Incep blogul cu o stire care nu-mi face placere deloc , care a indoliat o intreaga Romanie , care a innegrit un weekend intreg .

Azi de la ora 12 va incepe inmormantarea marelui Nicolae Dobrin - cel mai mare jucator al Romaniei din toate timpurile. Din pacate , nu a reusit sa faca si cu boala ce a facut cu toti adversarii pe care i-a avut : n-a reusit sa o dribleze  - ci a fost infrant . Parca stiind ca va veni si ziua aceasta , "Gascanul" a declarat intr-un interviu ca "viata si soarta nu le va dribla nimeni niciodata "

"Regele" Gicu Dobrin a reusit in acest weekend ceva ce nimeni nu a reusit de mult timp : sa infrateasca toate galeriile echipelor de fotbal in memoria lui - chiar daca doar pentru putin timp .

Oameni din toate colturile tarii - aproximativ 35.000 - s-au adunat in acest weekend la Pitesti , pentru un ultim moment alaturi de "Printul din Trivale". Ne ramane doar sa speram , ca acum , acolo Sus , "Mopsul" Florea Dumitrache va forma din nou un cuplu de invidiat impreuna cu "Gascanul" .

 Cuvintele sunt de prisos acum , Gicu Dobrin va ramane intotdeauna in sufletele si in inimile noastre , a tuturor suporterilor si a tuturor iubitorilor sportului .

Odihneasca-se in pace ! TE VOM IUBI MEREU !!! 

Am insemnat ziua de azi in calendar. Markerul negru mi`a fost de mare folos ,el punand in evidenta un aspect important al zilei: doliul. De cate ori ma voi uita la bucata aia de foaie cu sute de date pe ea [a.k.a. calendarul], imi voi aminte de EL. . . “ I will never forget you ” [nici eu nu cred ce tastez…loalle…razi ,neamuleeeeee, ca e de ras]

EL a fost un bun prieten. Mi`a fost mereu alaturi. M`a sustinut atunci cand nu mai aveam nicio speranta de reusita. Cu EL conversam zilnic, ore`n sir. Imi placea dialogul nostru ;ori de cate ori am avut ceva de spus, EL a fost primul meu interlocutor. Era un partener de discutii pe cinste: tacea si ma aproba , intr`un final facandu`ma sa urlu de bucurie „CE bine ma simt ! ”

Foarte rare au fost datile cand EL nu era cu mine. Cu toate astea, nu`mi faceam probleme. Cand nu`l aveam la indemana, il inlocuiam foarte usot cu un alt EL [ce nesimtita pot fi uneori]. Niciodata nu m`am gandit la sentimentele LUI .Daca stau bine sa ma gandesc, nici nu cred ca EL a avut asa ceva. . . Il gaseam util, „prietenul bun la TOATE”.

Nu va avea parte de o inmormantare pompoasa. Testament n`are. EU sunt singura mostenitoare. A fost sarac; in urma LUI mi`a lasat doar amintiri placute, greu de apreciat de cineva ca VOI ,cei care nu l`ati cunoscut. Sicriu. . . hmmm. . . nici nu se pune problema de asa ceva. Nu va avea nevoie acolo unde se duce EL. A avut unul pe care l`a purtat dupa EL pe intreaga durata a existentei sale. I`a fost destul !

Cu aceasta ocazie, il las sa fie liber. A sosit timpul sa vorbeasca EL. E problema LUI cu cine ,caci eu sunt ocupata (deja) cu un alt EL .

Stiu , sunt INsensibila, dar noul EL inca nu si`a dat seama de asta . . . Shhhh . . . ciocu` mic si joc de glezne. . .nu vreau sa ma cunoasca asa de devreme .

