Din fericire n-am auzit nici un fel de BUM! care sa-mi curme dulcele somn, dar dupa cum arata poza, explozia trebuie sa fi fost destul de violenta de le-a zburat un zid al casei. Pe un ton mai optimist, cei 3 care erau in casa sunt bine, la spital in Bucuresti. Pe un ton si mai optimist, daca veti vedea imaginile filmate, veti constata cu uimire ca televizorul e aproape intact. Din pacate nu gasesc poza respectiva, dar cam ciudat, nu? Un perete intreg a zburat si-a distrus masina din curte, dar TV-ul e ok!
Thank God!

Ce nu a spus nimeni e ca Bucurestiul e singura capitala europeana fara statie de epurare a apei si ca toate deseurile menajere din Capitala ajung in Dambovita si in Arges, de unde procesatorii iau apa, o purifica, apoi o furnizeaza populatiei. Informatia asta nu intereseaza ca da prost in fata UE. Aaa, ca mai se imbolnavesc unii si altii, nu tine de competenta primariei, nici a partidelor si nici de Apa Nova. Altii sunt de vina si, oricum, nu avem bani sa etc etc etc. Clasica minciuna romaneasca. Adevar prin omisiune.

vezi stirea

Astazi este Ziua Internationala a Apei.  Si daca painea si circul nu ne (mai) plac, putem sa incercam si combinatia dintre apa si arta. Cei de la GMP, in numele ApaNova, au organizat o actiune menita sa omagieze raul Dambovita si sa transmita un mesaj ecologist.

Mai multi artisti bucuresteni  isi vor muta atelierele de creatie chiar pe malul apei, intre Piata Unirii si Piata Natiunilor Unite. Ei vor picta sau vor scrie despre si pentru Dambovita.

Ideea nu e deloc  rea, mai ales ca saraca Dambovita nu prea a avut parte de lucruri frumoase. Numai in ultimul an am numarat o macara si vreo trei masini care i-au tulburat „adancurile”. Aceste episoade trec, din fericire, la capitolul senzational. Trist este insa ca, zilnic, Dambovita noastra inghite sticle, cutii de bere si multe alte grozavii.

Inainte sa va urez  "Happy Water Day!", iata cateva date legate de apa si de importanta ei:

• 1,5 miliarde de locuitori ai planetei, adica un sfert din total, nu au acces la apa potabila
• in statele arabe, precum Kuweitul, apa este foarte pretioasa si se foloseste pana la ultima picatura, fiind importata la schimb cu petrolul
• un robinet care picura poate sa consume si 17 listri in 24 de ore
• un dus inseamna in medie 170 de litri de apa, iar o cada plina aproximativ 350
• este nevoie de 400 de ani pentru ca o sticla de plastic sa dispara din albia unui rau

 Acestea fiind spuse, Happy Water Day! :-)

Problema e ca nu ii vad doar eu, ii mai vad si altii.

Si cum mergeam eu linistit prin minunata Regie, pe langa fabulosul rau ce traverseaza superbul oras Bucuresti ce mi se da a mi se intampla.

Traversez podul de la Maxx, gustand metaforic din prospetimea diminetii si jubiland cu spiritul de viata al naturii, cand ceva imi atrage atentia.

O pata de culoare in jegul limpezimea apei ce o traversam. Bag eu faza scurta, ma incrunt si focalizez pana cand imaginea macabra se contureaza in totalitate.

La vreo 4 metri de mine, ce era in apa. Tam tam tam tam...ghiciti?

Nimic deosebit, ci doar un barbat, pana in 30 ani care plutea in deriva pe Dambovita, lasand sa se vada la suprafata o mana innegrita si o fata stravezie, parca desprinsa din imaginatia lui Alan Poe.

Stiindu-ma pe mine... am fost oarecum confuz prima data...poate na... it's just my sick imagination.

Dar se pare ca nu... my friend Ady a confirmat si el, ulterior si masina de politie si pompieri (pompieri lol!) confirmandu-mi acelasi lucru.

