**

Mi s-a stricat telefonul (Noika), nu-mi mai merge joistick-ul pentru navigare; nu merge in nicio directie!
- Cum naiba sa faci tu un telefon in care toate optiunile le accesezi DOAR cu joistick-ul, fara sa ai niste taste de rezerva in cazul in care crapa joistick-ul!!!?
Dar oare de ce am jucat in disperare motocross madness folosind DOAR joistick-ul cand puteam sa joc cu tastele???!

***

Prin urmare am telefon:
- pot raspunde sau pot respinge apelul!
- pot apela pe oricine, insa formand numarul direc, căci in agenda nu pot ajunge!
- Jocuri... :) tare idee...

Am luat alt telefon, bineinteles ca toate numerele erau in cel vechi si nu pe cartela! De transferat prin cablul de date, in calculator, n-am reusit! Nu mai am niciun numar in telefon, sa sun eu, ca oricum la cat de cautat sunt nici nu stiu de ce mai am telefon!? [A... poate vi se face mila si vreti sa ma sunati, numarul meu este 0744/5749** :) ]

Oricum, un prieten mi-a dat o idee: "de ce nu-ti transferi numerele de telefon in calculator prin BLUETOOTH?" Wow! ce idee minunata, mi-am zis atunci. Asa ca m-am dus si mi-am cumparat un BluTut (vorba unui prieten, altul decat cel de mai sus :) ) apoi am realizat ca nici asa nu prea am cum!
Oare daca transmit datele prin orice, nu trebuie sa selectez intai optiunile tot cu joistick-ul nefunctionabil?! ;)

Postul se inscrie la etapa a 5-a a concursului lansat de PCNews in urma cu ceva timp.

test

Episodul 23

  Azi dimineaţă, oriunde ai fi învârtit ochii, pe stradă, pe cer,în subteran,  la metrou, ce credeţi că mi-a putut rezerva şansa şi mi-au dat ochii să vad?

 Nu este vorba de o altă descoperire „în premieră” sau vreo senzaţională stare a lucrurilor ci mai degrabă acel urâcios, nesfârşit proces de producere şi întipărire de grimase în cantitate nedisimulată de „tradiţional” sictir . Nu degeaba, acest cuvânt „inalt” a fost importat din Ţara Cadânelor iar salutul ar trebui decretat şi implicit  reformulat, aşa, neaoş cu...”Hai sictir,băh!”

  Doamne-Doamne! Parcă şi acum am sentimente amestecate,fruste când îmi rememorez la vitezele fast-speed-very fast  fizionomiile bolnave,denaturate şi hâde ale unora...Dar în special nu pot uita cum se mai arata şi se citea dezgustul, plictiseala cât şi oboseala instantaneu, fără a dori acest lucru sau a-l cere în mod expres. Chiar fioroasele atitudini ale „sticleţilor”-gardienii liniştii publice m-au făcut să mă întreb ce anume s-ar fi petrecut....Oricât ar fi dorit, domniile lor nu reuşeau a-şi ascunde această emblematică şi totodată „unică” capacitate interioară a acestor suflete chinuite,schimonosite.Totul „vorbea” de la sine! Dovada era o istorie întreagă brăzdată „cu talent,cu artă” pe feţele multora.Mi-am întrerupt lectura-revista presei „de metrou”-acel prim contact cu „lumea” şi am trecut la procesul de a găsi unele explicaţii... Degeaba!

  „Mult zgomot pentru nimic”-mi-am zis... Parcă nu îmi venea a crede că din ce în ce mai mulţi dintre semeni au ajuns la saturaţie sau la un nivel foarte asemănător.

  La întoarcerea din mini-expediţia organizată cu un scop precis-o anume informaţie ce practic îmi lipsea,practic am dedus.Filozofând, am digerat destul de lent anumite aspecte. Motivele sunt extrem de uşor de găsit. Mergând un pic mai departe, explicaţiile pot asigura acea continuitate „neagra” de a ne depărta de responsabilitate sau de a ne crea propriul nostru Univers meschin şi haotic.Vorba aceea, tipic românească, tipic bucureşteană-„ Ce ai dom’ne cu mine? Te deranjez?” Da...Mai mult ca sigur că „progresul” denumit impropriu „democraţie” a creat doar „civilizaţia” de tip mall, trafic intens, de nervi, de „eu-s sigur ca-s singur!”Acest lucru îl observ, de câtva timp!