*****************************************************************************************

"EL" are o mare valoare sentimentala pentru mine :) . Cu toate astea, nu e cine credeti voi :P sunt curioasa care sunt parerile voastre referitoare la identitatea "LUI " . . . aveti dreptul la 3 incercari ;) hai sa vad care`i geniul si`l descopera pe " EL"

sursa: DTV

Am ascultat azi o prietena, cum povestea despre durerea pe care o avea in urma pierderii unei relatii. La un moment dat mi-a spus: Ce voi face? Nu am loc de munca, m-am certat nu demult cu prietenele mele si acum nici macar prieten nu am. De ce sa mai traiesc?

Sa ne gandim pentu o secunda: ce se spune intr-o astfel de situatie? voi ce spuneti de obicei?

Sunt sigura ca multi dintre voi ati fost martori la astfel de discutii. Atunci cand un prieten/o prietena are o durere, suntem tentati sa ii spunem lucruri pozitive. Ca va fi bine... Ca va trece... Ca va avea un alt prieten...

Si cum credeti ca se simte cealalta persoana ascultand aceste lucruri? Mai bine? NU.

In momentul acela, ea are nevoie doar sa fim acolo. Nu trebuie sa ii spunem ce sa faca. De obicei stie... Dar ACUM nu e momentul sa se gandeasca la acest lucru.... la viitor... in acel moment trebuie sa isi dea drumul. Sa se gandeasca la ce frumos a fost, ce multe lucruri a primit de la celalalt si ce i-a oferit. Sa simta durerea... Sa o cuprinda... Iar noi ca prieteni, avem datoria sa o lasam. Sa nu o oprim din plans. Sa nu ii dam sfaturi peste sfaturi. Ci doar SA FIM ACOLO.

In literatura de specialitate s-au evidentiat niste stadii prin care trece individul atunci cand pierde ceva / pe cineva important: partenerul de viata, un membru al familiei, sanatatea, etc.

Se mai numesc si stadiile doliului, acesta reprezentand un grup de emotii si reactii prin care trecem in cazul unei pierderi (moarte, despartire, etc).

Aceste stadii sunt:

• negarea - "Nu pot sa cred ce mi se intampla!"
• furia - "De ce eu? Nu e corect sa mi se intample!"
• negocierea - "S-a intamplat dar.... Oare cum as putea sa schimb? Oare se va intoarce?"
• depresia, tristetea - "Asta e. Nu mai pot face nimic."
• adaptarea, acceptarea - "E ok. Mi-a trecut. Merg mai departe."

Pentru ca individul sa ajunga in stadiul acceptarii, el trebuie sa treaca prin aceste stadii. In cazul in care nu trece, exista sanse ca aceasta trauma sa nu fie rezolvata, si el sa ramana cu diferite probleme care in viitor ii pot cauza greutati.

Mai jos aveti o imagine cu stadiile doliului:

Sa ne intoarcem acum la intrebarea mea de la inceput: Ce ii spunem unei persoane triste? Care nu mai vede rostul vietii din cauza perderii? Care plange? Daca o oprim din plans sau ii spunem lucruri frumoase, de fapt nu o lasam sa treaca prin acele stadii. Ceea ce poate fi periculos.

Care este deci reactia ta?

x

(poze: robinhoodofindiemusic2.blogspot.com si armchairadvice.co.uk/bereavement/emotional/responses.asp

Aiurea sa faci rating pe moartea unui om... dar mai aiurea ca toti sa facem rating pe moartea lui... macar eu nu l-am cunoscut, am scuza asta :P sau poate eu nu ajung in top cu postul asta... sper sa nu ajung...

Ce zic eu? 200 de matanii pentru ratingul mortii da?

Ce te invata crestinismul: Sa nu ravnesti la ratingul altora :)

Asha ca va rog... preotilor...sau ce sunteti... Gramo e un fenomen, Patratosu e de al vostru... iar eu sunt fantezia pe care nu o veti supune... incercati sa ne lasati sa scriem pe blogurile noastre si nu va faceti rating pe faptul ca existam, asta e treaba noastra ...

Hai ca am intrat la patratosu pe blog si am aflat ca era vorba de fratele Dugulescu Petre... poate ca e deja o gargaritza fratele vostru...