transforme treptat ideologia într-o realitate socială şi dogmele în mituri. Aceasta implică instituţionalizarea “umanismului” şi formarea unei birocraţii care să-l impună.

În al doilea rând, “umanismul” secularizat ridică raţionalismul utilitar la nivel de principiu metafizic. O religie este “corectă” atâta timp cât îndeplineşte indicatorii de eficienţă ai satisfacerii necesităţilor sociale şi individuale; “etica este autonomă şi situaţională”, “binele” sau “răul” fiind judecat după criterii contingente şi circumstanţiale; icoanele din şcoli sunt “rele” în timp ce “multiplele varietăţi de explorare sexuală nu sunt considerate prin ele însele un ‘rău’. “ ( MU II)

În al treilea rând, “umanismul” secularizat promovează pluralismul antisocial al grupurilor autarhice. Prin “atacul la icoane”, “umaniştii” au divizat în mod artificial o comunitate organică în două grupări antagonice, iconoclastii şi iconodulii. Fiecare grup îşi cere dreptul la “auto-determinare”, folosind propria sa logică. În final, disputa se va rezolva printr-un un “dialog” dictat de ratiunile utilitare ale unei puteri instituţionale

În al patrulea rând, “umanismul” secular este o ideologie a fericirii precum comunismul. Dogmele sale sunt înfeudate mitului Progresului, Ştiinţei, Păcii universale şi Fericirii viitoare. “Umanismul” vrea să schimbe realitatea pe baza unei motivaţii raţionalist pragmatice dar în final ajunge, ca şi comunismul, la o negare a realităţii de dragul iluziilor proclamate.

În al cincilea rând, umanismul secular eludează complet problema ontologică. Chestiunile privitoare la cauza şi scopul existentei sunt înlocuite de “investigaţia ştiinţifică” şi gândirea utilitarist empirică. “Cunoaşterea lumii este bazată pe observare, experimentare şi analiză ratională. Umanistii găsesc că ştiinţa este metoda cea mai bună pentru a înfăptui această cunoaştere cât şi pentru rezolvarea problemelor şi dezvoltarea tehnologiilor benefice.” (MU III)

Să vedem, în final, cum ajung “umaniştii” seculari să-şi atingă scopurile. Deocamdată obiectivul lor este să convingă populaţia să accepte, mai mult sau mai puţin voluntar, ideea secularizării şi mondialismului. De asemeni, îşi propun să izgonească creştinismul din spaţiul public: “separarea bisericii de stat şi separarea ideologiei de stat sunt imperative.” (MU II) (Statul trebuie să adopte însă religia şi ideologia umanistă dacă nu vrea să fie declarat naţionalist, fascist, totalitar.) Gândirea individului trebuie transformată treptat. Comuniştii s-au precipitat, graba le-a stricat treaba. Dogmele secularizării şi mondializării trebuie să apară în lumina raţională a democraţiei, drepturilor omului, ale unor idei de bun simţ, nicidecum în adevărul lor extremist şi totalitar. Precum (neo)comuniştii gramscieni şi maoiştii, “umaniştii” se concentrează pe factorul “conştiinţă”. Lupta lor pentru transformarea societăţii şi a individului o poartă în sânul societăţii civile, pe câmpul artei, literaturii, în mass media, şcoli şi universităţi.

“Umaniştii” seculari ar fi dispărut demult “din memoria calculatorului” dacă nu şi-ar fi găsit un sponsor de nădejde: capitalismul corporatist şi financiar. “Trebuie să lărgim comunicarea şi transportul transfrontalier. Restricţiile de călătorie să înceteze. Lumea trebuie să fie deschisă diferitelor puncte de vedere politice, ideologice şi morale, să dezvolte un sistem mondial de televiziune şi radio pentru informare şi educaţie.” “În actuala perioadă istorică, a fi devotaţi întregii omeniri este devotamentul cel mai înalt de care putem să dăm dovadă; el transcende îngustele noastre loialităţi faţă de biserică, stat, partid, clasă, sau rasă şi ne deschide drumul spre o viziune mai largă a dezvoltării potenţialului uman. Ce scop mai îndrăzneţ pentru omenire decât ca fiecare persoană să devină, în teorie cât şi în practică, un cetăţean al lumii.” (MU II)

