----------------------------- (Nonda) (17)--------------- -----------------
------------------Cassio de Souza Soãres Lincoln(10)------------------
Harry Kewell(19)---------------------------------------Arda Turan(66)
-------------Tobias Linderoth(6)-----Mehmet Topal(14)---------------
Hakan Balta(22)-------------------------------------Sabri Sarioglu(55)
--------------(C)Servet Cetin(76)----Fernando Meira(5)--------------
---------------------------Aykut Ercetin(1)--------------------------

Si mai spunem ca turcilor le este frica de noi …

GIANFRANCO ZOLA

Este cunoscut tuturor mai ales pentru perioada Napoli si perioada Chelsea , perioada Napoli pentru faptul ca a jucat alaturi de Maradona si Careca iar pentru perioada Chelsea pentru reusitele sale din teren.
Sa faci parte dintr-o echipa cu Maradona si Careca este superb , dar sa  fii unul dintre cei care ajuta echipa alaturi de ei sa cucereasca trofee e si mai frumos.
Zola a inceput fotbalul in Sicilia la Nuorese si apoi a plecat la Torres , dar talentul l-a propulsat la Napoli si in 1989 a semnat contractul cu echipa din Serie A.
Tanar si mai presus de toate foarte talentat l-au facut pe marele Maradona sa-l ia sub aripa sa protectoare sis a-l invete unele mici “magii” .Dupa antrenamente tanarul Gianfranco ramanea cu Diego si exersau lovituri libere.
Chiar el spunea “ Am invatat totul de la Diego .M-am folosit de fiecare clipa ca sa il spionez sis a invat de la el , iar el ramanea cu mine dupa antrenamente si exersam impreuna executarea loviturilor libere."
In perioada petrecuta la Napoli a reusit sa ajute echipa sa castige titlul in 1990 , Cupa Italiei in 1991 iar sub comanda lui Arrigo Sacchi si-a facut debutul in “Squadra Azzurra”.
In 1993 vazand ca Napoli nu mai cucereste nimic a ales sa plece la Parma unde l-a avut antrenor printe altii pe Carlo Ancelotti .Alaturi de galben-albastri a cucerit CUpa Uefa in 1995 castigandu-si totodata titulatura de play-maker sau jucator de creatie.In acelasi an Parma a terminat pe locul doi in Serie A la 2 puncte de lider si a reusit sa castige Cupa Italiei. Insa venirea lui Ancelotti la echipa avea sa-I schimbe cariera la Parma , pentru ca un jucator talentat si tehnic nu se incadra intr-un system al lui Ancelotti bazat pe precizie , forta si munca multa.Talentul sau nu mai avea loc la Parma si a ajuns dintr-un idol al tribunelor intr-un jucator pus pe lista de transferuri.
A profitat Chelsea care in 1996 l-a inregimentat pe cel care avea sa fie  minunea de pe Stamfor Bridge.Doar 4.5 milioane a platit Chelsea pentru  talentatul mijlocas care avea sa fie cel care va resuscita Chelsea pe atunci o  echipa de pluton.
In primul campioant in Anglia a reusit sa fie omul cu spectacolul pe Stamfor ,  ramanand in mintea tuturor golurile sale memorabile marcate in Anglia printre care si golul din poarta celor de la Blackburn cand a driblet 5 jucatori  adversi si portarul inscriind apoi in poarta goala.
A fost cheia din echipa lui Chelsea , cel care a resuscitat echipa si a ajutat-o  sa castige FA Cup intr- finala cu Middlesbrough , meci disputat pe  Wembley cand Zola a fost vioara intai a echipei.Dar in mintea tuturor a ramas meciul cu Liverpool cand Chelsea a castigat cu 4-2 iar doua din goluri au fost marcate de Zola , unul mai frumos ca altul , iar in  semifinala cu Wimbledon a marcat din vole dupa o intoarcere la 180 grade direct in vinclul portii.
Momentele memorabile de pe teren s-au transpus in reactia tribunei , Zola devenise un zeu printe albastri , Zola era cel mai iubit fotbalist din Londra , Zola era zeul lor coborat pe Pamant pentru a oferi spectacol.La finalul anului a primit premiul “Uniunea Scriitorilor pentru fotbalistul anului” primind aproximativ 75% din voturile celor aproximativ 400 de ziaristi.
In sezonul 1997-1998 Zola si-a condos echipa spre tripla istorica : Cupa Cupelor , Cupa Angliei si Supercupa Europei intr-o finala cu Real Madrid , finala castigate cu 1-0.
Desia ccidentat in finala Cupei Cupelor , Zola a intrat in a doua repriza si dupa numai 21 de secunde la a doua atingere de balon a marcat golul care a trimis trofeul la Londra.
In sezonul 1999-2000 a bifat si prima prezenta in cea mai importanta competitie intercluburi din Europa , Uefa Champions League .Zola a marcat 3 goluri in UCL dintre care unul superb cu Barcelona in sferturi dintr-o lovitura libera executata perfect.A reusit din nou sa-si duca echipa spre castigarea FA Cup , dar antrenorul Ginlucca Vialli a inceput sa foloseasca sistemul cu rotatia jucatorilor din lor , limitandu-I prezentele pe gazon ale magicianului.
Venirea lui Ranieri care a adus la echipa atacanti ca Gudjohnsen si Hasselbaink , i-au limitat si mai mult prezentele pe dreptunghiul verde.
Dar in meciul cu Norwich a reusit sa-l faca pe Ranieri sa planga ca un copil la golul marcat , gol pe care “Profesorul” l-a numit “Magic , Fantastic” .In ultimul sezon la Londra 2002-2003 , Zola a renascut marcand de 16 ori chiar daca varsta isi spunea cuvantul , reusind sa fie desemnat cel mai bun jucator al echipei in anul precedent.
Ultimul gol marcat de Zola in tricoul albastru londonez a fost in poarta lui Everton , un lob din afara careului , iar ultimul meci impotriva rivalilor lui Everton , Liverpool , unde a jucat ultimele sale 20 e minute , iar suporterii aua vut ce vedea.Un dribbling care a facut inconjurul lumii , un dribling prin care a scos din joc 4 cormorani , un dribbling care a smuls aplauzele unui stadion intreg.
Se spune ca marile victorii sunt demne , iar marile echipe nu fac scamatorii cu mingea la 4-0 iar cineva mi-a spus candva ca nu este sanatos sa-ti bati joc de un disperat pentru ca nu te va ierta in veci.
Dar sa il vezi pe Zola cum dribleaza , cum preia fara sa se uite la minge , cum trimitea pasele de parca masura distanta de 50 de ori inainte sa trimita , sa-l vezi cum priveste si loveste mingea la o lovitura libera , s ail vezi cum strecoara mingea printe picioarele unui adversar te face sa te gandesti , ce frumos este fotbalul.
Cand il vedeai pe Zola dribland sufletul iti ardea de bucurie , parca avea mingea lipita de picior , iar nimeni nu se supara pentru ca el dribla , nici chiar colegii sai care fiind condusi intr-un meci cu Bologna in Cupa Italiei (pe atunci juca la Parma) s-au oprit uluiti vazandu-l pe Zola cum in minutul 85 el dribla 5 adversari spre propria poarta pentru ca mai apoi in minutul 92 sa marcheze golul egalizator dintr-o lovitura libera.
Meciul cu Liverpool a fost ultimul in tricoul lui Chelsea , a fost meciul de adio , meciul pe care Zola nu-l va uita in veci.Imparatul a iesit plngand de pe terenul unde odinioara facea spectacol , Imparatul a iesit in lacrimi din scena care i-a oferit cele mai mari bucurii , Imparatul isi lua ramas bun cu lacrimi in ochi de la cei care timp de 6 ani l-au aplaudat la scena deschisa.
Dar s-a lasat convins si a mai jucat doi ani la Cagliari in Italia , echipa pe care a ajutat-o sa se salveze de la retrogradare in primul an .
In 2005 s-a retras din fotbal , dar s-a apucat de antrenorat momentan fiind antrenor la grupa under-21 a Italiei.
La nationala a participat la World Cup 1994 si la Euro 1996 cand a si ratat un penalty in meciul cu Germania.La nationala a jucat 35 de meciuri amrcand 10 goluri.
O cariera impresionanta completata de numeroase premii individuale :
In 2003 a fost votat de fanii lui Chelsea cel mai bun jucator ce a activate vreodata la acasta echipa , in 2004 a primit in cadrul unei ceremonii la Roma distinctia de Onoare Membru al Imperiului Britanic , iar in 2005 a fost votat in 11 tuturor timpurilor al lui Chelsea o data cu sarbatorirea centenarului clubului.
Desi official clubul nu a retras numarul 25 , nimeni de la echipa nu poarta acest nuamr , iar nou venitii il refuza din respect pentru cel care a fost GIANFRANCO ZOLA.

