Operaţiunile principale au ca obiect moneda şi creditul. Constituie operaţiuni bancare: operaţiunile de atragere de depozite, acordare de credite şi emitere sau gestiune a instrumentelor de plată asupra cărora poartă monopolul bancar .

Reglementând o anumită specie de fapte de comerţ obiective, dreptul bancar poate fi considerat drept o subdiviziune a dreptului comercial, definit ca ansamblu al normelor juridice care reglementează activitatea comercială , din care face parte şi activitatea bancară.
Dreptul bancar are puternice legături cu dreptul public. Băncile şi celelalte instituţii de credit desfăşoară activitaţi economice de interes public şi, în considerarea acestui fapt, sunt supuse unui regim de autorizare şi supraveghere prudenţială, exercitat de B.NR., în calitate de autoritate administrativă de specialitate .

Dreptul bancar, reglementând o categorie de fapte de comerţ obiectivve, constituie o subdiviziune a dreptului comercial. Pentru acelaşi motiv, autonomizarea faţă de dreptul comercial este, de plano, imposibilă. Nu poate fi contestată, însă, poziţia juridică sui generis a dreptului bancar: un drept profesional, caracterizat prin tehnicizare şi publicizare, ale cărui trăsături şi instrumente dundamentale rezistă schimburilor politice, economice şi tehnologice .

În termenii consacraţi de doctrina juridică, el reglementează activităţile efectuate cu titlu de profesiune obişnuită de instituţiile care alcătuiesc sistemul bancar, denumite generic instituţii de credit. Este alcătuit din regulile care alcătuiesc statutul întreprinderilor care desfăşoară “comerţ cu bani” şi din cele aplicabile activităţii acestora. Sau dreptul bancar este dreptul bancherIlor.

Dreptul bancar este un drept profesional: este dreptul comercianţilor care speculează asupra monedei şi a creditului. Obiectul său de reglementare priveşte activitatea bancară exercitată de banca centrală (Banca Naţională a României) şi instituţiile de credit.
Oricât de eterogene ar fi definiţiile date dreptului bancar, acestea nu se pot abate, decât cu riscul de a fi eronate, da le două coordonate principale: sistemul bancar şi activitatea bancară .

Se poate afirma că dreptul bancar este, în acelaşi timp, un drept al unor subiecţi calificaţi şi un drept al activităţii acestora . Este un drept al unor subiecţi calificaţi pentru că reglementează condiţiile de acces la profesiunea bancară şi de exercitare a activităţilor bancare de către bănci şi de către celelalte instituţii de credit, cu autorizare şi sub supravegherea prudenţială a Băncii Naţionale a României, în calitate de bancă centrală a statului român. Subiecţii calificaţi (băncile, celelalte instituţii de credit şi banca centrală) alcătuiesc sistemul bancar.