Cetăţeni al lumii... lărgirea comunicării şi transportul transfrontalier... abolirea loialităţilor meschine faţă de biserică şi statul naţional... ce să-şi dorească mai mult liderii marilor corporaţii transnaţionale, mahării imperiilor financiare? E greu să mori pentru o omenire abstractă. Mult mai uşor să-ţi manifeşti devotamentul pentru reprezentanţii ei din teritoriu. Cine n-ar uita şi de casă şi de masă dacă ar fi să lucreze pentru Microsoft-ul lui Bill Gates? Când la Bucureşti, când la Londra sau Seattle... Să-ţi bei cafeaua “Starbucks” în timp ce conduci maşina pe autostrada transcontinentală... Să te închipui dimineaţa femeie, la prânz bărbat, şi seara, să te culci în cyberspace cu amante de sex incert. Să dormi visându-te hibrid, un post-om... Dimineaţa, să te întrebi cum vei reacţiona când, peste câţiva ani, fiul tău te va anunţa: “Tată, eu n-am timp dar te poţi adresa inteligenţei artificiale din mine.”[3]

Omul nou, cetăţeanul lumii nu poate să se nască atâta timp cât icoanele rămân în sala de clasă. Icoana de pe perete - nimic altceva decât un copil crescut în satul său în locul copilului crescut de global village. Dăm jos icoana, îl separăm pe copil de familie, sat şi neam – îl aruncăm să înfrunte direct o societate de masă mondializată. În mijlocul “alor lui”, încadrat de structuri locale, copilul era protejat de influenţele propagandei “umaniste”. Grupurile organice au tradiţii, o viaţă emoţională şi spirituală puternică şi bine structurată. Greu să le pătrunzi. Odată ce grupul organic este dezmembrat – tata pleacă la cules de căpşuni în Spania, mama cântă într-un bar din Italia, copilul rămâne cu rudele din satul vecin - individul devine un dezrădăcinat, un izolat în mijlocul masei. În acest moment intervine propaganda “umanistă”. Începe să-l proslăvească: tu eşti măsura tuturor lucrurilor, Dumnezeul Dumnezeilor! Individul nu are nici o protecţie. Unele voci îi soptesc: Eşti cel mai frumos! Altele: Eşti cel mai bun! Oscilează mereu. Propaganda “umanistă” îi arată însă drumul integrării. Poate deveni cetăţean al lumii dacă se reintegrează într-un nou grup. Un grup constituit artificial: o echipă de muncă, un grup de interese, un partid, o comunitate de homosexuali. În noul grup, individul este în acelaşi timp un “individualist” absolut, o monadă perfectă şi o fiinţă complet masificată. Odată integrată în UE, România trebuie să furnizeze “cetăţeni ai lumii”. Iată de ce, prin diverse mijloace, economice şi legislative, statul şi unele ONG-uri “iluminate” trebuie să “spargă” grupurile organice legate prin “loialităţi înguste”. Acelaşi lucru l-a încercat si Ceauşescu dar cu succes limitat. (China comunistă, care a utilizat masiv violenţa şi propria sa propagandă “umanistă”, a reuşit pe deplin. Astăzi oferă marilor corporaţii forţă de muncă ieftină, docilă şi perfect integrabilă.)

Intelectualii responsabili din ţara noastră ar trebui să reflecteze pe marginea falsului război dintre iconoclaşti şi iconoduli. Marea bătălie nu se dă pe tărâm legislativ, nici măcar în planul ideilor. Se dă în sufletele noastre.

Ovidiu HURDUZEU*

*Scriitor, doctor în literatura franceză şi studii umanistice al Universităţii Stanford, SUA. Ultima carte: Sclavii fericiţi. Lumea privită din Silicon Valley, Editura Timpul, 2005. Acest text a aparut in revista IDEI IN DIALOG, ianuarie 2007.

[1] În spaţiul intelectual nord-american, cuvântul “culture” denumeşte totalitatea miturilor, simbolurilor, stereotipurilor şi stilurilor de viaţă ale unui grup de oameni. În ştiinţele sociale americane este larg răspândită ideea că psihologia unui individ este “plăsmuită” de “cultură”. Într-o manieră similară, iconoclaştii români consideră icoanele un simbol care-l “condiţionează” pe copil. În opinia lor, eliminarea icoanelor din şcoli ar schimba automat comportamentul religios al copilului.