Asa ca daca se da ceva la TV... ziceti-mi si mie cine era nenea.

08.07.2008... the day Despacos saw dead people

P.S. L-am vazut si cand m-am intors, era scos pe marginea apei si nenea legist ii facea poze. Misto slujba...

*Văzută lângă staţia de metrou Aurel Vlaicu la întoarcere de la Expoziţia RetroMobil 10 Ani.

Oricum toti sunt la fel, in afara de a veni sa se uite gura casca la realitatea stradala straina lor si sa faca poze cu electoratul, sub sloganul: Faceti poza cu maimuta, ca sa-mi mobilez viluta, nu fac nimic. Noi ramanem tot cu mizeria si putoarea ce nu putea fi indulcita de parfumul lor electoral de promisiuni.

A fost la un moment dat "Practician in reorganizare si lichidare judiciara" si a reusit sa smulga din mainile multor oameni terenuri care in vremuri ca acestea iti pot aduce averi si intr-adevar i-au adus iar cu banii pusi la ciorap si-a cumparat postul de "EuroParlamentar" sub aripa PSD sau mai bine spus propunerea la acel post. Nu a primit nimic in schimb in mare parte din cauza faptului ca este analfabet cat despre limba straina nici nu se poate pune problema.
Insasi CV-ul Euro Analfabetului sincer ne indruma spre crudul adevar, acela ca Dl Adrian Tutuianu vroia sa devina euro parlamentar cu un singur camp completat din cele 4 disponibile limbilor straine si cu un indicator al cunostintelor pe o scara de la 1-5 de 2. Norocoasa limba straina "stapanita" de aceasta jignire a vietii publice dambovitene, domnul mai sus mentionat, este franceza.

http://europene.psd.ro/lista.php?newi_id=29

Dar vai ! El este si profesor universitar al Facultatii de Drept Valahia Targoviste si pana acum a reusit sa rescrie/copieze/plagieze 2 carti in acest domeniu si nu se va opri aici. Ca profesor ? Un om exemplar ... care inca nu se abtine in a lua spaga pentru examene sau de a-si expune zambetul libidinos si privirea tampa in fata tinerelor studente care, incoltite, ii raspund cu semi-scarba.

Cat despre viata personala ... un om extraordinar. Citez de pe site-ul acasatv[punct]ro: "Deputatul Adrian Tutuianu, purtator de cuvânt al PSD Dâmbovita, i-a întors spatele copilului sau, un baietel de 9 ani, care moare de foame! Mama baiatului e în închisoare, iar copilul e crescut de bunica, o femeie bolnava si saraca. Traieste din mila altora!".

Cativa admiratori ai prea-analfabetului euro parlamentar:
"Cum sa votam asemenea oameni? Acest domn apara toate primariile PSD din judet in incercarea acestora de a deposeda oamenii de terenurile pe care le-au avut. Acest domn care nu are scrupule, care si-a abandonat copilul, care influenteaza justitia din Dambovita de pe pozitia lui politica nu merita sa fie ales de noi. Acest domn avocat vine in sala de judecata doar la termenul in care se da pronuntarea, ca sa intimideze judecatorul. La absolut toate celelalte termenele vine acolitul lui, adrian Chitescu. Un mincinos!!!!!!!! Nu-l votati"

"Bietul copil,unii parinti nu merita sa aiba copii!!! Nu se stie de ce mama lui e la inchisoare, dar se stie clar ca asta nu e o scuza pt "Domnul"(DACA SE POATE NUMI ASA)deputat si AVOCAT sa nu-l ajute cu mai mult decat pensia alimentara!!! Sa-i fie rusine.."

"Am inteles, ca dl. Deputat -Dobitoc a platit pensia copilului anticipat pana luna decembrie. Unde sunt banii micutului? Oricum acest Deputat-Dobitoc nu merita sa fie numit Tata! Copilul nu are ce manca si el inchide usa dupa el?!? Sa dea Domnul, sa traiasca si el Bine din banii pe care i-a dat copilului sau!!"

