2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

Acesta este un clip video foarte neclar şi trunchiat (deoarece este filmat cu camera ascunsă) asupra unor ritualuri masonice turceşti. Fără îndoială că persoana care a filmat aceste scene şi-a asumat un risc uriaş. Deoarece pentru a putea fi prezent la asemenea evenimente, ar fi trebuit să fie un iniţiat destul de avansat şi ar fi putut fi uşor omorât pentru “trădarea” acestor secrete.

Mai întâi vedem noi iniţiaţi ce intră legaţi la ochi pentru a jura credinţă frăţiei.

Aveţi puţintică răbdare... pentru că, după şase minute scena se mută pe un grup de bărbaţi în costume albe cu ţugui ce amintesc de costumaţiile membrilor KKK (Ku-Klux-Klan). Aici nu mi-e clar dacă acesta este acelaşi templu unde au fost iniţiaţi candidaţii de mai sus. Este fie o sală din spate a aceluiaşi templu fie un alt loc. Fraţii îngenunchează în jurul unei platforme pe care este o pentagramă neagră, platformă ce se află pe o pardoseală din dale albe şi negre ca la şah, pardoseală ce este întâlnită de obicei în toate templele masonice. În centrul pentagramei se pare că este o capră ce este adusă ca sacrificiu. Personal, nu pot spune cu exactitate ce este din acest clip video. În acest moment, măriţi volumul sonor şi veţi auzi o incantaţie în ton grav şi gros în ebraică (conform comentariului), reminescenţă a unor incantări satanice pe care este posibil să le fi auzit în diferite filme de groază. Deoarece Baphometul satanic sau “Capra din Mendes” este un simbol sacru al francmasonilor cabalişti, se poate presupune că ei caută să dobândească puterea lui Baphomet din forţa de viaţă şi din sângele caprei.

Şi dacă aceasta nu vi se pare suficient de bizar, clipul video se termină cu o parte dintr-un ceremonial masonic de nuntă ce are loc în acelaşi zonă din templul pe care l-am văzut în prima parte, cu o femeie îmbrăcată într-o rochie albă de mireasă.

Actiunea nu este clară, dar merită să vă faceţi o idee despre ce se întâmplă în aceste ritualuri.

Coloana sonoră este în întregime în limba turcă. Ar fi interesant să aflăm comentariile vorbitorilor de limbă turcă refertor la acest clip video.

În continuare vă prezentăm traducerea oferită de persoana care a publicat clipul pe Google Video.

TRADUCERE ŞI EXPLICAŢIE:

Vă rog să ne prezentaţi candidaţii.

Serdar Büyüküstün, profesia sa este în domeniul electric.

Aykut Erensoy, profesia sa este în domeniul electric.

Kenan Ali Akman, el este om de afaceri.

Am înţeles. Vă rog să-i aduceţi înauntru.

Dragilor Domni, înainte de orice altceva am dori să ne promiteţi ca,

indiferent dacă sunteţi sau nu acceptat ca fraţi, după ce sunteţi duşi în ceea ce noi numim ‘camera contemplaţiei’, nu veţi menţiona nimănui ceea ce veţi vedea sau ceea ce veţi auzi aici. Promiteţi pe onoarea voastră?

Domnule Erensoy?

Da, promit.

Domnule Büyüküstün?

Promit.

Domnule Akman?

Da, promit.

Frate inchizitor, lasă-i pe candidaţi să şadă.

Domnule Büyüküstün, spuneţi-ne ce este obiectul care v-a atins pe piept şi pe care l-aţi simţit cu una din mâini?

Hhm… ceva metalic… o sabie.

Înţelesul sabiei ce s-a atins de pieptul dvs este ca să vă ţineţi promisiunea altfel veţi fi făcut să regretaţi că n-aţi făcut-o şi veţi suferi dureri pentru tot restul vieţii.

Pentru a evita orice greşeli în continuare, sunteţi cu adevărat acele persoane ce doresc să ni se alăture? Aţi completat formularul fără nici o presiune din partea altora şi cu propria voastră voinţă şi judecată? Şi l-aţi semnat?

Da.

Fie ca aceşti candidaţi să înceapă ‘prima călătorie’.

Cine sunt aceşti oameni? Cei care caută adevărata lumină.

Domnilor, repetaţi după mine jurământul pe care-l veţi face acum.

În faţa simbolului marelui arhitect al universului şi în faţa frăţiei masonice, ce spun este corect şi jur cu toată sinceritatea mea că...

Nu voi dezvălui nici unul din secretele noastre masonice şi nici din ceea ce mi s-a arătat şi mi s-a spus aici nimănui altcuiva decât altor fraţi dintr-o lojă masonică.

Voi munci pentru atingerea obiectivelor masonice.

Voi respecta principiile marii loji francmasonice.

Voi participa cu regularitate la întâlnirile lojei în care voi deveni membru.

Frate Prim Ofiţer, ce doreşti pentru candidaţi?