[2] Vezi Ovidiu Hurduzeu, Sclavii fericiţi, cap. “Utopia mileniului trei: Noua Ordine Mondială.”

[3] Vezi interviul cu futurologul Ray Kurzweil, publicat în “Hemispheres”, noiembrie 2006: “Prin anii 2035 cu greu vei găsi un om care să nu aibă încorporată inteligenţă artificială într-o manieră substanţială. Aceşti oameni vor fi hibrizii.”

Doar ultimele săptămâni care au prefaţat momentul integrării păreau să întreacă măsura. Am asistat la polemici vesele, pătimaşe sau inculte pe marginea raportului stat-religie. Cele mai vinovate sunt, cred, spectacolele media dominate de rea-intenţie vădită şi sterilitate programatică. Pe platourile de emisie, adesea, adevărul şi minciuna rămân ingredientele divertismentului şi siropul celebrei noastre aflări în treabă. După bizara dosariadă din vară, când cei vrednici au ieşit şifonaţi iar cei nevrednici au fost nesocotiţi, ne-am trezit cu tezele iconoclaste din noiembrie, pentru a sfârşi anul 2006 cu isteria din jurul legii cultelor. 

„Liderii de opinie” au făcut turul argumentelor epidermice expuse deja – fără expertiză istorică, teologică sau juridică – cu ocazia lansării piesei „Evangheliştii” de Alina Mungiu. Teatrul smintelii naţionale a dovedit însă că poate dramatiza banalităţi mult mai deprimante. Cristian Pârvulescu, un editorialist previzibil şi îndeobşte rezonabil, a reuşit performanţa să vorbească despre instalarea iminentă a unei „noi inchiziţii;” Sabina Fati a cerut mazilirea consilierilor Preşedintelui pentru faptul de-a fi sprijinit o lege votată, de altfel, cu o zdrobitoare majoritate de „sfatul ţării”; ziarul Cotidianul a redactat un imaginar index prohibitorum ieşind în apărarea lui Cioran, fiu de preot, sau Arghezi, monah vagabond... Pavel Şuşară se simte în plin regim antonescian instrumentat de Biserică, în timp ce militantul Remus Cernea se teme că „Jesus Christ Superstar” – iubită cu umor şi candoare de monahul Nicolae Steinhardt – ar risca excluderea din cinematografe. E oare ceva serios în asta? 

Miopiile interpretării 

Care să fie atunci statutul psalmilor de blestem recitaţi în orice sinagogă tradiţională? Dar semantica acelor tulburătoare fragmente coranice despre virtuţile săbii în jihadul contra necredincioşilor? Cine mai salvează metaforele sangvine şi încruntarea despotică a zeilor din Homer? Vom condamna religiile Cărţii drept bastioane ale discriminării apriorice? Vom interzice predarea Ortodoxiei pentru că discriminează femeia (Eva) în faţa bărbatului (Adam)? Vom cere preoţilor să aşeze Ierusalimul ceresc în proximitatea paşnică a Gomorei? Doar o persoană lipsită de orice sensibilitate hermeneutică şi memorie istorică – pe scurt: accesul la context, subtext, metatext – poate fagocita atâtea false pericole. Găsim la asemenea excese de miopie literalistă un număr egal de rateuri exegetice. Să fie oare pentru că oamenii citesc – în zilele noastre – tot mai puţin şi mai prost? După dezbaterea asupra statutul blasfemiei în spaţiul public, generată în primăvara lui 2006 de scandalul caricaturilor, regăsim cu uşurinţă maidanul unde, în locul silogismelor pertinente şi al observaţiilor nuanţate, zburdă numai părerile vagi şi fluierăturile stridente.