 Dar, fiţi fără complexe sau griji...Nici eu, cel ce vă scrie,relatându-vă istorioara,aspectul mai bine zis atât de direct nu poate să nu fie impasibil sau „muncit” de fel de fel de ispite, gânduri sau porniri ce duc la unele devieri periculoase.Ar trebui a compara sau a privi altfel...Cel puţin,e bine să fie bine ştiut ca această existenţă poate fi comparată cu plăcerea de a viziona „live” integral şi nu înregistrat o competiţie,şi nu episoade fragmentate a unei întreceri sportive de calitate, de exemplu al unui derby,al unui meci de fotbal.

  Dar...mai este mult până departe...Avem şi aici performanţe, tradiţie...Un aspect l-am elucidat...Faţă de alte înfrangeri românii n-au de ales...De bocit sau de „luat în zeflemea” e mai de plâns.

 Nu de alta,dar de atâta „activitate” să nu ajungem a ne epuiza mental,fizic etc Astfel promovez curentul în care „caterinca” e regina. De ce? Simplu, oamenii au râs ironic şi au înjurat o generaţie care ne-a amăgit pe toţi. Adică înaintaşii noştrii nu au fost lăsaţi a trăi în condiţii umane...şi noi,urmaşii dăm crezare şi intrăm în „jocul psihologic” al tuturor proştilor ăia ce prezidează din tribună când se cântă imnul conducând machiavellic,mefistofelic destinele... şi eu nu sunt în stare să observ nici cea mai mică neregulă? Sau credeţi cănu am curajul, tupeul de  ‚a striga ca din gură de şarpe”?

  Dimpotrivă! Câe zile mi-o îngădui Dumnezeu,am să demasc,am să arăt tot ceea ce observ,chit că îmi va face plăcere sau nu! Cam atât...

                                                                                        D.M

Nu mai inteleg nimic!

Rareori mi-a fost dat sa vad un barbat roman manierat.  Raman la parerea ca asemenea exemplare pot fi gasite doar in cercurile inalte.  In general, oamenii cu bani, care au acces la o anumita educatie, reusesc sa-si depaseasca limitele si sa treaca la o categorie superioara.   Cei mai multi raman la "fa", "proasto", "idioato" si, hai sa fim cu totul nedrepte, "bai, prostule", "idiotule", etc.   Oricum, acestea sunt niste cuvinte aproape suave in comparatie cu ce mi-a mai fost dat sa aud.   In viziunea mea, femeia trebuie sa fie feminina, nu doar prin vestimentatie, dar si prin comportament si limbaj.  Nu mi se pare frumos sa te apuci ca femeie sa injuri mai ceva ca un birjar.  Dar nu numai asta.  Am pretentia ca o femeie sa stie sa-si educe si iubitul/prietenul/sotul in acest sens.  Evident, daca are ce educa si daca stie si vrea sa-l educe.   De exemplu, mie nu-mi place sa ies intr-un anturaj in care barbatii folosesc "p..." in loc de semn de punctuatie, fara sa aiba absolut nicio jena ca se afla si femei in jur.  Si macar sa fi fost niste burlaci inraiti, macar...dar nu, oamenii erau cu iubitele lor cu care erau impreuna de multi ani si care deja se obisnuisera cu limbajul colorat al alesilor lor.  Eu nu m-am obisnuit si i-am taiat instat de pe lista oamenilor pe care as vrea sa-i frecventez.  Am considerat ca nu am nimic bun de invatat de la ei si nici ei nu dadeau semne ca ar fi cumva nemultumiti de nivelul educational la care se aflau.  Autosuficienta este la mare pret zilele astea.

