Am gasit o poza despre prima mea zi in universitate. 1 iulie 1995 a marcat destinul meu universitar. Aveam biroul la etajul II, chiar deasupra intrarii principale. Intre timp, "m-am mutat" la parter, cu vederea spre gunoaiele universitatii. Hmm... ar trebui oare sa insemne asta ceva?
Duc dorul acelor vremi.

>> Insemnare preluata de pe blogul Despre chestii din viata(cu si fara tehnologie) - Gabriela Grosseck, Timisoara_

• Ceduconsult
• Supercomet2.

Sper ca anii urmatori sa ne aduca noi colaborari si sa insemne prefaceri nu doar in dotarile scolilor, dar mai ales in calitatea procesului de invatare.

Colegiul Tehnic Timisoara

Grupul Scolar Industrial Electrotimis Timisoara

Liceul teoretic "Béla Bartók" Timisoara

Colegiul Tehnic de Constructii si Protectia Mediului Arad

Grupul Scolar Industrial "Aurel Vlaicu" Arad

Colegiul Tehnic "Transilvania" Deva

Colegiul Tehnic "Matei Corvin" Hunedoara

Grupul Scolar "Dimitrie Leonida" Petrosani

>> Insemnare preluata de pe eLearningBlog - Carmen Holotescu, Timisoara_

Tatiana Niculescu Bran, Spovedanie la Tanacu, Humanitas, 2006

“Lumea s-a mirat acum ceva vreme ca o calugarita de la o manastire din Moldova a fost rastignita si omorita pe cruce de staretul ei, care avea pretentia ca o scapa de draci. Daca ar fi cunoscut din interior biserica noastra ortodoxa, nu s-ar mai fi mirat deloc.” (Cezar Paul-Badescu, Luminita, mon amour, p. 175)

Luminita, mon amour si Spovedanie la Tanacu se completeaza una pe alta. In prima avem o tinara intelectuala care sufera de o nevroza, in a doua o tinara proletara (cum sa-i spun altfel? o fata crescuta la orfelinat, angajata dupa aceea in posturi umile) care sufera de o psihoza majora. Ambele cauta ajutor din doua directii: medicina si biserica. Nici una dintre ele nu gaseste ajutor. In final, supravietuieste, bineinteles, cea a carei boala e mai putin grava si care, in plus, are educatie, familie, prieteni, un mediu decent de viata. Ce credeti ca i se intimpla celeilalte? Moare in chinuri.

Haloperidol si diazepam

Irina e in vizita (nu e calugarita, doar se pregateste sa se calugareasca) la manastirea din Tanacu. Dupa o prima spovedanie are o criza (halucinatii, vorbire incoerenta, comportament agresiv etc.). E dusa la spital. Medicii ii pun diagnosticul “debut de psihoza majora”, apoi schizofrenie. O trateaza cu Haloperidol in principal si cu alte medicamente neuroleptice foarte puternice. Dupa ce ajunge leguma in urma “tratamentului”, o externeaza fara sa-si mai bata capul cu ea. Tatiana Niculescu Bran nu spune lucrurile asa. Foarte profesionist, monteaza faptele si in rest tace cu inversunare: “No comment”. Montajul e atit de graitor incit… Uite un exemplu:

Intra in scena psihiatrul: “Doctorul Silvestrovici abia astepta sa apara in librarii cartea lui Rene Guenon Metafizica si cosmologie orientala. Citise intr-o revista de cultura ca editura Herald va publica in luna iunie traducerea acestei carti celebre. Nu mai era mult.” (p. 69) Iese din scena, externind-o pe Irina: “- Maica, o iei? se intoarce doctorul spre Neonila, fixind-o cu privirea. Da’ s-o pui sa citeasca la Psaltire, adauga, drept sfat sufletesc.” (p. 92)

Cezar Paul-Badescu despre prima internare a Luminitei: “Pina la urma ar fi fost benefica o astfel de internare daca spitalul respectiv ar fi fost unul serios. Numai ca “observatia” sub care trebuia pusa Luminita era de fapt o gluma. Cine s-o observe? Tanti aceea in halat, cind mai facea o pauza de la impletitul flanelei sau intre doua integrame rezolvate cu brio? Lumea nu-si punea mari probleme acolo si toti ocupantii paturilor erau tratati la fel, cu obisnuita pilula de diazepam pusa seara pe noptierele de metal, pentru un somn lin si netulburat de controverse existentiale.” (p. 94)

Vedeti voi vreo deosebire esentiala intre Rene Guenon din primul citat si integramele din al doilea? In afara de plusul de fite intelectualiste in primul?

