Tot despre cărţi:

• N-am citit nimic (dar parcă nici nu mi-a lipsit!), am lăsat Sebastian la pagina 50.
• Mi-am cumpărat o singură carte, Ivan Klima- My Golden Trades, de la Anagram, una din cele mai faine librării din Praga. Am mai descoperit una, Globe, şi tare-mi venea să mă mut acolo...

Două citate dintr-un frumos eseu al lui Adrian Mihalache, publicat în Lettre Internationale: „Biblioteca este mărturia unei deveniri”; „Cărţile cele mai vizibile dintr-o bibliotecă sunt şi cele mai frumoase, albumele de artă, ediţiile somptuoase. [...] În formate mari, incomode, încastrate deseori în casete, te fereşti să le răsfoieşti într-o doară, de teamă ca nu cumva să le doară”. Eu n-am cărţi din astea, dar am şi eu foarte mare grijă de ale mele. Chiar mă întreb dacă voi primi vreodată volumele pe care le-am împrumutat. De fiecare dată când mi se înapoiază o carte, am cumplita senzaţie că nu mai e a mea. Îmi place să le posed, să le însemnez, să le strâng în braţe (mai rar). Aş vrea să revin la unele, să le citesc în alte momente pe altele, să aştept clipe potrivite pentru celelalte.

În continuare nu pot să citesc şi să ascult muzică în acelaşi timp: am încercat şi azi cu Viaţa mea cu Mozart, ascultând CD-ul aferent. Nu pot. Cred că e nevoie de două sensibilităţi diferite, doar muzica te face să închizi ochii şi să pluteşti, în timp ce pentru citit, trebuie să-i păstrezi mereu deschişi, nu?

"De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe alţii? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul tău, locul darurilor proprii nu ţi-l poate lua nimeni, îl ai odată cu viaţa". 

"Există totuşi un alt fel de râs creator. E vorba de umor. Oamenii care sunt dăruiţi cu acest simţ al umorului sunt dintre cei mai buni. Râsul lor este o bucată din dorul nostru de viaţă". 

"Încrederea în puterile noastre, în însuşirile proprii este absolut necesară unei vieţi rodnice, cu condiţia ca această încredere să nu treacă dincolo de limitele fireşti ale făpturii noastre neîmplinite. Din lipsa de conştiinţă a omului a născut această stare de tristă suferinţăa vieţii morale, care se exprimă prin trufie". 

"Omului îi place minciuna, îi place să fie minţit. Spune cuiva un lucru adevărat […] Vei culege imediat ura şi dispreţul. Spune-i minciuni plăcute care să-i satisfacă închipuirea de sine, spune-i vorbe goale, dar catifelate şi vei culege sigur dragostea şi preţuirea sa. Omul acesta civilizat, omul de care suntem atât de mândri, nu vrea să gândească, nu vrea să lupte, nu vrea să renunţe pentru a-şi întări făptura atât de goală şi nenorocită. El umblă acoperit de o strălucire asemănătoare aceleia din mlaştinile netulburate. Ah, omule, cum îţi mai miroase sufletul de la distanţă!" 

"E mai greu să lupţi împotriva ta decât împotriva altuia. Când ai pornit pe drumul sforţării de a risipi urâtul din tine, să nu trăieşti prin alţii, să nu-i întrebi şi mai ales să nu aştepţi sfatul lor; ridică-te singur". 

"Suferinţa adevărată este înaltă, calmă, bogată, cerească. Dumnezeu a aburit viaţa cu sufletul şi cu daruri minunate". 

"Omul, aşa cum l-a creat Dumnezeu, închide în el frumuseţi nebănuite. Numai să le ştie lucra până ce urâtul nu-l îneacă". 

"Supusă unui destin al pasiunii, ea (femeia) este legată de tot ceea ce îi îmbogăţeşte zilele; de la cele mai insemnate până la cele mai gratuite lucruri, toate o interesează, o cheamă, o farmecă. Dorinţa puternică şi continuu împrospătată de a-şi îmbogăţi viaţa şi totodată nevoia de dăruire dezinteresată fac din femeie o fiinţă în permanentă vibraţie şi îndemn". 

"Omul este o existenţă care îşi poartă frumuseţile cu luptă". 

Gând:

Cred că oamenii care mor tineri au avut mai puţine păcate de răscumpărat în timpul vieţii decât cei care se sting la vârstă mai înaintată. 

