Kung Fu Panda mi-a stimulat din nou aceste reflectii autoflagelante. Eroul principal este un Panda bun la inima, simpatic si total impiedicat (ca sa nu mai zic ca e si supraponderal), care viseaza sa ajunga luptator Kung Fu si care, dupa ce se pune in 'njde mii de situatii penibile, se dovedeste a fi Alesul (Chosen One pentru anglofili), menit sa invinga raul si sa restabileasca binele in lume.

Ce-i drept, translatarea in lumea animalelor  acestei structuri narative arhi-mega-ultra-cunoscute e o idee draguta, iar efectele speciale sunt suficient de spectaculoase, incat sa uiti ca ai de-a face cu un Karate Kid pixelat si animat. Ca de obicei, vocile sunt ale unor nume grele, dar, sincer sa fiu, numai a lui Dustin Hoffman si a lui Jack Black mi s-au parut a iesi din banalitatea pe care multi actori o imprima unui astfel de rol (m-au dezamagit "Chichi" Chan si Angelina Jolie).

In timp ce priveam filmul si anticipam vreo 3-4 scene, mi-a picat fisa: cum as mai suporta eu un thriller dur si gretos cum e Seven, daca nu ar exista Kung Fu Panda, sa ma amageasca un pic in mod placut? Fiecare lighioana, oricat ar fi ea de urata si neinsemnata, are rostul ei pe pamant.

Un nou film cu super eroi apare la orizont. Numele sau: The Spirit si este regizat de Frank Miller, specialist in ecranizarea revistelor de benzi desenate si transformarea acestor ecranizari in block-bustere. Portofoliul regizorului american mai cuprinde filme ca Elektra, Sin City, 300 dar si viitoarele Sin City 2 si Sin City 3.

Filmul pastreaza acest stil ca si precedentele Sin City si 300 iar din punctul asta de vedere (imagine) se prezinta foarte bine. In rest, vedem, ii dam o sansa sa mai spele imaginea comics-urilor cam patata de ultimele filme inspirate din benzi desenate. Sper sa reuseasca sa ma impresioneze mai mult decat au facut-o Iron Man, Hancock sau Wanted. The Dark Knight nu am vazut inca asa ca de el nu zic nimic.

Printre actori: Gabriel Macht (The Spirit), Scarlett Johansson (Silken Floss), Samuel L. Jackson (The Octopus), Eva Mendes (Sand Saref) si Jaime King (Lorelei Rox).

Povestea: Spirit este un binefacator/protector/justitiar/erou modern mascat (se putea altfel) care dupa ce isi insceneaza moartea se intorce pentru a lupta impotriva raufacatorilor/criminalilor/jigodiilor/anti-eroilor din orasul prea-iubit Central City. Principalul dusman, singurul care se ridica la nivelul eroului nostru poarta numele de Octopus. Dupa nenumarate incercari in care o gramada de femei frumoase, chiar superbe, il incurca mai mult sau mai putin iar altele il ajuta in quest-ul sau, eroul nostru ajunge la lupta finala impotriva rivalului sau no 1 si incerca sa opreasca planul meschin al acestuia de a arunca orasul in aer (un alt cliseu).

Astept> Frank Miller's Harap Alb sau Greuceanu pentru ca benzile astea desenate seamana destul de mult cu basmele nostre (parerea mea). Acelasi tipar, aceeasi constructie, aceleasi clisee s.a.m.d.

Alte Link-uri: MyCityScreams

postat de Dez

Reprezinta prescurtarea de la Defence Of The Ancients. Este probabil cea mai cunoscuta si cea mai jucata harta de Warcraft III The Frozen Throne. Dupa cum stiti warcraft-ul este un joc de strategie, insa aceasta harta numai ca seamana mult mai mult cu un RPG (Role-Playing Game) chiar daca viziunea asupra caracterului/eroului nu este din spate ci de sus este considerat un joc tip rpg.