>> Citeste mai departe pe blogul Terorism de cititoare - Luciat, Bucuresti_

Un paradoxal experiment etnologic si sociologic ramas mi se pare nestudiat.

Efectul combinat al unor proiecte de civilizare vizibil impuse si al consecintelor perverse ale unei modernitati de aculturatie.

O umanitate ramasa fara valori consensuale si o civilizatie careia ii lipsesc institutiile stabile si fertile.

>> Insemnare preluata de pe blogul Documentare Romania - Marin Pruteanu, Bucuresti_

This custom lasts from Christmas until New Year. The masks of only one animal, whose name varies from a region to another, replace many times the biblical characters: stag in Hunedoara, goat or "turcă" in Moldavia and Ardeal, "borită" in South Transylvania.

This custom is also called "brezaia" in Wallachia and Oltenia, because of the multicoloured appearance of the mask. A noisy children group accompanies the mask.

The goat jumps, jerks, turns round, and bends, clattering regularly the wooden jaws.

In town, this show is to be remarked by its originality of the costumes and of the choreography.

This tradition comes from the ancient Roman people and it reminds us of the celebration of the ancient Greek gods.

>> Insemnare preluata de pe blogul sparking curious mind - Claudiu Florea, Iasi_

These carols have kept until our days the oldest form of the Romanian folk poetry. These songs communicate wishes of health, good harvests, handsome young men and beautiful working girls, marriages, success in various occupations the major problems of the peasant's life.

>> Insemnare preluata de pe blogul sparking curious mind - Claudiu Florea, Iasi_

E foarte bine ca s-a intamplat macar atat inainte de a intra in UE. Altfel intram cu secera si ciocanul inlantuite in Uniune. Asa intram, unii cu mainile in buzunare, altii cu secera, altii cu ciocanul.

Mi-am amintit si eu cu ocazia asta cum era prin 87-88. Mergeam cu carutul de butelie ca sa luam cota de ulei, zahar, orez, faina. Painea nu era pe cota/cartela. Curent nu era intre 5 si 6 in fiecare zi, cateodata seara dupa 11 si din cand in cand in perioade imprevizibile. prezentam discoteca si Radio Vacanta, puneam Iron Maiden Live in timp ce ar fi trebuit sa difuzam discursul lui Ceausescu la deschiderea anului scolar, si colindam de la 4 dupa amiaza pana la 2 noaptea profesorii si parintii nostri in fiecare ajun. Nu prea stiam colinde dar luam de obicei cu noi cate o nepoata verisoara de clasa a 4-a - a 6-a care stia tot. Noi ii dadeam inainte cu “Ce frumos e omul” la refren si ca bridge…

>> Citeste mai departe pe blogul Sarmale si mici - Sandi, Kent_, UK_

Care-i morala? Inca exista mentalitatea aceasta in Romania: “Eu am marfa / produsele (eu, ca magazin sau ca vanzator), deci voi, clientilor, trebuie sa ma ascultati, si sa ma implorati sa va ajut - si, daca eu nu am chef sau daca nu cumparati, atunci lasati-ma in pace!” (...)

>>preluare de pe Blogul magazinului virtual de birotica si papetarie - Stefan Misaras, Bucuresti_

un volum de poezie... virtual? si creat din mintile tuturor? pai incepe o poezie, scrie tu primul vers iar noi la comentarii continuam :

Stau pe covor aşa nu mă vezi din stradă C a r r a
Nu mi se văd ochii fardaţi cu valuri... Ela Roseni
pofticioşi de cireşe, mure şi căpşuni C a r r a
lupii cenuşii aleargă din irişi Ela Roseni
printre copacii din mâlul multicolor Ela Roseni Paşii tăi mărunţi netezesc asfaltul Carmen
aripile tale pun între paranteze plozii demonilor-sforari Ela Roseni
sărim din frunză în frunză pe deasupra bălţilor de apă Poezif
vărsăm lacrimi dominatoare când ştim atât de bine să urlăm bâlbâit Ela Roseni

