filosofie-absurda « WordPress.com Tag Feed

Viaţa ca un orgasm

TheDreamer — Tue, 09 Sep 2008 11:41:45 +0000

"Dacă viaşa ar fi un orgasm
Numai eu aş supravieţui."

Pornind de la acest gând, Visătorul se trezeşte într-un spaţiu plin de dorinţe carnale, spaţiu în care sentimentele, din cauza nehotărârii, hibernează.
Tot aici, gândul sosirii anotimpului cald este palid, fricos. Există o teamnă: neputinţa. Dar cine e neputinciosul? Soarele, pentru că nu e capabil să aducă primăvara? Pământul, pentru că nu ştie să-şi sincronizeze rotaţiile? Visătorul preferă să adoarmă din nou.

"Dacă viaţa ar fi un orgasm
Numai eu n-aş supravieţui"

De la acest gând, Visătorul ajunge într-un loc bântuit de prostituţie, preacurvie şi deci, prea puţină masturbare. Deasemenea, aici sentimentul e ascuns, mărunt şi nesemnificativ. Există însă un reprezentant al sentimentului: dorul.
E real, probabil că prea mult dor nu lasă gândul limpede, dar Visătorul preferă să sufere de dor, decât să moară din lipsa orgasmului.
Un penis? Aduce orgasmul.
Un zâmbet? Trimite un gând spre sentimentele ascunse.
Visătorul nu mai vrea să adoarmă. Se gândeşte la orgasmul oferit de penisul sentimentului şi zâmbeşte când aude gemând dorul.

Zâmbet în jurul casei ("Dadaismând")

TheDreamer — Sun, 10 Aug 2008 20:13:22 +0000

Casă mare petre soare,
Căţel mâncare a făcut
Gigantică plajă, o piatră,
Nămol, nu balconul
Creşte a făcut maşină.

Palmieri stradă dar,
Culoarea garaj înaltă
Trei mic acoperiş
Moi alb BMW
Camere, om pentru
Cântec frigider copil.

Bate închide repede,
Nu strică niciodată
Sau prea valuri?
Scrie mare gândeşte!

(16:42 12 iulie 2008 )

Mai uşor şi mai plăcut

TheDreamer — Fri, 08 Aug 2008 13:14:33 +0000

Spuma gigantică a mării s-a prăbuşit asupra lui. L-au înghiţit apele şi l-au târât cu capul în nisipul plin de crapi fricoşi. Acolo, după două, trei înghiţituri de apă sărată şi două urechi umplute de nisipul cald, aproape fierbinte, s-a gândit - din nou gândul - să mai rămână o vreme pentru a se recrea de groaza de la suprafaţă. Dar, observând că a-nceput să-i plac, apele l-au aruncat afară ca să îl pârlească soarele. Păcat. Pentru că lui îi plăcea să se bronzeze, deci marea i-a făcut din nou un bine. A ieşit din apa sărată, s-a aşezat pe un prosop imens pe care era reprezentată o bancnotă de o sută de euro, ş-a dat cu cremă şi aştepta să fie prăjit de soare şi topit de gânduri îndepărtate.

Morala(?): dacă accepţi nu e neapărat mai uşor, dar poate fi mai plăcut.

(16:18 05.07.2008 )

Spre nevedere

TheDreamer — Tue, 05 Aug 2008 18:08:47 +0000

Copii. Familie. Eu... Familia sunt eu? Există familie? Uneori de ce nu?

Îmi pierd rostul. Credeam că a visa e îndeajuns pentru a înlocui rostul unei vieţi. Aşa şi a fost. Dar nu mai visez... şi odată cu visurile au dispărut majoritatea zâmbetelor. Amănuntul nu-mi mai provoacă zâmbet, pare prea mic pentru a reuşi să mă facă să-mi mişc muşchii feţei mele uscate.

Nu mai plâng. Nu mai râd. Am devenit serios. Am crescut mare? Un om matur, serios, lipsit de zâmbete provocate de amănuntele vieţii de zi cu zi? Încep să mor. Încep să vreau mai mult. Încep să fiu egoist.

Ce este un om matur? Suma algebrică a egoismului, seriozităţii, falsităţii, ipocriziei, minciunii, monotoniei şi atracţia sexuală spre bani, aruncate toate într-un corp imperfect cu capacitatea de a distruge visuri şi cu credinţa că distracţia înseamnă bani, putere, uneori alcool şi/ sau sex se numeşte, fără îndoială, maturitate.