Amintire:

"Eu am căderi mistice şi eu au înălţări laice" (Dan Puric). 

Întâmplare:

Acum două nopţi am visat-o pe mătuşa mea. Azi am vorbit cu ea şi mi-a zis că s-a gândit la mine acum două zile. Ne atingem, totuşi, într-un fel… 

Senzaţie:

Uneori am crengi pline de flori roz şi albe, care râd în soare şi-i împing pe ceilalţi pomişori să se înalţe să m-atingă.

Dăruite toate de o carte: Îndemn la simplitate, Ernest Bernea

Într-o dimineaţă, Jorge Luis Borges intră în librărie, însoţit de mama lui în vârstă de 88 de ani. Era celebru, dar eu nu citisem decât câteva poezii şi nuvele, şi nu eram prea entuziasmat de scriitura lui. Deşi era aproape orb, refuza să folosească un baston, şi-şi trecea mâna pe etajere ca şi cum degetele ar fi putut citi titlurile. Căuta cărţi care l-ar fi putut ajuta în studiul englezei, ultima sa pasiune, şi comandaserăm pentru el dicţionarul lui Skeat şi o versiune adnotată a unui vechi poem anglo-saxon „Bătălia de la Maldon”. Mama lui Borges se impacientă. „Oh, Georgie, spuse ea, nu înţeleg de ce îţi pierzi timpul cu engleza, în loc să studiezi ceva folositor, ca latina sau greaca!”. Într-un final, se întoarse spre mine şi-mi ceru mai multe cărţi. Le-am găsit pe unele, pe altele le-am notat, şi în drum spre ieşire, mă întrebă dacă eram ocupat seara, pentru că avea nevoie (spunea asta ca şi cum s-ar fi scuzat) de cineva care să-i citească, deoarece mama lui obosea repede de la un timp. I-am răspuns că mi-ar plăcea mult să fac asta.

Timp de doi ani, seara sau, dacă şcoala îmi permitea, şi dimineaţa, i-am citit lui Borges [...]

Într-o povestire a lui Evelyn Waugh, un om, salvat de un altul din jungla amazoniană, este obligat de salvator să citească din Dickens, cu voce tare, pentru tot restul vieţii. N-am avut niciodată impresia că mă achit de o obligaţie, citindu-i lui Borges; experienţa semăna mai mult cu un fel de captivitate fericită. Eram încântat nu numai de textele pe care le descopeream prin el (unele dintre ele sunt acum printre preferatele mele), ci, mai ales, de comentariile lui, de o erudiţie extraordinară, deşi discretă, foarte amuzante, uneori dure, dar aproape întotdeauna indispensabile [...]

„Există oameni care, atunci când citesc o carte, îşi amintesc, compară, evocă emoţii pe care le-au manifestat şi în lecturi precedente, spunea scriitorul argentinian Ezequiel Martinez Estrada. E una dintre cele mai fine forme de adulter”. Borges nu credea în bibliografiile sistematice şi încuraja asemenea lecturi adulterine [...]

Borges mi-a povestit într-o zi că în timpul uneia din manifestaţiile populiste organizate de guvernul lui Perón, în 1950, împotriva opoziţiei intelectualiste, manifestanţii cântau: „pantofi, da, cărţi, nu”. Replica „pantofi, da, cărţi, da” nu convingea pe nimeni. Realitatea- dura şi atât de necesara realitate- era percepută în conflict cu lumea viselor şi evadării, reprezentată de cărţi. Sub acest pretext, şi cu un efect ridicat, dihotomia artificială între viaţă şi lectură este încurajată activ de cei care deţin puterea. Regimurile populare cer de la noi uitarea şi, prin urmare, tratează cărţile ca pe un lux inutil; regimurile totalitariste ne cer să nu gândim şi, prin urmare, interzic, ameninţă şi cenzurează; şi unele, şi altele, au nevoie ca noi să ne stupidizăm şi să ne acceptăm cu docilitatea degradarea [...] În astfel de împrejurări, cititorii nu pot fi decât subversivi.

Une histoire de la lecture- Alberto Manguel

Jurnal- Jules Renard

Din cam aceleasi registru, voi povesti o anecdota care circula pe seama lui Gandhi. Se zice ca englezii il stimau foarte mult pe liderul indian, care se bucura si printre ai lui de o faima la fel de mare. Il invita englezii la o intrunire de nivel inalt, pentru tratative. Cum Gandhi refuza sa mearga cu masina sau cu trenul, i-a luat o saptamana sa ajunga pe magarusul lui. Cand in sfarsit si-a facut aparitia, englezii l-au intampinat cu entuziasm, zambind si urandu-i bun venit. Isi dau intr-un tarziu seama ca Gandhi nu scosese nici macar un cuvintel. Il intreaba daca i s-a intamplat ceva, iar acesta scrijeleste cu un bat in nisip: "Azi e ziua in care nu vorbesc".

