Cum evident sunt condamnat şi săptămâna asta să stau să frec menta... hai să mai scriem câte ceva. Totally offtopic: de ce dracu' or fi atâtea legi în Românica, unele absolut inutile şi cu exprimare de ţi se rupe creierul încercând să le înţelegi. Încep să cred că e vreo lege care îţi spune şi cum să te scârmi în (mă scuzaţi).

Bon. Voiam să fac un fel dedicaţie.

Pentru toţi cei cu care m-am futut (vreunu' dintre voi oţi fi şi cetind aici, da' nu ştiţi). Mersi (şi aci trebuia să urmeze o serie de cuvinte de laudă). Nici unul (cu mici excepţii) nu fuserăţi în stare nici măcar să vă futeţi ca lumea, darămite altceva! Aşa că mersi oricum... măcar n-am coşuri pe faţă, nu? Sau s-ar putea să fie de la cremele alea cu care mă mai dau ocazional; adică atunci când cotrobăi prin genţile prietenelor mele - deh, noi împărţim totul, you know.

Apoi, pentru toţi cei cu care nu m-am futut, dar aş fi vrut măcar odată. A, şi pentru cei cu care aş mai fi vrut o dată dar n-am reuşit: Ptiu, fir-aţi ai dracu'! Scăparăţi voi, da' ne mai întâlnim!

Iar pentru ceilalţi, cu care încă n-am apucat... fraţilor, ţeapă! Better luck next time!

Ei, cred că era mai degrabă un fel de discurs de inaugurare. Ultimul pretendent la titlul de gagicu', pe care îl vom denumi, evident "gagicu' ", a fost avansat la un grad mult mai "important", aş zice eu, şi anume "bou' de gagicu' ". Veţi întreba desigur de ce...

Păi de unde să începem? În primul rând pentru că ne-am futut şi noi de câteva ori şi punct. Mă rog, punct cu vârful acului, că a fost şi destul de bine. Numai că după vreo două-trei-nenumărate încercări îmi dau eu seama că doar cu fututul am rămas. Ce supriză! Numai că gagicu', să avem pardon - bou' de gagicu', simte nevoia să mă tot fută (la creier de data asta, evident zona mea cea mai erogenă) pe mess, cu întrebări de genul "ce faci". Sunt absolut convins că nu îl interesează câte semafoare am traversat azi sau de câte ori mi-am băgat organul pe ziua respectivă. Şi eu la întrebarea asta fatidică nu pot să răspund decât "bine".

De asemenea, nu pot să-l iau la întrebări la modul "bă, fir-ai al dracu' sa fii, ce mai vrei acuma?". Sunt mult prea rafinat pentru confruntări d-astea. Asta ar însemna să mă port urât cu el. Şi eu nu mă port urât cu lumea.

Şi ca să fiu foarte sincer, el e destul de simpatic, aşa. Bine, hai... oarecum arătăm ca Monica şi Irinel Columbeanu împreună - şi eu aş fi în rolul pizdii... ceea nu mă flatează din mai multe puncte de vedere în cazul ei. Da, e cam scund... bine... e foarte scund; vorbim de 160, hai 165. Ei, da, şi nu prea mai are atâta păr în cap... da' ştii, asta e de la testosteron, şi al dracu' chiar arată a taur comunal. În fine, cam are dreptate Jules, parcă pare cam bronzat... da' nu l-aş considera de altă etnie. Adică, totuşi lanţul de aur de la gât şi inelul de pe deget sunt destul de finuţe. Şi gay-lor le plac bijuteriile, nu? Doar pentru că eu le cam pierd pe cele pe care încerc să le port (sau uit să mi le pun) asta nu înseamnă că toţi fac la fel.

Dar în fine... ce mama dracilor. Să-l tăiem şi pe ăsta de pe listă. Oricum s-a dus parfumul lui de pe perna mea, şi cu asta şi orice intenţie de-a mea care să implice mai mult decât un futai.

Ah, şi ca să nu uit. Dacă mi-o bagă p-aia cu hai să rămânem prieteni, îl muşc de venă. Adică pana mea... nu ştiu cum să-ţi povestesc, dar după ce am aflat (pardon, văzut/ simţit, etc) cât o ai, plus încă alte chestii pe care nu le pot povesti p-aci (mi-e jenă şi mie, ce vrei), nu cred că mai putem fi prieteni. Besides, am destui prieteni în viaţa mea. Cel mult poate să devină un "futac ocazional". Dar sincer m-am cam săturat şi de asta. Aşa că nah! Ţeapă!

