Cu siguranţă ţi s-a întâmplat să vorbeşti şi să fii întrerupt deseori cu: da, ştiu! Înţeleg că uneori ne exprimăm pe înţelesul tuturor (sau nu) dar această expresie de care pomenesc a devenit din ce în ce mai des folosită în momente nepotrivite.

Mă gândeam că sunt câteva motive principale pentru care o invocăm. Foarte puţini oameni se simt bine să întrebe de mai multe ori acelaşi lucru (ca şi cum nu au priceput şi trebuie să mai bată o dată clopotul pentru baba neînţelegătoare şi nu surdă) şi este la-ndemână să opreşti şirul cuvintelor ce vin spre tine decât să le asculţi.

De fapt, a asculta presupune să te opreşti, să laşi locul principal celuilalt, să fii empatic şi să constaţi. Nu este greu dar ne plac probabil mai mult rolurile active.

Răbdare! Este nevoie de ea din ce în ce mai mult pentru a putea trece necunoscute, paşi, drumuri, niveluri şi într-un final marea (cum spune proverbul).

Mă regăsesc în toate aceste cazuri. Bineînţeles că dacă am de ales între un articol scurt şi la obiect şi altul plin de detalii voi opta pentru cel care-mi salvează timpul.

Deci, ştiu ce veţi comenta mai jos... (aş putea spune) dar nu este deloc aşa! Să credem în intuiţie?