Nu vreau să fiu mare! Te rog, lasă-mă să mă joc altceva. Mai bine merg la şcoală!

(16:15 03.07.2008 )

Dor, vis şi Făt-Frumos?

TheDreamer — Thu, 31 Jul 2008 13:19:52 +0000

Ştiai? Uneori gândul chiar zboară la tine, la noi şi la tot ce gravitează în interiorul meu şi posibil şi în al tău.

Probabil acum e momentul de a aşeza gândurile în ordine cronologică, iar priorităţile să nu mai fie gândurile recente. Ce gând ar fi trecut pe lângă ideea uitării? Dorul?! Dar ce este dorul?

Dorul e o speranţă a învierii unui vis scurt sau lung, pe lângă care realitatea a trecut odată, în trecutul unei vieţi recente. Ţi-e dor de mamă? Ţi-e dor de tată? Ce rost are să-ţi pierzi singur momente pentru a-ţi trimite gândul în trecut sau în prezentul tocmai depăşit de primul gând? Omului nu îi este dor, el are lipsuri. Omul nu are gânduri de dor, are doar visuri lipsite de dor. Şi totuşi, omului îi este dor de a nu avea lipsuri.

Şi cred că aşa va fi pentru totdeauna Visătorule. Trezeşte-te! Nu eşti nici tu Făt-Frumos şi nici nu vei găsi unul vreodată. Eşti prea mare acum... ţi se interzice să visezi cu voce tare. Dar poţi iubi, urlând.

(15:30 30 iunie 2008 )

Trec

TheDreamer — Tue, 29 Jul 2008 23:08:52 +0000

“Iubirile trec, amintirea rămâne” - cât de fals!

"Cât de mare e un om mic?"

TheDreamer — Wed, 18 Jun 2008 09:42:49 +0000

Subiectele uşoare... confuzie... sărut... te iubesc... te ador... s-a terminat. Oare aşa este corect?
Alte variante de răspuns:
Subiecte dificile... un sărut... confuzie... despărţire... confuzie... te ubesc... confuzie... subiecte uşoare... te iubesc... te ador... s-a terminat. Aşa e în cazul unui visător integrat în viaţa zilnică a unei comunitâţi discriminate de majoritatea ignorantă ce nu ştie să ignore.
De ce atunci când iarba e verde în timpul primăverii toată lumea o admiră? Iar în timpul verii ne bucurăm de ea fără să o admirăm... ? pentru ca în toamnă să uităm de ea, iar în iarnă să ne fie dor de ea. Deşi e doar o iarbă. Precum o rădăcină sau un fir de iarbă e şi sentimentul care-l simt. Şi nu prea trece. E mai slab, e mai puternic, te mai uit, te mai ador, te mai plâng, te mai alint, dar toate pentru că eşti indispensabil. Atât de vital încât de cinci luni încoace e numai primăvară-n gândul meu. Dar tu se pare că hibernezi.
Ieri m-am lovit la mână din neatenţie. A curs sânge, nu prea mult. Însă eu m-am gândit la tine.
Tot ieri, ţineam de mână un copil. Era plăcut pentru că era foarte dulce copilul, dar nu a ţinut prea mult. Însă eu m-am gândit la tine.
Azp, acum, dau un examen: "Primul advertisment este ieşirea din examen". Nu ştiu nimic, dar eşecul ţine doar o oră şi jumătate. Însă eu mă gândesc la tine.
Iar acum filosofia de ieri:

<<Doar 10% dintre oameni zâmbesc. O fac pentru că 90 % dintre oameni cheluiesc cu 900 % mai mulţi bani decât ei.Tu ai timp să zâmbeşti? >>

Şi disperarea de a nu fi obsedat de tine mă întreabă dacă sunt confuz.

(8:55 16.06.2008 )

Groaza de singur

TheDreamer — Wed, 11 Jun 2008 17:20:20 +0000

Te iubesc atât de mult încât am ajuns să-mi fie teamă, groază de tine. Teama de a nu greşi e extenuantă. Îmi moare sentimentul. Fără el, ce pot fi? Un imens negru? Un alb infinit? Sau un punct de nevăzut?
Niciodată nu mi-a păsat de existenţa proprie înainte de a te cunoaşte. Te sun. Poate răspunzi. Nopţiile trec atât de încet.
Până acum da, nu era nimic mai presus ambiţiei. Dar dorinţa de a-ţi muşca buzele uscate care plâng după mine e fatală, vitală. Si zici nu.
Cum să te las singur, singur, singur?