Lumina adevărului ştiinţific, dragă maestre.

Toţi ceilalţi fraţi care staţi lângă coloane şi decoraţi adevărata lumină. Ce doriţi pentru candidaţi?

Lumina adevărului ştiinţific, dragă maestre.

Fie ca adevărul ştiinţific să fie dat la a treia atingere a ciocanului.

Săbiile ce sunt îndreptate cu vârful către voi simbolizează faptul că alţi masoni vă vor apăra ori de câte ori veţi fi atacat de alţii în tot restul vieţii voastre.

ADORAREA LUI SATAN

Pot participa doar masonii de grad 33.

Marele maestru bea sângele caprei ce este sacrificată în mijlocul camerei şi se roagă în ebraică şi apoi finalizează ritualul de adorare a lui satan.

CĂSĂTORIE MASONICĂ

O lojă din Istanbul. Aceasta este o ceremonie masonică de căsătorie, a cărei existenţă este negată în mod constant de către masoni.

Cea mai puternica si influenta organizatie masonica din lume, exclusiv evreiasca,isi tine congresul in Romania. Lucrarile conventiei B’nai B’rith International se vor desfasura, in perioada 11-14 mai, la Ateneul bucurestean. Ca importanta la nivel de politica planetara, congresul B’nai B’rith este comparabil cu Summit-ul NATO Michael Chertoff, adjunct al sefului Departamentului Securitatii Nationale al SUA.

In perioada 11-14 mai a.c., in Bucuresti, va avea loc Conventia celei mai mari organizatii evreiesti din lume. Intr-o discretie totala, duminica, la Ateneul Roman vor debuta lucrarile conventiei B’nai B’rith International, considerata cea mai puternica organizatie evreiasca. Serviciile secrete din Romania monitorizeaza atent evenimentul si, chiar daca nu au fost solicitate, au luat masuri speciale pentru asigurarea protectiei participantilor in cooperare cu reprezentantii Ministerului Internelor si Reformei Administrative.

Din surse neoficiale, reprezentantii B’nai B’rith prezenti la Bucuresti vor avea o serie de intalniri cu lideri politici si din mediile de afaceri din Romania. Organizatia B’nai B’rith detine reprezentante in 58 de state si este prezenta in mai multe organizatii internationale. Printre acestea se numara ONU, UNESCO si Consiliul Europei. Neoficial, B’nai B’rith este considerata o organizatie masonica, dupa unele surse, chiar cea mai influenta. “Loja B’nai B’rith” din Romania este cea mai veche organizatie de acest tip din tara noastra. La Conventie din Bucuresti vor participa toti presedintii organizatiilor B’nai B’rith din Europa, precum si mai multi invitati din Statele Unite. Sediul central al organizatiei B’nai B’rith International se afla la Washington (1640, Rhode Island Avenue-NW), in apropierea Casei Albe, cu care are legaturi privilegiate, oricare ar fi presedintele.

O organizatie de temut

Daca ar fi sa-i credem pe cei care considera B’nai B’rith una dintre cele mai temute organizatii masonice, unul dintre membrii ei ar fi fost insusi Karl Marx, “parintele comunismului.” Neoficial, B’nai B’rith (Fiii Aliantei sau Fiii Legamantului) ar fi fost si mai este implicata in toate actiunile secrete din lume pentru crearea unei oligarhii mondiale, a unui guvern mondial unic, care sa fie din start condus de catre evrei, prin pretinsul drept sacru de “popor ales de Dumnezeu”. Cele 99 de grade de initiere ale B’nai B’rith sunt in realitate triplarea celor 33 de grade ale ritului masonic cel mai consacrat in lume. Cu toate acestea, organizatia evreiasca nu si-a declarat niciodata public caracterul masonic.

Summit mondial al “Fiilor legamantului” evreiesc

Organizatia mondiala evreiasca “B’nai B’rith” (”Fiii Legamantului”) isi tine Congresul la Bucuresti. Delegatii acestei mega-organizatii evreiesti, (cate doi-trei din fiecare tara din lume), se aduna intr-o mare acolada pentru a discuta soarta evreimii si a lumii, deopotriva. Un soi de Summit mondial, care nu e politic, dar nu e lipsit de conotatii politice. Din motive de maxima securitate, publicitatea evenimentului e extrem de saraca, responsabilii evita sa discute cu presa. Probabil vom cunoaste detalii substantiale dupa ce delegatii vor parasi Romania. Secretosenia aceasta se justifica prin teama unei atentat, exista numeroase amenintari ale unor organizatii extermiste arabe care vizeaza aglomerari evreiesti. Dar dincolo de aceste amenintari, B’nai B’rith s-a nascut si s-a dezvoltat intr-un anumit climat secretos.