Cred ca majoritatea care cititi acest articol stiti deja despre ce e vorba, dar o sa ma adresez si celor mai putin familiarizati cu jocul. Este vorba de o harta in care are loc eternul razboi dintre The Scourge (undezi) si The Sentinel (night elfi) sau in termeni de WoW: Hoarda vs. Alianta. Iti poti alege un singur erou din cei aproximativ 90 pe care il vei putea controla pe parcursul jocului. Fiecare erou dispune de vraji unice(uneori foarte asemanatoare cu alte vraji ale altor eroi) si cu cat acumulezi mai multi bani iti vei putea cumpara diferite artefacte care mai de care mai puternice ce te vor ajuta in distrugerea inamicului. Jocul se termina in momentul in care adversarul pierde “The Tree of Life” respectiv “The Frozen Throne”. Partea cea mai frumoasa este ca poti colabora cu jucatorii, poti vorbii cu ei prin intermeidiul chatului si poti crea diferite tactici de joc. Un joc normal dureaza in jur de 40-50 de minute.

Joc dota de cand eram in clasa a 8-a... au trecut aproape 4 ani de atunci, waw! Cum trece vremea... Imi amintesc prima harta pe care am jucat-o era 5.84c. Foarte tare harta avand eroi overpowered si eroi underpowered, “balance-ul” nu prea era prezent pe atunci pe cat este momentan. Acum dupa atata timp abia s-a ajuns la 6.54b si nu au reusit decat sa se adauge 20 de eroi noi si cu toate astea dota ramane un joc foarte popular printre gameri si in cotinuare exista campionate si ladder-uri. Inainte jucam mai mult pe PvPgn, insa cei care inca isi mai pierd timpul acolo ar trebui sa renunte si sa mearga pe Garena. Chiar daca in continuare e greu sa duci un meci pana la capat 5v5 e mai acceptabil decat pvpgn-ul si latenta este scazuta. Iar aici MapHackul este folosit in proportii mai mici si da este folosit si functioneaza bine. Eroul meu preferat ramane Mogul Khan (nu este nici pe departe un Mogul, gen Voiculescu, doar ca asa il cheama), mai bine cunoscut sub pseudonimul de “Axe”. Voi ce erou preferat aveti? :P