(23:34 06.06.2008 )

Ea

TheDreamer — Wed, 11 Jun 2008 16:51:35 +0000

Scârbă. Jigodie.
Ticăloasă. Murdară.
Unică.
Şi simt deseori că eşti tot ce am pe lume
un înger
sau o săgeată
care, nu doar mă loveşte,
dar mă şi mângâie
Atât de jalnic
Cu atâta silă
Şi braţele deschise
Mi le împreunează.

Cine?
Iubirea.

(23:17 06.06.2008 )

Anti-lin

TheDreamer — Wed, 04 Jun 2008 14:51:09 +0000

Nu mă crede că-l iubesc. I-am zis că e sensul vieţii mele. A zis că e imposibil. Crede că e doar o chestie de timp. Îmi va trece - aşa-s adolescenţii. Iar eu îl iubesc mai presus de orice carne vie - nu!
Nu îl iubesc carnal, asta e ceea ce trebuie să înţeleagă. Chiar trebuie!
Mi-e teamă că-l presez, mi-e teamă că nu-l voi mai vedea, mi-e ciudă că e atât de ironic în prezenţa mea şi mi-e un coşmar gândul că el chiar îşi doreşte să nu mai fie în gândul meu.
Şi îl urăsc pentru că nu mă lasă să-l iubesc. Atât.

(11:32 04.06.2008 )

(
parte de jurnal
postul nu poate fi comentat
)

Şchiţa zilei

TheDreamer — Wed, 04 Jun 2008 08:53:54 +0000

Sub un brad cu trei degete, pe două băncuţe acoperite de două ramuri mari stau eu pe banca din stânga şi el pe banca din dreapta.
În spatele meu, la baza spectaculosului brad e un băieţel. Din grupa pregătitoare. Mai vine un băieţel, de aceiasşi vârstă. Începe discuţia şi joaca.
- Salut!
- Da! Ai venit! Cu cine ai venit?
- Cu mama şi cu tata.
- Cu mama şi cu tata?!
- Şi acum s-au întâlnit cu profesoara mea de engleză - se laudă al doilea băieţel.
Joaca serioasă începe, urlete şi strigăte multe.
Visătorul râde.
Trece un alt băieţel, dar mai macho, cu o banană imensă în mână, un ghiozdănel în spate şi lingând o îngheţată. Se întâlneşte cu o fetiţă foarte năzdrăvană, se uită la ea - îi e teamă - se retrage în spatele mamei, ocolind-o astfel pe fetiţă. Oare va fi gay? Nu, dar nu vroia să i se fure banana...
Alte personaje trec: un happy family, un bebeluş de niciun an în braţele tatălui care-l poartă ca pe-un bibelou.
Visătorul e trist.
Trece o tipă cu-o fustă mini care distruge toată atmosfera plăcută, atrăgându-mi privirea. Prostituată?
Se-nopteată. Apar specimenele numite "emo", apar băieţi efeminaţi.
Visătorul se retrage.

(20:32 31.05.2008 )

Ghicitoare

TheDreamer — Fri, 30 May 2008 11:32:20 +0000

Un cal ratat, iar Făt-Frumos călare pe el. E Făt-Frumos ratat?

Pagină reală

TheDreamer — Mon, 26 May 2008 20:42:30 +0000

A trecut atât de mult de când nu mi-am mai vizitat băncuţa verde. Oare mi-e teamă să o vizitez din cauza copacilor şi tufişurilor care au înverzit şi ele, iar acum îmi înconjoară băncuţa transformând-o într-un loc atât de romantic şi singuratic? Oare îmi e teamă că mă voi îndrgosti de ea şi te voi uita? Nu ştiu. Dar, din păcate, nu cred că îţi voi putea arăta băncuţa mea verde vreodată. Că doar... ne despărţim, spre disperarea mea. Am emoţii că ultima mea şansă va pluti uşor pe apele Dunării gălăţene, iar eu voi rămâne singurel cu dorul. Îmi ştergi sufletul cu un burete murdar, atât de murdar încât mă ştergi de tot.

"Băi fraiere, eu te iubesc!"

...

"Ştiu un singur lucru: nu te iubesc."

De ce un om când nu poate oferi plăcere sau zâmbet, nu tace?!