Totul a inceput in urma cu mai bine de un secol si jumatate, mai exact la 13 octombrie 1843, cand 12 evrei americani, frati intru acelas ideal, au inventat un soi de confrerie masonica, ce isi propunea sa apere valorile eterne ale iudaismului. A fost unica asociatie care va insufletii ulitele evreiesti din lume, dar era Prima si Singura care promova un “Legamant”. De aceea se si numea “B’nai B’rith”, adica “Fiii Legamantului”. Conform regulamentului, organizatia isi propunea “sa-i uneasca pe evrei in apararea valorilor cele mai inalte si pentru binele umanitatii; sa-i dezvolte si sa ridice nivelul moral si intelectual ale coreligionarilor mozaici, sa promoveze principiile cele mai pure ale filantropiei, onoarei si bunei convietuiri interetnice, sa incurajeze stiintele si arta, sa-i ajute pe cei in nevoie, sa vegheze asupra bolnavilor, sa ajute victimele persecutiilor, sa protejeze si sa ofere asistenta vaduvelor si orfanilor conform principiilor umanitatii”.

Interzisa de comunisti

Faptul ca liderii supremi B’nai B’rith au ales tocmai Bucurestiul drept gazda a “Forumului-2008″ nu este intamplator. Prezenta organizatiei in Romania este atestata inca din secolul XIX. Diplomatul si idealistul american B. F. Peixotto s-a instalat la Bucuresti in 1870, si, imediat pe langa treburile consulare americane, s-a ocupat cu treburile lojei B’nai B’rith. Planuia, intre altele, sa sprijine emigrarea a 30.000 de evrei-romani in Statele Unite. Loja B’nai B’rith ii ajuta pe evreii nevoiasi, dar era activa si sprijinea material si spiritual aspiratiile romanesti de creare a unui stat independent, modern si dezvoltat economic. Brutal, autoritatile comuniste romanesti au pus capat, in 1949, activitatii “B’nai B’rith”. 50 ani mai tarziu, dupa prabusirea lui Ceausescu, B’nai B’rith si-a reluat activitatea in Romania.

Programul Conventiei

- 11 mai - ceremonia de deschidere, la ora 19,00, la Ateneul Roman

- 12 si 13 mai - discutii si sedinte - 14 mai - gala de inchidere la Palatul Parlamentului

Liderii B’nai B’rith Europa

Reinold Simon este presedintele B’nai B’rith Europa. Acesta a fost un membru activ al organizatiei B’nai B’rith din anul 1989, fiind ales de curand presedinte al organizatiei. Vicepresedintele organizatiei B’nai B’rith din Europa este Armand Azoulay. Este membru al lojei Henry Dunant din Geneva din 1984. Din 1997 si pana in 2007 a ocupat diverse functii in cadrul B’nai B’rith, culminand cu actuala pozitie, cea de vicepresedinte al organizatiei.

Sursa: Ziua si blogul lui Bataiosu

Mai multe despre B’nai B’rith gasiti aici.

