Les magnats russes des métaux Vladimir Potanine et Alisher Ousmanov viennent d'éffectuer un rapprochement  qui viendra compliquer un peu plus encore la prise de contrôle de Norilsk envisagée par le géant de l'aluminium RUSAL. Ils ont néamoins invité le propriétaire de RUSAL à les rejoindre pour créer le leader mondial de l'exploitation minière et des métaux. Potanine et Ousmanov ont expliqué qu'ils voulaient créer un géant du secteur d'ici cinq ans avec des investissements estimés entre 50 et 60 milliards de dollars. Selon des analystes, si RUSAL acceptait une telle fusion à trois, le groupe ainsi formé se retrouverait à armes égales avec l'actuel leader mondial BHP Billiton, dont la capitalisation boursière tourne autour de 150 milliards de dollars. La holding de Potanine, Interros, et le véhicule d'investissement Gallagher d'Ousmanov ont annoncé que ce dernier rachèterait jusqu'à 10% de Norilsk Nickel, le premier producteur mondial de nickel, dont Potanine détient 30%. Interros fera en retour l'acquisition de 25% plus une action de Metalloinvest, société contrôlée par Ousmanov. Actuellement certains hommes d'affaires les plus riches de Russie bataillent fermement  pour le contrôle de Norilsk depuis que les deux membres du duo Potanine-Mikhaïl Prokhorov ont décidé de scinder leurs différents actifs. Prokhorov a vendu en avril 25% plus une action de Norilsk à United Company RUSAL, contrôlée par l'homme le plus riche du pays, Oleg Deripaska. Mais Potanine, qui semble vouloir éviter une reprise intégrale par RUSAL, a commencé à discuter fusion avec Metalloinvest, dont le patron Ousmanov est considéré comme l'un des hommes d'affaires les plus proches du président Dimitri Medvedev. Metalloinvest est le premier producteur russe de minerai de fer et un acteur important du secteur de l'acier. RUSAL a indiqué à l'un de nos contacts sur place qu'il espérait que toutes les décisions concernant Norilsk seront approuvées par le conseil d'administration, qu'il doit rejoindre prochainement, mais refusé de faire d'autre commentaire.

Punct şi de la capăt

Emil HUREZEANU

Ritualul de pasaj la Kremlin ne obligă la constatări devenite de rigoare.

Prin repetarea truismelor şi practicarea în exces a spiritului speculativ intrăm însă în logica acelui filozof francez care susţine că, într-un climat de supracomunicare, verbul, singurul care dă sens frazei, riscă să nu se mai audă. În cazul nostru: ştim totul (sau nu) despre intenţiile lui Putin, despre noul preşedinte Medvedev. Bănuim, dacă folosim grila geopolitică germană, că Rusia este o democraţie particularistă cu care merită să ai relaţii economice, orice s-ar întâmpla.

Vedem cu ochii minţii, dacă privim lumea de la Washington sau de la Londra, calul troian cu emanaţii de gaz metan strecurat în curtea interioară a alianţelor euroatlantice.

Ne dorim cu toţii în acelaşi timp, şi la Bucureşti, precum ,,surorile'' lui Cehov, marele voiaj la Moscova, în aşteptarea unei experienţe a mai binelui şi mai frumosului, care, din păcate, în istoria acestui mare popor, nu s-a cosumat efectiv decât în literatură.

Acum preferăm să ne ocupăm de partea întunecată a lunii, de zăcămintele ascunse de energie, de zona de reflecţie ideologică.

În ianuarie 2008 apărea în librăriile din Moscova şi din Sankt Petersburg un opus de 850 de pagini, intitulat ,,Doctrina Rusă-Proiectul «Rusia»''. În 2005, organizaţia ortodoxă Soborul Mondial al poporului rus a intrat într-un dialog cu 70 de reprezentanţi ai cercurilor de afaceri, militare şi ecleziastice.

Oameni influenţi, dar de plan secund. Sponsori sunt fundaţia privată Întreprinzătorul rus şi Agenţia federală pentru cooperare tehnico-militară. Câteva luni mai târziu, într-un hotel de lux din Kerkika, în insula grecească Corfu, acest nou organism a declarat că Rusia se situează în aceeaşi ierarhie de valori precum Dumnezeu, Sfinţenia şi Credinţa.

În mai 2007, mitropolitul Kiril, virtualul urmaş al actualului Patriarh şi mai-marele teologiei ortodoxe ruse, i-a primit oficial pe autorii noii doctrine. În ianuarie 2008, doctrina a fost difuzată sub formă de carte, apoi, în mai 2008, îndată după transferul de putere de la Kremlin, va fi convocată Adunarea episcopilor Bisericii Ortodoxe, pentru finisări canonice.