Mi-am dat seama ca multe femei nu sunt dispuse sa isi asume acest risc de a-si re-educa partenerul.  Sunt foarte multe femei singure, necasatorite care odata ce au prins un "pestisor de aur" fac tot ce le sta in putinta pentru a-l pastra, aici incluzand si compromisurile.  Unora li se pare ca daca iubitul le vorbeste urat sau daca mai scapa o injuratura, asta e pura dovada de masculinitate.  Mie mi se pare pura badaranie, dar e adevarat ca daca femeia respectiva a crescut intr-o casa in care se foloseau injuraturile, loviturile, imbrancelile la ordinea zilei, atunci lucrurile se schimba putin.  Nu se mai pune problema de re-educare, ci de pura potriveala. 

Presupunand ca sunteti o femeie feminina :), din tot ce am scris eu mai sus, as vrea sa ramaneti cu o singura idee:  atunci cand va intalniti alesul, analizati-i bine familia (relatia dintre parintii lui, relatia dintre el si mama sa, relatia cu tatal sau, cu fratii sau surorile sale) pentru ca este foarte probabil ca intr-o relatie serioasa sa adopte un comportament similar celui vazut acasa la parintii sai. 

1. Nu am avut accident de motocicleta! Nu am distrus prima motocicleta si nici nu mi-am luat alta la fel! (am avut si am o singura motocicleta!) Nu mi-a carat tata cu remorca motocicleta faramată: a) tata n-are remorca; b) n-am distrus nicio motocicleta.

2. Nu mi-am luat masina! Eu am doar o mototcicleta (cu care nu am avut accident si pe care n-am distrus-o!)!

3. Nu am/avem (eu/tata) farmacie la Focsani!

4. Nu m-am insurat pentru ca prietena mea de atunci (actuala mea sotie) era insarcinata! :) asta-i tare!

Daca voi mai auzi voi mai completa lista! :) Frate ce inseamna sa vorbeasca lumea. Sincer nu stiu de unde le scot!

A... mi-am mai adus aminte de una:

Tata nu si-a cumparat prima masina cu banii trimisi de sor'mea din America (ea lucrand intr-o vara cu Work&Travel, si abia a reusit sa-si scoata banii pe cere-i cheltuise ca sa poata pleca) :)

Ieri, 17 septembrie 2008, pe la 8.30 AM s-a deschis si in Focsani binecunoscutul Carrefour. Cum eu eram la serviciu la ora asta, n-am putut ajunge la prima ora acolo sa vad minunea. Dupa serviciu, insa, mi-am luat sotia si inca un prieten si am zis sa dam si noi o tura (eu mai mult sa prind cateva cadre sa pot sa scriu blogul de azi) sa vedem ce-o fi!?

Pe centura Focsaniului, o coada infernala. Mai mult se statea decat se inainta. Banuiam  ce se intamplase, dar am astepta sa mi se confirme. Intradevar centura de doua benzi  (pe fiecare sens de mers) devenise prea mica: cetatenii, proaspetii clienti ai  supermarketului, au parcat pe primele benzi ale ambelor sensuri de deplasare,  nemaiavand loc in parcare. Nu era un semn bun. Am continuat cu greu. La intrarea in parcarea supermarketului doi politisti dirijau sau incercau saracii sa puna putina ordine in asa numitul trafic. Cei de la Carrefour n-au avut timp sa amenajeze intersectia.

Am trecut si de intrare. Am intrat in parcare... aaaa... de fapt inca nu era terminata, insa se lucra. Dar am ajuns si in partea terminata si cu noroc am parcat chiar la intrarea in supermarket.

Am intrat... mare, spatios, nou, gresie! atentie se aluneca... Magazinele de pe laterale  unele erau inca in curs de amenajare. Culoar la stanga - Media Galaxi, culoar inainte si  la stanga - Carrefour. Am mers pe inainte si la stanga.

Ajunsi in market, nu am ramas surprins, stiam ca o sa fie aglomerat. Multa lume astepta ca painea calda deschiderea supermarketului, alt lucru m-a surprins! Se faceau cumparaturi! Se cumpara in draci! Isi lua lumea frigidere, aragaze, televizoare de ziceai ca se dau gratis. Carucioare si cosuri nu se mai gaseau. Cele pe care le-am vazut prin market erau pline la refuz cu detoate. Era o isterie totala!