"Şi totuşi tare fericit aş fi dak mi-ai zice dak ti a fost dor sau nu de mine"

"un pic"

Confuz sau prea îndrăgostit? Mai degrabă idiot. Îţi cer sinceritate, primesc variante cu da şi nu. Atât de mult încât simt că nu voi reuşi să le rezolv pe toate pentru "bacalaureatul inutil al iubirii". Am trecut la informatică. Toţi algoritmii ţi i-am rezolvat! Şi nu mi-ai dat nicio notă. Trişezi. Joci fals. Adaugi lacrimi şi îţi iese corigenţa.

Eşti pustiu pe dinăuntru, te pot umple eu. Te pot umple! Am exact ce tu nu ai: suflet.

Nu vei zice iarăşi nu. Ascultă-ţi inima, încă mai ai o bucăţică din ea.

(23:11 22.05.2008 )

Lanţuri ce nu se văd

TheDreamer — Sun, 25 May 2008 12:47:39 +0000

Gândul tău zboară? Dorinţe tu ai? Plăceri, tu simţi? Iubire, tu vrei?
Îmi scărţăie creierul de la fragmentarea algoritmilor ce îţi conduc viaţa. Negreşit eu iţi zic că ţi-ai ales pe invers prezentul. Dar ştiu, te cred, căci nu e vina ta. Nu e nici viaţa ta! O viaţă se trăieşte, iar tu conservi tot. M-aş răzbuna pe toţi, dar tot degeaba ar fi. Măcar de aş avea să-ţi dau un zâmbet. Dar îl refuzi fără să ştii cum e. Te simt încătuşat de conservare. Nu e nimic ce nu poţi face. Iubeşti! Iar dacă nu, atunci conservă-te odată! Păreri ce nu contează, gânduri ce se aud, nu le pot asculta şi nici nu le pot vedea. Şi totuşi, eşti perfect! Oare aşa-i iubirea? Oare greşesc că nu renunţ? O fi ambiţia de-a te-nvăţa să trăieşti mai puternică decât ceea ce simt? Iar ochii tăi... stau la pândă după mine şi te plâng, fără ca şeful hotărât din tine să-i asculte doar odată. Îmi e greu. Sunt confuz, sunt hotărât, sunt om şi sunt greşit de fel, dar nu pot să îţi semnez sentinţele la repetenţă. Pur şi simplu nu pot. Şi nici nu cred că vreau.

(09:42 22.05.2008 )

"Cel mai" perfect

TheDreamer — Fri, 16 May 2008 15:29:51 +0000

A fost odata ca niciodata, pe vremea cand Perfectiunea se plimba pe pamant cu picioarele lui perfecte si cand Dumnezeu deasemenea se plimba cu picioarele lui sfinte pe acelasi pamant in cautare de idei noi, un prinţ, pe nume Ecarim. Şi, pentru că era atât de frumos, marii scriitori ai vremii au scris basme despre altruismul, sensibilitatea, romantismul, frumusetea, tineretea, dulceata, harnicia, inteligenta, zambetul, seriozitatea, umorul, optimismul, iubirea, fidelitatea, calatoriile, daruinta, bogatia…, bunatatea, luptele, barbatia, singuratatea..., corectitudinea, intelepciunea, pozitivitatea, caldura, mangaielile, maturitatea, adolescenta, copilaria, dedicatia, alintatarea, informatica, matematica si ochii lui. Si totusi, nu era perfect! Dar, cum scriitorii erau intr-o permanenta concurenta, fiecare scria despre perfectiunea lui Ecarim, astfel ei crezand ca vor avea mai multe monede de castigat.

Chiar si asa, un pierdut in viata, un coltisor al lumii impaturat in sange si caldura a scris despre imperfectiunea nevazuta a fatului. El si-a numit personajul Fat-Frumos. Ce era imperfect la acest Fat? Era prea Frumos. Semana prea mult cu Perfectiunea, care era geloasa si invidioasa pe Fat-Frumos. Ii era teama ca sa un-si piarda celebritatea din cauza acestui print. Asa ca, si-a propus ca prin orice metoda, legala sau nu, sa-l distruga pe Fat. Planul lui era sa arate lumii ca Frumos nu era perfect. Dar, toti stiau asta mai putin Eu. Cine era Eu? Eu era iubitul Fatului. Il iubea, atat de mult incat, desi stia ca numai Perfectiunea e perfect, i se parea ca Fat-Frumos e mai perfect ca oricine. Dumnezeu vedea acestea. Si nu avea o parere despre asta. Dar zambea pentru ca il vedea pe Eu zambind si avand zile fericite datorita printului, pe care nu il cunostea inca.