Mediile româneşti par să fi descalificat diferenţa între expresia spontană a unei „simple opinii” şi construcţia miezoasă a unui argument teoretic – acest canon al decenţei discursive promovat de voci precum Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici, Teodor Baconsky et alii. Întrebările decivisive – cele legate de posibilitatea teoretică şi practică a privatizării identităţii religioase, multiplicitatea modelelor de laicitate, mitologiile consensului modern (liberalism vs. comunitarism), viciile ingineriilor sociale – s-au retras în faţa discursului apocaliptic al ONG-urilor alarmiste şi confuze.

Ni s-a spus că spaţiul public nu poate tolera simbolistica religioasă explicită: troiţele, praporii, clopotele, toaca şi pesemne orice crucifix urmează să fie expropriate. Dar cimitirele cu liniştea morţilor împăcaţi în veac – nu trebuiesc oare obliterate şi ele din orizontul vederii colective? Groparii interiorităţii vor contesta probabili nu doar relieful cruciform, ci chiar porozitatea – i.e., adâncimea micronică – a lespezilor funerare. Campania de nivelare a diferenţelor de matrice stilistică între numeroasele regiuni culturale şi comunităţi religioase ale ţării nu trădează aici decât uluirea tovărăşescă a intelighenţei înstrăinate de reflexele conservatoare ale majorităţii ortodoxe.

Într-adevăr: românii – ca şi brazilienii, ciprioţii sau portughezii de astăzi – au o demonologie complexă. Ca atare, pot fi văzuţi făcându-şi semnul crucii în faţa unei biserici, înaintea unui examen de bacalaureat sau în pragul unui meci fotbalistic. Sufletele evlavioase poartă chiar mătănii la mână, ţin regula postului în mijlocul cetăţii, se roagă înainte sau după masă. „Precaritate catehetică, dezorientare civică, bigotism deviant” – declară la bară purtătorii de vid răzvrătiţi, în plin complex al persecuţiei, împotriva a ceea ce Jean-Luc Marion numea „crucea vizibilului.”  

De ce n-am recunoaşte însă că excese sau carenţe a înregistrat şi discursul Bisericii? Puţini au amintit faptul că trecutul, prezentul şi viitorul comunităţilor creştine nu s-a scris cu peniţa politrucilor statali. Esenţialul se ascunde, tainic, în altă parte. Pentru omul religios al modernităţii, rolul educaţiei etatizate nu poate fi decât foarte limitat. S-a accentuat prea puţin dimensiunea mistagogică presupusă de lectura icoanei înăuntrul şi nu în afara spaţiului cultic. Nici invazia de tip industrial a artizanatului naiv, cu reprezentări necanonice sau pur şi simplu kitsch, n-a fost cenzurată cu sobrietatea cuvenită. Panouri întregi de icoane cu aspectul unui ghiveci cromatic şi al unei babilonii tematice au ajuns să troneze în dependinţe şcolare lipsite, constitutiv, de vocaţia sfinţeniei. Pe scurt: inflaţia de reprezentare imagologică n-a putut suplini deficitul de prezenţă senină şi formatoare. Or, excelenţa reprezentării teologice şi artistice ar trebui să preocupe oamenii Bisericii, nu multiplicarea necontrolată a produselor unei sub-culturi neo-bizantine. Scandalul icoanelor ar fi trebuit să ofere comunităţilor religioase ocazia unei auto-purificări.

Necesitatea unei legi 

Toate speţele discutate în ultimii ani de presă – de la pseudo-gnoza din „Evangheliştii” sau dosarele prelaţilor până la manualele şcolare de „religie” ori scandalul icoanelor – au evocat absenţa unor reglementări juridice limpezi între statul secular şi cultele religioase. Această clarificare conceptuală a venit sub forma Legii nr. 489/2006 care anulează Decretul nr. 177/1948 impus de regimul comunist. Documentul recunoaşte aportul important al comunităţilor religioase tradiţionale la coeziunea socială.

Ar fi oarecum monstruos să validezi secta religioasă a dlui Gregorian Bivolaru – refugiat politic în Suedia şi membru pe viaţă al „Consiliului Mondial Yoga” – în termenii egali de apreciere faţă de tradiţia liturgică, intelectuală şi culturală a Bisericii catolice. Din fericire, riscul unei asemenea egalitarism formal a dispărut. S-au eliminat multe alte ambiguităţi care persistau în discursul public: regimul de finanţare e bazat acum pe descentralizare, transparenţă şi subsidiaritate, statutul patrimoniului religios al comunităţilor e mai bine statuat, împreună cu noile cadre ale învăţământului confesional.  Pe scurt, avem o lege menită să departajeze rolurile asumate de autorităţile statele în dialogul laicităţii cu valorile religioase. Puţini s-au întrebat de ce, la urma urmei, era nevoie de o nouă lege a cultelor?