Am iesit disperati din supermarket pe la ora 20. N-am cumparat  nimic ca doar nu eram masochisti. La iesirea din parcare aceeasi  aglomeratie si ambuteiaj. Am incercat sa ne strecuram pe cealalta  iesire  (care deocamdata nu era gata) spre E85. Se si inserase, o  aventura.  In fata noastra o dacie gresise drumul (nu era luminat) si s-a impotmolit intr-o gramada de pietris. Datorita ei am nimerit eu drumul, cu mici acrobatii (am dat cu masina de pamant de vreo doua ori) am reusit sa iesim la sosea. Pfuu... sa nu mergi niciodata la deschideri din astea mult asteptate! Daca te duci totusi, nu fa cumparaturi (nu pleaca ofertele nicaieri!) si mergi cu taxiul/pe jos. Nu iti lua masina: sigur nu o sa gasesti loc de parcare sau drumul nu e gata si ti-o strici!
Eu voi mai astepta vreo 2-3 saptamani sa se mai linisteasca apele si apoi... LA Cumparaturi!!! :)

Am aflat ca o duce bine si ma bucur pentru el. S-a insurat si are si o fetita (baiat precoce Mirel).

A... numele lui este Mirel Daraban si vreau sa il salut pe aceasta cale. Articolul din ziar spune ca e din Focsani, nu e chiar asa! E din Gugesti unde are o garsoniera tot pe scara cu mine.

Cine-l cunoaste poate sa citeasca articolul din ziar pentru mai multe detalii despre el.

Il salut si il astept in tara la o bere!

Mai mult am aflat ca in cazul medicamentelor pentru diabeticii de orice fel, s-au schimbat putin lucrurile: pentru pacient e la fel ca inainte - medicamentele sunt pe retete gratuite si deci ei nu platesc nimic - insa s-a gandit "statul" ca ar fi bine sa contribuie si farmaciile la bunastarea pacientului nu numai statul. Astfel, farmaciile primesc medicamentele pentru diabetici cu pret impus, cu adaos minuscul si in plus de asta farmaciile trebuie sa suporte si ele o pierdere de x procente care reprezinta fix adousul! :) Nu stiu daca ma mai urmariti; pe scurt, farmacia plimba marfa de la depozite catre pacienti avand un castig egal cu ZERO. Culmea ironiei este faptul ca pe ecranul calculatorului iti apare un mesaj: farmacia poate sa creasca pretul medicamentelor pentru a-si recupera pierderea de x procente, insa aceste medicamente vin cu pret impus ceea ce se traduce prin faptul ca nu iti este permis sa cresti pretul peste pretul maximal impus! Foarte tare, nu?! Ipotetic vorbind, chiar daca tu pui pret mai mare, daca omul vine cu reteta gratuita el oricum nu plateste nimic, ceea ce s-ar traduce prin faptul ca o sa-ti recuperezi pierderea de la pacientii care vor sa cumpere medicamentele la liber, adica foarte putini!

ATENTIE! FARMACIA TATALUI MEU NU ESTE FARMACIE DE STAT!!! si totusi statul ma obliga sa am o pierdere de x %. De ce?

Bonus:

- nu ai voie sa refuzi nicio reteta pe diabet;

- esti obligat sa ai in farmacie medicamente de diabet;

Sursa poza

Ziua a inceput rau: dimineata a fost groaznica - m-am trezit cu dureri in toate partile corpului - somnul a fost prea putin, foamea nu-mi dadea pace; la serviciu n-am stat doua secunde - o aglomeratie infernala; plus ca mi-era rau, foame, somn, etc. Cu o zi in urma facusem o trasnaie: am zis sa ma dau eu destept, sa nu ma duc la posta sa platesc "lumina", si sa platesc on-line. Tocmai imi achizitionasem un generator de coduri de la ING in vederea utilizarii serviciului HOME BANK si eram asa de incantat ca in sfarsit il voi folosi! Ce mai... pe scurt am trimis banii in contul electrica s.a., fara insa a scrie si numarul de factura pe care o aveam de platit. Practic am facut o donatie in contul electrica s.a.! NICE!