Am asteptat ca pe nu stiu ce trailer-ul de la “Quantum of Solace”. Bond-ul nou. Eu nu am putut sa fiu mare fana de Bond-uri pentru ca nu mi-au placut actorii. Ma refer la cei care-l joaca pe James Bond. Imi place la nebunie personajul, imi plac la nebunie gadget-urile lui, imi place umorul lui, imi place tot ce este el, mai ales faptul ca este un orfan cu sufletul facut praf dar jucand tare, fiind dur. Actorii:  Sean Connery mi se pare groaznic ca barbat si nici pe partea cu valorile nevazute nu pot sa o iau in ceea ce-l priveste pentru ca si-a batut nevasta ani de-a randul, a fost mare scandal in toata presa straina, dupa ce ea a facut publica treaba. El nici macar nu a zis ca regreta, a zis ca uneori femeile pot deveni foarte enervante. Sunt de acord cu asta dar eu nu dau in ele. Nu, nu sunt omul care sa reuseasca sa fie fidel principiului “nu conteaza ce face un actor in viata particulara”. Timothy Dalton, mare actor de teatru, era stingher in Bond, George Lazenby era penibil si juca prost, Roger Moore avea sexappeal-ul unei coperti de caiet si juca prost, Pierce Brosnan avea buzele prea subtiri si nu avea testicule, ca sa o spun frumos. De cand e Daniel Craig Bond ma uit cu toata convingerea. Ma scot din sarite cei care l-au descoperit pe Daniel Craig odata cu Bond-ul, asa cum ma scot din sarite si cei care l-au descoperit pe Mads Mikkelsen odata cu Bond-ul. Stiu ca nu e corect si frumos din partea mea dar asta mi se intampla. Regret ca Daniel Craig e acum in gura tuturor prostilor, regret sa vad ca la Mads Mikkelsen filmele dupa care trebuie sa-l reperezi sunt “Casino Royale” si “Pusher II” (noroc ca asta din urma este un film excelent dar a devenit cunoscut pentru ca este unul dintre cele doua filme care au convins producatorii de la “Casino Royale” ca merita sa fie bagat in seama). A, si ma mai supara ceva: ca Daniel Craig si-a stricat frumusete de corp, un corp perfect de la natura, facand niste muschi de bodyguard, ca sa inteleaga publicul larg ca el e fit.  Asa, revenim la trailer-ul de la “Quantum of Solace”. E greoi, e incarcat, nu respira, s-a hollywood-izat treaba si mai rau decat in “Casino Royale” sau cel putin asa pare. E comercial. Stiu ca asa trebuie sa fie mai ales ca au vazut producatorii cati bani se pot scoate cu Daniel Craig dar parca in “Casino Royale” s-au fofilat mai bine printre cerintele comerciale. Ma nelinisteste, asta am vrut sa va spun. Pentru ca nu imi place sa-l vad pe Daniel Craig intr-o treaba comerciala si pentru ca nu vreau ca James Bond sa devina un fel de Steven Seagal. Nu vreau sa devina un erou pentru prosti si pentru femei nebagate in seama. Vreau sa-si pastreze tinuta, nu vreau sa se prostitueze pentru audienta. Nu vreau sa vad “007” scris pe un Opel Corsa galben, tunat, cu o muzica partaind si gajaind inauntru.

Criticii spun c-ai fi fost inventat, uitand că inventivitatea este invenţia Ta, şi vorbele cu care neagă că ai fi Tu li le-ai dat.

De ce să mă gandesc la Tine dacă nu eşti? De ce încerc să te descriu, să te cunosc, fără să mă forţeze cineva?

De ce urand cărările ce mi le pui sub paşi, că-s prea înguste şi prea drepte să le sui, de fiecare dată cand m-abat, regret?

Ce, n-am citit şi alte cărţi ce sunt şi au şi ele un erou? Mă-ntorc tarziu să recitesc? Şi chiar de fac aşa din cand in cand, le iau eu vorba capătai? Le răscolesc în fiecare zi cum fac cu vorba Ta?

E textul lor proaspăt şi nou, ca apa care izvoraşte necurmat, cum este textul Tău, ca viaţa ce ai pus-o'n el?

Eşti personajul principal al Cărţii şi mult mai mult de atat, şi eşti Eroul meu!

Cine nu îşi aminteşte cu drag de copilărie? E perioada în care totul ni se pare posibil…toţi vrem să fim eroi…toţi avem eroi pe care vrem să îi imităm şi să fim ca ei când vom fi mari (băieţii cu Superman şi fetele cu Sailor Moon – dacă nu mă înşel).
Eu cred că în această perioadă se instaleaază în noi nevoia şi simţul de a ne ajuta semenii…

Dar, eroul care visăm să fim în copilărie diferă total de eroul de la maturitate…totul se schimbă odată cu percepţiile asupra lumii. La început, totul se vede prin ochii de copil, dar, mai târziu se descoperă adevărata faţă a lumii…nu mai e totul atât de roz.
Mulţi oameni spun că azi, în sec. XXI, nu mai există eroi. Mai multe voci spun că eroii sunt doar în filme şi în desene animate…Se înşeală amarnic…eroi au fost, sunt şi vor exista mereu. Motivul?...”Răul” va trăi mereu în jurul nostru. Dar cine sunt eroii de acum?