GIANLUCA VIALLI

241 de goluri , doar atat spun si arat talentul si flerul acestui mare atacant Italian , care a facut istorie la Juventus si Chelsea dar si la Sampdoria.
In 1980 a semnat primul sau contract de profesionist la echipa  Cremonese de unde a plecat la Sampdoria unde avea sa atinga cele mai  mari performante ale clubului si probabil ale sale.
Facand cuplu in atac cu Roberto Mancini , ajungand sa fie porecliti  gemenii golului , pentru Sampdoria reuseste sa marcheze de 115 ori  contribuind astfel la castigarea in premiera a campionatului Italian in  sezonul 1990-1991 cand Vialli a iesit si golgeter al campionatului cu 19  goluri , echipa castigand apoi si Cupa Uefa dupa o finala cu Anderlecht in  care Vialli a marcat ambele goluri ale meciului.
Deasemenea Vialli a cucerit cu Sampdoria 3 cupe ale Italiei in 1985 ,   1988 si 1989 iar in 1992 a ajuns pana in finala cupei Europene (UCL) ,  finala pierduta in fata Barcelonei.
La nationala a debutat intr-un amical cu Polonia iar primul gol l-a marcat  impotriva Maltei in preliminariile pentru Euro 88.A fost in lotul pentru  World Cup 1986 , a jucat la EURO 88 si a jucat deasemenea la World  Cup 1990 din Italia cand tara gazda a terminat pe locul 3.
La putin dupa finala Campionatului European , Juventus il inregimenteaza pe talentatul jucator Italian , pentru 12.5 milioane de lire sterline , iar in primul an Vialli reuseste sa-si treaca in palmares inca o Cupa Uefa .A reusit in 1995 sa castige Scudetto cu Juventus precum si Cupa Italiei reusind sa marcheze 16 goluri dar nu a reusit sa aduca o noua Cupa Uefa dup ace in meciul cu Parma din aceasta competitie Juve a fost eliminata.
A plecat de la Torino dupa finala pierduta in fata lui Ajax in 1996 si s-a transferat la Chelsea sub comanda lui Gullit pentru “numai” 1 milion de euro.In primul sezon a castigat FA Cup marcand doua goluri cu Liverpool.
In sezonul 1997-1998 a reusit intr-un meci cu Barnsley sa marcheze de 4 ori si in CUpa Uefa a reusit un hat-trick in fata norvegienilor de la Tromso.
S-a retras din cariera de jucator dedicandu-se antrenoratului , prima echipa antrenata fiind chiar Chelsea pe care a condus-o la castigarea Supercupei Europei , a FA Cup , a Charity Shield dar este demis dupa o serie de 5 meciuri fara vitorie intr-un moment in care echipa se fla pe pozitia a 4-a a clasamentului.
Momentan este commentator sportive , dar in mintea tuturor Vialli este unul dintre celebrii atacanti ai lumii , un titan al fotbalului mondial , un zeu printer tifosii englezi si italieni.
Ca o comparative , Vialli a jucat in total in cariera sa 715 meciuri marcand de 241 de ori iar Zola a jucat 631 de meciuri reusind sa perforeze portile adverse de 204 ori , iar adunate cuplul Zola – Vialli au impreuna 1346 de meciuri in care au marcat impreuna 445 de goluri .
Zola si Vialli au fost si vor ramane mereu doi titani ai fotbalului mondial pentru ceea ce au realizat in fotbal.
Zola si Vialli doua nume care pe veci vor ramane in mintea tuturor , un dribling fin si un sut imparabil , o detenta impreionanta si un sut superb doar cate doua calitati a acestor mari “titani ai fotbalului”.
Mi-e dor de spectacol … Intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data …

GHEORGHE HAGI

In 1965 pe 5 februarie la Sacele se nastea un aroman , care peste ani avea sa devina “regale” fotbalului romanesc , avea sa conduca nationala Romaniei spre culmile gloriei , avea sa aduca bucurie in inimile a 23 de milioane de oameni.
A inceput fotbalul la Farul Constanta , echipa care a ramas  aproape de sufletul sau chiar si dupa retragerea de pe  dreptunghiul verde.
Dupa doar un sezon pe malul Dunarii a luat calea  Bucurestiului , mai exact drumul Regiei , Sportul  Studentesc fiind echipa la care a jucat timp de 4 sezoane in  ultimul dintre ele conducandu-si echipa spre titlul de  vicecampioana a Romaniei.
Este inregimentat de Steaua cu care joaca o finala de Uefa  Champions League (in formatul vechi) o finala de trista  amintire , pierduta in fata Milanului olandez condus de  trioul :Gullit , Rijkaard , Van Basten , cu 4-0.
In acel an este plasat de specialisti pe locul doi in topul celor mai buni jucatori din “Liga” dupa Van Basten , cel care in finala avea sa inscrie de doua ori.Deasemenea Hagi reuseste golul victoriei in meciul cu Dinamo Kiev din Supercupa Europei disputata in 1987.
Cu Steaua a mai cucerit 3 titluri de campion in 1987 , 1988 si 1989 si 3 Cupe ale Romaniei in aceeasi ani.
In 1990 devine vicecampion al Romaniei cu Steaua , caderea regimului comunist permitandu-i sa se transfere in strainatate.
Alege Spania ca viitoare destinatie , mai exact Real Madrid unde joaca timp de doua sezoane.
Din Spania pleaca la Brescia in Italia echipa cu care reuseste sa cucereasca o cupa anglo-italiana in 1994.Dar dupa cucerirea acestui trofeu pleaca inapoi in Spania la rivala Realului , FC Barcelona pentru care joaca tot doua sezoane in perioada 1994-1996.
Se transfera in Turcia la , Galatasaray Istambul pentru care joaca timp de 5 sezoane in perioada 1996-2001 inainte de a se retrage si a se dedica antrenoratului.
A cucerit 4 titluri de campion al Turciei in 1997 , 1998 , 1999 si 2000 si doua cupe ale Turciei in 1997 si 2000.
Pe plan international a cucerit Cupa Uefa in 2000 dupa o finala castigate la penaltyuri in fata Arsenalului , meci in care Hagi a fost eliminate impreuna cu tunarul Petit.In acelasi an Hagi si “Cim Bom Bom” castiga si Supercupa Europei dupa un meci cu Real Madrid castigat cu 2-1 , prin golurile marcate de brazilianul Jardel.
În 1985, pe 16 octombrie, Mircea Lucescu, pe atunci antrenor al echipei naţionale, l-a desemnat pentru prima oara pe Hagi capitan al echipei naţionale. Hagi avea doar 20 de ani şi meciul, disputat pe stadionul 23 August împotriva Irlandei de Nord, era decisiv pentru calificarea la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic - 1986. Evoluţia lui Hagi a fost foarte ştearsă şi mulţi au criticat la acea vreme decizia lui Lucescu. Cert este că vreme de câţiva ani căpitanul "de drept" al echipei naţionale a devenit portarul Silviu Lung, un jucător mult mai matur şi mai experimentat decât Hagi.
Totuşi, după retragerea lui Silviu Lung (în 1990), Hagi a devenit repede căpitanul de drept al Naţionalei.A fost de 65 de ori capitan al nationalei conducand echipa din teren la 2 Cupe Mondiale ( 1994 si 1998 ) si la doua Campionate Europene ( 1996 si 2000) .
Deasemenea cariera lui Hagi este completata de participarile la CE din 1984 si CM din 1990.
La World Cup 1994 din SUA , in meciul cu Argentina , Hagi s-a intalnit pe teren cu marele Maradona iar castigator a iesit atunci “Maradona din Carpati” , Romania eliminand Argentina in optimi cu scorul de 3-2 iar decarul roman marcand si un gol.
In anul 2000 Hagi a fost desemnat “cel mai bun jucator roman al tuturor timpurilor “.
Dar Hagi a avut si momente mai putin palcute in fotbal cum ar fi eliminarile , doua dintre ele foarte importante .Una pentru nationala in meciul cu Italia din sferturile CE din Belgia si Olanda iar cea de-a doua in finala Cupei uefa din 2000 in fata lui Arsenal.
Dar Hagi a avut probleme si cu justitia turca care l-a obligat la 100 de  ore in folosul comunitatii dupa ce l-a calcat pe picior si l-a scuipat pe  un arbitru deoarece tocmai il eliminase.
Cu toate acesta Hagi este iubit in Turcia , este idolatrizat de fanii  Galatei , este considerat un zeu , Hagi fiind pentru ei viata .
Spectaculos sau nu Hagi a avut doua retrageri , una in 1998 , dar a  revenit asupra deciziei in 1999 iar cea de-a doua dupa sfarsitul CE din  Belgia si Olanda.
La retragerea sa din 2001 la ultimul meci pentru Romania , au asistat  80.000 de oameni care si-au luat adio de la regale lor.Rege cu lacrimi in  ochi , rege care si-a luat adio de la scena unde isi desfasura piesele.
Un dribling abia schitat si de neinteles pentru fudasii care cadeau, posac  si mirati, precum un sac de cartofi.Un dribling care naucea adversarii  prin finetea si magia cu era executat.Mingea il iubea , mai presus de  orice , pe teren mingea era iubita lui si el era iubitul ei.Pentru el terenul  era locul unde se putea distra , locul unde putea incerca orice , iar de cele mai multe ori ii reuseau si cele mai imposibile lovituri.
Nu privea mingea ca un stapan ci o privea ca o prietena ,o iubita iar mingea il asculta , lasandu-l sa deseneze curbe si traiectorii absolute incredibile , lasandu-l sa o mangaie si sa o conduca de parca o avea lipita de picior.
Mingea il asculta facand din driblingurile sale o adevarata bijuterie , iar suturile sale adevarate parabole asa cum a fost si golul marcat Columbiei la CM din 94 cand mingea sutata de la 30 de metri dintr-o pozitie care era perfecta pentru centrare , a intrat in vinclul portii sud-americane .
A fost un gol norocos au spus unii , a fost un gol superb , au spus altii iar altii au spus simplu , a fost un gol sudamerican.Dar pe reluari toti au ramas masca si au spus in cor , a fost mana destinului iar Hagi este un zeu.
Au ramas stupefiati , pentru ca mingea nu s-a rotit in aer , mingea a mers fara a schita vreun gest de neliniste .Mingea a mers prin aer parca era condusa de o mana invizibila , a mers prin aer de parca ar fi fost tinuta de acea mana exact pana in vinclul portii columbiene , de unde a cazut ca o piatra fara a se mai misca .
Probabil Cordoba si acum are cosmaruri cu acea parabola absolute incredibila.
Un jucator care a facut istorie oriunde a jucat , un jucator care in toata cariera a jucat : 691 de meciuri marcand de 282 de ori in portile adverse.

NICOLAE DOBRIN

Un print care a dovedit lumii ca fotbalul este viata sa , un print care ascundea mingea si celui mai bun jucator din lume , un print al Romaniei care nu a fost niciodata lasat sa plece la Real dar nici sa joace la CM din Mexic.