O dată cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov în primăvara lui 1985, ca secretar general al PCUS (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice), o serie de influenţe subtile aveau să îl împingă pe acesta la declanşarea unei serii de reforme ce aveau să se sfîrşească prin dărîmarea imperiului comunist. Încurajat din străinătate, Gorbaciov a adus un val al schimbărilor prin celebrele sale „perestroika” şi „glasnost”. SUA şi o serie de organizaţii mondialiste semi-oculte s-au grăbit să adîncească ceea ce apărea din punctul lor de vedere ca o breşă în sistemul sovietic, ademenindu-l şi încurajîndu-l pe Gorbaciov. Metoda principală utilizată de preşedintele american George Bush (tatăl) pentru a-l manipula pe Mihail Gorbaciov au fost promisiunile încheierii între SUA şi Uniunea Sovietică a unor acorduri comerciale fără precedent, care să aducă economiei sovietice uriaşe capitaluri, care n-au mai venit însă. Dar totul avea să se sfîrşească prin favorizarea tocmai a duşmanilor de pînă atunci ai statului, adică a celor care acumulează capitalul negru, iar acum avea posibilitatea să acţioneze pe faţă. Ca nişte vulturi, ei vor devora rapid proprietatea de stat, ucigînd socialismul rus. Dintre aceştia, marea majoritate evrei, aveau să se nască peste cîţiva ani „oligarhii ruşi”, noii stăpîni ai economiei ruse, care sînt de fapt evrei, cum o arată şi mai recenta lor cetăţenie israeliană (Israelul nu acordă cetăţenie decît evreilor). Ca să surprindem esenţa evenimentelor ce s-au abătut asupra Rusiei sovietice şi post-sovietice trebuie să începem cu descinderea miliardarului evreu George Sörös la Moscova, în 1987. Cum am mai zis, conform biografului său, William Engdahl, George Sörös a fost identificat ca fiind „omul de paie” al concernelor bancare anglo-franceze ale Rothschildzilor. („Relaţiile lui Sörös cu cercurile internaţionale ultrasecrete ale Rothschildzilor nu sînt relaţii bancare întîmplătoare sau obişnuite, iar succesul extraodinar al lui Sörös ca speculant pe nisipurile mişcătoare ale pieţelor financiare sînt greu de explicat doar prin simplul său «talent de jucător». Sörös are acces la informaţiile interne ale unuia dintre cele mai importante canale de informaţii private din lume”. Între rolurile lui Sörös, rezervat lui de Rothschildzi ca reprezentanţi ai unei oculte mondiale, este acela de agent de influenţă la nivel planetar pentru promovarea „economiei de piaţă” cînd doresc să disperseze proprietatea unor state, de regulă, sau prin centralism, atunci cînd vor să acumuleze pentru ei. Legăturile dintre Rothschildzi şi Sörös se ţin prin oameni cheie. Astfel, evreul R. Katz face parte atît din comitetul director al concernului lui Sörös (Quantum Fund), dar, în acelaşi timp, este director al Rothschild Italia SPA din Milano şi în N.M. Rothschild & Sons). George Sörös şi-a axat activitatea asupra Uniunii Sovietice din perioada Gorbaciov, adică din anii ‘80 (după ce invadase cu agenţii săi Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia), avînd timp să creeze o întreagă reţea „rusă” de organizaţii şi să susţină un mare grup de colaboratori care călătoreau în afara Rusiei sovietice. Cînd a ajuns la Moscova, în 1987, şi l-a îmbrăţişat pe dizidentul Saharov, Sörös a fost aplaudat de către intelighenţia rusă. Se vorbea despre el ca despre un democrat, un susţinător şi un învăţător, un investitor strategic, totodată un geniu financiar al capitalismului. A fost imediat introdus la Raisa Gorbaciova, soţia boss-ului URSS, şi a înfiinţat o fundaţie americano-sovietică, numită Cultural Initiative. Relaţia lui Sörös cu Raisa Gorbaciova, care avea o imensă influenţă asupra lui Mihail Gorbaciov, avea să devină una permanentă, deşi ascunsă de ochii lumii şi menţinută în maximă discreţie. În scurt timp, Sörös a reuşit să ocupe poziţii cheie la Moscova, bazele activităţii sale în Uniunea Sovietică fiind create de însuşi Mihail Gorbaciov, care ştia bine că intra în combinaţie cu un proeminent ideolog al anti-comunismului, îndeaproape asociat cu serviciul secret american, CIA-ul, şi cel israelian, Mossad-ul, dar care cedase influenţei „burgheze” a soţiei sale Raisa, şi care, spre deosebire de el, la obîrşie un simplu ţăran care a ajuns să facă o facultate, ea provenea dintr-o familie a ultra-burgheziei comuniste moscovite din anii ‘50, dominată de evrei, şi care l-a introdus şi pe studentul Gorbaciov în această lume fascinantă pentru el, a prietenilor ei. Este de notorietate astăzi pentru istorici ataşamentul din acei ani al lui Mihail Gorbaciov pentru acea lume, ca atunci cînd a luat atitudine publică pentru a-şi apăra unul dintre profesorii evrei, anti-stalinist, în plină campanie anti-sionistă şi anti-evreiască declanşată de Stalin, preşedintele PCUS şi „tătuc” al Rusiei. Trebuie să amintim că în acei ani ‘80 Gorbaciov avea un sprijinitor secret chiar la vîrful CIA. Este vorba, din întîmplare, tot de un evreu, Mel Goodman, şeful de divizie de la SOVA (Biroul de analiză al CIA pentru URSS), care a intrat în conflict în interiorul CIA cu Robert Gates, care nu vedea oportună sprijinirea de către SUA a lui Gorbaciov. Evident, Goodman era cel care îi asigura spatele lui Sörös din partea CIA în acţiunile din spaţiul rusesc. Sub conducerea lui Gorbaciov, republicile sovietice au primit independenţa faţă de Moscova cînd, la 7 februarie 1990, Comitetul Central al Partidului Comunist, prezidat de Gorbaciov, a fost de acord să renunţe la controlul acestora, acordînd republicilor constituite ale URSS-ului „suveranitatea naţională”. Această libertate a dezorganizat economia pînă atunci centralizată, fluxurile de aprovizionare fiind rupte şi instaurîndu-se un declin economic general. Au apărut în schimb noi lideri, preşedinţi ai noilor republici semi-independente, precum cel al Rusiei, Boris Elţîn, ales la 29 mai 1990 ca „preşedinte al Sovietului Suprem al RSFSR”. Elţîn fusese adus la Moscova chiar de către Gorbaciov, care l-a numit secretar general al organizaţiei partidului comunist (PCUS) a oraşului. Totuşi, îmbătat de succesul facil al populismului, în 1987 Elţîn a atacat partidul comunist, devenind un renegat politic. Acest lucru a atras însă atenţia organizaţiilor occidentale asupra sa, iar la alegerile curînd iniţiate pentru Parlamentul rus („Congresul Deputaţilor”), prima structură ne-comunistă după 70 de ani, el devine deputat pentru oraşul Moscova. Imediat i s-a cultivat imaginea mondială, universitatea americană Johns Hopkins (din plin angajată în programele Sörös) organizîndu-i „congressman-ului Elţîn” un turneu în SUA, unde a fost foarte bine primit de oficialităţile americane care trebuiau să îi asigure sprijinul politic.