Bine, acum ca l-am descântat puţin pe gagicu', sigur voi dormi mai bine. Cred că şi el se va răsuci pe toate părţile deseară. Sta-i-ar în gât.

Nu ştiu ce mi-a venit. Aveam şi eu chef să urlu în gura mare. Să avem pardon. Şi nu, n-o să vă spun numele, id-ul de pe romeo sau alte chestii d-astea. Şi nici poza nu i-o postez.

haritadan silinmiş bir yerde, kimsenin görmesinden endişelenmeden senin kafana bir kurşun sıkmak ve çekip gitmek istiyorum.. sen kimsin ve benden sonra kime gideceksin? sen kapıdan çıkarken o, dudaklarına koyu, kan kırmızısı bir ruj sürüyordu. aynadan çıkışını gördü ama görmezden geldi. neden? neden onu da bıraktın arkanda? üstüne çıkabileceğin diğer basamak-insanlardan farksız mıydı? neden onu soyup halka teşhir etmedin? öldüremediği çocuklarını çekmecesinde sakladığını neden yaymadın etrafa? belki de seni tehdit ediyordu. o hâlde onu vurmalı, diye düşünmedin mi? benim seni vuracağım gibi..

peki, o hâlde, zamanları durdurmak gelmiyorsa elinden en azından akmasına yardımcı olabilirsin. mesela çocukluğunda yaptığın kötülükleri anlat bana.. her şeye egemen olma fikrinden bahset. ya da küçük kızların eteklerinin altına elini sokup havaya kaldırdığında yüzlerinde oluşan o utanç ve kızgınlık karışımı ifadenin ne kadar hoşuna gittiğinden bahset. o da mı olmadı.. o zaman sen en iyisi bir 10'a kadar say.. geriye de say diyebilirdim ama yapabileceğinden emin değilim.. ne olsa kafana onca darbe yedin.. sol gözün kanlardan görünmüyor.. yerde gözüne kan dolmuş bir şekilde o kadar uzun yattın ki kanların pıhtılaşmasından artık görünmüyor sol gözün..

olsun böyle daha bir çekici olmuşsun. bu işte benim de payım bulunduğundan bu durumu gurur verici bulmuyor değilim açıkçası. neyse bitti mi sayman? çıkan ses hoşuna gitti mi? sanırım artık bu konuda beyan edebileceğin bir fikrin yok. ne de olsa, az önce beyninin, bazı parçalarıyla iletişimi kökünden kesilmiş oldu. şimdi sana bakıyorum da, onun dudağına sürdüğü koyu kan kırmızısı ruj hâlâ aynı tazeliğiyle duruyor mudur, diye düşünmeden edemiyorum. ne de yakışırdınız şimdi birbirinize.. seni çıkarken gördüğü hâlde görmezden gelmesine anlam veremiyordur belki de şimdi. seni özlemiştir bile. hatta şu an kapısına dayansan, öldüremediği ve çekmecesinde gizlediği bütün çocuklarını klozete atıp sifonu çekerdi. evet, kesin böyle yapardı, bundan eminim. ama unutma ki, şu an, bu hayalet kasabada, kafasında bir kurşunla kanlar içinde yerde yatan sadece sensin.

eğer bu durumu kabullenirsen ikimiz için de daha iyi olur. çünkü seni bırakmaya niyetim yok. aslında çekip gitmeyi düşünmüştüm ama görüyorsun ki insan her tasarladığını gerçekleştiremiyor. bana bunu niye yaptığımı soruyorsun, inan bilerek yaptığım bir şey değil. sadece oluverdi. insan karşısına kimin çıkacağını bilemiyor. nedir o gözlerindeki ifade? korku mu yoksa? hayır, korkmana gerek yok. ben seninle kalacağım. söyledim ya. hem bundan kötüsü olamaz artık. istersen uçurumdan atlamana yardım edebilirim. hadi ver kolunu, seni kaldırayım.. sadece bir kaç adım ötede.. ne dedin? atlarken elimi mi tutmak istiyorsun? bu kadar korktuğunu bilmiyordum. seninle gelmemi mi istiyorsun benden? bense onu düşünüyorum.. dudaklarındaki o ruj hâlâ canlı mıdır? seni hâlâ hatırlıyor mudur? sen onu unuttun demek? bunu beni mutlu etmek için söylemiyorsun umarım. peki, sana inanıyorum. ve evet, uçurumdan atlarken elinden tutacağım.