Sa revenim la ziua care incepuse rau: ziua de azi! Pe la pranz ma simteam ingrozitor. M-am invoit de la serviciu sa merg la Focsani sa rezolv problema cu factura de curent. Mi-am zis sa trec intai pe la ING ca poate ma indruma doamnele dragute de acolo. De la banca am mers la sediul electrica, m-am asezat la un ghiseu si am asteptat... am asteptat... De acolo am fost trimis la ghiseul numarul 7. Acolo am asteptat... am asteptat... si am mai asteptat putin. Acolo am fost rugat sa citesc ce scrie pe tablita ghiseului, langa numarul 7. Scria: INFORMATII CLIENTI FOCSANI. Cum eu eram de la tara am fost trimis in capatul celalalt al holului unde scria INFORMATII CLIENTI RURAL. Ajuns acolo am vorbit cu domnul Sandu care mi-a recomandat sa sun peste o saptamana deoarece nu era nicio graba, factura fiind din luna curenta. Am plecat.

Pe drum spre serviciu, ma suna doamna de la ING sa-mi comunice ca am fost cautat telefonic (la ING) de o doamna de la electrica care vroia sa lamureasca ceva treburi cu mine. Doamna de la ING a vrut sa-mi comunice numarul de telefon al doamnei de la electrica, insa cum eu eram la volan, s-a oferit sa-mi dea un mesaj cu numarul util. Am ramas uimit cand am si primit mesajul! Desi nu avea nicio legatura cu banca si nu intra in atributiile ei, doamna de la ING a fost super draguta si s-a implicat in rezolvarea problemei mele! Trebuie sa amintesc si de doamna de la electrica, si dumneaei s-a implicat in toata incurcatura asta creeata de mine si pana la urma m-a ajutat si am reusit sa achit factura!

Sunt incantat ca am intalnit si oameni din categoria asta pe cale de disparitie... Astfel ziua mea s-a transformat brusc intr-una extraordinara!

Va multumesc doamnelor de la ING Focsani si de la electrica Focsani!

Sa ramanem cu ceva:

1. Daca vrei sa platesti factura la electrica prin serviciul HOME BANK de la ING nu uita sa treci NLC*-ul de pe factura sau numarul facturii!

*NLC-ul il gasesti pe factura, in dreapta sus la CLIENT

2. Daca esti de la tara si ai vreo nelamurire la electrica Focsani, NU te duce la ghiseul nr. 7, ci mergi, imediat cum intri la stanga la Informatii clienti RURAL!

Astazi am vizitat "locuinta ACASA" pentru prima data. Este un loc primitor si familial: un hol lung cu televizor, o sala de mese spatioasa, luminoasa si aerisita. Inauntru o atmosfera calda.

Cand am intrat o doamna asistent social (cred) m-a intampinat binevoitoare. Am intrebat de locuri si de un numar de contact. Am aflat ca sunt 8 locuri, numarul de contact ar fi inutil deoarece toate locurile sunt ocupate!

Totusi eu o sa-mi fac datoria si am sa va dau numarul de contact in cazul in care doriti sa aflati mai multe informatii: 0237/250410

Exact pe 12 iulie 2008 eu si prietena mea de atunci ne-am prezentat la primaria comunei Gugesti in vederea casatoriei. Cum era prima mea casatorie eram cam in plop adica aerian. Stiu sigur ca a fost un moment in care am coborat cu picioarele pe pamant. Momentul socant a fost rapiditatea cu care s-a desfasurat intreaga ceremonie. Am intrat in primarie, ofiterul starii civile catre noi: "Cetatene... o iei... ?" Eu: "DA!"; "Cetateana... il iei?" Ea: "Da!". Gata... pupaciuni eu pe ea ea pe mine, si apoi am realizat ca dupa ce am consimtit avea sa ni se prezinte ce presupune "da"-ul asta! Cam ciudat, am zis "da" cam pe nevazute. Bine ca am semnat dupa ce ni s-au prezentat obligatiile si nu inainte pfuu...

Tinerii casatoriti s-au pupat in vazul lumii, s-au ciocnit paharele si s-a trecut la sedinta foto care a durat mai mult decat intreaga ceremonie. Prea scurt mi s-a parut! Dar a fost fain si am plecat impacat pentru ca primisem ceea ce-mi doream! O sotioara frumusica si iubitoare! Nu stiu ea daca a fost constienta cand a semnat, oricum nu a fost niciun fel de amenintare asupra ei, deci a semnat de buna voie.