Intr-o zi, Perfectiunea se afisa in fata lui Dumnezeu mai impopotonat si mai perfect ca niciodata. Dumnezeu s-a mirat pana si el cu toata maretia lui cand il vazu:

- Esti absolut perfect!

- Stiu, raspunde Perfectiunea multumita. Am venit pentru ca vreau sa-ti cer ceva.

- Orice, raspunde Dumnezeu, cu gandul ca Perfectiunea are numai ganduri perfecte.

- Vreau sa nu mai fie Fat-Frumos!

Dumnezeu s-a mirat din nou.

- De ce?

- Cum de ce? Nu vezi ca nu merita sa traiasca? Il manipuleaza pe Eu, care il vede perfect. Iar asta nu e bine. Nimeni nu e perfect. Doar eu!

- E doar Iubirea care se joaca cu ei.

Si Dumnezeu opri timpul. A plecat, coborandu-si sfintenia din nou pe pamantul care incepu sa nu mai fie bun. Dumnezeu a inceput sa planga. Observa ca Rautatea a inceput sa faca rau oamenilor. Asa ca, fara sa se mai gandeasca inca odata a pustiit Rautatea, salvand pentru a 12-a oara pamantul. Dar, a inaintat. Si il vazu la o distanta de 13 nori in dreapta lui pe Fat-Frumos. Acesta vorbea la telefon si parca se uita spre Dumnezeu. Apoi, Dumnezeu s-a uitat in stanga lui si il vazu pe Eu dansand cu telefonul in buzunar. Se gandi de ce. Si s-a uitat din nou la Fat-Frumos care vorbea la telefon. Dumnezeu a lasat ca timpul sa continue pentru Iubire. Si, in loc sa apara Iubirea, Eu a inceput sa se miste. Dumnezeu credea ca Eu este Iubirea si incepu sa-i vorbeasca:

- Ce se intampla aici?

- De ce un mai zici nimic?

Si Dumnezeu realizase ca Eu este un simplu om. Asa ca, opri timpul pentru el. Si aparu Iubirea. Si Dumnezeu, in Atotstiinta lui, stia deja ca Iubirea nu stia de ce se intampla intre accesti doi tineri. Asa ca, fara sa ii mai zica ceva Iubirii, ii opri timpul. Si Dumnezeu s-a intos in Imparatia lui. Si lasa timpul sa continue pentru Perfectiune. Si ii zice:

- Te voi distruge. Pentru ca in loc sa fii cu Iubirea, tu umbli cu Rautatea. Am sa distrug perfectiunea odata cu tine. Si oamenii se vor indragosti numai de imperfectiune.

- Cine este Imperfectiunea ?

- Cenusa ta.

Si Dumneu a pustiit pe Perfectiunea si a creat din cenusa lui Imperfectiunea, care era buna la suflet si care nu putea gresi niciodata. Lui Dumnezeu i-a placut asta. Si a creat mai multe Imprefectiuni, care nu puteau gresi. Dar pamantul era murdar. Dumnezeu nu mai putea cobori pe el cu sfintenia lui. Asa ca, a trimis Imperfectiunile ca sa ajute oamenii.

- Ce faci? Esti bine?

- Da, sunt bine, tocmai am iesit dintr-o sedinta.

- Bravo! Te-am sunat ca sa imi faci ziua mai buna.

- Ma suna cineva pe cealalta linie. Te sun eu mai tarziu, ok?

- Pa pa. Ai grija de tine!

- Pa.

Si Eu isi scosese castile din urechi oftand, dar zambind. Acum intelese Dumnezeu de ce dansa acest simplu pamantean.

Oare e bine ca nu exista Perfectiunea? Omul vede Perfectiunea in Imperfectiunea? Oare odata cu Perfectiunea i s-a impus Iubirii sa se joace cu noi? Dar Fericirea… a murit odata cu Perfectiunea? Dumnezeu nu a vrut sa raspunda.

A lasat pe Fat-Frumos sa cada de pe Calul Alb si l-a lasat atat de confuz pe Eu. De ce? Pur si simple DeCe? Unde e Dece? A plecat si el…

(18:29 16.05.2008 )

Milionul de dolari

TheDreamer — Tue, 06 May 2008 19:35:29 +0000

Îţi dau toată inima mea şi ţie nu-ţi pasă. Ce păcat că nu-mi pot vinde inima pentru un milion de dolari! Cu siguranţă ai fi al meu atunci. Dar eşti mai snob decât orgoliul meu, care, din păcate, nu e marcă înregistrată.