Poate c-ar fi mai bine ca in zilele in care ar trebui sa tinem, prin traditie, post negru la mancare, ar trebui sa tinem la vorba.

Gata, ma duc sa rasfoiesc carticelele!

Huckleberry Who?

By LENNARD J. DAVIS

The University of Paris literature professor Pierre Bayard's best seller How to Talk About Books That You Haven't Read is flying off the shelves in France. Not only does Bayard tell readers how to fake literary orgasm, but he admits to giving lectures on books he hasn't bothered to read. I'm sure Bayard's book will be met with outrage from many academics on this side of the Atlantic who lack the French national penchant for public display and intellectual pretension. Obviously, there is something seriously reprehensible about Bayard's know-nothing chutzpah (or whatever the French word for that is). Our goal as teachers is to teach what we know, not what we don't. But, outrage aside, perhaps it's time to admit that not reading has its virtues as well as its vices.

An all too predictable moralism surrounds the reading of books. There is a prescribed way of reading: one page at a time, starting from the front of the book to the back, paying close attention to every single page in order, no skipping around. But the reality is that most of us graze — read a bit, put the book down, start up again. We may pay more attention to one part than another, skim boring parts, and even (heaven forfend) leap over long, dull tracts. Some very strange people even admit to reading the end of a book before the beginning, which is sort of like eating dessert before dinner.

But let's remember that even one of the greatest readers of literature, Samuel Johnson, admitted that "Paradise Lost is one of the books which the reader admires and puts down, and forgets to take up again. None ever wished it longer than it is." In fact, Johnson seemed to have made quite a career of not reading. He once lamented to his friend Mrs. Thrale, "Alas, Madam! How few books are there of which one can ever possibly arrive at the last page." And reacting to advice that once started, a book should be read all the way through, he opined, "A book may be good for nothing; or there may be only one thing in it worth knowing; are we to read it all through?"

Is it always a good thing to read an entire book? When I was a graduate student, it dawned on me that I often had the most intelligent things to say about books I'd only half- or quarter-read. I was surprised by my observation — it didn't seem to make sense. But it just seemed to work out that professors preferred my insightful and trenchant comments on, say, the first part of Tristram Shandy than on the whole wandering thing.

In that way, a little knowledge can be a practical thing.

Of course as teachers — particularly those of us who teach novels, poetry, and drama — we want our students to read the works we assign. Philosophically, we believe in educational standards. Practically, we find it boring to teach to a class of blank faces, students who fail to react to our insights or even jokes about literary characters and situations.

Most of us believe that there are a certain number of great works that define our national culture and our global literature. It is therefore a good thing that our students read those works in their entirety, know them, and remember them, so that we can have a common culture. E.D. Hirsch even published a book that told us what we should read in order to have a standard of "cultural literacy." Any student who fails to read, or only half-reads, a great work is dodging his or her responsibility as a citizen. Or so the argument goes.

However, Bayard's salvo can't be entirely dismissed by our raising the banner of educational standards. After all, having once read a book isn't the same as having recently read it. Lionel Trilling once famously told Edward Said that he thought the Columbia University humanities core, one of the early great-books curricula, "has the virtue of giving Columbia students a common basis in reading, and if they later forgot the books (as many always do) at least they would have forgotten the same ones."

Most teachers can tell you that in any given class, there's a bell curve of compliance in reading. The professor says hopefully, "I'm sure you all remember the chapter in which. ... " My working and charitable assumption is that half the class has read half the work. I even semi-seriously thought it might make sense to teach a course in the fall called "The First Half of Long Novels," followed by the spring course "The Second Half of Long Novels." The reality is that if you are a teacher, you will have to teach to the half-readers as well as to the ones who've finished every word. That students will read everything you assign is devoutly to be wished for but unlikely to happen.

Professors can't afford to take a holier-than-thou position on this subject. After all, who watches the watchman? Have you really read all of War and Peace, or only Peace? Do you still remember it? All of it? Can I give you a pop quiz about your knowledge? And (be truthful!) isn't it a vice rarely acknowledged that everyone occasionally nods "yes" when asked if they've read some major work — Ulysses, To the Lighthouse, Paradise Lost, or even Lord of the Rings — when in their own heart they know they didn't really, or at least not all of it?

