Ia aminte, frate cat a suferit Domnul pentru mantuirea ta. fiindca El nu s-a multumit numai sa-si cheltuiasca lucrurile si bunurile Sale ci a voit sa foloseasca si propiile Sale suferinte si moartea Sa, ca sa-ti agoniseasca cu ele mantuirea. El a aratat ca pretuieste mai mult mantuirea ta mai mult decat bunurile Sale; iar cu patimile chinuirile si moartea care Le-a rabdat, a aratat ca mantuirea ta o pune mai presus decat Insusi pe Sine. In loc sa razbune cinstea si dragostea dumnezeirii Lui si sa te pedepseasca, El a trecut cu vederea si a murit pentru tine. Daca ar fi fost cu putinta ar fi suferit si cu firea dumnezeiasca numai sa te mantuiasca. S-a facut o rana din cap si pana in picioare, suferind chinuri mai mult decat toti oamenii. A suferit la nastere pentru ca s-a nascut intr-o pestera saracacioasa; a trait lipsit neavand nici cel mai neinsemnat locas unde sa-si plece capul; si a murit in cea mai goala saracie fiindca nu a avut nici locul de 3 coti care sa-I fie mormant. Nici de cinste nu s-a bucurat, pentru ca a indurat cele mai mari ocari, a dus o viata plina de dispretuire pe care a desavarsit-o cu moartea plina de injosire, o moarte mai grozava decat oricare I se putea da cuiva in aceasta lume. Toata durerea trupului a purtat, pt. ca a purtat chinuri nemaiauzite, si din pricina dumnezeiestilor madulare, si din grozavia chinurilor si pentru impietrirea inimilor celor ce Il schinjuiau, incat pamantul s-a muiat de sangele care curgea din rani . A suferit si cu sufletul o durere asa de mare si agonie, incat numai ea singura era in stare sa-L ucida. Deci acum frate, ce poate fi mai ciudat, ca sa vezi ca Iisus Hristos isi varsa tot scump sangele Sau pentru ca sa te mantuiasca, iar tu- desi e vorba de mantuirea ta-, san u depui, in putinelele zile care ti-au mai ramas, toata grija si toata atentia pentru mantuire. Hoataraste-te sa biruiesti toate patimile si nazuintele rele care lupta impotriva ta in aceasta vreme scurta a vietii. Si daca pana acum ai socotit mantuirea , ceva de nimic, roaga pe Domnul sa te lumineze ca restul vietii sa-l petreci, cu multa grija ca pe cel mai de seama ale tale. 

 C. Ce trebuie sa faca omul si sa sufere pentru dansa

 Ia aminte acum, cate de mult ai suferit tu si cat de multe ai facut. Stii foarte bine cum prin pazirea poruncilor lui Dumnezeu ai castigat viata vesnica si raiul, dupa cum si Domnul zice: “ daca voiesti sa intri in viata pazeste poruncile” (Matei 19, 12) . Stii ca fara o mare silinta nu se poate dobandi Imparatia Cerurilor: “ Imparatia cerurilor se ia cu sila si silitorii o dobandesc pe ea” (Matei 11, 12). Oare cat de tare te-ai luptat tu pana acum, ca sa pazesti poruncile? Cat ai suferit ca sa agonisesti Imparatia Cerurilor? De cata odihna te-ai lipsit? Cate patimi ai biruit? Trezeste-te dintr-o nepasare atat de pagubitoare, dupa cum iti porunceste Pavel: ”Stiind ca avenit vremea ca sa ne desteptam din somn” (Rom. 13, 11). Trezeste-te si incepe o viata plina de viata vrednica de credinta crestineasca, si toate celelate scopuri ale tale o singura tinta sa aiba: mantuirea ta de care singur te folosesti . De aceea randuiste-ti un ceas pe fiecare zi, fie dimineata fie seara, ca sa pui in practica acest mare lucru al mantuirii tale si ca sa te deprinzi duhovniceste, ingrijindu-te de cele ce produc frica in inima ta, indepartaea de rau, induiosarea, pocainta si dorul de bunatatile vesnice. Ceceteaza-ti patimile si pacatele savarsite, sa ceri de la Dumnezeu iertare pentru ele si sa inveti cum sa lupti impotriva lor. Citeste acele cuvinte care te invata cum sa castigi virtutile, si cum sa inalturi piedicile in calea castigarii lor. Acestea se cade sa le faci mai ales in cele patru posturi de peste an. Iti ajunge, frate, vremea pe care ai cheltuit-o pentru ca sa-ti faci voile tale si faptele cele paganesti. Hoatarasta-te, ca sa te deprinzi in ele si cu toata sarguinta mediteaza, cerceteaza-te si citeste-le si, pe cat este cu putinta pune-le in aplicare. Descopera-ti toate gandurile parintelui tau duhovnic, alegeti sfintii ocrotitori si incredinteaza-te lor. Sileste-te sa nu cheltuiesti in zadar zilele atat de scumpe ale deprinderilor duhovnicesti. Desi Harul vine de la Dumnezeu, El are obiceiul sa il dea dupa masura in care si noi suntem pregatiti sa il primim. 