(02:03 04.05 2008 )

Ce este fericirea? [continuare]

TheDreamer — Fri, 25 Apr 2008 15:54:15 +0000

Ce este fericirea? Concluzie după aproape 20 ani.
13% bani
51% iubire
27% sanatate
9% nu am aflat încă...

Ce este fericirea? Concluzie după 19 ani.
09.08.07 14:57:37
Da.
Ce este fericirea?
25% bani
35% sanatate
35% iubire
5% nu am aflat încă.

Ce este fericirea? Concluzie după 18 ani.
02.05.07 20:38:51
Da.
Ce este fericirea?
40% bani
41% iubire
19 % ... nu am aflat încă...

Un laborator S.O.O.

TheDreamer — Wed, 16 Apr 2008 22:02:27 +0000

Tricoul alb
Mi-aminteşte de
Orgasm albastru.
Tricoul gălbui,
Am uitat tot
Ce-i orgasm?

El îmi zice de ls
Eu îmi amintesc $
Main(linux) nu există
Varianta derulează
Compilarea e greşită.

Of! Ce gay profesor am
Mă disperă albul lui
Ma excită dorul tău
Dar degeaba e oftarea mea.

Pun un argument
Simplu. Doar de genul:
Execl("/bin/ls", "ls", NULL)
Nu pricep ce nu-nţelegi
Cititor deloc la info.

E iubire!

(16:26 10.04.2008 )

Iartă-mă

TheDreamer — Mon, 31 Mar 2008 20:46:54 +0000

Am tot. Îmi ţin inima într-o punguţã şi merg pe stradă cu ea eclipsând de fericire. Într-o mare agitaţie vãd numai surâs şi frumuseţe. Urlu dupã tine, nu mã auzi... şi în marele dor îmi arunc punguţa spre tine. Te întorci, mã vezi, prinzi mirat inima mea "zburãtoare" şi mulţimea te împinge... Nu te mai vãd.

Trec două zile, trec treisprezece ... şi te văd iar. Tu te sperii. Eşti confuz? Nu zâmbeşti, nu vrei, dar ai în mâna inimioara mea. Nu ştii ce să faci cu ea? Ai două punguţe. În mâna stângă ai punguţa cu inima ta, iar în dreapta strângi inimioara mea. Eu merg cu mâinile în buzunar, capul aplecat şi mă îndrept spre tine, incredibil de umil şi-ţi rostesc un vis neîmplinit:

"Iartă-mă că nu te-am întrebat dacă-mi vrei punguţa ruptă." Şi mă întorc şi stau. Nu faci nimic.

(16:12 29 martie 2008)

!I hate you!

TheDreamer — Sun, 30 Mar 2008 15:57:27 +0000

Fericirea de langa mine[*- nerecomandat]

TheDreamer — Mon, 17 Mar 2008 23:21:26 +0000

"Un sfert de secol." Aşa mi-ai zis! Şi te-am crezut. De ce iubesc un vis? De ce exită lacrima? De ce ai învăţat să mă refuzi? De ce vreau ceva ce tu nu? De ce nu mă vrei? De ce te vreau? De ce nu am pistol? De ce nu pot? De ce? De ce? De ce Eu?

Nebunie, amar, vijelie şi groază. Nu mai vreau să fiu împotmolit în vise! Nu pot trăi! De ce mă tot opreşti? Tu, doar tu - iubire idioată - doar tu mă chinui! Te urăsc! Te-aş îneca în chinuri! Te-aş mototoli şi te-aş arunca în cerneală! Te-aş împinge în găuri negre, ţi-aş smulge cate-o coastă zilnic, ca să simţi durere şi te-aş biciui cu o funie udă de oţet, după ce ţi-aş face tăieturi pe spate! Te urăsc mai mult ca propria-mi viaţă! Blestemată fii, iubire disperată! Mori, căci nu meriţi lumină! Mori, dar mori odată! Ce aştepţi?! Nu vezi că eşti împiedicată în mulţimea grăbită spre Iad? Şi zâmbesc la înmormântarea ta... şi simt multiple orgasme când preoţii păgâni te-acoperă cu pământul umed şi păcătos. Şi ai murit.