În total, Comitetul Central al grupărilor regionale ale partidului au creat cîteva sute de societăţi pe acţiuni”, iar la 18 septembrie 1990, telegrama numărul 16.383 semnată de Leopold Rothschild confirma acordul trustului bancar britanic „pentru crearea unui sindicat bancar privind acordarea de împrumuturi contra garanţiei în aur”. După puciul din august 1991 se va constata că rezerva de aur a URSS dispăruse fără urmă, ceea c e înseamnă că acesta ajunsese la Rothschildzi, dar în scurt timp Partidul Comunist al URSS avea să fie scos în afara legii de către Boris Elţîn, ceea ce înseamnă că nu a mai avut cine să încasese banii pentru aurul trimis. Chiar dacă Iacob Rothschild este cel ce se va ocupa preponderent de preluarea resurselor spaţiului ex-sovietic, observăm că firma de la Londra a familiei l-a implicat la început şi pe Leopold Rothschild. Născut în 1927, Leopold David de Rothschild este cel de-al doilea fiu al „britanicului” Lionel Nathan de Rothschild (1882-1942). Leopold Rothschild a lucrat mai întîi la băncile evreieşti americane Kuhn, Loeb & Co şi Morgan Stanley (ceea ce vădeşte încă o dată conexiunile familiei Rothschild cu sistemul bancar american, în ciuda unor opinii sceptice în acest sens) înainte de a deveni partener în trustul familiei, N.M. Rothschild & Sons, în 1956, poziţie din care trata în 1990 cu oficialii sovietici. Cînd în 18 august 1991 partidul comunist al URSS a încercat să se descotorosească de Gorbaciov (Pe 20 august 1991, republicile semi-autonome deja trebuiau să semneze un nou tratat unional, care le-ar fi făcut ţări independente într-o federaţie cu preşedinte, politică externă şi armată comune. Pe 18 august 1991, însă, vicepreşedintele Ghenadi Ianaiev, primul-ministru, ministrul apărării, şeful KGB şi alţi lideri comunişti au acţionat pentru a preveni semnarea tratatului unional, formînd „Consiliul de Stat pentru Starea de Urgenţă”, care l-a pus pe Gorbaciov sub arest la domiciliu, încercînd să restaureze statul unional.), un fel de „revoluţie” de tipul celor finanţate de Sörös, şi în care avea să se afirme ca lider Boris Elţîn, preşedintele Sovietului Suprem al Rusiei la acea vreme, imaginea sa cocoţat pe un tanc făcînd înconjurul lumii, avea să ducă la prăbuşirea URSS, ca imperiu sovietic. Elţîn poza în luptător împotriva „loviturii de stat” a comuniştilor. Prezenţa lui şi a „maselor populare”, cîteva mii de moscoviţi care au asaltat sediul liderilor oficiali, a fost pretextul armatei de a se retrage, liderii comunişti unionali fiind arestaţi. În cursul toamnei lui 1991, guvernul rus condus de Elţîn a preluat unul cîte unul toate ministerele unionale, iar în noiembrie 1991, în calitate de preşedinte al Rusiei, Elţîn a dat un decret interzicînd Partidul Comunist din Uniunea Sovietică pe teritoriul Republicii Ruse. Pe 24 decembrie 1991, Rusia (Federaţia Rusă) avea să preia locul URSS în cadrul ONU (rodul unor aranjamente oculte, legate de susţinerea lui Elţîn), iar a doua zi Gorbaciov demisiona, Uniunea Sovietică încetînd să mai existe. Noul locatar de la Kremlin era de acum Boris Elţîn, ca preşedinte al Rusiei. „După un fals start sub Mihail Gorbaciov în 1988-1991, Sörös s-a transformat în noul cerc al lui Elţîn şi l-a adus în Rusia pe Jeffery Sachs, odată cu