Lacrimă din lacrimă bălţile se reunesc şi pluteste peste ape o pălărie de hârtie Poezif
covorul meu indian simt că va intra în apă C a r r a
îmi pierd urma în negura amintirilor Carmen
si-mi pastrez umbra: credincioasa transparenta lipicioasa C a r r a

Eu aleg să joc şotron pe spinarea curcubeului. înainte de preludiu Ela Roseni

În zori de an ma uit in juru-mi
... un cosmar sau vis?
... sau poate Turnul de fildes d-un curcubeu va fi fost naruit
si pasul meu pe lâng-ai vostri pasi se simte
mai putin insingurat
sa nu mai plângem, suntem gata, pregatiti,
avem... Covorul Fermecat care ne astepta
urcati, cu grija... unu... doi... trei... al nostru-i viitorul!
Haideti! Anonim

>>Preluare de pe blogul scris de Carra Carmen R, Lyon_, Franta_

1. Salut, Ilie. La mulţi ani!

Salut, Marius. La mulţi ani!

2. Te rog să faci o scurtă prezentare a vieţii tale (un scurt CV), să ştie lumea cine eşti :).

Sunt născut în Constanţa, generala şi gimnaziul le-am făcut în Slatina, apoi Seminarul în Bucureşti, iar acum sunt student la Teologie şi Jurnalism. Şi am 22 de ani, iar o mare parte a timpului o petrec pe drumuri.

3. După facultate ai vrea să continui ca jurnalist? Te-ai gândit la acest lucru?

Da, m-am gândit şi mă tentează jurnalismul. Altminteri nu mai dădeam la Jurnalism.

4. Ce părere ai despre jurnalismul şi jurnaliştii români din ziua de astăzi?

Bună întrebare! Ţinând cont că România a fost anchilozată atâta vreme de cenzura comunistă, este normal să spunem că mediul jurnalistic din România încă mai suferă. Suferă, dar nu în totalitate. De exemplu, cred că în audio-vizual lipsurile sunt enorme. Sunt o grămadă de emisiuni TV care, într-adevăr, te imbecilizează dacă stai să te uiţi la ele. Eu nu văd rostul unor emisiuni ca cele realizate de Dan Negru (“Ciao Darwin”, parcă… mai e emisiunea asta?), “Trădaţi în dragoste” sau acea emisiune execrabilă în care sunt urmăriţi la tot pasul Columbeanu şi Monica Gabor? Monica Gabor o cheamă? Că nu ştiu sigur şi să nu încurc numele oamenilor că nu e frumos. Dar avem şi oameni excepţionali în jurnalism: Traian Ungureanu, Florian Bichir, Cătălin Tolontan, Robert Turcescu şi alţii. Oricum, în mare fie spus, cred că lucrurile se vor schimba mult în bine.

5. Acum câteva zile România a aderat la Uniunea Europeană. Te bucură sau te întristează?

Pe mine mă bucură. Trebuia să intrăm şi noi acolo unde trebuia să fim de mult timp. Nu mă refer în special la Uniunea Europeană ca sistem economic, ci la ceea ce are în comun România cu întreg continentul european. Eu cred că nu puteam să rămânem în afara Uniunii, nu suntem Elveţia. Dacă nu venea comunismul peste noi, atunci probabil că puteam să fim o “Elveţie” a Europei, dar cu socotelile istoriei nu poţi să te pui. Cred că aşa s-a plătit şi o datorie istorică României. Ştiu ei mai bine de ce .

6. Cum crezi că se va schimba România după această aderare? Mă refer aici şi la capitolul religie, un capitol aparte (şi) pentru tine.

>> Citeste mai departe pe blogul lui Marius Parciu, Iasi_

Mai intai pun lista originala, scrisa de o doamna pe nume Carmen Coblis (nu stiu cine e, i-am gasit totusi numele aici):

- Banane verzi tinute pe dulapul din bucatarie la copt.
- Dozele goale de Coca-Cola, pepsi, bere…etc, expuse pe dulap
- Roboteii din pachete de tigari straine goale
- O portocala mincata in jumatate de ora, decojita de toate cojile si pielitele si degustata pe indelete.

- Pif vs. Rahan. Sau daca nu, benzile desenate din Cutezatorii.
- Practica in uzina vs. practica agricola.
- Bomboanele Cip, multicolore si mici cit o gamalie, care se mincau direct cu limba.
- Dropsurile chinezesti anti-tuse, care generau dependenta. Ca si lipiciul Pelican…

.........