In mare parte sunt medicii, pompierii şi poliţiştii care salvează zilnic mii de vieti. Si totuşi…în fiecare din noi zace un erou. Cu un gest sau o vorbă care ţi se par mărunte sau neînsemnate, într-o situaţie dată, poţi salva o viaţă. Asta uneori nu ţine de noi. Exemplu concret?...Te întâlneşti cu un prieten pe marginea străzii. Se grăbeşte să traverseze…dar nu îl laşi…vrei sa-i spui ceva. Acceptă…şi la o secundă are loc un accident, 2 maşini s-au izbit…Si aici se termină filmul…
S-a gândit respectiva persoană că va fi eroul propriului prieten?...că-i va salva viaţa?..în nici un caz. Aşa putem să scoatem eroul din noi..fără să conştientizăm…se află în noi în stare latentă, trebuie doar activat…

Totuşi, prin simplul gest de a-i acorda ajutor celui de lângă tine eşti un …mic erou.
Descoperă sentimentul plăcut de a fi erou…dar pentru asta trebuie să treci la fapte…faptele spun totul....
Ajuta-i pe cei care au nevoie de tine!

ĺn tine zace EROUL!

După mult timp, he - he - he - heeeeeei, "filibuster" s-a metamorfozat într-un discurs enervant, imbecil şi într-o serie de manevre nesimţite, făcute pentru a împiedica acţiunile unei majorităţi.

Se nasc două întrebări :

1.Când s-a transformat ticălosul şi depravatul  pirat terorist, în romanticul erou de capă şi spadă ?
2.Suntem siguri că a avut loc această transformare ?

În postul de adineaori vorbeam despre greşeala care se face la început atunci cand se atacă cu toată armata într-un singur loc. Acum voi vorbi despre această greşeală dintr.un alt punct de vedere. Unul dintre vecini, m-a atacat cu 55 de măciucari (foarte probabil să fi fost toată armata lui ) . L-am trimis pe Rambo al meu la o secundă dupa ce măciucarii lui ajungeau acasă şi i-am prăpădit probabil toată munca din ziua anterioară, 55 de măciucari.

Aşadar, încă un motiv pentru care nu este în regulă să ataci la început cu toată armata într-un singur loc. Chiar dacă eşti sigur ca apărătorul nu are cu ce să returneze, nu este totalmente exclus ca acesta să aibă un prieten prin apropiere care să poată ajunge la tine imediat după ce tu te întorci de la apărător, în aşa fel încât să nu poţi să-ţi salvezi armata.

Jocul cu barbarii e aparent uşor dar în realitate lucrurile nu stau chiar aşa de simplu.

Nu te gândi la ce poate să facă ţara pentru tine. Gândeşte'te la ce ai putea să faci tu pentru ţară (aşa începea un serial de desene animate din vremea copilăriei mele).

Să mori pentru ţara ta. Se merită să mori pentru ţara ta? La auzul acestor cuvinte domnii in vârstă ar spune cu ochii in lacrimi ''DA!'', cu aceeaşi convingere pe care o aveau când se aflau în faţa altarului. Şi nu îi vom critica pentru asta. Dimpotrivă. Respectul nostru va fi profund. Dar îi rugăm să nu se umple de indignare când vor descoperi că aceleaşi cuvinte ne lasă reci pe noi, tinerii. Să nu ne critice, să nu spună ca suntem huligani, că nu avem respect faţa de valori. Să inţeleagă doar ca nu putem iubi o ţară în care tinerii nu îşi pot clădi viaţa. Ne chinuim să ne terminăm facultăţile doar pentru a afla ca le'am făcut degeaba, că oricum nu se va găsi nimeni să ne angajeze, că suntem prea mici să ne luptăm cu sistemul.

Trăim intr'o ţară in care prea mulţi tineri se sinucid. Şi aici ar putea apărea voci care să spună că sunt drogaţi. Da, aceste voci au dreptate. În fiecare zi aceşti tineri îşi iau doza de ''n'o să reuşesc niciodata'', ''sunt prea slab să pot face ceva'', ''nimeni nu mă ajută'' etc.