terapia de şoc, la finele lui 1991. Sörös descrie astfel eforturile sale: «Din iulie 1990 am început să mobilizez un grup de economişti să preia Uniunea Sovietică. Profesorul Jeffery Sachs, cu care am lucrat în Polonia, era gata şi înfocat de dorinţa să participe. El a sugerat un număr de alţi participanţi: Romano Prodi, din Italia, David Finch, un ex-oficial de la Fondul Monetar Internaţional. Eu i-am mai inclus pe Stanleu Fischer şi Iacob Frenkel, capii cercetării de la Banca Mondială şi FMI, pe Larry Summers de la Harvard şi Michael Bruno de la Central Bank of Israel”. (William Engdahl, The Secret Financial Network Behind „Wizard” George Sörös, în Executive Intelligence Review (EIR) din 1 noiembrie 1996.). Aşa că mega-afacerea „Rusia Comp” a demarat atunci cînd evreul polonez Jeffrey Sachs, care face parte la rîndul său din organigrama fondurilor de investiţii ale lui George Sörös, ca principal consilier economic, a fost plasat în Rusia în funcţia de consilier prezidenţial pe lîngă Boris Elţîn, pentru a îndruma administraţia acestuia, împreună cu echipa sa finanţată de Sörös, în aplicarea „terapiei de şoc” asupra economiei ruse. Rezultatul a fost că această „terapie” Sörös-Sachs a dezlănţuit în Rusia haosul economic şi superinflaţia. De situaţie au profitat acoliţii lui Sörös din afara Rusiei, precum comerciantul evreu Marc Rich, care a cumpărat practic pe nimic întreaga producţie de aluminiu a Rusiei pe cîţiva ani, Marc Rich fiind la rîndul lui un membru al ocultei Sörös-Rothschild (A. Craig Copetas, Metal Men: Marc Rich and the 10-Billion-Dollar Scam. New York, 1986; EIR Special Report, The true story of Sörös the Golem: A profile of megaspeculator George Sörös, 1997), şi totodată agent israelian Mossad. Conform investigaţiilor cercetătorilor americani şi europeni (Stefan Lemieszewski, William Engdahl, Mark Burdman, Elisabeth Hellenbroich, Paolo Raimondi, Scott Thompson şi alţii), cercul lui Sörös include familia lui Jacob Rothschild, pe Marc Rich, ca şi pe traficantul de arme israelian Shaul Eisenberg şi pe „Dirty Rafi” Eytan, ambii conexaţi laturii financiare a Mossad-ului. (După ce a fost introdus Sörös în spaţiul ex-sovietic, Shaul Eisenberg a fost acuzat în Uzbekistan de o uriaşă fraudă şi corupţie, trebuind să dispară). În lucrarea Naşul Kremlinului, Paul Klebnikov (editor al revistei Forbes) dezvăluia că, pînă la căderea URSS-ului, Rich a fost asociat cu persoane importante din partidul comunist şi din KGB, făcînd afaceri cu directorii companiilor de stat, celor care îl ajutau livrîndu-le comisioanele în conturi din Elveţia, „centru important de spălare a fondurilor ruseşti”. Conform investigaţiilor lui Klebnikov, Rich însuşi a fost cel care „i-a învăţat pe oligarhii ruşi să ocolească legile prin suveici internaţionale de companii off-shore şi conturi anonime elveţiene”. Majoritatea firmelor anonime ale acestor „magnaţi ruşi” au fost înfiinţate în cantonul elveţian Zug, unde îşi are Marc Rich reşedinţa. (Tot în Zug sînt înregistrate şi companiile paravan prin care „oligarhii ruşi” controlaţi de Ric h şi îndrumaţi de familia lui Iacob Rothschild preluau în prezent o felie din economia României, şi tot aici sînt înregistrate firmele intermediare ce livrează României gazul metan rusesc.)