Dibacia pupincurismului de care este capabil este egalata doar de aragonta ce-l defineste ca, deh ... Prostu' nu e prost destul pana nu e si fudul.

Ne-au povestit o chestie de neimaginat pentru Roamania: o ruina de fabrica, in Berlin, sapa nemtii pe sub ea s-o bage in pamant, la propriu, ca sa nu o arunce in aer si sa umple de praf orasu, sau macar o parte din el. Si in locu ei, fac un PARC. Da ma. Parc frate. Ciudata maimuta damboviteana urla la greu: cum, nu fac cartier rezidential fara utilitati, cu fitze, preturi mari si cat mai mult prost gust? Nu! Parc.

Si am mia aflat ceva interesant. Instalatiile, adica ce fac ei, se misca, frate! Ca daca nu se misca, se cheama sculpturi. Ori instalatiile sunt dinamice. F tare!

Ieri dupa ce am citit postul Lexei de acum ceva vreme (poate se hotaraste sa scrie si ea mai des), in gand cu decizia lui Catalin, de cu o seara inainte, de a merge pe jos acasa, am hotarat ca ar fi bine sa merg si eu pe jos acasa. De la Universitate pana la Stadion Olimpia (Vitan).

I-am spus lui Mihai ca merg acasa, mi-am luat rucsacul, mi-am pus castile in urechi si am luat-o spre casa.

Cald, lume multa, masini multe, fete triste sau zambitoare, copii, catei...

Trecand prin pasaj pe la Universitate (care in perioada asta arata groaznic din cauza renovarilor care se fac acolo), am vazut o tanara domnisoara la vreo 18-19 anisori, care oprise un domn carunt :"Domnu' nu va suparati, nu-mi dati si mie 10 mii ca sa imi iau o cartela de metrou?". Mi-am adus aminte atunci de o vizita de-a mea in Bucuresti, cand venisem cu microbuzul, care opreste la Gara de Est. Nu cunosteam deloc Bucurestiul pe vremea aia, ceea ce stiam era ca trebuie sa iau masina 69 pana la liceul "Iulia Hasdeu", numia ca nu stiam unde e statia masinii. In incercarea de a afla unde este aceasta minunata statie am oprit un domn, care era cu insotit de copilul lui in carucior :"Buna ziua, nu va suparati...", la care domnul ma intrerupe :"Nu am bani!". Va dati seama ca am fost consternata de situatie si ca nu l-am mai intrebat nimic. Atunci nu am inteles ce l-a facut pe domnul respectiv sa creada ca aveam sa ii cer bani, ulterior viata din Bucuresti m-a luminat.

Mai jos de Magazinul Cocor, m-am oprit si mi-am luat floricele, 55 la numar, de la o babuta care se temea ca vine politia si ii da amenda pentru ca isi "desface" marfa in strada, fara autorizatie...

Cu floricelele frumos mirositoare in mana, cu castile in urechi, mai mult dansand decat mergand, mi-am continuat drumul prin fata magazinului Unirea. 

Super aglomerat, lume grabita, cersetori, persoane care asteptau. Am trecut indiferenta peste aceasta zona hiperaglomerata, iar in fata la Raiffeisen am vazut 3 indieni care isi vindeau muzica in strada, fara teama ca ar putea veni politia (poate aveau autorizatie :) ). Am stat pret de un minut acolo, era lume care se pozau cu ei, care le radea. Nimic interesant, mergem mai departe.

Am traversat strada, ca sa merg pe langa Dambovita. M-am oprit in mijlocul strazii sa arunc o privire spre Casa Poporului si am continuat drumul.

Mergand pe marinea Dambovitei, am vazut elevi de clasa a XII a iesiti in grup la o barfa, doamne in varsta la plimbare, un nene pescuind, am sarit sotron :D, o doamna la plimbare cu catelul...