În aceste condiţii, domnilor, nu vom putea fi convinşi niciodată ca e un mare privilegiu să fii erou, să îţi dai viaţa pentru patria ta. Ţara asta nu poate face nimic pentru noi. În consecinţă, nici noi nu vom face mare lucru pentru ea, chiar dacă lucrul acesta va atrage asupra noastră oprobriul multora.

În politică, în viaţă de fapt, nu există eroi. Există doar eroism. Eroismul are două caracteristici.

1. E circumstanţial.

2. E perspectivist.

Dacă îmi daţi dreptate, bine. Dacă mă contraziceţi, poate voi încerca să argumentez.

Până atunci vă doresc un 1 mai muncitoresc. Ne vedem cel mai probabil vineri.

Hero Wanted este un action/drama care ne spune povestea lui Liam Case un barbat care dupa ce se trezeste in spital, il cauta si il ucide pe criminalul care i-a lasat sa moara pe el si o caserita a unei banci in timpul unui jaf,DAR,totul este pe cale sa se intoarca impotriva lui....filmul e PREA BUN pentru ceea ce a fost initzial conceput,scenariul deshi gaurit pe alocuri, e convingator pana la capat...te face sa te gandeshti daca "intodeauna e bine sa se indeplineasca ceea ce itzi doreshti"      VIEW TRAILER

Toate acestea, insa, au in spate un nume, un cuvant care le reprezinta, un cuvant pe care il tii minte si ti-l amintesti de cate ori ai ocazia. Cu placere, zambind.

Cand vine vorba de Romania, primele lucruri care iti vin in minte sunt hotia, saracia, mizeria si altele din aceste categorii. De politica te-ai saturat si ai cosmaruri in locul viselor care iti aduc in memorie acele plaje insorite din vederile primite de la prietenii de peste hotare. "Imi bag picioru'" spui cand vezi o masina de lux pe strada, regretand, in sinea ta, ca veci nu vei pune acel picior intr-o asa masina. Ai idei, insa nu iti este oferita o masa pe care sa le insiri. Copiii nu mai vin la tine sa iti ceara o bomboana, ci mai degraba o tigara.

Sentimentul de "acasa" il simti probabil doar atunci cand te pui in rolul unui miliardar, care conduce o masina de lux, ori in fiinta actorilor din filme. Nu ai niciun Dumnezeu, nu ai o carte preferata. De fapt, nici nu citesti, acea carte speciala ai rasfoit-o asa, printre randuri, si nu ai mai ramas cu nimic din ea. Filmele te-au ajutat doar sa adormi mai repede, iar copilul inca nu ti s-a nascut, deoarece ai luat decizia sa nu ai unul, deoarece nu ai cu ce-l intretine.

Eroul tau e poate Toma Alimos ori femeia detectiv din Baltagul. Ori, probabil, cainele cu puteri supranaturale dintr-un film american. Pe lista unde iti treci, pe de o parte neplacerile si neaverile, iar pe de alta parte fericirile si bunurile materiale, se afla completata de sus pana jos doar una dintre coloane. Ghici tu care.
Iar daca inca te mai intrebi unde au fugit asa toti anii, de ce nu ai lasat nimic in urma si de ce simti ca nu ai pentru ce sa te trezesti maine, iti spun ca ai nevoie de o schimbare. Ai nevoie de ceva care sa te aduca in momentul in care ti se ridica parul pe maini. Ai nevoie de un varf, in care trebuie neaparat sa ajungi, caci altfel esti piedut.

M-am intrebat si inca ma mai intreb, dupa ce am citit acest editorial, daca ma mai simt oare undeva "ca acasa".

P.S. Este vorba de "ultimul editorial" al lui Mihnea Maruta la Cotidianul. El se va intoarce "acasa", la Cluj. Despre "cea din urma cugetare" a scris si Cru.