Marc Rich a fost foarte activ în afacerile cu petrol, aluminiu şi alte mărfuri în Uniunea Sovietică şi Rusia între 1989 şi 1993. Aceasta, fără a fi o coincidenţă, este exact perioada cînd compania lui Grigori Luchansky, Nordex Group, a devenit o multimiliardară în dolari, vînzînd petrolul, aluminiul şi alte mărfuri ruseşti. La un moment dat, arăta Wall Street Journal în 13 mai 1993, companiile lui Rich au fost anchetate pentru fraudă în Rusia, aşa că el a ieşit cu numele din principalele sale firme, fiind înlocuit de apropiaţii dintre „oligarhii moscoviţi”. Grigori Luchansky este un celebru stîlp al crimei organizate ruse, numele holdingului său ruso-elveţian, Nordex Group, devenind celebru şi emblematic pentru lumea afaceristo-mafiotă a spaţiului ex-sovietic, datorită aşa-zisului „dosar Nordex” privind activitatea criminală şi spălarea a peste 2 miliarde de dolari. Cazul dovedeşte înfrăţirea „mafiei ruse”, conduse de etnicii evrei, cu lumea afacerilor dubioase occidentale conduse de alţi evrei, între care Marc Rich, cu sprijinul ce-l are din partea Mossad-ului, tronează ca un rege neîncoronat. Un asociat al „oligarhului”-mafiot Luchansky este traficantul de arme evreu Helmut Raiser, la rîndul lui apropiat şi asociat politic al bancherului Edgar de Picciotto (ce provine dintr-o familie de evrei portughezi), membru în bord-ul fondului de investiţii al lui George Sörös, Quantum Fund şi angajat în afacerile elveţiene ale familiei Rothschild. Dar Sörös nu acţiona doar prin Jeffrey Sachs la nivelul lui Elţîn. El reuşise să determine propulsarea cîtorva „economişti” de-ai săi în fruntea executivului acestuia, cum au fost Egor Gaidar şi Anatoli Ciubais, cunoscuţi ca „discipolii“ (pupils) lui George Sörös, sau „aliaţii apropiaţi ai lui Sörös, responsabili personal de distrugerea Uniunii Sovietice şi de marele jaf al privatizărilor”, considerat „cea mai teribilă catastrofă a istoriei Rusiei”, de opoziţia comunistă şi naţionalistă rusă (dintr-o alocuţiune ţinută la Moscova în public, în prezenţa lui Sörös, de către Edward Limonov, preşedinte al Partidului Naţional-Bolşevic). Important pion al strategiei lui Sörös, Egor (Iegor) Gaidar este considerat de autorii occidentali ca „părintele intelectual al reformelor liberale din Rusia lui Elţîn din anii ‘90”, funcţionînd la începutul domniei lui Elţîn ca prim-ministru adjunct. Mai apoi va trece pe funcţia de consilier economic al premierilor ruşi. La rîndul lui, şi Anatoli Ciubais trece drept arhitectul nemilos al reformelor de piaţă din anii ‘90, inclusiv al privatizărilor care au creat o clasă de oligarhi” (Andrew Jack, Inside Putin’s, London 2004). Elţîn anunţase din octombrie 1991, chiar înainte de „proclamarea independenţei Rusiei”, că va demara „un proces de reformă economică radicală”, după modelul „terapiei de şoc polonez”. „În ţările membre ale lagărului socialist, şi în Uniunea Sovietică în particular, Sörös a participat la dărîmarea celor mai importante cadre şi a organizat «revoluţiile democratice». În Polonia, el a finanţat activitatea lui Jeffrey Sachs, care implementa «terapia de şoc» şi privatizarea în economie. Mulţi îşi amintesc încă faptul că Sachs a introdus acelaşi program şi în Rusia, asistat de Gaidar şi Ciubais. Sörös a organizat şi finanţat excursii în SUA pentru echipe de ruşi care au dus înapoi programul de «500 de zile», plătind de asemenea pregătirea tinerilor ruşi «reformatori» în SUA. Sörös a devenit intermediarul între oligarhii ruşi şi operatorii financiari occidentali, şi a fost activ implicat în intrigile politice ale oligarhilor (de exemplu în alegerile din 1996). El recunoaşte acum aceasta cu mîndrie în cărţile sale. Ciubais îi este îndatorat lui Sörös pentru îndelungata sa prezenţă în prima scenă a reformelor din Rusia. Promotorul «societăţii deschise» scria într-una din cărţile sale: «Îl cunosc bine pe Ciubais. În viziunea mea el este un adevărat reformator, care şi-a vîndut sufletul diavolului pentru a învinge ameninţarea roşie-brună care, în viziunea sa, va veni la putere în Rusia dacă nu se iau contramăsuri»”. Sub bagheta oamenilor lui Sörös, programul terapiei de şoc a început, de fapt, chiar în zilele următoare disoluţiei Uniunii Sovietice, pe 2 ianuarie 1992, cînd preşedintele Boris Elţîn a ordonat tăierea totală a subvenţiilor în domenii care asigurau mersul economiei, liberalizarea preţurilor, a importurilor (pentru „spargerea monopolurilor locale”) şi exporturilor, ca şi a cursului monedei naţionale. Totodată, instituţiile existente au fost abandonate mai înainte ca structurile legale ale economiei de piaţă să devină funcţionale. Manualele de istorie şi economie spun că „programele de liberalizare au fost concepute de Egor Gaidar, adjunctul primului-ministru rus, partizanul reformelor radicale şi al terapiei de şoc“, dar acesta („părintele intelectual al reformelor liberale din Rusia“) era de fapt adeptul şi executantul planurilor lui Sörös şi ale lui Sachs. Sörös se şi explică într-una din cărţile sale: „Prăbuşirea imperiului sovietic în 1989 şi a Uniunii Sovietice în 1991 ne-a oferit şansa istorică de a transforma acea parte a lumii într-o societate deschisă. Uniunea Sovietică şi apoi Rusia aveau nevoie de ajutor din afară”. Gaidar, care la numai 35 de ani era mediatizat drept un mare „economist liberal”, susţinea în 1992, împreună cu ceilalţi economişti sörösişti (Ciubais, Iavlinski & comp), că „demontarea sistemului administrativ de comandă din Rusia va creşte PIB-ul şi standardele de trai prin alocarea mai eficientă a resurselor” şi că, declanşînd colapsul economiei de stat, „se va crea o mişcare către noi posibilităţi de producţie prin eliminarea planului centralizat şi prin privatizare”. Î n realitate, rezultatul „reformelor terapiei de şoc” au fost hiperinflaţia şI semifalimentul celei mai mari părţi a industriei ruseşti urmate de înstrăinarea acesteia din 1995. Iar populaţia a fost cea care a plătit cel mai greu preţ, pentru îmbogăţirea celor cîţiva aleşi de o ocultă străină Rusiei.