Pana acum nimic demn de apreciat : aglmeratie, oameni nebuni, grabiti, superficiali...

Dat fiind faptul ca incepuse sa ploua de la Traian m-am urcat in 123 : aglomeratie, caldura, miros de transpiratie...Mi-am bagat nasul in floricelele mele (intre timp vazusem ca erau si putin cam ofilite) si am continuat sa ma bucur de muzica mea, uitandu-ma pe geam. Un domn la costum cu mers a la Mr. Bean, se intrecea cu masina razand :) Foarte simpatica aparitia domnului. Am zambit gandindu-ma la fericirea lui nebuna :)

Am coborat din masina la destinatie, mirosea a ploaie am traversat strada in ritmuri de dans, m-am oprit si mi-am luat tigari.

In lift m-am inprietenit cu vecinul de la etajul IV si cu strumful lui, o fetita de 7-8 anisori cu niste ochi mari, negri, foarte frumoasa.

Pisica mea a inceput sa miaune imediat cum am coborat din lift.

Ideea postului?

Bucurestiul este un oras frumos, ca toate celelalte, dar trebuie sa stim sa il privim.

Este aglomerat? Stam mult cu masina in trafic? Nici o problema : mergem pe jos, mult mai sanatos si pentru noi si pentru mediu :).

Daca mergi pe jos nu o sa te mai lovesti de aglomeratia insuportabila din masini si metrou, nu o sa mai dai peste oamenii nervosi.

Sunt constienta ca uneori e absolut nevoie de masina, asta daca stai in afara Bucurestiului, dar in interiorul orasului, masina mi se pare chiar un moft, nu o necesitate.

Nu am fost eu prea convingatoare in a-mi impune punctul de vedere, dar :) sa speram ca va veni cineva care imi va impartasi gandurile :D

Sa auzim de bine :)

 P.S. Promit sa revin si cu poze in viitorul apropiat :D
 

P.S I-am zis teoria mea si a fost de acord.

Bucureşti, vânt puternic ... Gara de Nord, taximetrişti nervoşi ... un km = 7,7 Ron. Toţi îţi deschid uşile maşinilor în speranţa că nu vei observa tariful afişat … Peste tot aglomeraţie mare, pregătiri pentru Summit-ul NATO. Bucureştiul a fost gazda celui mai mare eveniment de ordin politic din acest an, fiind locul de întâlnire al celor mai importante personalităţi politice, de la Bush, Sarkozy sau Putin şi până la cei mai de seamă ziarişti internaţionali. Cu toate aceastea, nu e nevoie de un eveniment atât de special pentru o aglomeraţie obişnuită de Bucureşti. E firesc de altfel, căci capitala noastră a fost în ultimii ani sufocată de numărul tot mai mare de autovehicule, dar şi de provincialii dornici de afirmare în oraşul de pe Dâmboviţa. Bucureştiul de odinioară e înlocuit acum de un loc plin de oameni stresaţi şi agitaţi, de mall-uri, de maşini luxoase sau de localuri de fiţe. Doar Casa Poporului, Arcul de Triumf şi alte câteva monumente te mai duc cu gândul la ce a fost cândva “Micul Paris”. Nimic nu mai e din tot ce a fost, dar oricum nici nu ne-am mai dori să fie, căci am vrut democraţie şi o avem, cu toate că suntem departe de semnificaţia ei. Vrem să arătăm lumii că avem o capitală modernă, dar uităm de murdărie sau sărăcie şi trimitem home-less-ii înapoi în provincie, iar câinii comunitarii îi închidem măcăr până trece Summit-ul … Aşa ştim noi să arătăm că suntem curaţi, ascunzând ce se întâmplă cu adevărat. Important e să ne aducem aminte şi de clipele frumoase, de cei care le-au creat, de oamenii valoroşi, de personalităţile marcante, dintre ele amintindu-i pe regretaţii George Pruteanu sau Gică Petrescu care frumos spunea “Bucureşti, Bucureşti, cât de drag îmi eşti … “