In una din zilele anului 1947 s-a strecurat in vechile tinuturi ale   Argesului,o lumina dumnezeiasca ce a invaluit intr-o aura maiastra,un  suflet curat de copil-acesta era viitorul jucator de fotbal NICOLAE  DOBRIN.
Jucator cu o tehnica desavirsita ce doar mingiia mingea,desenind trasee  imprevizibile ce sfidau legile fizicii,facind din fotbal un spectacol de  teatru iar din spectatori o multime ce se inchina zeului Fotbal..Intr-o lume  intunecata el aducea bucuria si lumina.Azi acea lumina s-a dus intr-o  stea si ne lumineaza de acolo.
Ramas de mic orfan de tata, Nicolae Dobrin isi petrecea toate clipele libere  pe malul Argesului jucind fotbal cu prietenii.
Intr-o zi lui Leonte Ianovschi , cautator si slefuitor de talente un om  oarecare i-a spus pe strada : “ Dute pe malul Argesului pe maidanul de  langa rau si vei gasi un pusti care iti ascunde mingea indiferent ca te  cheama Halagian , Lovin Matache sau Zgardan “
Nu l-a luat in serios crezand ca acesta isi bate joc de el , dar destinul s-a schimabt intr-o zi.
Venind de la antrenament jucatorii Daciei Pitesti au trecut pe langa maidanul unde pustii se jucau iar la vederea lor au inceput in urale sa le scandeze numele.Impresionati de admiratia pustilor, vedetele, printre care Florin Halagian, Lovin Matache si Zgardan le acorda onoarea unei miute, pentru a se distra.
La partida au asistat si aproximativ 20 de trecatori printe ei , intamplarea facand sa treaca chiar pe acolo , Leonte Ianovschi.
Cel mai tare s-au distrat cei 20 de suporteri mai ales ca pustii de pe maidan au invins vedetele cu 12-6 , iar 6 goluri au fost marcate de pustiul blond care le ascundea mingea tuturor fara sa il intereseze numele lui sau pozitia pe care juca.
Dupa meci “nea Leonte” cum ii placea sa fie strigat , s-a dus la pustiul blond si i-a spus a doua zi sa vina cu buletinul la club.
Dobrin nu a zis nu , dar i-a spus ca nu are buletin ca are doar 13 ani.Stupefiat Leonte Ianovschi ii raspunse uimit "fugi de aici, astia spun ca joci fotbal pe maidan de 10 ani".”Da de pe la 3-4 ani joc fotbal dar m-am nascut cu mingea sub perna “ ii raspunse Dobrin.
“Am lucrat în viaţa mea cu mii de copii, am fost prin toată ţara şi am avut ocazia să cunosc mulţi băieţi foarte dotaţi, dar un asemenea element ca Dobrin, atât de excepţional înzestrat, nu mi-a fost dat să întâlnesc. Era uimitor, credeţi-mă, şi pot să vă asigur că, încă de la vârstă fragedă, de la 10-11 ani, lăsa mulţi cunoscători de fotbal cu gura căscată. Pentru că făcea cu mingea adevărate lucruri de virtuoz, Dobrin a rămas şi peste ani cel mai mare fotbalist român pe care l-am văzut eu din 1945 încoace. Şi anii care vor trece îmi vor da dreptate”îşi aminteşte antrenorul emerit Leonte lanovschi.
Un talent uriaş nu putea aştepta prea mult debutul. La 14 ani şi zece luni juca deja în divizia A unde a rămas titular timp de 23 de ani. Iar la 18 ani dădea primele pase la Naţională, împotriva RFG.
In perioada 1959 – 1967 a jucat pentru Dacia Pitesti , dand dovada de calitati tehnico-tactice extraordinare , iar apoi a plecat la singura si unica sa iubire FC Arges echia la care avea sa cunoasca cele mai mari satisfactii ca fotbalist.14 ani sub culorile alb-violet l-au facut pe Dobrin un jucator de legenda.
Dobrin a fost desemnat de 3 ori in 1966 , 1967 si 1971 Cel mai bun jucator roman , iar cu FC Arges a reusit sa castige doua titluri nationale in 1972 si 1979 , iar in amintirea tuturor ramane meciul cu DInamo din ultima etapa a campionatului din 1979 cand la scorul de 3-3 Dobrin i-a spus arbitrului sa incheie meciul ca sa ii scape pe dinamovisti de al 4-lea gol.Arbitrul a continuat sa ii impinge de la spate pe dinamovisti iar Dobrin a luat o minge de unul singur a driblat tot ce a intalnit in cale si a marcat golul de 4-3 ducand astfel titlul la Pitesti.
Era firesc ca Gica sa ajunga jucator, si-i era scris sa nu fie dintre truditori ci dintre artistii care i-si canta ariile sub privirile uimite ale partenerilor si adversarilor. Zborul sau a fost atat amplu incat a ars etapele, jucand la 17 ani in nationala.
I-a fost scris ca meciul de debut sa nu fie unul oarecare, ci contra RFG-ului una dintre cele mai puternice echipe din lume. Adversar, Szymaniak, un mijlocas langa care nici iarba nu crestea, cu 2 campionate mondiale jucate.
Nimic din astea nu l-a speriat pe Dobrin, care in primele  10 minute i-a introdus nonsalant balonul printre picioare,  ca unui vechi amic de pe maidanul pitestean. Szymaniak a  fost primul care a intuit ca are in fata un astru in  ascensiune, ferindu-se sa-l mai atace, si multumindu-se  sa-l urmareasca respectuos de la distanta.
Dupa meci, desi Romania pierduse, marele castig era  blondul coordonator de 18 ani neampliniti. Dupa meci,  Fritz Walter l-a mangaiat parinteste pe cap, sfatuindu-l sa  bea mult lapte, pentru ca asa va ajunge sa fie o vedeta.
Ce bine era daca Dobrin i-ar fi urmat mereu sfatul... Sub  bagheta sa magica, Argesul face ca Pitestiul sa devina o prezenta cunoscuta si temuta in Europa, in Trivale inclinand steagul Leixoes Porto, FC Tolouse, Sevilla FC, sau Ferencváros TC Budapest...
Gica devine un idol, incununarea sa facandu-se atunci cand in meciul de vis contra Portugaliei lui Eusebio, Torres si Simoes, a presarat pe teren florile talentului sau, implinind un vis de 32 de ani - calificarea la mondialul mexican.
Dobrin a fost pagubos. Dar asta numai dupa calculul terestru al epocilor meschine si marunte. Traim intr-o asemenea epoca. Dobrin n-a jucat la nici un Campionat Mondial si ar fi putut juca la unul singur, in 1970. Nicolae Dobrin a ajuns la Campionatul Mondial din Mexic cu gandul de a-l eclipsa pe marele Pele in meciul pe care Romania urma sa-l joace cu Brazilia. Din pacate, din cauza unui conflict cu antrenorul Angelo Niculescu si cu grupul jucatorilor dinamovisti din lot, Dobrin nu a jucat nici un minut la Guadalajara. La mai bine de 30 de ani de la acea neagra amintire a carierei sale, Dobrin a povestit ce s-a intamplat in Mexic ’70. Totul ar fi plecat de la un joc de poker in care Dobrin a castigat 4.000 de marci si 9.000 de dolari de la Radu Nunweiller. Antrenorul Angelo Niculescu, presat de grupul dinamovistilor din lot, i-a cerut lui Dobrin sa ii inapoieze banii lui Nunweiller, "Gascanul" a refuzat, iar Niculescu l-a trimis in tribuna fara a-l mai convoca la nici unul dintre cele trei meciuri sustinute de Romania in Mexic. Cei doi s-au impacat apoi, dar Dobrin a ramas mereu cu durerea de a nu fi evoluat la cel mai important turneu de fotbal din lume.. A trecut peste asta cu detasarea geniului care priveste de sus zbirciturile de lut ale lumii pamintesti. Avea treaba. Trebuia sa joace si pentru asta era deajuns o minge si un maidan.Juca fotbal oriunde in Trivale , pe Republicii , pe Napstadion sau in curtea casei.
Ranit in orgoliu, "printul" pitestean s-a retras in cetatea de scaun, Pitesti, dar a reaparut in toata splendoarea cu ocazia meciului decisiv cu cehii, cind golul sau trimitea in premiera Romania in primele 8 echipe ale Europei., in total Dobrin jucand 48 de meciuri pentru nationala si marcand 6 goluri..
Aventura a continuat in C.C.E., cind dupa un adversar "de incalzire" din Luxemburg, avea sa urmeze in turul secund marele Real Madrid. Echipa milionarului Santiago Bernabeu continea nume ca Santillana, Amancio, Velasquez sau Grande, cu al caror salariu puteai cumpara tot Pitestiul si-ti raminea si rest.
Si totusi meciul de la Pitesti avea sa fie o mare victorie pentru Dobrin & comp. Capitanul, Remus Vlad a jucat cu arcada sparta, dar nu s-a predat. Toti le proroceau o bataie clasa intii la Madrid dar pana la urma cei care au tremurat pentru calificare au fost spaniolii, si au obtinut-o doar dupa ce Olteanu, liberoul ce jucase fantastic s-a accidentat in minutul 80.
Dupa acest meci Santiago Bernabeu s-a suit in avionul sau personal aterizand in biroul primului secretar de partid al Argesului cerind sa decoleze doar cu Dobrin, pentru care era dispus sa ofere oricat suma vehiculata fiind 2 milioane de dolari si instalatie de nocturna pe stadionul din Trivale. Nici pina la moarte n-a inteles cum poate fi el refuzat, omul caruia nu-i rezistasera Di Stefano sau Puskas.
Dar Ceausescu nu a vrut sa-l lase pe Dobrin sa plece , spunand ca este o valoare nationala iar daca i-ar fi dat lui drumul ar fi trebuit sa dea drumul la toti fotbalistii romani.
A avut sansa sa ramana in Spania la Real cand a fost prezent la retragerea lui Gento , cand Santiago i-a spus sa ramana illegal in Spania si sa joace pentru Real.A fost adorat de fanii Realului care l-au vrut imbracat in alb , dar Dobrin a spus ca nu poate sa ramana pentru ca pentru el familia si nationala sunt cele mai importante lucruri , asta chair daca Santiago a spus ca va interveni pentru ajutarea familiei sale si venirea ei in Spania.
S-a intors la Pitesti si a mai jucat pana cand aparitia a noi stele (Balaci, Iordanescu) l-a scos din vizorul nationalei pina in 1978.
Atunci, ca in toate situatiile de criza se apeleaza la Dobrin, mai ales ca adversarul, plavii, aveau ascendentul moral al acelui 6-4 de cosmar. Dobrin a facut ce-a vrut pe teren si ajutat de Sames si Aurica Radulescu, reuseste sa obtina o splendida victorie cu 3-2.
Dupa inca un an de la castigarea ultimului titlu ,cel din minutul 90 cu Dinamo, si un loc 3, Dobrin simte ca din spate vin tineri talentati, si cu modestia ce-l caracterizeaza, s-a retras la Tirgoviste pe care i-a ajutat sa promoveze inapoi in Divizia A.
S-a retras din viata sportive dupa ce a avut mai multe incercari de a antrena Argesul fara prea mari realizari .
O singura lupta , un singur meci a pierdut “Gascanul “ in toata cariera sa ,  meciul cu boala care l-a macinat putin cate putin.
A murit la 26 octombrie 2007, ora 07:20, pe patul spitalului judeţean  Piteşti, după o lungă luptă, suferind de cancer la plămâni.
La aflarea vestii durerea a curpins toata suflarea fotbalistica dar si cea a  chibitilor de fotbal .Dobrin a lasat in mintea tuturor o amintire superba si  un mare regret ca fotbalul si-a pierdut unul dintre cei mai mari titani ai  sai , fotbalul si-a pierdut printul , fotbalul si-a pierdut farmecul dat de un  dribling care sfida si cele mai ascunse taine.
Pentru multi, Dobrin nu a murit, caci legenda lui continua, cu zeci, cu sute  de povesti despre fotbal, despre minge, spectacol si placerea de a juca  pentru spectatori.
"Printul din Trivale" nu mai este printre noi. A plecat spre Cer, acolo unde il  asteapta, cu siguranta, un regat mult mai mare, mult mai frumos si mult mai bun decat cel peste care a domnit aici, printre noi. Poate ca abia acum, acolo, isi va gasi linistea si va afla de ce fotbalul, caruia el i-a darit totul, i-a intors atat de putin.
Nicolae Dobrin nu a fost un rasfatat al sortii, desi fotbalul ar fi putut sa ii ofere o alta viata. Nu a jucat niciodata la un Campionat Mondial, desi a fost la Guadalajara, nu a jucat niciodata in strainatate desi l-a dorit Real Madrid, nu a avut niciodata parte de contractele financiare ametitoare de acum, desi era de departe cel mai stralucitor fotbalist din Romania, nu a obtinut niciodata rezultate deosebite ca antrenor, desi a avut ocazia...
Dumitrache... Dobrin... Dumnezeu i-a chemat la El mult prea devreme pe cei mai frumosi nebuni ai echipei Romaniei din anii ’70. Ciudat, ambii au avut un destin asemanator. In alte vremuri, ar fi putut fi stapanii fotbalului in Europa, ar fi avut averi, masini, vile. Din pacate, ei, ca si altii din acele vremuri, nu au putut avea ceea ce ar fi meritat.Printul din Trivale ar fi putut fi Printul Europei.
Oamenii din fotbal au vorbit despre el chiar la aflarea vestii ca a murit si iata cateva cuvinte despre cel ce a fost un print pe teren :