Spre deosebire de David ,Elijah este la polul opus suferind de o boala rara inca de la nastere.Elijah incearca sa-l convinga pe David ca este un fel de erou modern si sa-si accepte destinul.Ii asculta sfatul si David reuseste sa salveze o familie de la moarte.Un film bun care merita vazut.

CU:Bruce Willis - David Dunn; Samuel L. Jackson - Elijah Price;Robin Wright Penn - Audrey Dunn;Spencer Treat Clark - Joseph Dunn;Charlayne Woodard - Elijah's Mother;Eamonn Walker - Doctor Mathison;Leslie Stefanson - Kelly;Johnny Hiram Jamison - Elijah;Michaelia Carroll - Babysitter.

Urmariti reactia suporterilor la momentul marcarii celor doua goluri, dar mai ales la golul lui Badea.

Ciclul de gânduri pe care le voi scrie sub titlul ,,Bărbaţi pentru naţiune” îţi găseşte originea în dimineţile de studiu biblic cu un grup de bărbaţi pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu calităţi excepţionale. În acest grup, de doi ani încoace eu am crescut foarte mult pe toate planurile vieţii. Sunt bărbaţi cu experienţă, majoritatea dintre ei având afacerile lor şi fiind trecuţi de vârsta maturităţii. Viaţa i-a modelat prin duritatea ei, iar Dumnezeu s-a folosit de asprimea vremurilor să îi formeze.

Împreună am studiat cărţile lui Ed Cole. Gândurile pe care voi exprima sub titlul spus mai sus sunt fragmente extrase din cartea ,,Bărbaţi tari în vremuri de restrişte” şi recompilate după înţelegerea mea. Unele fragmente sunt luate sub forma copy-paste (şi o spun pentru a nu fi acuzat de plagiat), iar altele sunt regândite şi puse într-o formă unitară cât de cât pentru întregul conţinut. Doresc ca Domnul să binecuvânteze cititorul acestor gânduri şi să îi fie de folos, aşa cum ne sunt nouă în fiecare luni dimineaţa.

Omul reprezintă mai mult decât mesajul. Mesajul pe care îl aduce un om este credibil pentru că omul este credibil.

Trăim un secol al stresului, în care majoritatea oamenilor privesc viitorul prin lentile sumbre. Bărbaţii sunt frământaţi de viitorul ce le stă în faţă copiilor lor. În toate naţiunile aceştia simt o responsabilitate apăsătoare în privinţa distrugerii planetei, lipsei surselor de energie, ceea ce ar afecta viaţa copiilor lor. Deşi încearcă să ia toate măsurile pentru ca viaţa semenilor să fie mai bună, ei simt că lucrurile par să le scape de sub control. Şi-ar dori să fie eroii care să salveze viitorul.

Toţi bărbaţii visează să fie elogiaţi ca eroi, dar puţini ştiu care sunt costurile şi cum se poate ajunge la aceasta. Dumnezeu i-a creat pe bărbaţi să fie conducători şi eroi, de aceea orice bărbat se visează într-un rol eroic cel puţin măcar odată în viaţă.

Bărbaţii ştiu că în viaţă sunt lucruri mai importante decât viaţa însăşi. Eroi, martiri, soldaţi, îşi dau viaţa pentru cauze pe care le consideră mai presus de propria lor persoană.

Există politicieni şi oameni învăţaţi care fac apel la un standard moral ridicat, la o atenţie mai mare acordată familiei şi la bunăvoinţă între oameni, la valori absolute. Ei sunt nişte paratrăznete care mai caută să păstreze valorile morale în ciuda declinului cultural. Sarcina lor însă nu este uşoară, iar cei care au valori morale relative şi promovează sincretismul ca tip religios încearcă şi luptă să îi denigreze.