Mesaj pentru fetele multe care ma vanau: SUNT CASATORIT! Am iesit de pe "piata"!

Mesaj pentru toti cei care,  in loc sa ne felicite, s-au suparat:
1. hotararea de a ne casatori a fost luata in timp foarte scurt;
2. am hotarat de comun acord sa facem cununia civila in familie, doar cu rudele de gradul 1.

Mesaj pentru cei care m-au dezamagit: "M-ati dezamagit!"

Mesaj pentru cei care asteapta poze de la cununie: "Or sa vina si pozele; nu le-am pus acum pentru ca trebuie sa ma sfatuiesc cu sotia, sa alegem cele mai frumoase dintre ele, sa vi le aratam!"

lumea merge inainte...

si ori mergi cu ea, ori mergi pe langa.... ori contra....

daca esti cu ea... esti unul care s-a adaptat si caruia nu-i pasa ca societatea merge intr-o directie nu prea buna...

daca esti contra esti un inadaptat si esti privit chiar asa , ca un inadaptat de catre cei carora nu le pasa de prea multe in viata... esti privit ca un neinteles...de catre filosofi...si esti privit ca 'oaia verde' de catre cei care isi doresc sa  fie asa dar nu au curajul....

daca esti 'pe langa ea' atunci.... esit dintre acei care trebuie lasati in pace... caci au lumea is drumul lor.... tot la inadaptat ajungi...

Ei bine.... care-i calea cea buna?

Zice mama "dom'le cum ati crscut voi de ati ajuns sa va puneti astfel de probleme... ca noi la varsta  voastra...  ne gandeam la cu totul alte lucruri..."

-Si de ce am scrie??! venim pentru ca ne cereti prezenta!

Ce sa facem cu materia asta? Nu ne trebuie la nimic

si profu rosu de manie... se intoarce la tabla si vorbeste din nou despre curs... 'privndu-ne' ... cu spatele.

Diferenta inte Politehnica si alte facultati.... este mare...

O mica diferenta ar fi ca profii de la poli vorbesc cu spatele catre studenti....pe cand la alte facutlati si as putea spune aici despre 'Psihologie' se vorbeste ca de la om la om... faţă-n-faşă..ochi in ochi..

S-au inventat videoproiectorul si .... powerpoint-ul...si xeroxul.....

ce rost are sa petrecem 2 ore scriind dupa dictare.... ar fi mai fain sa eptrecem orele explicand?

Pot spune ca in facultatea pe care am absolvit-o sunt si Profesori cu P mare... Oameni cu O mare...

Eu am intalnit 5. Si pentru ei 5.... incep sa cred ca merita sa stai 5 ani....

Well I took a walk around the world to Ease my troubled mind
I left my body laying somewhere In the sands of time
But I watched the world float to the dark Side of the moon
I feel there is nothing I can do, yeah

Da... sa revenim. Un eveniment atat de frumos si de important nu puteam sa nu-l amintesc si in pagina mea de blog. Asa ca m-am hotarat (dupa multe batai la cap din partea unei anonime persoane prezente la nunta... ;) ) sa va prezint cateva impresii de atunci!

Pe 21 iunie 2008, la Brasov, a avut loc un eveniment grandios si exclusivist: nunta domnisoarei Rosescu si a domnisorului Balint. Grandios pentru ca s-a desfasurat intr-o locatie de vis: Sala Coloanelor din cadrul Cercului Militar Brasov, si exclusivist pentru ca nu oricine isi poate face nunta acolo! ;)

Invitatii au cam sarit putin peste 300 si vreo 30 si ceva... asa ca si numar... dar a fost loc pentru toata lumea. Mancare si bautura la discretie, adica multa si buna. Formatia la locul ei.