Aici vin adaugirile Corinei Matei (o prietena de-a lui Gramo, preda la Univ. Spiru Haret, la Facultatea de filosofie si jurnalism):

- produsele greu vandabile care, ca sa nu ramana pe raft, se dadeau conditionat cu alte produse mai cautate
- cercurile scolare de pirogravura, vaccinurile obligatorii si vizitele medicale in care eram cautati de paduchi

- taberele pionieresti cu ecran de film in aer liber, cu “Nea Marin miliardar” si tantari, cu paturi suprapuse si Eugenia ca gustare, schimburile de cravate de pionier cu scolarii din Bulgaria, parfumul bulgaresc oribil

- gumele de sters chinezesti cu miros fructat atat de intens, incat infigeai dintii in ele pe furis
- colectiile de ambalaje de gume, unele cu surprize (imagini de masini), caietele de amintiri numite “oracole”, cu nelipsita intrebare: “pe cine simpatizati?”

...........

In fine, iata si contributia lui Gramo:

- vizitele cu clasa in diferite fabrici; te alegeai cu: panglici, nasturi, pilitura de fier, bomboane, suruburi, rumegus etc.
- sirop la pahar, ginul de la covasna, numit covagin (chiar am baut asa ceva!) vin spumos, Cico, Citrom (intr-un ziar era un articol ‘Omul si citromul’), RDD (rachiu de drojdie), RDV (rachiu de vin), saniuta, tuica cu 2 prune mov pe eticheta (”ochii lui dobrin”);

- masinile cu numar 12 B si barfele despre fete care umbla cu strainii;
- tevi de cornete furate de pe santierele de constructii;
- matricola cu arici, pe care o puteai dezlipi dupa ce ieseai din liceu

>> Citeste mai departe pe blogul Gramo's World - Ramona, Gigi, Bucuresti_

Eu, de exemplu m-am decis greu sa scriu ceva despre initiativa, nu pentru ca as fi greu de convins, ci pentru ca motivarea a venit oarecum in contradictie cu lenea de sfarsit de an. Totusi, dupa lupte seculare, care-au durat cateva saptamani, m-am hotarat sa las urmasilor mei imbecili si degenerati, precum si ilustrului care voi deveni, cateva randuri.

Primul dintre ele se refera cu siguranta la locatia de peste 10 ani a subsemnatului, undeva intre Soare si prima constelatie apropiata, ca de…sunt SF-ist nascut si nu dobandit.

>> Citeste mai departe pe blogul radio…fm… - Claudiu, Madrid_, Spania_

Gavrila are 50 de ani, a fost miner si toate concediile lui au fost toamna, in timpul cand se fierbe horinca.
“Greu nu-i a face horinca, da-s cateva reguli pe care trebe sa le stii. Daca-ti trebuie horinca curata, lasa poamele sa cada pa pamant, culege-le si nu le spala ca sa nu iei de pe ele drojdia naturala. Altfel, trebuie sa pui drojdie din magazin si nu mai ii horinca buna”.

Urmeaza apoi macinatul poamelor, dar prunele e mai bine sa ramana cu samburele intreg. Se pun in butoaie si se acopera cu folie de plastic. “Apoi sezi-asteapta pana lucra poamele. Isi fac ele treaba, tu n-ai randul lor. Din cand in cand, da folia la o parte sa vezi podu’ (partea de deasupra - n.r.) si, cand vezi ca se arata cum ca s-ar rupe, atunci e vremea fiertului”, spune Gavrila.

Abia din acest moment incepe arta. “Uita-te cu atentie la brener. Daca are nasu’ si obrajii rosii, e semn ca gusta din horinca pana nu mai stie de el. Si uita-te cat de curat ii langa cazan”, povatuieste gospodarul.

Fructele fermentate se pun cu galeata in cazan. Apoi se asaza capacul si (…)

>> Pentru restul retetei vizitati blogul-gazda al lui Adrian Cristea, Cristealizari

Atata v-am amenintat cu filmul de la Netoo Party ca acum trebuie sa ma tin de cuvant.
Iata, s-au straduit sa ramana totul inregistrat:

Imaginea: Rares Mirica, Alina Hodovanu, Cristi Dorombach

Montaj: Cristi Dorombach

Reporter: Adrian Cristea

Asa inacaaat, Doamnelooor si Domniloooor…..