"Gicu Dobrin a reprezentat din punct de vedere social un fenomen: acolo unde juca, stadionul se umplea, indiferent pe ce arena din tara evolua. Dobrin era un lider al intregului stadion. Nu mai vorbesc de o serie intreaga de generatii care au crescut cu Dobrin in minte si in ideea de a-l imita.
E o pierdere imensa pentru intreg fotbalul romanesc si pentru societatea romaneasca"- Mircea Lucescu.

"Este o pierdere foarte grea. Va ramane vesnic in memoria noastra. Nicolae Dobrin e nemuritor. Dumnezeu sa-l odihneasca!" - Emeric Dembrovschi.

"Sunt foarte trist pentru aceasta disparitie prematura. Ne-a parasit poate cel mai bun fotbalist roman al tuturor timpurilor. Am obtinut alaturi de el doua titluri de campion national, dar toate meritele i-au apartinut in mare masura lui. Stiam ca este bolnav grav si eram constient ca acest moment va veni foarte curand. Dumnezeu sa-l odihneasca!" - Florin Halagian.

"Sunt distrus. Plang incontinuu de cand am aflat. Stiu ca toti trebuie sa murim, dar parca prea repede se duce aceasta generatie a noastra. Dupa Florea Dumitrache, acum si el. Dobrin a facut parte din generatia de platina, pentru ca noi am deschis drumul si am aparat culorile patriei.
Am stat cu el prin spitale si nici nu cred ca o sa merg la inmormantare, pentru ca vreau sa-l am in minte pe Dobrin asa cum il stie toata lumea cu mingea la picior si cu zambetul pe fata "- Rica Raducanu.

"Un rege care a murit prea devreme. Cuvintele sunt de prisos. A fost un jucator pe care nu l-am avertizat niciodata in 28 de meciuri. Sunt foarte trist, cuvintele sunt de prisos cand dispar oameni de talia lui" - Nicolae Rainea, fost arbitru international.

"A fost unul dintre cei mai mari jucatori de la noi. Un artist! La un moment dat, cind Argesul a jucat cu Valencia, l-a eclipsat in teren pe Mario Kempes, marele jucator argentinian. E mare pacat ca s-a stins..." - Gavril Balint, fost international.

"Noi am pierdut o mare valoare. Moartea prematura a lui Dobrin este atit de nedreapta! Un om cu o bunatate iesita din comun si cu o inteligenta aparte..." - Ion Craciunescu, fost arbitru international.

Gicu Dobrin a iubit enorm viata. Iubea fotbalul atit de mult, incit juca cu copii prin parc. Un fotbalist imens!" - Mircea Sandu, presedinte FRF.

"Sunt ravasit! A fost un om atit de bun... Dobrin ajunge sigur in rai... Toti avem amintiri despre Dobrin, toata tara asta are amintiri cu Dobrin." - Dumitru Dragomir, presedinte LPF.

"Nu pot sa cred ca s-a intimplat asta... A murit Dobrin? Nu pot sa cred. Ce om a fost Gicu!... Era atit de mare, incit mi-era rusine sa trec prin fata lui!" - Ilie Balaci, fost international.

Legendele nu dispar niciodata. Ele raman tot timpul in mintile si in inimile noastre. Nicolae Dobrin a plecat intr-un loc unde se poate odihni linistit. Dumnezeu l-a chemat pe “Printul din Trivale” sa joace pentru echipa Sa si sa lumineze Cerurile cu aura lui de geniu.
O amintire in mintea tuturor , un suflet dedicat fotbalului in inima tuturor , Dumnezeu sa te odihneasca Gascane si fie ca acolo in cer sa ii incanti pe ingeri cum neai incantat si pe noi pe Pamant.Ai schimbat terenul dar cum tu spuneai , joc fotbal oriunde este un maidan si o minge.Argesul a scazut din debit pentru ca nu mai are ce sa vada pe maidanul unde le-ai ascuns mingea vedetelor , Trivale este suparat iar becurile nocturnei palesc la gandul ca tu puteai sa le aduci acolo cu 25 de ani inainte , oamenii inca se mai gandesc la driblingurile si pasele care pareau luate din manual , ai oferit fotbalului tot ce aveai si ai primit in schimb foarte putin.Pacat
Adio Gascane si niciodata nu te vom uita.
Mi-e dor de spectacol , Intoarceti-va inapoi zei ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data…
( Episodul XI )

