a, da, o parte importanta a orasului de numeste...jesus (green). de la colegiul cu acelasi nume....where are you going? I'm going to jesus....anyway.

miroase a vacanta, desi am venit aici sa lucrez si stau intr-o duminica la calc sa imi termin chestii :DD

cu oarecare regret, dar pana la urma o pauza nu ar trebui decat sa imi confirme ca imi place orasul.

si acum conteaza oricum mai mult unde am ajuns.

avionul m-a adus in cambridge, langa londra, pentru urmatoarele sase saptamani- internship-ul. orasul mi se pare o bijuterie. ma asteptam sa fie mai conservator si cand colo e cat se poate de tanar si de vibrant. toate casele au gradini foarte verzi si mirosind a proaspat; in fata usii astepta cate un cofrag cu sticle de lapte, sticle din sticla, albe, pline- mi se pare o imagine tipica din filmele politiste englezesti...:D; peste tot numai tufe de tradafiri si tot felul de flori care se agata de geamuri si cresc liber pe intreg peretele caselor. raul, bineinteles- cu barci de lemn.  parcurile  maaaari,  in mijlocul orasului si peste tot, cu iarba taiata scurt si foarte frageda. toti copiii sunt praca blonzi, blonzi, veniti de undeva din vederile retusate, dar cat se poate de vioi....bunicii sunt toti fericiti si sprinteni nevoie mare...

orasul e plin,  spatiul musteste de tot felul de forme si culori aparent sobre, dar atat de bine potrivite impreuna incat mi-a lasat o impresie de joaca, de dans fin intre liniile cladirilor. si ce incalzeste privirea e imbracamintea de lemn pe care o au multe dintre ele: nu numai pub-urile clasice, dar si tot felul de magazinase cu delicatese, casele mai vechi, universitatea.

si ca sa nu uit de ce am venit aici, mi-au placut cuvintele soferului din autobuzul cu care am venit (de altfel englezul tipic, cu accent in vorbire si mult umor): 'to those who're visiting the city, enjoy it; to those who've come home, have a good rest; and to those who've come here to work: you deserve it!' :)

si as vrea sa mai am aici cartea aia pe care o vazusem in Japonia, in care erau toate culorile care le trecusera lor prin cap, cateva mii, fiecare cu un model, reprodus, cam aproximativ, pe hartie si langa fiecare model numele si istoria lui in litere desenate in japoneza.

si ar fi delicios sa fie toti peretii astia cuminti, si toate incaperile modern-istorice din jur bittersweet orange si moss rose si gray si grey si amber white si american beauty (!) si american green si crash si crag si liltin green si melilot si zinnia gold si zuni brown si portuguese red si portable red si flame si daca nu ma credeti toata culorile astea exista si le putei gasi daca le cautati bine si le puteti da voi nume mai frumoase....

si aaaaaaaaaa chiar trebuie sa apuc sa dorm

sunt taaaare curioasa cum o sa fie acum, aici. in seara asta avem program de biserica ruseasca. si maine, foarte frumos, o invitatie la pranz.

imi amintesc cum sarbatorisera americanii din anul meu Thanksgiving Day, in toamna. cum le era dor de casa si se stransesera toti in casa uneia dintre colege pentru o masa care sa aduca ceva din atmosfera de familie...eh, deja vu, ii inteleg perfect in momentul asta.

e cliseu, dar, zau, in momente din astea cel mai bine e sa 1. ignori total ca sunt sarbatori. 2. sa mergi fuguta in casa ta, adica acolo unde chiar te asteapta ai tai ;)

Sarbatori Fericite, everyone. and I mean it :)

aprilie mi se pare o luna perfecta pentru hibernare, cand dupa sapte luni incheiate de toamna (cu usoarele variatii de temperatura care s-au chemat anotimp rece), energia mea era aproape gata- mai ramasese doar o urma, cat pentru functiile vitale- a respira, a bea apa, a scrie rapoarte despre sub-prime crisis :D.

ploaie marunta, un gri foarte gri, cer nemiscat=  viata in berlin de cand am pus piciorul in oras si pana acum cateva zile. cand, miracol, cineva si-a adus aminte ca exista si coltul asta umed de lume si ne-am pomenit cu o lumina cum nu credeam sa mai vad. plus flori, polen, alergii, agitatie. berlinezii gusta soarele cu varful limbii, ca niste soparle mici.