Reading habits, like sleeping habits, are individual and varied. I like to read four or five books at once. It's like being at a horse race — only one or two of the books might win. I don't feel committed to finishing every book I start, and, in a way, isn't it the writer's fault if I'm not pulled along? I'm an inveterate book buyer, but like many collectors I don't always think the proof of the pudding is in the reading. I've got some beautiful volumes that I will probably never read. Do I really want to read all the books of Sir Walter Scott or von Krafft-Ebing? I just like owning them.

Not reading something also can be like saving a piece of pie for later. I've comforted myself by thinking that when I have a chronic and fatal illness, I'll finally settle down and read the last five volumes of Proust. Or finish The Magic Mountain (which has a great start and then goes on and on). I'm really looking forward to reading The Man Without Qualities at some unspecified time in the future, preferably at the beach or in the mountains.

It's the guilt and fear of not being well read, of having missed out on reading a work that everyone else has read that makes us shy about admitting our nonreading. Remember back when everyone was reading the same book at the same time — in my case it was The Alexandria Quartet, The Hobbit, The Greening of America, Amerika, or anything by Herman Hesse — and you weren't? You felt so out of it, and then it was just too late. David Lodge has brilliantly captured that embarrassment in his novel Changing Places (which I've read ... have you?), in which academics play a parlor game called Humiliation. In this game you have to admit to not having read a book that you think everyone else in the room has read. When a character admits to never having read Hamlet, he ends up garnering the scorn of all and eventually loses his job.

Perhaps we need a little less guilt and one-upmanship in this enterprise of reading. Let's openly acknowledge that there are a library of ways to read, and that, being humans, we are somewhat prone to forgetting, imagining, delaying, and even not doing. If we were a little more open and honest about what we haven't read, and if our colleagues were a little less judgmental and sanctimonious, we might loosen the harness of guilt that holds us back from actually picking up some book we've forsaken in the past. Who knows? Admitting that we don't read might actually help us to read again.

Lennard J. Davis, who actually reads most of what he teaches, is a professor of English, disability and human development, and medical education at the University of Illinois at Chicago.

Invinuiesc literatura de a falsifica viziunea vietii, de a pune termeni intermediari intre oameni si mine, de a rupe legatura directa pe care o caut cu fiecare ins. [...] O invinuiesc, mai ales, de a fi dat nastere omului literar.
Numesc astfel un tip de om, construit in intregime din reminiscente livresti, retras intotdeauna in dosul unei lecturi, care il dispenseaza pe el sa actioneze, sa vorbeasca si sa existe pur si simplu. [...] Caut o durere si gasesc o carte. Cer un suras si mi se da o metafora. Lovesc un om si imi raspunde un erou.
Este o corupere literara, ale carei ravagii le urmaresc in experienta mea zilnica, aproape de mine, in jur, ca pe un caz zilnic. Surprind cuvinte care vin din alta parte, decat din mintea omului care-mi vorbeste, restituiesc gesturi, identific atitudini, denunt false indemnuri. Literatura n-ar trebui sa fie decat un stimulent (adica o distractie). Sau un exercitiu. Iata insa ca ea devine un sistem de viata. Ceea ce suprima spontaneitatea momentului pe care il traim si incearca libertatea insului de a gandi dupa croiala corpului lui si de a merge dupa puterea pasului lui. Invinuiesc literatura de a face viata monotona.

Mihail Sebastian in Jurnal II. Jurnal indirect 1926-1945

Cand am citit asta, am facut imediat o asociatie cu ceea ce mi se intampla in copilarie. Stand mai mult in casa si citind, cand indrazneam sa ies pe-afara (mai mult de gura mamei), ceilalti copii ma priveau bizar. Eu taceam mai mult si ii observam. Asta ii nelinistea. Ii uram pentru neincrederea lor in mine dar vroiam sa fiu ca ei. Nu am invinuit niciodata cartile pentru mutismul meu. Oamenii din cartile mele vorbeau; mai mult, comunicau. Ma uram pe mine. Traiam in carti si-mi placea. Uitam de copii, jocurile si rasetele lor si ma inchideam in camera. Ma vroiam antisociala dar eram doar excesiv de timida. Nothing has changed really :)) Tind doar sa cred ca nu ma mai refugiez in carti.