Din întreg documentul presa n-a reţinut decât faimosul art. 13/alin. 2 care spune: „în România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.” Acest paragraf nu face decât să întărească art. 29/alin.4 din Constituţie care prevede că „în relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.” Ca orice stat modern, România încurajează aşadar moderaţia în dezbaterea religioasă şi recomandă prudenţa în dezbaterea culturală. Statul îşi păstrează neutralitatea epistemologică prin faptul că nu decide aprioric augmentarea sau reducerea numărului de simboluri religioase. 

Cenzurând „ofensa publică adusă simbolurilor religioase” statul nu face – în opinia mea – decât să extindă conceptul iluminist de „bune moravuri” într-o sferă existenţială post-kantiană. Cu alte cuvinte, statul recunoaşte dreptul subiectului politic la demnitate într-un sens mai larg, care include şi sentimentul religios. Acte fizice precum profanările de cimitire îşi vor rări poate ocurenţa, deşi numărul de liber-cugetători metafizici ar putea creşte în relevanţa pitagoreică. O singură analogie e poate suficientă.

„Interdicţia ofenselor” şi „bunele maniere” 

Deşi reprezintă, prima facie, un simplu act biologic, practicarea copulaţiei între oameni nu este – deocamdată – liberă de orice restricţii în spaţiul public. Drepturile de exprimare liberă ale celorlalte mamifere au, paradoxal, întâietate. Şi totuşi: fără aceste îngrădiri nu s-ar fi născut poate psihologia lui Caravaggio, biografia lui Oscar Wilde, filmografia Pasolini, cărţile Editurii Trei sau romanele de tip „letopi*deţ”. Sunt şi la noi, deci, unele cupluri care – plecând chiar de la locul copulei şi contra-sensul copulaţiei – au contestat „bunele moravuri” protejate oficial de art. 26/alin. 2 din Constituţia României. Chiar dacă indecenţa e monitorizată de CNA, calitatea programelor TV atinge adesea pragul abisalităţii lubrice. Fireşte, nu doar cei şapte ani de acasă, ci şi cei doisprezece ani de şcoală bugetată au fost achiziţiile contestate de operele publice ale unor compatrioţi. Şi totuşi. Sunt şi la noi standuri de literatură pornografică în toate variantele: homo-, hetero-, trans-, bi- şi metro-sexuale. De asemenea, se pot găsi în Bucureşti, prin grija edililor, baruri de noapte ori „sex-shops” legiune situate mai aproape de bisericile Patriarhiei decât, eventual, de sediile rezistenţei postmoderniste.

Pe scurt: oricât de constituţionale, „bunele moravuri” nu ne-au făcut contemporani cu Erasmus. Ne întoarcem, astfel, dinspre domeniul dreptului către sfera culturii. Ceea ce societatea românească descoperă cu adevărat astăzi nu este pericolul iminent al insurgenţei religioase, ci lipsa de consens civic la care modernitatea – ca epocă istorică – îşi predispune adepţii. Deocamdată, nu Biserica este instituţia capabilă să fixeze amenzi ori să fabrice cătuşe pentru delictul de opinie al unui anonim. Militanţii ONG sunt, mai degrabă, grăbiţi să regleze etatist valorile, contestând – printr-o etică specific revoluţionară – legitimitatea naturală a ideii de reprezentare politică şi decizie parlamentară. Un stat neprotejat de vigilenţa cetăţenească este capturat prin retorica auto-victimizantă a unei imaginaţii delirante. Dialectica violenţei prezumată la intersecţia oricărei minorităţi cu majoritatea impune, pesemne, soluţia compromiterii politicului însuşi. Este iluzia neomarxistă a reconcilierii din care, peste capetele plecate ale puterii executive, legislative şi judecătoreşti, s-a născut şi instituţia Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. 