ZVONIMIR BOBAN

Vom incepe cu finetea , tehnica si talentul lui Boban , un jucator pe care Croatia il respecta ca pe Dumnezeu , pentru ei Boban fiind zeul suprem.
In mod evident si inexplicabil, Zvonimir Boban a jucat  fotbal cu o usurinta care sugera perfectiunea si nepasarea.  Cu acel dezinteres suveran si cu acea desavirsire subita pe  care le are numai versul scaparat de genii in epopei culte  sau in cintecele mahalalei. Misterul lui Zvonimir Boban era  intens mitic si hipnotic.
Fotbalul trecea repede, in jerbe orbitoare. O pasa  magnetica si ironica , o pasa de geniu , o pasa care sfida  legile fizicii.
Sa vezi o pasa trimisa de la mijlocul terenului la marginea  careului advers , o pasa trimisa in forta dar care loveste  pamantul si se opreste cuminte la piciorul atacantului fara  a incerca sa fuga din stransoarea data de magia piciorului  atacantului , sau sa incerce sa schimbe traiectoria ti se  pare nebunie curate ,dar Boban a facut din nebunie un dar ,  a facut din nebunie o arta , a facut din nebunie si din terenul de fotbal , o scena in care si pe care isi desfasura piesele de “fotbal” , scena invaluita in mister si magie , in legenda si patriotism in dragoste pentru culori si talent.
Un dribling abia schitat si de neinteles pentru fudasii care cadeau, posac si mirati, precum un sac de cartofi.Un dribling care naucea adversarii prin finetea si magia cu era executat.Mingea il iubea , mai presus de orice , pe teren mingea era iubita lui si el era iubitul ei.Nu privea mingea ca un stapan ci o privea ca o prietena , o colega o iubita iar mingea il asculta , lasandu-l sa deseneze curbe si traiectorii absolute incredibile , lasandu-l sa o mangaie si sa o conduca de parca o avea lipita de picior.
Raminea, in schimb, ca o intoxicatie florala, un miros intens de poezie pura. Din acest motiv, faptele de arme ale lui Zvonimir Boban sint aproape imposibil de povestit.
Boban era gratuit, intr-un fel, care a incurajat, in toti cei ce au avut norocul sa-l vada, credinta in puterea si autonomia creatiei. Boban a fost pagubos. Dar asta numai dupa calculul terestru al epocilor meschine si marunte.
Traim intr-o asemenea epoca , dar Boban si tot siragul de porecle pe care il purta in jurul gleznei, au apus , iar acum Eduardo sau Rakitici i-au luat locul.
Caci omul nu s-a speriat de nimic si a mers pe drumul lui leganat de geometrii bizare pina la capat..Am stiut ca adolescenta mea si a tuturor celor ce ne-am imbatat cu Boban si Hagi s-a terminat.
A disparut talentul si magia data de numarul 10 albastru sau alb cu romburi (sau patrate ) rosii , tricou pe care croatii in semn de respect au vrut sa il retraga.
O cariera incredibila a unui jucator ce a jurat credinta diavolului milanez dar si Croatiei , tara sa renascuta din fosta Iugoslavie.
Chiar Boban spunea ca in ciuda meciurilor jucate pentru nationala Iugoslaviei , singura sic ea mai arzatoare dorinta a sa era sa cante imnul croat cu mana la inima , pentrua cest lucru fiind divinizat de suporterii croati .
A inceput fotbalul in tara natala la Dinamo Zagreb , dar dupa 6 sezoane si 109 meciuri a plecat in Italia la Bari.
Aici a stat doar un an pentru ca a jurat credinta diavolului milanez si lui Silvio Berlusconi , echipa pentru care a jucat timp de 9 sezoane inainte de a fi imprumutat in Spania la Celta Vigo unde a jucat daor 4 meciuri inainte de a se retrage.
Si uite cum in 6 propozitii ai spus intreaga cariera a acestui superb jucator , dar trofeele si premiile castigate au facut din Zvonimir un jucator de legenda , un titan al fotbalului mondial.
A castigat Champions League in 1994 iar in 1995 a terminat pe locul ina ceeasi competitie.Deasemenea a castigat de 4 ori titlul in Serie A (campionatul Italian) 1993 , 1994, 1996 si 1999.
A mai cucerit deasemenea Supercupa Italiei de 3 ori in 1992, 1993 si 1994 iar in 1994 a cucerit si Supercupa Europei.
La echipele nationale are deasemenea trofee castigate , cu nationala Iugoslaviei a cucerit titlul de campion mondial de tineret in 1987 , dar in 1991 cand Croatia si-a proclamat independenta a ales sa joace pentru croatii sai lasand deoparte nationala Iugoslaviei.
La nationala Croatiei a debutat intr-un amical cu Romania , participand cu nationala Croatiei la CE din 1996 si la CM din 1998 , la acesta din urma reusind sa castige medaliile de bronz dup ace in finala mcia au invins cu 2-1 pe Olanda.
In toata cariera Boban a jucat 368 de meciuri si a marcat 81 de goluri , dar Boban este creditat in toata cariera cu nu mai putin de 178 de pase de gol (Assisturi) , la toate echipele la care a jucat.
S-a retras din fotbal dar ne-a lasat magia si talentul sau vii in amintirea noastra.A reusit sa faca Balcanii sa il aplaude indiferent ca juca in Croatia , in Iugoslavia sau in Slovenia .
A fost crescut in fotbal iar fotbalul i-a fost prieten , fotbalul l-a invatat sa traiasca , fotbalul i-a oferit viata.Fotbalul a pierdut un titan in momentul retragerii sale , fotbalul a pierdut ceea cei conferea calitate si magie.
Boban a disparut dar a ramas ceea ce el a realizat , ne-a ramas magia data de pasele sale cu precizie milimetrica si incrancenarea din timpul jocului.

DAVOR SUKER

"Pentru mine, statistica este foarte importantă. Întotdeauna mi-am realizat măsura valorii după numărul golurilor marcate", declara Suker.
Născut pe 1 ianuarie 1968, în Osijek, Davor Şuker şi-a  cîştigat de-a lungul carierei titulatura de cel mai bun  atacant din istoria fotbalului croat. Fosta glorie a făcut  parte din cea mai bună "naţională"a ţării de pe malul  Adriaticii, jucînd alături de valori internaţionale precum  Robert Prosinecki, Zvonimir Boban, Ivica Vlaovic sau Alioşa  Asanovic.
Şuker a debutat în fotbal la echipa din oraşul natal, NK  Osijek, pentru care a marcat 40 de goluri în 91 de partide.  La vîrsta de 21 de ani, Dinamo Zagreb l-a transferat pe  promiţătorul tînăr, propunîndu-l fotbalului de înalt nivel.  Davor era în 1987 om de bază în "naţionala" U21 a Iugoslaviei, ţară nedivizată la acea vreme, cu care a cîştigat un Campionat Mondial de Tineret, reuşind şase goluri.
După doi ani prolifici la Zagreb, Şuker a simţit nevoia unei noi provocări. FC Sevilla a fost prima echipă din străinătate care l-a ochit, aducîndu-l în Spania în 1991. Nici în Peninsula Iberică atacantul nu şi-a găsit rival în apărările adverse.
În cinci ani petrecuţi pe "Sanchez Pizjuan" a marcat de 76 de ori, o cifră remarcabilă şi atractivă pentru cei de la Real Madrid, care i-au făcut "mutaţia" pe "Bernabeu" în 1996.
La primul sezon în Capitala Spaniei, Davor a făcut o dată în plus demonstraţia valorii şi eficacităţii sale, înscriind de 24 de ori în 38 de jocuri. "Cele mai bune momente din carieră le-am trăit la Madrid. Am avut parte de cel mai frumos oraş în care am locuit vreodată, cea mai bună echipă la care am jucat şi cele mai mari performanţe pe care le-am obţinut în cariera de jucător", spune fostul atacant croat.
La Real a reusit sa castige Uefa Champions League in finala cu Juventus in sezonul 1997-1998.
După aventura de la Real Madrid (114 goluri în 239 de meciuri), Davor Şuker a fost pasager în Premier League, unde a evoluat la Arsenal şi West Ham United dar nu a reusit sa fie acelasi golgeter innascut.
Dar a ajuns in cele din urma în Germania, la TSV Munchen 1860, de unde s-a şi retras din activitate. La gruparea bavareză, croatul a marcat şi golul cu numărul 200 din istoria reuşitelor sale în campionatele Europei.
Dintre golurile înscrise în tricoul "naţionalei" Croaţiei, Şuker spune că reuşita sa cea mai spectaculoasă rămîne cea din partida cu Danemarca, de la EURO 1996, cînd a avut un duel direct palpitant cu legendarul portar danez Peter Schmeichel: "Întotdeauna am spus că următorul gol este cel mai frumos, însă pe acela nu-l intrece nici unul” .
Performanţa cea mai remarcabilă din cariera lui Davor Şuker rămîne însă medalia de bronz obţinută cu Croaţia la Cupa Mondială din Franţa 1998, cînd a ieşit golgeterul competiţiei, cu 6 goluri, cucerind şi Gheata de Aur.
"Locul 3 de la Mondialul francez m-a făcut să mă simt ca un adevărat campion, însă, dacă aş fi putut, aş fi dat Gheata de Aur cucerită la finalul acelui turneu, pentru un titlu suprem".
În 2004, Pele l-a numit pe Şuker in Top100 , cei mai buni jucatori din lume ai tuturor timpurilor , fiind totodata si singurul jucator croat prezent in acest top.
Suker a fost desemnat “Jucatorul de Aur” premiu acordat de federatia Croata pentru cel mai bun jucator din ultimii 50 de ani.
Astăzi, Davor Şuker se ocupă în paralel de activitatea de impresar, dar şi de cea de conducător al unei academii de fotbal. Desemnat şi Jucătorul de Aur al Croaţiei, Şuker savurează din plin succesele obţinute în cei 19 ani de carieră, căutînd totodată se descopere şi primul tînăr jucător care să-i calce pe urme. O misiune dificilă, avînd în vedere că a fost cel mai bun.
O cariera care cuprinde 517 meciuri jucate si 252 de goluri marcate la echipele pentru care a jucat.
O cariera impresionanta , un atacant complet , care marca din orice pozitie , un atacant care nu astepta sa fie invitat sa marcheze ci marca cu toate ca era tinut , impins , lovit sau injurat.
O cariera care va dainui dea pururi asupra Europei , mai ales prin numele Davor Suker , un nume iubit in Croatia aproape la fel de mult ca cel al lui Boban.
Combinand carierele celor doi titani croati rezulta : cuplul Boban- Suker au impreuna 333 de goluri marcate in 885 de meciuri jucate impreuna.
Au fost iubiti idolatrizati si nu doar in Croatia ci in toata Europa , iar eu mi-am permis sa caut comentarii legate de cei doi scrise de suporteri romani si va prezint doar unul dintre ele :
“Cel mai valoros varf din istorie, multumim suker pt toate momentele de minune care le-ai oferit suporterilor croati dar si a fotbalului in general,,vei ramane in inimile tuturor,
respect si succes in a-ti gasi inlocuitoru “ – mesaj postat pe siteul GSP de un supporter din Caras-Severin.
Mi-e dor de spectacol, intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data …
( Episodul X )