Rândul 7. Am fost în Rai. Şi mi-a plăcut. Am fost până în al 13-lea cer. Şi fericit eram, dar am căzut. Ură, pasiune, viol şi mult rău. Asta este viaţa ta! Lăcomie, laşitate prea profundă şi-o imensă mântuire de prăbuşire.
Ratat!
Fugi, nu îmbrăţişa sicriul!
Fugi, blestemul te aşteptă!
E acolo, e doar al tău...
Du-te la el, du-te să mori!

Rândul 13. E deja întârziat. Am plâns deja, nu vezi? Râzi cu moaca de prost şi te gândeşti la alintarea mea? Şi iarăşi ură! Off, ce puţine cuvinte îmi găsesc să te urăsc!!!

Şi totuşi, iar mă mint. Dar tu ştii de ce blestem! Mi-ai promis - iubire mută - că nu vei greşi în veci! Iar acum, că eu te-am prins, nu mai scapi de scărpinare! Ai ales ca să mă minţi, vai, iubire oarbă, ce naivă te prefaci! Ştiu, acum, prea bine, de ce nu pot să ling spinii din grădina ta. Nu ai gradină, blestemato! Nu ai nici viaţă, necioplito! Fiecare bătaie a inimii ţi-ai dedicat-o ţie, mi-ai furat tot sângele putred! Criminalo! Nu vezi că sunt nemuritor? Iubirea ce o simt nu va mai trece!
Înţelegi, acum, de ce urăsc? Şi nu suport să ştiu că eşti pe-aici. Dar vino lângă mine, acum!

(23:59 17 martie 2008)

40 de fantezii

TheDreamer — Mon, 17 Mar 2008 16:35:03 +0000

Plouă. Plouă fals. Plouă cald. Plouă doar într-un loc: peste mine. O mână ...o simt ...se apropie. E caldă! De ce? Şi e uscată!? Nu vreau?! Poate se topesc norii? Mi-e cald. Mi-e sete. Mi-e sete de tine! Te urăsc! Atât de mult încat te-aş sufoca cu îmbratişarea mea! Acum!
Visuri spulberate şi haos. Atât rămâne în urma ta. Mai bine şterge-ţi urmele singur! Eu, cel din urma ta, mă chinui să plâng mai mult şi iar mai mult, pentru ca lacrimile să-mi ajungă să-ţi şterg urmele lăsate... Atât de mult rău imi faci! Şi te întrebi de ce urăsc... am obosit să tot regret că <regretele nu-şi au rostul>. Normal că au rost! Totul are rost, chiar şi distanţa dintre suflete; chiar şi răbdarea fără rost, tot rost e.

Te-aş urî ca să mă poţi iubi.

(18:34 17 martie 2008)

Intre semestre [Real]

TheDreamer — Tue, 12 Feb 2008 11:38:54 +0000

E timpul sa scriu ceva, orice, dar in care eu sa fiu personajul principal.
Asa ca, dupa mici ezitari de genul "Florin scrie un roman" sau "Sunt romantic" e timpul pentru ceva nou si anume "Viitorul lui Florin".
Aici gresesc de fiecare data cand vreau sa scriu proza: incep cu titlul. Ma rog, am sa incerc sa imbin povestirea in rama cu ideea de "singur pe lume" care imi caracterizeaza incercarile anterioare.
Sa incep cu primul capitol:

Inceput

Era soare. Era caldura si lumina. Dar tocmai asta este intriga investigatiilor cercetatorului Augustin Erim Flevor. De unde soare? De ce soare? De ce are nevoie omul de exact atata caldura si lumina pentru a trai? Si nu se multumea cu raspunsul savantilor care prin toate procedeele lor incercau sa-l convinga de reactiile elementlor ( de arderea, oxigenarea si conservarea acestora). Dr. Flevor banuia, dar banuia rau ca, daca se conserva totul ar fi o viata si dupa ce soarele n-ar mai lumina. De ce? Erim al nostru era putin ciudat. Vroia sa traiasca mult si bine. Visa sa-i fie bine, nu credea in iubire si era constient de puterea banilor si a penisului mare. Cu toare astea, nicio clipa nu s-a gandit sa foloseseasca vreo metoda de marire a penisului, desi gasea pe internet destule modalitati pentru a face asta.
Problema lui era banul. Din pacate sau nu, era putred de bogat. De unde banii lui? pe cale legala... nu i-a muncit, dar ii avea. Si ce facea cu ei? Juca la bursa. Si, inteligent cum era, a avut grija sa-si cumpere si norocul.
Totusi, el simtea ca ii lipseste ceva. Si nu stia ce.
Probabil crezi ca era gay. Nu era. Era... normal. De obicei si-o tragea odata pe luna si avea grija sa nu lase mostenitori, asa ca isi inghitea singur "rezervorul".
La varsta de 42 ani, se lauda, precum copiii cu telefoanele. Totusi, el nu avea un mobil pe masura asteptarilor voastre - desi, clar, isi permitea. Totusi, probabil din cauza zgarceniei(?) - no way! - avea un simplu Nokia, ce valora cel mult 13 asdeferi (cam 2 milioane lei vechi). Era modest? Nu. Era imbracat intotdeuna extravagant, ii placea oranjul si albastrul, culori pe care le care le combina cu alb si negru.
Numarul lui de telefon pe care il are din 2005 e 07468***** (la inceput am pus un numar la care am sunat < chiar exista> logic ca am sunat cu #31#)
Nu mai am chef de scris.
Si m-am ridicat de la masa, am schimbat melodia "13. Thalia - A dream for two" si am scris ora si data: 18:11 Vineri 8 februarie 2008