Kulturkampf, über alles 

Animale simbolice, oamenii – oricât de civilizaţi – vor distinge mereu între valori, ideologii sau religii, vor alege şi vor construi ierarhii, trăind mai ales tensiunea evidenţei de-a nu coincide mereu cu propriul lor sine. O „nouă inchiziţie” la orizont, aşadar? Nu tocmai, ci doar ieşirea din infantilitatea unei stupide melodrame. Trăim, cred, doar adevărul lumii lui Otto von Bismarck, acel Realpolitiker care a aşezat Germania sfârşitului de veac XIX sub paradigma lui „Kulturkampf.” 

Dacă Eliade avea dreptate în descrierea fenomenului supravieţurii religiilor contemporane procesului de secularizare, atunci nici o gâlceavă între cruce şi semilună nu va putea ocoli un sistem referenţial cultural: raportul cu istoria, definiţiile conceptuale, sociologia internă a cunoaşterii. Acest terţ – numit cultura argumentativă – este hârtia de turnesol pentru orice inteligenţă verticalizată. Ieşind din sumbra eră a luptelor confesionale, modernitatea europeană nu poate evacua înfruntările silogistice sau războaiele retorice. Pe de altă parte, distincţia între „prieten” şi „duşman” este greu de evapoat în construcţia identitară. Rămâne ca aceste calificări tradiţionalele – reţinute în confruntările dintre şcolile filozofice ale antichităţii, de pildă – să nu depăşească registrul demn al conversaţiei. Castrarea societăţii civile prin anexarea acestor polemici unei agende monopoliste a statului va însemna decesul raţiunii, apusul libertăţii şi renaşterea barbariei la noi acasă. 

Mihail NEAMŢU 

(Dilema Veche, 19-25 ianuarie, 2007)

·         Prezentăm aici nu un program politic, ci de un document cu aplicabilitate politică. 

·         Premisa fundamentală: necesitatea precizării doctrinare a zonei politice româneşti care se revendică din gândirea creştin-democrată/populară. 

·         Utilitatea imediată a unei astfel de precizări doctrinare este evidentă: nu se poate vorbi despre înnoirea clasei politice fără să se ştie în numele căror principii şi fundamente se petrece acest lucru. Altfel spus, o politică înnoită nu poate să cultive ambiguitatea doctrinar-etică din acest moment. În plus, prin delimitări şi clarificări aparent teoretice, oferta politică prinde un contur ideatic dincolo de persoanele care reprezintă un partid sau altul în faţa electoratului. Acesta din urmă are astfel un instrument de comparaţie între declaraţiile şi faptele politice. 

·         Din punct de vedere ideologic-politic, documentul de faţă este şi o contra-argumentare adusă teoriei potrivit căreia epoca de faţă este una a confuziei totale. Aglutinarea politică, lipsa de contur a ofertei de stânga şi a celei de dreapta, nu fac altceva decât să agraveze cancerul ce roade din interior exerciţiul democratic: indiferentismul.  

Despărţirea de totalitarism sau reconcilierea României cu propria istorie 

·         România a înregistrat un decalaj negativ faţă de celelalte state comuniste în ceea ce priveşte despărţirea de trecutul totalitar. 

·         Procesul comunismului nu trebuie privit strict în termeni instituţionali – juridici. 

·         Condamnarea comunismului nu înseamnă culpabilizarea întregului popor, ci ostracizarea celor care au contribuit la instaurarea şi menţinerea acestui regim. 

·         Lustraţia trebuie să reprezinte un gest de responsabilitate civică şi nu o armă de răzbunare politică. 

·         Trebuie create condiţiile optime de funcţionare pentru toate instituţiile care au fost create în România pentru a permite reconcilierea cu propria sa istorie. 

Recompunerea instituţională a României contemporane 

·         România contemporană are nevoie de o redefinire a statului şi a funcţiilor sale ca sumă a iniţiativelor şi a impulsurilor venite din partea corpului social. 

·         Statul are nevoie de o reabilitare în faţa cetăţenilor. 

·         A sosit momentul ca statul să devină subsidiar, intervenind în viaţa cetăţenilor doar atât cât este nevoie pentru a asigura respecta