A. Mijloacele care ni le-a dat Dumnezeu pentru atingerea scopului nostru 

Ia aminte frate la multimea mijloacelor si a lucrarilor pe care ni le-a pus la indemana Dumnezeu, ca sa iti atingi cu ele cea din urma tinta, aratand cu aceasta, cat de mare grija si dorinta are ca sa te faca fericit pe vecie. Aceste mijloace sunt in primul rand bunurile materiale, adica avutiile, maririle, bogatia, placerile trecatoare. In al doilea rand bunurile firesti, adica: minte, cugetarea, agerimea simturilor si a madularelor trupesti. Al treilea bunurile suprafiresti cum sunt: stralucirile mintii, Harul cel lucrator si sfintitor, care poarta vointa spre bine, cu deosebite alte Haruri ale Duhului Sfant, virtutile placute lui Dumnezeu, dumnezeiestile Taine, Sfintele Scripturi, indemanurile parintilor duhovnici, fagaduinta bunurilor viitoare, amenintarile cu muncile cele vesnice, vegherea ingerilor, insusi Dumnezeu, care nu se multumeste numai sa te ajute  sa-ti atingi tinta prin mijlocirea fapturilor, ci Insusi a venit sa-ti ceara mantuirea, facandu-se om pentru tine; si din culmea inaltimii Sale a voit sa se faca unealta a mantuirii tale, nu numai cu cuvantul sau cu pilda Sa, ci si cu sangele Sau.Prin urmare, cat de mare nevoie era pentru tine sa slujesti lui Dumnezeu in aceasta lume trecatoare, ca sa-L gusti in cea vesnica. Fiindca pentru a te mantui, Domnul a randuit sa iti slujeasca nu numai cu toate fapturile- chiar si cu cele mai inalte ale cerului, ingerii si arhanghelii-ci si cu persoana Sa cea Dumnezeiasca, cu calatoriile, cu sudorile, cu saracia, cu ocarile Sale, cu patimile, cu moartea Sa, cu o visterie fara de margini ca rasplatire, lasanduti-le mostenire pe toate. Si acum daca din pricina nespusei tale  nemernicii te vei pierde, a cui e vina? Fara indoiala ca numai a ta, fiindca Dumnezeu din partea Sa, ce putea sa mai faca pentru mantuirea ta si n-a facut? El insusi spune, prin proorocul Isaia: “Ce voi mai face inca viei mele si nu am facut? Ca am asteptat sa faca struguri si ea a facut spini” (Is. 5, 4). Uimeste-te dar de nespusa bunatate a lui Dumnezeu fata de tine si multumste-I din toata inima. Cere cu smerenie iertare pentru marea nedreptate ce ai facut ca nu te-ai grijit de suflet. Roaga-L sa iti daruiasca har ca sa nu mai uit aceste adevaruri ci sa te calauzeasca in toate lucruile tale.“Doamne trimite lumina Ta si adevarul Tau, ele sa ma povatuiasca la muntele cel sfant al Tau”