Trebuie ca un fotbalist sa fie extraordinar, pentru a ramane in istoria unui sport precum fotbalul. Este cu atat mai greu sa ramai in istorie fara sa castigi vreodata o competitie importanta, asa ca cei care ajung la acest nivel merita tot respectul nostru.
Cu toate ca Valderrama este cunoscut de cei multi ca un jucator cu un par  blond si foarte cret (cam ca un mop), istoria isi aduce aminte de el, iar  simpla mentiune a lui `El Pibe` (Pustiul) aduce aminte, celor ce cunosc  fotbalul, de acele momente pline de magie ale unui mijlocas extrem de  talentat si ordonat in joc.
Iata un jucator care a jucat fotbal la pas si, cu toate acestea, a reusit sa  acopere fiecare fir de iarba cu pasul sau. Acest jucator era letal pentru  adversar si a tinut in viata ideea de mijlocas de creatie, post acum pe cale  de disparitie.
A fi capitanul nationalei tarii tale la 3 cupe mondiale este o performanta  chiar si pentru jucatori ca Maradona , Pele sau Eusebio.
Este considerat jucatorul cu pase in ritm de “mers” deoarece toata lumea  privea nedumerita cum un mic jucator (1.75 m) trimitea pase de 50-60 de  metri cu o precizie de chirurg.
A inceput fotbalul la Union Magdalena de unde a mai trecut pe la  Millionarios si Deportivo Cali in tara natala.
A fost cumparat apoi de Montpellier unde a jucat 2 sezoane reusind sa castige si o Cupa a Frantei , in perioada cand la echipa erau printre altii si tinerii Eric Cantona si Laurent Blanc.
De la Montpellier pleaca in Spania mai exact la Real Valladolid unde joaca doar un sezon.Dar pleaca din Spania inapoi in tara natala la Independiente Medellin si Atletico Junior .Cu aceasta din urma reuseste sa castige de doua ori campionatul Columbiei in 1993 si 1995 .
Dupa 3 sezoane la aceste doua echipe se transfera in MLS in Statele Unite la echipa Tampa Bay si apoi la Miami Fusion.Dupa un sezon la Miami se intoarce la Tampa Bay unde joaca doua sezoane.
Ultima echipa la care a evoluat este Colorado Rapids pentru care a evoluat doua sezoane in perioada 2002 -2004.
Este considerat cel mai valoros jucator al Columbiei all-time fiind totodata considerat unul dintre cei mai buni mijlocasi centrali (de creatie) ai Americii de Sud.
Carlos Valderrama a primit pe 23 noiembrie2001 , la Santa Marta, orasul sau natal, titlul de „Mare cavaler“, cea mai importanta distinctie acordata de Congresul Columbiei, „Valderrama va primi titlul de «Mare cavaler», distinctia suprema acordata de Congres“, a spus Armando Benedetti , parlamentar columbian.
Un jucator a carui cariere nu pare prea “stralucita” cum a fost a lui Van Basten , Batistuta , Gullit si alti mari jucatori , dar in tara sa natala este cel mai iubit jucator al tuturor timpurilor.
Pe langa cele doua campionate castigate in Columbia si Cupa Frantei cu Montpellier , Valderrama a primit si numeroase distinctii individuale printre care :
Cel mai bun jucator din America de Sud in 1987 si 1993 , Cel mai bun mijlocas de creatie din MLS , Jucatorul anului in MLS in 1996 si detine in continuare primul loc in topul celor mai multe pase de gol din MLS.
In 2004 a fost inclus in Top100 al celor mai buni jucatori din lume de catre Pele.
In 2002 dupa o cariera impresionanta de 22 de ani , Valderrama s-a retras din fotbal in cadrul unei gale absolute superbe , gala la care au participat printer altii :Pele , Maradona , Chilavert , Enzo Francescoli .
Mijlocasul si-a luat ramas bun de la suporteri cu lacrimi in ochi , iar un intreg stadion l-a aplaudat si i-a scandat numele celui care le-a adus speranta si zambetul pe buze cu ajutorul fotbalului.
In 2005 a fost numit in cel mai bun 11 al MLS revenindu-I totodata si locul doi in topul celor mai buni stranieri din SUA.
La echipa nationala , a fost capitan inca de la varsta frageda , ajutandu-si echipa din teren sa ajunga la 3 cupe mondiale : 1990 (Italia) 1994 (SUA) si 1998 (Franta).In ultimele doua cupe mondiale in grupe a intalnit nationala Romaniei iesind de fiecare data invins 3-1 in `94 si 1-0 in `98.
Detine recordul de selectii la echipa nationala cu 111 prezente dintre care 10 sunt la CM.Momentul sau de glorie la CM este in meciul cu Germania , care avea apoi sa devina campioana mondiala , cand a luat mingea de la aproximativ 30 de metri de propria poarta a driblat 5 nemti si i-a pasat la milimetru lui Rincon care a inscris printe picioarele lui Bodo Illgner , un alt titan al fotbalului mondial.
Acest gol a ajutat Columbia sa se califice in faza urmatoare pentru prima data in istoria ei.Din pacate pentru Valderrama la urmatoarele cupe mondiale in 94 nu au reusit decat o victorie cu Elvetia 2-0 si terminand pe ultimul loc in grupa iar la World Cup 98 au reusit tot o victorie cu nationala Tunisiei , victorie ce le-a adus doar locul 3 in grupa cu Anglia si Romania.
Are in palmares cu nationala tarii sale un loc 3 la Copa America din 1993 , dupa
ce in semifinale au pierdut la penaltyuri in fata viitoarei campioane Argentina cu 6-5 dupa 90 de minute scorul fiind 0-0 si inca un loc 3 la aceeasi competitie in 1995 dupa ce in semifinale au fost invinsi de Uruguay iar in finala mica au invins SUA cu 4-1.
Astazi, la varsta de 46 de ani, Valderrama pastreaza in continuare o relatie aparte cu sportul pe care l-a practicat cu arta. In acest moment, Carlos conduce o academie de fotbal in orasul Columbian Barranquilla, academie ce reprezinta o sursa de satisfactie enorma pentru el. Lasand la o parte interesul pentru afaceri, Valderrama ramane aproape de sport pentru ca asteapta sa i se implineasca un vis: sa antreneze nationala Columbiei.
“Cu toate ca nu amfost niciodata managerul unei echipe, sunt antrenor. Daca vrei sa existi ca antrenor de success, calea fireasca este aceea de a antrena nationala tarii tale. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar daca mi-ar oferi slujba, as accepta,” a spus Carlos Valderrama.
“Acesta ar fi momentul perfect, avand in vedere ca am ratat mondialul din 2006 si avem o excelenta echipa care a participat, in Olanda, la Campionatul Mondial de Juniori. Majoritatea dintre ei sunt jucatori care evolueaza la formatii puternice din intreaga lume. In acest moment, actualul antrenor, sau urmatorul, va beneficia de marele avantaj de a-i avea in echipa pe acesti pusti, in urmatorii ani.”
Dar Valderrama a avut si momente mai putin placute in fotbal , ca antrenor , fiind director sportiv la clubul Junior, este trimis in tribuna de arbitrul de centru, in minutul 46, dupa ce i-a aratat acestuia o bancnota de 50.000 de pesos (17 euro), lasandu-se sa se inteleaga ca arbitrul ar fi fost cumparat pentru a favoriza America de Cali. In urma acestui incident, fanii iritati, au rupt gardurile izbucnit un adevarat razboi pe Stadionul “Barranquilla”.
Valderrama un idol si un titan pentru fotbalul mondial , iar retragerea lui a insemnat o pierdere enorma pentru fotbalul mondial , pentru ca lumea pierdea probabil unul din ultimii mijlocasi centrali de creatie ai fotbalului profesionist.
Carlos a jucat in toata cariera 616 meciuri reusind sa perforeze portile adverse de numai 80 de ori , un numar mic tinand cont ca joaca mijlocas central , dar pasele sale transformate in gol se ridica la un numar impresionant 116 doar in MLS iar in celelate campionate inca 134 totalizand 250 de pase de gol (assisturi).
Valderrama este nume pe care si peste veacuri il vom avea in minte iar talentul sau va fi unic.

FAUSTINO ASPRILLA

“The Octopus” porecla primita datorita flexibilitatii de care dadea dovada in timpul meciurilor , dar multi il cunosc sub numele “Tino” sau “2 goals Tino” pentru ca majoritatea reusitelor sale veneau pereche.
Este de amintit un meci al Parmei cu Lazio cand Marchegianni portarul lazial a primit un gol la un corner de la Faustino , iar la urmatorul corner le-a spus colegilor : “Stati trei la Tino ca trebuie sa dea si al doilea gol daca l-a dat pe primul ” .Meiul s-a incheiat 3-1 pentru Parma ultimele doua goluri marcate de … Faustino Asprilla ultimul din ele in minutul 90 la un … corner.
A inceput fotbalul la Cucuta Deportivo iar la doar 18 ani s-a transferat la  Atletico Nacional cu care a reusit si primele trofee : Copa Libertadores in  1989 , Campionatul Columbiei in 1991 si Toyota Cup (Cupa  Intercontinentala) in 1989.
Succesul in Copa Libertadores si cele 35 de goluri pentru Altletico l-au  propulsat la Parma in 1992 pentru suma de 4.6 milioane de dolari.
In primul an la Parma este de amintit golul amrcat campioanei AC  Milan , oprind-o din recordul de 58 de meciuri fara infrangere.Dar nu  numai oprirea recordului este de amintit ci si faptul ca golul a fost  marcat dintr-o lovitura libera de la aproximativ 25 de metri.
La Parma a cunoscut si cele mai importante succese ca fotbalist , Cupa  Uefa castigata in sezonul 1992/1993 , iar in urmatorul an in ciuda  castigarii Supercupei Europei au fost invinsi in finala aceleasi competitii  pe care cu un an inainte o castigasera.
Ultimul trofeu cu Parma a fost din nou Cupa Uefa castigata in sezonul   1994/1995.
A plecat de la Parma la Newcastle pentru 6.7 milioane de dolari unde a jucat 3 sezoane iar cel mai important moment a fost in 1997 in UCL intr-un meci cu Barcelona pe St.James` Park cand Asprilla a marcat de 3 ori in poarta catalanilor aducand victoria cu 3-2.
S-a intors la Parma pentru un sezon dupa care a plecat in Brazilia la Palmeiras cu care a reusit si ultimele trofee din cariera in 2000 castigand Cupa Braziliei si Turneul Rio-Sao Paulo.
A mai trecut spre finalul carierei pe la Fluminense in Brazilia , CF Atlante in Mexic , Atletico Nacional in Columbia , Universitad de Chile in Chile si ultima echipa Estudiantes La Plata in Columbia.In 2004 s-a retras din fotbal in cadrul unui meci al lui Estudiantes.
A participat alaturi de nationala tarii sale la 2 Cupe Mondiale (1994 in SUA si 1998 in Franta) , iar in SUA chiar daca era de asteptat sa fie unul dintre cei mai buni jucatori au pierdut meciul cu SUA in urma unor amenintari cu moartea la adresa jcautorilor si a familiilor acestora.
Are in palmares cu nationala tarii sale un loc 3 la Copa America din 1993 , dupa ce in semifinale au pierdut la penaltyuri in fata viitoarei campioane Argentina cu 6-5 dupa 90 de minute scorul fiind 0-0 si inca un loc 3 la aceeasi competitie in 1995 dupa ce in semifinale au fost invinsi de Uruguay iar in finala mica au invins SUA cu 4-1.
Acum se dedica antrenoratului semnand un contract cu Darlington din liga a doua engleza , iar in paralel se ocupa de academia de fotbal pe care a deschis-o.
A jucat in nationala Columbiei 57 de meciuri dintre care 6 la Cupe Mondiale si a marcat de 20 de ori iar in toata cariera a jucat 387 de meciuri marcand de 131 de ori , iar cuplul Valderrama – Asprilla au impreuna 211 goluri in 1003 meciuri.
Poate nu au castigat trofee , sau campionate mondiale dar au jucat pentru spectacol si au razbatut in fotbalul modern.
Datorita calitatilor de care dau dovada , Valderrama si Asprilla sunt idolatrizati in Columbia , Valderrama avand totodata si o statuie din bronz de 7.5 metri care il infatiseaza pe “cel mai bun jucator Columbian al tuturor timpurilor”.
Doi titani care au facut istorie pentru echipele la care au jucat , doi titani ai fotbalului chiar daca nu la fel de mari ca Platini , Cantona sau Van Basten.
Mi-e dor de spectacol , intoarceti-va inapoi titani ai fotbalului sau cel putin mai nasteti-va o data…
( Episodul IX )