eh, in fine, promit sa ies din hibernare, sa povestesc cum am ajuns sa cred ca berlinul e cel mai cel si ca daca esti pe undeva prin germania, musai sa locuiesti aici-- in ciuda ploiiiii-- si o sa mai povestesc si alte povestiri, dupa atata vis cu ochii deschisi, in vizuina, ar fi cazul sa fi adunat cateva :)

pe afara ploua, din cand in cand ninge, au inflorit narcisele in fata operei- e un camp intreg- si in fata scolii a parcat intr-o zi o flota de trabantele, vopsite in zebra, spots sau jaguar.

asa deci, zilele astea aflu ce s-a intamplat cu privatizarile romanesti si redescopar jazz-ul si narcisele :)

Pentru ca se intarzie

Pentru ca nu se zice 'berlineze', ci 'pfannkuchen'

Pentru ca se darama si se construiesc cladiri cu o viteza ametitoare

Pentru ca sunt hip barurile roase de comunism

Pentru ca grafitti e in clasa decoratiunilor interioare

Pentru ca se bea bere rosie si bere verde in pahar cu picior si pai

Pentru ca iti gasesti un loc, oricine ai fi

To be continued.

E foarte interesant ca de fiecare data cand incerc sa imi amintesc ceva legat de Slo, imi vin in cap imagini cu vara, soare mare, cald, frunze si umbre, oameni stand pe iarba si citind.

Imi aduc aminte o zi in care am pornit-o pe un fir de apa, si am inaintat vreo jumatate de ora, iesisem cu totul din oras, erau in jur numai balarii, maaari, mari, si rate care tot macaneau...

da, stiu, peisajul burghez de vara...dar pentru ca aici e frig din toate punctele de vedere, simteam nevoia sa ma incalzesc. asta si faptul ca nu vorbesc niciodata de Slo, desi ma gandesc la anul ala in fiecare zi.

si, tre sa recunoasteti, sunt destepti, branding-wise, uite mai jos ;)

' To be sure, reports of how hundreds of passers-by show complete indiference to someon lying sick on the sidewalk are nthing new. I have noticed an increase in rage and hostility people exhibit toward those around them and the absence of a basic willingness to help each other.

Moreover, society as a whole seems to have become totally apathetic to politics and the condition of the country. It is indeed a rare occasion when an event stirs people into taking some kind of stance or action.

Society is lacking a basic moral foundation- an understanding of what is good and bad.'

 As fi putut baga mana in foc ca e Bucurestiul- poate sunt prea pesimista ? :D

Citatul e luat dintr-un articol de Georgy Bovt, publicat in Moscow Times. Pentru ca da, despre Moscova e vorba.  

Comunismul,  tranzitia-  au reusit in final sa atinga idealul nivelarii claselor- o nivelare morala, fara granita. Oamei inraiti, suspiciosi, cu reguli anapoda si care si-au predat destinul altora, prinsi intr-un dezgust obosit de tot ce e politic/a.

Poate ca la Bucuresti lucrurile sunt diferite, poate ca nu e chiar asa dramatic. As vrea sa cred. Dar nu pot sa nu observ ca aceeasi apatie politica despre care se vorbeste in articol, indiferenta fata de oameni si dorinta de a razbi cu pretul fericirii celorlalti- sunt prezente cu varf si indesat.

Si ca sa inchei in aceeasi nota pesimista, in ajun de 'alegeri' in Rusia, un alt citat, to Moscow Times, editia din 14 Feb (sau cum se vede Valentine's day din perspectiva ruseasca :D)

'There is no new Cold War (...). But there is a cold peace."

Martin Wolf, Financial Times:  :d

calm. exista solutii. exista variante. creativitate- poti chiar tu sa trasezi noi directii. lumea e larga, poate fi dificil, dar calea e deschisa, se lasa descoperita daca iti acorzi rabdarea sa explorezi.

curaj. are sens sa te zbati. cineva o sa vada pana la urma, nu o sa te invarti in cercuri, nu o sa iti dai seama ca totul a fost inutil si ca esti ingropat in indiferenta.

deci calm si curat. chiar si curaj. cam asta ar fi o descriere pe scurt a ceea ce am senzatia ca mi se intampla. wow. ma intreb cat o sa dureze si daca nu cumva e doar rezultatul intalnirii cu un stil diferit. urmeaza si partea urata? pe cand?

dar cred ca as fi nedreapta. ceva din toate astea chiar e autentic. foarte calm si foarte curat.