Ideea de bază este înlocuirea ţesutului social al epocii sovietice cu un ţesut nou de reţele ierarhizate, pe baza unei ,,supernaţiuni ruse''. Avem de-a face cu o ideologie a ,,supernaţionalismului'', în care Stalin este elogiat pentru că a ,,ştiut să transfere conflictul civilizaţiilor în sfera serviciilor secrete''. Se recunoaşte faptul că, în perioada sovietică, în spatele retoricii internaţionaliste ,,s-au ascuns mereu valorile naţionale ale supernaţionalismului rusesc''.

Premisa este că Rusia rămâne un stat uniconfesional ortodox. Valorile sunt: ortodoxia, monarhia, imperiul, mesianismul. Cine este pravoslavnic este loial şi statului. Biserica nu se uneşte cu statul, dar lui i se cere ,,să plonjeze în oceanul spiritual al ortodoxiei''.

Reperele sunt desprinse explicit din perioada ultimilor doi ţari şi a lui Stalin. Puterea legislativă, executivă şi judiciară trebuie concentrată în mâinile şefului statului. Statul ideal este monarhia, dar în aşteptarea ei se recomandă un regim autocratic. Documentul include şi o organigramă a structurii puterii civile şi militare, de tip corporatist. Serviciile secrete se bucură de maximă atenţie.

Este prevăzut un sistem de pedepse pentru opozanţi. Se solicită stabilirea unor criterii de evaluare a gradului de loialitate cetăţenească, pornind de la concluziile experţilor sovietici în materie. Este apreciat rolul represiunii, dar aflăm că nu e vorba de represiunea utilizată ,,sub Stalin sau Ivan cel Groaznic''. Cert este că noţiunea ,,drepturile omului'' din lumea apuseană este respinsă în favoarea unui sistem etic în care ,,originea binelui rezidă în forţă''. Forţa de a-i combate pe inamicii interni şi externi ai Rusiei şi ai bisericii sale.

Există trei căi pentru atingerea obiectivelor. Calea pesimistă: victoria va fi câştigată chiar şi în urma unui război de partizani. Versiunea administrativă: crearea unei entităţi statale alternative, cu concursul adepţilor din puterea actuală.Versiunea optimistă: doctrina rusă îşi atinge scopurile prin consolidarea actualei puteri.

Pentru autorii documentului, viitorul sună bine. În 5o de ani, Rusia devine o superputere, Europa va cunoaşte o prăbuşire totală, iar Statele Unite îşi pierd unitatea. ,,Atunci noi vom guverna planeta cu chinezii, indienii şi musulmanii. Şi dacă şi China se dislocă... „Nu mai urmează nimic.

Nu este vorba de o doctrină a statului rus, nici de o strategie a actualei puteri. N-a devenit nici măcăr un document oficial al Bisericii Ortodoxe ruse. Dar în sistemul de putere Putin-Medvedev sunt mulţi cei care gândesc aşa. În jurul lor, destui ruşi sunt pregătiţi de o astfel de opţiune. Noi ceilalţi, euroatlanticii, ar trebui să cădem serios pe gânduri înainte de a ne îmbrăca gros.

sursa> http://www.cotidianul.ro/punct_si_de_la_capat-45251.html

foto1> http://en.wikipedia.org/wiki/National_emblems_of_the_Russian_Empire

foto 2>

http://thelede.blogs.nytimes.com/2008/02/29/putin-vs-medvedev-a-struggle-for-portraits/

foto 3> http://www.tribuneindia.com/2002/20020506/world.htm

En Rusia, el nuevo dirigente Dimitri Medvédev ha tomado posesión del cargo. Putin, tras ocho años en la poltrona, deja el puesto de presidente para convertirse en primer ministro, cargo en el que estará otros ochos años por lo menos, y ya planea un cambio de poderes en su nueva función para poder seguir gobernando a su antojo sin necesidad de llamar al presidente todos los días.

Actualización: Medvédev empieza con buen pie. Ayer, en Rusia:

En Inglaterra, el nuevo dirigente Gordon Brown, sucesor de Tony Blair (el de las Azores), impulsará unas nuevas medidas sociales que incluyen el cambio de clasificación del cannabis, que pasará de clase C a clase B, lo que traducido implica que las penas por posesión podrán ser de hasta 5 años de cárcel. Además, debido al alto número de accidentes de tráfico en los que se encuentran involucrados personas jóvenes, se aumentará el precio y la dificultad de los exámenes. De este modo, las personas jóvenes y temerarias con padres ricos podrán seguir exáminandose tranquilamente mientras las viejas y calmadas con hijos pobres se quedarán sin carnet.

Abkhazia. O nome é complicado e a situação na região é pior ainda. É que essa província separatista da Geórgia tem laços cada vez mais cerrados com Moscou, enquanto o governo central georgeano é fiel escudeiro da União Européia e dos EUA - receita um tanto explosiva. Não por acaso o drama se passa às portas da antes impotente Rússia. Dois mandatos de Putin depois, o urso russo parou de hibernar, e hoje a Abkhazia virou questão de honra e prestígio para a chancelaria moscovita – uma prova de que a fragilidade pós-comunista, personificada no bêbado Ieltsin, acabou. A Rússia de hoje quer exigir (e realmente exige, é bom lembrar) respeito.