Ce sa va mai zic de miri... ginerica baiat de treaba, n-a plans :) iar miresica, ce mai incolo-incoace o adevarata printesa. Gurile bune spun ca a avut o rochie de mireasa extraordinara si la propriu si la figurat (eu nu ma prea pricep la moda, parerea mea e ca a fost "de acolo" adica i-a venit de minune, parca era facuta pentru ea. Acum nu stiu cine a fost mai frumoasa: rochia sau mireasa?! Sunt sigur ca ginerica ar opta pentru mireasa - rochia o porti odata cu mireasa stai pe viata...)

Am cam batut campii in loc sa va arat ceva poze... asa ca, iata si cateva poze:

Oricum a fost o nunta de vis (sper sa am si eu parte de asa ceva - si nu sunt fata -) m-am simtit grozav iar mancarea n-am putut sa o manac pe toata! Scuze! :)

________________________________________________________

Ei, bine, m-am inselat.  Dar nu asa, un pic pe ici-colea, ci cu totul. 

Filmul este demential.  Scenariul, actorii, efectele speciale, totul este la superlativ.  NU va spun nimic legat de intriga sau de desafsurarea filmului.  Ar fi pacat.  Am inteles care are 9.4 pe IMDB, cea mai mare nota "in history" si credeti-ma ca nu e degeaba.  Chiar merita nota asta. 

Cat despre Heath Ledger...joaca magistral, magistral.  Azi-noapte m-am documentat pe net despre felul in care s-a pregatit pentru rol.  Joker are o gestica deosebita, un comportament psihotic si eram curiuoasa daca a fost viziunea regizorului sau a actorului.  Am descoperit ca Heath Ledger a stat izolat o luna de zile in camera sa din New York si s-a pregatit pentru acest rol.  A tinut un jurnal ca si cum l-ar fi scris Joker insusi.  A prezentat regizorului viziunea lui asupra personalui:  un joker anarhic, haotic, deranjat mintal, infricosator si pe alocuri cu un umor macabru si acesta l-a lasat pe Heath sa-l joace Joker asa cum a vrut.  Si bine a facut.  Ar fi pacat sa nu-i dea un Oscar.  A jucat minunat, absolut minunat.  De mult timp n-am mai fost asa incantata de un film si ma bucur ca l-am vazut.  Am mai citit, de asemenea, ca Jack Nicholson, cel care l-a interpretat pe Joker intr-un alt Batman a fost "furious" ca nu a fost convocat pentru rol.  I'm so sorry to say, Jack, but Heath a jucat perfect, adica...just perfect.  Mai jos am pus trailerul ca sa va fac putina pofta. :)

Nu va mai spun altceva decat sa il vedeti.  Atat.  Filmul asta este un must see.  Incercati sa va duceti la cinema, totusi.  Se vede, se aude si se simte altfel filmul la cinema decat acasa in varful patului pe monitorul calculatorului.

P.S.  Christian Bale, interpretului lui Batman, este si el la mare inaltime.  Mi-au mai placut Morgan Freeman si Michael Caine, Aaron Eckhart...adica toti si tot filmul, ce mai la deal la vale?!? 

Sper ca ati plecat deja dupa bilete si vizionare placuta!  :))

Mancarea a fost super gustoasa, servirea impecabila, iar Dorin e un dulce. Ne-a facut rost de o masa la terasa si ne-a povestit cate ceva din experientele lui. A glumit cu noi si ne-am simtit ca intre prieteni. Orice problema pe care am fi avut-o ne-a rugat sa i-o aducem la cunostinta, de restul avand el grija, ridicand in gluma pumnii intr-o pozitie de box. :)

Daca mergeti prin Ploiesti, nu ratati "Doroftei Pub" e chiar in centru, dar daca nu priviti in sus nu o sa-l vedeti - e undeva la etaj :)

De la stanga la dreapta, in ordinea numerelor de pe tricou: eu, Dorin si sotia mea Raluca.

Cam asta era astazi prin parcul IOR, in plin proces de reamenajare si infrumusetare. Cu exceptia catorva zeci de cetateni respectabili care faceau plaja nu doar pe insulite, ci chiar langa aleile principale. Si nu tineri imaturi ci oameni in toata firea, la a treia tinerete.

Si daca te legi de ei, cica esti prost-crescut.

Din pacate nu am avut cu ce sa fac poza, dar weekendul viitor foto-reportaj scrie pe ei :D