Si totusi
Nimic nu se schimba
Totul e "the same"
(22:33 7 februarie 2008)

Specific vacantei:

Moda
Creatori:
Alessandra Fachinetti (- Moncher Gamme Rouge)
Alexander Dell'Aqua
Giorgio Armani
Raff Sander (- Jill Sander);

Muzica
Alicia Keys - No one
Corina - Tears
Dj Project - Lacrimi de ingeri
Enrique Iglesias - Tired of being sorry
J.Lo. - Hold it, don't drop it
Leona Lewis - Bleeding love
Marquees - Vayamos Companeros
Nicole Sherzinger - Babe love

Viata, curva, prostituata si banii

TheDreamer — Thu, 31 Jan 2008 19:21:24 +0000

Viata e o scarba, iar unii si-o irosesc facand bani.
Imagineaza-ti o balanta. Pe talerul stang pune toate secundele, minutele si orele din ziua de ieri, care le-ai facut pentru a obtine bani. Talerul drept ramane gol, bineinteles.
Si cand exprim ""fericirea este bani" apar ipocriti care imi spun "nu". Cu ce drept? Ca sa-i vad ca maine merg la coltul bulevardului sau la inchisoare pentru furt?
Normal, prostitutia toti o acuzam. Dar cine-i mai presus? O curva sau o prostituata? Categoric prostituata. De ce? Pentru ca ea, este probabil singura care are balanta adusa la un numitor comun. bani si placere. Ma rog, o fi placere sau nu, asta e partea a doua. Niciun om nu-i fericit daca nu are bani, dar toti bogatii sunt saraci. Tu unde te-ncadrezi? La mijloc? Nu exista balanta cu trei talere. Aha! Acum probabil iti imaginezi o astfel de balanta... deci ai imaginatie. Precum imaginatia, la fel si visele apar. Aceste amanunte sunt singurele care cu drept deplin le poti pune in dreapta. Daca vei continua asa, poate vei ajunge la o bucurie. Sa nu crezi ca vei ajunge fericit. Numai mincinosul e fericit, pentru ca iti tine degetele incrucisate si iti zice "sunt happy"!
Sunt revoltat. Cand zici: familie, copii si casa, ce anume mai gandesti? Logic: bani. El e regele tau. Daca nu-l accepti nu vei fi... bucuros. Talerul stang intotdeauna va castiga, nici nu incerca sa nu lasi sa se intample astea. Vei pierde timp incercand si tot la magazin cu bani in buzunar vei ajunge. Lasa-te condus de amanunte. Un zambet, o pietricica rotunda vazuta pe asfaltul ametit, o zi ploioasa ... numai astea te pot face sa te crezi, repet, sa te crezi fericit. Precum si creierul mare ingroapa cerebelul, la fel si banii te ingroapa. Fa pace cu ei si -ti va fi bine. Oare? Merita incercat.
Iubirea? Esti gay! Oricum la coltul bulevardului degeaba stai, s-au ocupat deja cele mai bune locuri... Iroseste-ti viata pe amanunte! Si atunci vei fi implinit. Pentru ca asta-i scopul, nu-i asa?
La auzitele acestora au inceput sa planga toti. Cine, Cum si Dece s-au despartit asadar, ca sa afle cine, cum si de ce exista toate astea.
Si inca nu s-au intors...

(20:56 20 ianuarie 2008)