Tăria unui bărbat stă în caracterul lui moral. Tăria este întotdeauna dovedită prin rezistenţă. Într-o familie, tăria este dată de capacitatea de a rezista forţelor din afara ei, care încearcă să-i rupă pe cei doi parteneri. Forţa unei naţiuni, a unei biserici sau a unei familii este determinată de tăria de caracter a membrilor ei. Vulnerabilitatea în afară are loc când se cedează înăuntru.

Forţa interioară a unui bărbat constă în capacitatea lui de a se împotrivi ispitelor, acuzaţiilor, persecuţiilor, atracţiilor, minciunilor menite să îi vlăguiască bărbăţia. Pentru ca bărbaţii să fie din nou bărbaţi, ei trebuie să redobândească:

· spiritul bărbăţiei în vigoare şi integritate,

· puterea bărbăţiei în conducere şi eficienţă şi

· confirmarea bărbăţiei în fermitate şi excelenţă morală.

Dacă ar fi să facem o radiografie a lumii actuale, secolul XXI se prezintă că o lume în care valorile morale sunt date peste cap, o lume în tranziţie, o lume în care poluarea domneşte şi stratul de ozon se subţiază, o lume fără criterii morale absolute, unde justiţia este pervertită, iar luptele dintre diverse facţiuni din societate cauzează moarte şi foamete, unde filosofia umană se îndreaptă spre solipsism – o închinare în faţa propriei persoane, o lume plină de teamă şi fără speranţă, o lume a fanteziei, ruptă de realitate. Într-o astfel de lume, vocea care promite să pună capăt răzvrătirii şi destrăbălării şi să aducă stabilitate şi pace oamenilor din toate naţiunilor, nu doar că va fi auzită, ci va fi şi ascultată. Nu va conta valorile spirituale şi morale pe care acea voce o are, câtă vreme promisiunile ei sunt de pace între naţiuni şi de stabilitate economică. Un astfel de om se poate ridica şi poate deveni criminalul istoriei.

De aceea istoria are nevoie de bărbaţi creştini care să se ridice din rândul mulţimii şi să facă slujba lui Daniel la curtea împăraţilor babilonieni şi persani. Aceşti bărbaţi trebuie să aibă mintea organizată, antrenată în studiu, etică creştină trăită în viaţa practică, experimentând puterea de transformare a lui Dumnezeu în viaţa lor şi cu respect pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Dorinţa şi strădania unor astfel de bărbaţi de a trăi aceste valori în particular, îi vor promova să prezinte şi în public aceleaşi caracteristici ale bărbăţiei şi asemănării cu Isus Hristos. Bărbaţii care nu au un sistem de gândire organizat, vor fi întotdeauna la dispoziţia celor ce au un astfel de sistem. Stilul de viaţă integru pe care ţi-l propui şi-l trăieşti în particular va influenţa şi viaţa publică şi pe ceilalţi oameni atunci când Dumnezeu te va ridica să fii conducător în naţiunea ta. Omul reprezintă mai mult decât mesajul.

Faima poate veni într-o clipă, dar măreţia vine în timp. Oamenii mari sunt acei care îţi menţin realizările peste ani, indiferent de greutăţile pe care acei ani le pot aduce.

Eroii sunt bărbaţi care, într-un anumit moment, răspund unei nevoi care îi depăşeşte. Fiecare dintre noi putem fi eroi dacă îi punem la dispoziţia lui Dumnezeu personalitatea noastră, eul nostru şi instinctele noastre pentru ca El să le sfinţească.

Dumnezeu te cheamă să fi erou în naţiunea ta, un erou ridicat de Dumnezeu pentru naţiune.

Stia ca va urma o zi grea pentru el ca si pentru multi altii dar nu vroia sa se gandeasca prea mult la asta.
Nu se daduse batut atunci cand au vrut sa il bage in UTC si a refuzat , nu se daduse batut cand au vrut sa il bage in PCR , nu se daduse batut la revolutie , nu se daduse batut la mineriada. Statuse in fata tuturor cu mandrie si fara teama, pentru multi care il cunosteau indeaproape era un adevarat EROU !