Netoo#4 -The Movie!!!

[googlevideo=http://video.google.com/googleplayer.swf?docId=6089548522888862624]

Cam “asa” ne-am distrat, “asa” a fost, despre “asta” am vorbit toata seara (evident, ce credeati, cu doi “iepurasi de fata”…).

Au aparut comentarii ca nu au fost niste vedete.
Da, asa e! N-au putut. Sau n-au stiut. Sau n-au vrut.
So…?

Noi, cam asta am facut!
Voi?

>> Insemnare preluata de pe blogul Cristealizari - Adrian Cristea, Bucuresti_

La intalnire au fost:

• Alex Mihaileanu - blog presant
• BLOGoree.ro blog - Bobby Voicu
• Catastif - Catalin Tenita
• cheezy cheeky - Mirona Iliescu
• Cristealizari - Adrian Cristea
• Drumurile mele toate... - Maria Cornea
• Eugen Erhan
• Filip Lepus
• Gânduri - Alina Hodovanu
• InnOcente* - Anca Serbanescu
• Intersection - Alexandru Janita
• Irina Huzum
• NetBoy's - Rares Mirica
• Novacaine - Silvia Gheorghe
• Pam Pas - Radu Lazar
• piticu.ro - Cristi Dorombach
• relax, you have plenty of time - Adrian Ciubotaru
• Soft Pr0n ivil Bunny Love - Bogdan Epure
• theTudor - Tudor Muscalu

vezi semnaturile:

Respectiv viteza in care adopta schimbarile care acum cativa ani pareau o realitate indepartata.

In primul rand au renuntat demult la conexiunea de internet dial-up in favoarea celei prin cablu.

Apoi ii aud pe parintii mei spunand ca Laura, sora mea mai mica, sta prea mult la calculator. Respectiv la “internet”.

Si asta n-ar fi mare supriza, pentru ca stim cu totii cum e cu tinerii si cu internetul.

Insa nu de putine ori mi se intampla sa trec prin fata biroului tatalui meu si sa-l vad aplecat la calculator. Studiaza site-uri financiare. Bursa. Fonduri de investitii. Eu i-am aratat la un moment dat Wall-Street.ro, si de atunci il deschide din “favorites”.

Ca sa va faceti o imagine, tatal meu este medic ginecolog. Calculatorul nu insemna mare lucru pentru el, pana acum un an-doi. Era doar lucrul ala indispensabil pe care trebuia sa il cumpere pentru mine si pentru Laura.

In ultima vreme insa ma tot cheama sa-i rezolv task-uri “imposibile” la calculator. Cum ar fi “intrarea in adresa lui de email”.

Eu am probleme sa ii explic notiunea de “browser”. Sau sa-l fac sa inteleaga ca internetul nu poate fi vazut ca un dat, ci printr-o “aplicatie software”. Ca un site are un “URL”, si ca se poate ajunge la el si altfel decat din Google sau din “favorites”.

>> Citeste mai departe pe blogul lui Dragos Dehelean - Bucuresti_

imagine publicata de Formula As

Ne simtim mandri ca in locul de nastere - satul Cegani, comuna Bordusani, judetul Ialomita_ - s-au descoperit arheologic inceputurile civilizatiei europene de acum 7500 de ani, de catre seful departamentului Arheologie din cadrul Muzeului National de Istorie al Romaniei - domnul Dragomir Nicolae Popovici.

Locul se cheama Popina Bordusani si este situat pe o insula a unui lac, avand in mijloc o movila imensa de pamant, arheologic numita Tell si care a ascuns urme indubitabile ale unor asezari umane datate a fi de acum 7500.

Romania asta pregatita de aderare, cu siglele UE afisate peste tot, are o capitala. Iar capitala asta are un centru, impodobit de sarbatoare, dupa cum se vede in imagine.
Pana si Centrul are, la randul lui, un “Kilometru zero“, originea tuturor distantelor din Romania. Locul e marcat acum  de spectaculosul “bradut de lumina” cu ceasornicul lui marcand trecerea orelor catre 2007.

E spectaculos, orice strain ar fi impresionat…

…orice strain care nu stie romaneste

In timp ce luam imaginea cineva mi-a atras atentia “sa fotografiez si acolo” (...)

>> Continuarea pe blogul Cristealizari