B. Ca noi facem abuz de aceste mijloace

Ia  aminte la abuzul, pe care l-ai facut pana acum fata de aceste mijloace si unelte daruite tie de Dumnezeu pentru mantuire ta, si cum ai intrebuintat harul Duhului Sfant cel dinlauntrul tau. Cine stie daca tu nu ai luat prilej de la el ca sa pacatuiesti si mai mult? Cine stie daca nu cumva din acea lumina care ti-a aratat credinta, bunatatea si rabdarea cu care Dumnezeu indura pe cei pacatosi, tu ai luat intuneric de pacate? Cine stie daca nu cumva nadejdea si usurinta iertarii si tamaduirea pe care le ai prin spovedanie nu te-au facut sa inmultesti jignirile si rautatile tale fata de Dumnezeu? Mai ia aminte, apoi, cum atat bunurile materiale cat si cele firesti, pe toate acestea le-ai intrebuintat mult mai rau decat harurile launtrice si duhovnicesti, fiindca pe fapturile care trebuiau sa iti fie scara pentru a te sui spre Creator, tu le-ai facut zid despartitor, indepartandu-te prin ele de Dumnezeu. Ba mai mult le-ai intrebuintat ca pe niste arme ca sa lupti impotriva Lui. Ai voit numai sa iti saturi poftele cu ele, desi aceasta este o ocara adusa marelui tau binefacator, Dumnezeu.Pana cand oare iubite va tine aceasta lupta ntre tine si Dumnezeu? Pana cand Dumnezeu iti va da mijloace si unelte pentrru mantuire, iar tu sa le intrebuintezi impotriva cinstirii Lui si impotriva propiei tale mantuiri? Dumnezeu sa iti faca atat de mult bine, iar tu sa-l tot preschimbi in rau? O, nenorocitul de tine! Cand peste putina vreme vei da socoteala de acestea si cand Domnul nostru va pune in cumpana ceea ce a facut el pentru tine, cu ce ai facut tu pentru Dansul!

C Cum se cade sa indreptam acest abuz

De aceea frate indeparteaza toate neoranduielile si cere pentru ele iertare de la Rascumparatorul tau, mai inaite de aveni El sa te judece. Rusineaza-te de marea recunostinta pe care I-ai aratat-o si cu lacrimi in fiecare noapte, atrage-L catre dragostea de Tine. Uraste viata nenorocita, care ca un orb ai dus-o pana acum, ca si cum nu ar fi Dumnezeu ca sa-L slujesti  si sa-l castigi, ci tu singur ai fi stapanul lumii. Fagaduieste ca nu vei mai cauta  altceva in viitor decat sa placi lui Dumnezeu asigurandu-ti mantuirea. In sfarsit cere Har ca cu grija si cu ravna care se cuvine sa rabzi totul numai sa ajungi la tinta,  adica la Dumnezeu asa cum spune Sfantul Ignatie Teoforul:  “foc si rastignire, mancarea fiarelor, casapire, sfasiere, imprastierea oaselor, taierea madularelor, zdrobirea trupului intreg si chinuirea diavolului sa vina asupra mea, numai sa dobandesc pe Hristos.”  Bunurile care ti le-a dat Dumnezeu imparta-le in trei categorii acestea care totdeauna conlucreaza la atingerea tintei, si anume: harurile Sfantului Duh, Sfintele Taine si mai ales milostenia, intrebuinteaza-le cu cea mai mare grija. Nu se cade, sa doresti, mai mult sanatatea decat boala, sa pretuiesti mai mult bogatia decat saracia, cinstea mai mult decat dispretul sau viata mai mult decat moartea. Numai atata sa alegi boala sau saracia si toate cele ce smeresc sufletul si trupul, in masura in care ele te ajuta sa dobandesti tinta mantuirii tale. Pentru ca si un calator nu cauta calea cea mai usoara, ci cea mai sigura ca sa il aduca in patria sa, un bolnav nu ia doctoriile cele mai dulci, ci pe cele mai tamaduitoare pentru boala lui. Hotarasta-te  sa alergi mereu spre tinta din toate puterile si daca dai peste niscaiva piedici, inlatura-le si nu te opri pana nu atingi tinta, asa cum face si un rau, care nu se impiedica de oprelistile ivite in cale, ci alearga si nu se mai opreste pana ajunge in mare. Ce-ti folosesc frate toate poftele dezordonate pe care le ai? Ele sunt piedici in calea mantuirii, deci smulge din inima, desi pana acum le-ai iubit ca pe lumina ochiului. Pentru ca zice Domnul: “Daca ochiul taut e sminteste, scoate-l si arunca-l pe el de la tine” (Matei 5, 28).Ce-ti folosesc toate acele curiozitati, dupa care umbli in toate partile, pierzand vremea pe care ar trebui sa o intrebuintezi pentru a merge pe calea mantuirii? Ele sunt piedici, deci taie-le pe toate, chiar daca le-ai iubi ca pe mana ta cea dreapta, caci: “daca dreapta ta te sminteste, tai-o si arunc-o de la tine” (Matei 5,30)