MICHEL PLATINI

Este “Adevaratul numar 10” al nationalei cocosului galic , este splendoarea intruchipata a fotbalului spectacol , cel care a facut din fotbal o placere si cel care este alaturi de Pele , Di Stefano , Maradona , Eusebio si alti cativa titani ai fotbalului pintre cei mai buni jucatori din intreaga istorie a fotbalului.
A inceput fotbalul indrumat de tatal sau , antrenor , dar nu a jucat de la inceput pentru vreo echipa ci a jucat pe strazi iar acest lucru l-a ajutat enorm , chiar el declarand : “ Strada este cea mai buna cale sa devii un bun fotbalist “ .
Primul club la care a fost legitimat ca profesionist a fost AS Nancy , cu  care a jucat atat in Divizia B Franceza cat si in prima liga.
La revenirea din divizia secunda a devenit golgeterul echipei cu 17 goluri ,  fiind totodata si unul dintre cei mai buni executanti de lovituri libere ,  majoritatea golurilor sale venind in urma acestor faze fixe..
A debutat la Nancy in 1976 iar in urma participării sale la Jocurile  Olimpice de la Montreal din 1976, Platini a semnat un contract pe doi ani  cu Nancy, primul său contract de profesionist.
Primul trofeu a venit dupa finala cupei Frantei jucate impotriva lui Nice ,  finala in care Platini a marcat singurul gol al meciului , la final radicand  trofeul alaturi de presedintele Valery Giscard .
In iunie 1979 contractul sau a expirat iar PSG , Inter si Saint-Etienne s-au aratat interesate sa il legitimize pe tanarul Michel.A ales pe Etienne pentru care a semnat contract timp de 3 ani.
Etienne l-a legitimate pentru a putea castiga Cupa Europei (UCL) dar in  ciuda unor rezultate absolute incredibile : 6-0 cu PSV si 5-0 cu Hamburg nu au putut castiga Cupa Campionilor Europeni multumindu-se doar cu amintirea finalei din 1976.
A castigat un titlu in 1981 dar a pierdut doua Cupe ale Frantei , una in 1981 in fata lui Bastia si una in 1982 in fata lui PSG.
A plecat liber de contract la Juventus in Italia , unde avea sa scrie cu adevarat istorie pentru trupa din Torino.
Intr-o echipa formata in mare parte din campionii mondiali ai Italiei , a fost aproape sa plece inca din turul campionatului , el fiind o tinta permanenta a presei de sport din Peninsula.
Dar in urmatorul an au aparut primele trofee , Cupa Italiei precum si finala pierduta in Cupa Europeana in fata lui Hamburg.In urmatoarele sezoane vitrina cu trofee a clubului si a lui Platini s-a inmultit considerabil : Campionatul Italian de doua ori 1984 si 1986 , Supercupa Europei in 1984 , Campionatul Mondial cu nationala Frantei in 1984 , Cupa Europeana (UCL) in 1985 si Campionatul Mondial al Cluburilor in 1985.
La aceste trofee s-au adaugat si trofee personale : 3 sezoane consecutive a fost golgeterul campionatului Italian (1982-83, 1983-84 si 1984-85 ) , deasemenea fiind votat Jucatorul anului si World Soccer Magazine de doua ori in 1984 si 1985.
In 1985 in finala cu Liverpool de pe stadionul de trista amintire Heysel , Platini s-a incoronat regele Europei dup ace a si marcat din penalty singurul gol al meciului.
Dar reusitele profesionale individuale nu se opresc aici , el avand nu mai putin de 32 de premii castigate printre care : Onze d`or de 3 ori (1983,84si 85) , ales de French Football jucatorul anului de 3 ori ( 1976,77 si 79) , Cel mai bun fotbalist din lume 1984 si 1985 .
Deasemenea a fost facut “Cavaler al Legiunii de Onoare” iar mai apoi “Ofiter al Legiunii de Onoare” iar mai presus de toate a fost inclus in top100 din 2004 de catre Pele , langa cei mai buni 99 de jucatori ai tuturor timpurilor.
In prezent este presedintele UEFA , fiind totodata si cel mai tanar presedinte ala cestui for.
La echipa nationala Platini a facut spectacol mereu fiind unul dintre cei mai iubiti jucatori francezi ai tuturor timpurilor , iar trofeul castigat in 1984 atarna greu in balanta , in acest sens . mai avand de asemenea un loc 3 la CM din 1986 din Mexic.
“Daca un turneu de CM s-ar fi jucat in fiecare an intre 1982 si 1986 , Franta ar fic astigat 2 sau 3” , asta declara dupa aproximativ 10 ani Platini.
A jucat pentru nationala Frantei din 1976 pana in 1987 avand jucate 72 de meciuri (din care 49 ca , capitan) si a marcat de 41 de ori , un record national doborat de curand de Thiery Henry care a marcat in preliminarii in meciul cu Lituania golurile cu numarul 42 si 43.
In toata cariera a jucat 652 de meciuri punctand de 353 de ori in portile adversarelor.
Un jucator nascut pentru spectacol , un jucator pe care lumea l-a iubit pentru creatiile sale de geniu , pentru golurile de generic si pentru daruirea de care dadea dovada in teren.
Fotbalul a pierdut un titan , chiar si acum multi suporteri asteapta aparitia unui nou Platini , tanarul Nasri fiind unul dintre “bobocii” care pot aspira la un asemenea titlu.
Platini , un zeu pentru francezi un titan pentru Europeni iar pentru intreaga lume o legenda vie.