De ce sa se dea batut acum ?
Ceilalti din generatia lui nu se dadusera nici ei si uite unul era Primar , unul Senator , stia vre-o cativa care erau deputati si toti o duceau bine.
Mda ...  dar ei au fost membrii PCR ... el nu .... Nu avea rost sa se mai amageasca.

Se ridica incet in capul oaselor si dadu cartonul sub care dormise la o parte.
Deschise usha rablei parasite in care dormea noapte de noapte si porni agale catre centru.

De la mic la mare i-a ajutat pe toţi şi era apreciat de toată lumea, dar când i s-au terminat resursele nu a mai fost bun de nimic. Descurajat, a părăsit lucrurile vechi ca să o poată lua pe un drum nou. Singur într-o lume fără sentimente a reuşit să-şi găsească locul. Pentru aceasta a avut însă iar de suferit…gelozii şi invidii.

Cu toate că lumea nu ştia să îl aprecieze, el a continuat să facă binele celor din jurul lui. Tot ce a primit a fost însă refuzul şi răutăţile celor pe care i-a ajutat cândva. A vrut să se întoarcă acasă la cei dragi. Ajuns în satul unde se născuse şi nu a fost aşteptat de nimeni. În jurul lui putea vedea multe familii care îşi aşteptau copii, însă nu şi pe ai săi. A plecat agale spre casa părintească…

Rar câte o persoană îl mai saluta. Pe uliţe doar vântul mai mătura în urma lui praful…

În drumul lui spre casă, a trecut prin dreptul unei familii care îşi întâmpinau copilul cu multă bucurie, cânt şi voie bună. El ştia că acel fiu era unul care crease multe probleme în trecut părinţilor lui. Atunci în sufletul lui pentru prima dată a simţit nedreptate şi o umilinţă fără margini…era erou, dar nu îl aprecia nimeni…

Cu sufletul ghemuit de teamă a mers în continuare spre casă. Ajuns acasă, ai lui îl aşteptau plângând pe prispa casei. Când l-au văzut, l-au îmbrăţişat şi i-au spus: “ De mult te aşteptam să vi acasă eroul nostru…”

De data aceasta eroul avea nume romanesc. Liviu Librescu.

Inginer si profesor la Virginia Tech, Librescu era de origine evreu nascut in Romania. A supravietuit Holocaustului intr-un lagar de concentrare. In anul 1978, rezistand presiunilor de a se alatura PCR a emigrat in Israel.

La 16 aprilie 2007 viata lui s-a sfarsit brusc. Un student inarmat, Seung-hui Cho l-a ucis cu focuri de arma, fiind una din cele 31 de victime. Librescu a baricadat usa cu propriul sau corp dupa ce le-a spus studentilor sa se salveze iesind pe ferestre. Cu o singura exceptie, toti studentii au supravietuit.

Eroi inca mai sunt...

Despre viata lui Liviu Librescu (romana)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Librescu

Pentru a citi mai multe (in engleza), acceseaza te rog
http://en.wikipedia.org/wiki/Liviu_Librescu

poate e timpul ca tinerii sa invete cum sa nu fie de acord unii cu altii (in cazul in care au opinii diferite) fara sa cada in pacatul calomniei oferind astfel o marturie falsa. sper cu totul ca tinerii de azi sa sara mai departe de trunchi si sa nu le mosteneasca pacatele celor din fata lor. Stiu, ce se vede prin unele aparitii blogaroase contrazice acest lucru, dar eu sper sa fie doar o reactie a inceputului de exprimare libera.

altfel, cind principiile Cuvantului lui Dumnezeu ajung sub talpa celor care spun ca il stiu si apara acest Cuvint, e mai mult decit ironic. E tragic!