Dimitri Medvedev, aliado de Vladmir Putin eleito no dia 2 de março, está para assumir a presidência e, também não por acaso, deverá nomear logo em seguida Putin primeiro-ministro (dá-lhe respeito à Constituição e alternância de poder). Outro "não por acaso": está marcada para sexta-feira, depois das respectivas posses dos amigos, o primeiro desfile militar na Praça Vermelha com a presença de mísseis nucleares desde o final da Guerra Fria e do império soviético.

Mas o mundo bipolar já era. Após incursões russas, autoridades da Geórgia divulgaram, em protesto, um vídeo ( que, claro, foi parar no Youtube) de um MIG russo abatendo aviões do país. Novas formas de protesto na Era da Informação. 

"(...) a natureza da Guerra não consiste na luta real, mas na disposição para ela e durante todo tempo não se tem segurança do contrário. O tempo restante é de Paz." Thomas Hobbes, Cap. 13 do Leviatã.

Veja o vídeo do ataque russo:

Apple está consiguiendo aliados imprevistos en su intento por impulsar las ventas del iPhone: los contrabandistas. El teléfono móvil no lo vende Apple en Rusia y no puede usarse legalmente en las redes locales. No obstante, unas 250.000 personas tienen uno, más que en ningún otro país excepto EE UU y China, según Eldar Murtazin, analista jefe de Mobile Research Group de Moscú.

El ingenio de Apple está a la venta en seis países del mundo: EE UU, Reino Unido, Alemania, Francia, Irlanda y Austria. En España todavía no existe una fecha para su lanzamiento, que distribuirá Telefónica, aunque todavía no ha habido un anuncio oficial. Una espera que no todo el mundo es capaz de aguantar. Aunque el teléfono, en principio, sólo funciona con el operador que lo distribuye en exclusiva, existe constancia de que su uso en España está más extendido de lo que la compañía desearía. Además, existen multitud de programas que lo liberan y es posible adquirirlos a través de un buen número de webs que ofrecen el móvil liberado y con software en español. Desde Apple España advierten, sin embargo, que manipular el aparato deja sin efecto la garantía, un riesgo que de correrán aquellos que lo adquieran por canales no oficiales.

Algo que no parece preocupar mucho a los rusos, ya que la popularidad del iPhone en ese país se ha convertido en una bonanza para los operadores que venden los teléfonos en quioscos y por internet a 1.000 dólares, más del doble del precio en EE UU. Los expertos cobran hasta 2.500 rublos (68 euros) por desbloquearlos. 'Es un icono para los rusos'', afirma Timofie Kulikov, abogado y proveedor para X5 Retail, la mayor cadena de supermercados de Rusia. 'Si usted ve a dos empresarios en un almuerzo en Moscú, ambos tendrán su iPhone sobre la mesa''.

Más barato resultará a partir de ahora adquirirlo en Alemania, donde la compañía de telecomunicaciones Deutsche Telekom venderá entre el 7 de abril y el 30 de junio la versión de 8 gigas por sólo 99 euros, desde los 399 que costaba hasta ahora. A cambio deberán contratar la tarifa más cara, que cuesta 89 euros al mes.

La evolución de un aparato para navegar en la red con pantalla táctil a un símbolo de estatus ha sido una bendición para Peter Aloisson. En marzo el joyero vendió un iPhone con diamantes y estuche de oro blanco a un empresario ruso por 120.000 euros, y está preparando una versión de 500.000 euros. 'No hay duda de que Rusia, cuando se trata de artículos de lujo, es con mucho el mejor mercado'', asegura Aloisson. Entre los usuarios notables están el presidente Dimitri Medvedev, el multimillonario Alexander Mamut y Boris Yeltsin Jr., nieto del ex presidente, según el diario Kommersant. Murtazin dice que unos 20.000 iPhones llegan a Rusia cada mes. 'Llegan en maletas', afirma Murtazin. 'Prácticamente cada vuelo de Estados Unidos trae nuevos iPhones', asegura.

Apple no ha dicho cuántos de los 4 millones de iPhones vendidos hasta el 15 de enero han sido desbloqueados. Analistas como Gene Munster, de Piper Jaffray & Co, calculan que un millón, 400.000 de ellos en China.

El interés por el iPhone ha originado el desabastecimiento en muchas tiendas de EE UU. Una escasez que según los analistas puede indicar el inminente lanzamiento de un nuevo modelo, que incorporaría ya 3G, la última generación celular, frente al 2G actual. Este motivo se apunta también como causa del retraso de su lanzamiento en España, ya que Telefónica estaría interesada en vender esta tecnología que supera a los que circulan en el mercado negro.