ERIC CANTONA

Daca s-ar face un clasament al celor mai rai si indisciplinati jucatori ai tuturor timpurilor , Cantona poate nu ar fi primul dar ar fi in Top3 .
Un jucator care peste tot pe unde a jucat a avut ceva de impartit cu lumea din jurul sau , fie ca era coleg , adversar , antrenor sau suporter.
Practic, cariera sa a constat intr-un sir interminabil de scandaluri si iesiri indisciplinare care au fost pe punctul de a-i pune capat activitatii fotbalistice la doar 24 de ani.
A inceput fotbalul la AJ Auxerre , la care a debutat la doar 16 ani , spre a fi apoi imprumutat la Martigues o echipa foarte slab cotata.
Se intoarce la Auxerre unde marcheaza 21 de goluri in 67 de meciuri , fapt ce i-a adus si prima convocare la nationala cocosului galic.
Dar incep “nazbatiile” si in 1987 este amendat de Auxerre dup ace la  un antrenament isi loveste propriul portar ,Bruno Martini , in plina  figura.
A făcut parte din echipa Franţei sub-21 care a câştigat  Campionatul European, şi la scurt timp după acel succes, s-a  transferat la Marseille, clubul favorit al copilăriei sale, pentru o  sumă record pe atunci în campionatul francez 3 milioane de dolari.
Cantona dăduse semne că ar fi „iute la mânie” până atunci, şi în  ianuarie 1989, într-un amical cu FC Torpedo Moscova, şi-a rupt  şi aruncat tricoul in arbitrul intalnirii după ce a fost înlocuit. Clubul  a răspuns prin suspendarea lui pe o lună , dar nici la echipa  nationala nu ii merge prea bine nabadaiosului francez. In 1988 a fost  suspendat din selectionata Cocosului Galic dupa ce l-a injurat pe  antrenorul Henri Michel intr-un interviu televizat pe postul  national.
După ce a încercat să se adapteze la Marseille, Cantona a fost împrumutat la Bordeaux pentru şase luni, şi apoi la Montpellier pentru un an la cea din urma reuseste sa castige si Cupa Frantei , dar el se alege cu o noua suspendare :10 zile pentru ca in urma unei batai cu coechipierul sau Jean Claude Lemoult ii arunca acestuia cu ambele ghete in fata.
Şase jucători au cerut atunci expulzarea lui Cantona din lot. Cu toate acestea, fiind sprijinit de coechipieri precum Laurent Blanc sau Carlos Valderrama, Cantona a rămas la club, ajutându-l să câştige Cupa Franţei. Forma sa bună i-a convins pe cei de la Marseille să-l aducă înapoi pentru ca inca sperau in reabilitarea copilului teribil al fotbalului francez.
Întors la Marseille, Cantona a jucat iniţial bine sub comanda noului antrenor Franz Beckenbauer. Cu toate acestea, preşedintele lui Marseille, Bernard Tapie, nu a fost satisfăcut de rezultatele echipei, şi l-a înlocuit pe Beckenbauer cu Raymond Goethals, antrenor cu care Cantona nu s-a înţeles bine deloc. Cantona intra în dispute şi cu Tapie, astfel că, deşi a ajutat echipa să câştige titlul de campioană, a fost transferat la Nîmes în sezonul următor.
La Nimes nu a jucat prea mult fiind suspendat 3 etape pentru ca a sutat intentionat intr-un arbitru.Este chemat la Comisia de Disciplina care il suspenda o luna , dar la auzul verdictului se duce in fata unui membru al consiliului si ii spune “Idiotule” , suspendarea crescand la doua luni.
Pentru Cantona a fost picătura care a umplut paharul, şi a anunţat că se va retrage din fotbal în decembrie 1991 dar antrenorul de atunci al echipei naţionale a Franţei, Michel Platini, era un fan al lui Cantona, şi l-a convins să se întoarcă în fotbal. La sfatul lui Gérard Houllier, a decis să se transfere în Anglia.
Refuza sa dea probe la Sheffield United si semneaza contract cu Leeds , echipa pe care o ajuta sa castige singurul titlu din istorie si ultimul titlu in formatul vechi al Premier League.
Alaturi de Leeds a castigat si FA Community Shield in finala cu Liverpool , finala castigate cus corul de 4-3 , 3 goluri marcate de Cantona in poarta cormoranilor.
Cu toate acestea, conducerea lui Leeds "scapa" de francez, care este de cumparat Manchester United pentru 1,2 milioane de lire sterline , o suma relative mica pentru valoarea jucatorului francez.
Cantona a debutat la United într-o deplasare la Benfica, într-un amical care celebra aniversarea de 50 de ani a lui Eusébio.
Era 6 decembrie 1992 si Cantona debuta într-un meci oficial împotriva rivalilor de la Manchester City, pe Old Trafford, intrând ca rezervă în repriza a doua.
United dezamăgise în acel sezon înainte de transferul lui Cantona. Avea probleme mari cu marcarea golurilor : Brian McClair nu era în formă, iar achiziţia din vară Dion Dublin avea piciorul rupt.
Cantona s-a integrat repede în echipă, nu doar marcând multe goluri, ci şi creand multe situaţii de gol. În cei doi ani care au urmat, United a avut performanţe remarcabile, câştigând prima ediţie a Premier League în 1993. Cantona a devenit astfel primul jucător care a câştigat două titluri consecutive cu doua echipe diferite.
Prima "performanta" a scandalagiului Cantona a fost o amenda de 1.000 de lire dupa ce l-a scuipat in fata pe un suporter al lui Leeds la prima intoarcere pe Elland Road iar in competitiile europene nu se dezminte intr-un meci disputat de United la Istanbul, contra lui Galatasaray, Cantona il face "hot" pe arbitru, este eliminat si apoi are loc o incaierare cu politia turca la marginea terenului. Este suspendat de UEFA pentru patru meciuri in competitii europene.
United a câştigat din nou titlul în sezonul 1993/1994, şi două penaltiuri ale lui Cantona au contribuit la victoria cu 4-0 în faţa lui Chelsea în finala Cupei FA. Cantona a fost votat Jucătorul Anului de către Asociaţia Fotbaliştilor Profesionişti în 1994 , dar apare din nou o boacana a talentatului mijlocas francez si probabil cea mai cunoscuta.
Reputaţia lui Cantona a fost afectată de un incident din 25 ianuarie 1995. Într-un meci în deplasare laCrystal Palace, după ce fusese eliminat pentru o lovitură aplicată fundaşului advers Richard Shaw (după ce Shaw îl trăsese de tricou şi scăpase nepedepsit), l-a lovit în stil „kung-fu” pe un fan al lui Crystal Palace, Matthew Simmons , acesta din urma fiind si el judecat pentru
limbaj şi comportament ameninţător.
A fost gasit vinovat si a atacat consiliul care a judecat cazul , sarind peste o banca si lovind in acelasi stil “kung-fu” pe unul din membri la fel cum fusese el lovit de Cantona.
A fost condamnat la şapte zile în închisoare, dar a executat o singură zi din sentinţă.

La o conferinţă de presă organizată mai târziu, Cantona a dat poate cea mai faimoasă declaraţie a sa. Pe măsură ce jurnaliştii s-au strâns ca să îl asculte, Cantona a intrat în cameră, s-a aşezat şi a spus, cu ton lent şi căutat :
„Când pescăruşii îl urmăresc pe năvodar, este pentru că îşi închipuie că vor fi aruncate sardine în mare.”
Apoi s-a ridicat şi a plecat, lăsându-i pe mulţi năuciţi. A fost condamnat la 120 de ore de muncă în folosul comunităţii, după ce o curte de apel a anulat condamnarea la două săptămâni de închisoare pentru asalt. A fost suspendat de Asociaţia Engleză de Fotbal până în octombrie iar Manchester United fara aportul sau avea să piardă titlul de campioană, în favoarea lui Blackburn.
S-a speculat mult atunci că Eric Cantona va părăsi fotbalul englez după terminarea suspendării, dar Alex Ferguson l-a convins să rămână la Manchester, şi Cantona se va dovedi din nou decisiv.
United vânduse mai mulţi jucători-cheie, şi îi înlocuise cu fobtalişti de la echipa sa de tineret. Meciul de întoarcere a lui Cantona, împotriva lui Liverpool pe 1 octombrie 1995, a stârnit multă vâlvă. În acel meci, Cantona a dat o pasă de gol pentru Nicky Butt după două minute de joc, şi apoi a marcat dintr-un penalty obţinut de Ryan Giggs (singurul jucător despre care Cantona a spus că se poate înţelege cu el ca prin telepatie).
Cele opt luni departe de gazon şi-au spus cuvântul, şi Cantona s-a străduit să-şi recapete forma până la Crăciun.
Lucrurile s-au schimbat după aceea, şi golurile lui Eric au contribuit la succesul lui United în ligă ,chiar daca in ianuarie 1996 la pauza dintre tur si retur Man UTD se afla la 12 puncte de Newcastle.
A existat o serie de victorii cu 1-0 pentru United, cu goluri marcate de Cantona, dar decisivă a fost victoria cu 3-0 în deplasare la Middlesbrough.
A fost tot 1-0, şi tot un gol marcat de Cantona, în finala de Cupă FA cu Liverpool, francezul devenind atunci primul jucător străin care a ridicat Cupa FA din postura de căpitan.
Golul a venit atunci cu 5 minute înainte de final, şi este poate cel mai faimos din întreaga lui carieră. Un corner de pe partea stângă i-a pus probleme portarului lui Liverpool, David James, care a încercat să respingă mingea în afara careului, dar ea a ajuns la limita careului, pe centru.
Cantona, care se retrăsese când a fost executat cornerul, a reuşit un voleu extrem de atletic cu piciorul drept, trimiţând mingea printr-o pădure de jucători, în plasă. A fost golul victoriei si golul descatusarii pentru ca se revanşase faţă de fani pentru scandalul şi forma slabă din anul precedent.
Cantona a declarat într-un interviu de după meci : „Ştiţi că aşa e viaţa. Suişuri şi coborâşuri”.
Manchester United a devenit atunci prima echipă din Anglia care a reuşit de două ori „dubla”.
In 1997, la doar 30 de ani, baiatul rau al fotbalului francez, Eric Cantona, isi anunta retragerea spre adanca mahnire a fanilor din Manchester.
Dupa ce in 1996 a fost votat drept jucatorul anului de Asociatia Ziaristilor Sportivi din Albion, Cantona a fost desemnat, dupa retragere, cel mai bun jucator strain din istoria lui Manchester United.
Mai presus de toate Cantona a condamnat preluarea clubului de catre Malcom Glazer si a anuntat ca atat timp cat americanul va conduce Manchester el nu va veni ca antrenor sau manager la echipa in ciuda faptului ca a fost votat de suporteri drept cel mai potrivit sa preia Manchester dupa retragerea lui Ferguson.
Un jucator a carui cariera nu poate fi contestata de nimeni , iar talentul sau enorm au facut din el un titan al fotbalului modern..
Acum zece ani, s-a retras ultimul fotbalist cu stil. Înainte ca gelul şi oglinda să-i transforme pe barbati, , Cantona îşi semna manifestul ridicîndu-şi gulerul şi plecînd la atac. Era puternic ca un docher, iute ca un hoţ de buzunare, sigur ca un lunetist. Şi, lucru rar, ferm ca un comandant. Mingea mai degrabă se supunea ordinelor sale decît legilor fizicii.
S-a retras din fotbal premature poate pentru ca ii era teamă că va veni o zi în care fanii nu-i vor mai scanda numele .Dar s-a intampalt invers , fanii inca scandeaza numele sau si ii dedica cantece celui care a fost “Eric the King” , un rege pe teren si un zeu in inimile noastre.
Fotbalul a devenit sarac in 1997 o data cu retragerea sa ,  dar legenda continua Beckham si acum Cristiano  Ronaldo , purtand cu talent si pricepere numarul 7.Dar  parca imi este dor de gulerul ridicat si de flerul  fotbalistului care a fost ERIC CANTONA.
Singurul regret al sau ramane ca nu a participat la nici o  faza finala de Cupa Mondiala , dar chiar si asa reusitele  sale vor dainui vesnic in inimile suporterilor lui Manchester  si ai lumii intregi.
In toata cariera a jucat 487 de meciuri marcand de 177 de  ori in portile adversarelor , dar memorabile raman pasel