Melodia zilei:  Nautilus Pompilius pentru ca mi-e dor.

1.  Cartea mea de suflet: cred ca Fratii Karamazov

2. Cartea pe care n-am terminat-o:  Cartea de la San Michele

3. Autori preferati proza: Dostoievski, Sebastian, J. Austen, M. Eliade

4. Autori preferati poezie: Esenin, Sorescu

5. Eroii mei literari:  n-am

6. Eroinele mele literare: n-am

7. Cartea plictisitoare: Educatia sentimentala

8. Cartea care m-a facut sa plang: Coliba unchiului Tom (demuuuuuuuult)

9. Cartea la care am ras: Lolita

10. Cartea pe care o iau cu mine pe o insula pustie: Operele complete ale lui Dostoievski

11. Cartea pe care as fi vrut s-o scriu: Craii de Curtea-Veche

12. Cu ce autor mi-ar fi placut sa ma intalnesci: Mihail Sebastian (si sa mergem la Capsa si sa stam de vorba :) )

13. Cea care mi-a incantat copilaria: Legendele Olimpului

14. Primul roman citit: Cei trei muschetari

15. Cel ma ciudat titlu pentru o carte (nu e necesar s-o fi citit :) ): The Earth, my butt and other big, round things/ I miss my man but my aim is getting better/ What's wrong with my snake?/ How to avoid work? si mai sunt, ohoooooo, aici  si aici 

16. Cea mai buna ecranizare a unei carti: Lord of the Rings, One flew over the Cuckoo's Nest, Hamlet (cu Laurence Olivier)

 In alta ordine de idei, subsemnata isi incepe azi voluntariatul la CNDB la Explore Dance Festival .

In dreapta, site-ul zilei: ceai si literatura pentru pasionati.

1. Numeste 3 autori care ti-au placut, ale caror nume incep cu A, B, C (un exemplu pentru fiecare litera):

Radu Albala/ Mihail Bulgakov/ Mircea Cartarescu

2. Numeste 3 carti care ti-au placut ale caror titluri incep cu A, B, C (un titlu pentru fiecare litera):

Anna Karenina (Tolstoi)/ Breviar pentru pastrarea clipelor(A. Paleologu)/ Consolarile filozofiei (Alain de Botton)

3. Numeste 3 titluri care sunt pe TBR list care incep cu A, B, C (un titlu pentru fiecare litera):

Agonie si extaz (Irving Stone)/ Baiuteii (Filip si Matei Florian)/ Crezul meu (Carlos Fuentes).

E adevarat ca personajul romanului contempla cu voluptate gandurile despre viata vesnica. Nu i-e frica propriu-zis de ea, i-e frica de durere, de agonie. Singurele lui placeri sunt cele sexuale (resimtite in prezenta norei sale) si gastronomice. Femeile cu un aspect de cruzime il atrag cel mai mult, tagma in care se regaseste si Satsuko, nora amintita. In ceea ce le priveste "este esential sa aiba picioare albe si subtiri si talpi delicate". Se mizeaza mult pe legatura dintre cei doi: batranul traieste clipe de excitatie in preajma lui Satsuko, in timp de aceasta nu pare deloc deranjata de privirile si mangaierile (pe care le permite septuagenarului). Cautarea unui loc de veci se intinde pe mai multe pagini, toate detaliile fiind importante, de la piatra de mormant ("Nu merge pur si simplu, orice piatra"- pag. 129) pana la gravuri.

Interesante sunt de fapt doar notele de subsol, insirate cu minutiozitate, traducatorul explicand exhaustiv elemente traditionale japoneze (nume de orase, piese de teatru Kabuki, zone din Tokyo, festivaluri).

Mie mi-ar placea sa mananc hamo (tipar) si sa pot scrie cu cerneala din piatra speciala de cerneala. "Am scos piatra mea noua de cerneala si am asezat-o pe masa; apoi am turnalt un pic de apa si am inceput s afrec incet de ea betisorul de vermilion, inainte si inapoi, ca sa se faca cerneala. Pe urma am rupt vata in patru bucati, doua mai mari si doua mai mici, am facut patru bilute de aproximativ sapte centimetri sau doi centimetri, si le-am invelit in matase rosie ca sa pot intinde cu ele cerneala" (pag. 138).

Numele de medicamente abunda, in general exista o terminologie medicala larga, iar descrierea durerilor sunt de un naturalism aproape veritabil.