Liberalizarea preţurilor şi inflaţia cu o rată de ordinul zecilor de procente pe lună a sărăcit bătrînii şi pe celelalte persoane care depindeau de venituri fixe, economiile de viaţă ale altora topindu-se fulgerător. Guvernul a ridicat ratele dobînzilor la niveluri record, a impus noi taxe şi impozite mari, făcînd totodată reduceri masive în domeniul cheltuielilor sociale. Economia Rusiei s-a prăbuşit într-o criză profundă, fiind apoi lovită de crahul economic şi „criza bancară” din 1998. Istoria economiei mondiale consemnează că această criză economică rusească a atins niveluri mai profunde decît cele din timpul Marii Crize Economice ce a paralizat lumea capitalistă în 1929, cam la jumătatea gravităţii crizei ce a urmat primului război mondial, prăbuşirii ţarismului şi „războiului civil rus”. (Branko Milanovic, Income, Inequality, and Poverty During the Transformation from Planned to Market Economy. Washington, The World Bank, 1998). Nivelul sărăciei şi inegalitatea socială au crescut vertiginos. Banca Mondială însăşi indica faptul că dacă în 1988 1,5% din populaţie trăia sub limita sărăciei, în 1993 între 39 şi 49% se afla sub acest prag. Veniturile medii ale populaţiei au scăzut dramatic, decesele provocate de alcoolism au crescut exponenţial, iar cele provocate de bolile infecţioase s-au dublat, datorită sărăcirii populaţiei şi deteriorării sistemului de sănătate publică. În tot acest timp, însă, regimul lui Elţîn se mîndrea cu prezenţa pe piaţă a produselor de larg consum, spre deosebire de criza acestora din anii ‘80, dar acest fapt se datora scăderii puterii de cumpărare a unui important segment al populaţiei. Cufundat în beţiile sale zilnice cu vodcă, Boris Elţîn nu mai înţelegea nimic din jurul său. Cînd o femeie sărmană i s-a adresat plîngînd că nu are ce să mănînce, Elţîn a ţipat la ea, trimiţînd-o la piaţă şi supermarket-uri, „care sînt pline de mîncare”, neînţelegînd că ea nu îşi mai primise salariul de un an, iar bărbatul îi murise în mizerie. De la început, nimic nu i-a putut opri pe oamenii lui Sörös şi ai lui Elţîn de pe calea „reformelor”, a „terapiei de şoc”, ajungîndu-se pînă la vărsarea de sînge din toamna anului 1993. Confruntat cu puternica opoziţie a Parlamentului la decretele sale de reformă radicală şi cu posibilitatea punerii sale sub acuzare, pe 21 septembrie 1993, Elţîn a proclamat dizolvarea ilegală a Parlamentului, deşi Constituţia Rusiei nu îi dădea asemenea drepturi, şi a ordonat organizarea de noi alegeri şi a unui Referendum care să aprobe o nouă lege fundamentală. În acelaşi timp, pe 22 septembrie, Parlamentul îl demisese pe Elţîn, numindu-l ca înlocuitor pe Alexandr Ruţkoi. Populaţia moscovită era din nou în stradă, după numai doi ani. Nici una dintre puteri nu ceda, însă, de pe poziţia sa, dar oamenii lui Elţîn (în egală măsură, ai dirijorilor din străinătate) aveau administraţia ţării în mînă, aşa că au izolat membrii Parlamentului în clădirea acestuia, aşa numita Casă Albă, tăindu-le curentul, apa şi căldura. Agăţîndu-se de dreptul lor constituţional, aceştia continuau să lucreze la lumina lumînărilor, atrăgînd totodată sprijinul popular, care a venit prin zecile de mii de ruşi care au înconjurat Parlamentul pentru a-l apăra. Tensiunea devenise maximă prin revoltele de stradă din 2 şi 3 octombrie, îndreptate împotriva lui Elţîn, aşa că acesta, pe 4 octombrie, a ordonat forţelor speciale ale Ministerului de Interne şi unităţilor de elită ale armatei să ia cu asalt clădirea Parlamentului. Folosind tancurile împotriva apărătorilor Parlamentului înarmaţi cu arme uşoare de infanterie, forţele lui Elţîn au pus capăt nesupunerii deputaţilor. Oficial s-au raportat numai 187 de morţi şi 437 de răniţi de partea celor care au apărat Parlamentul, deşi fusese o baie generală de sînge, cu mii de victime. Liderii Ruţkoi, Ruslan Hasbulatov şi alţi parlamentari au fost prinşi şi întemniţaţi imediat. Cu puterea cucerită prin forţă, Elţîn bate fierul cît e cald şi în decembrie acelaşi an trece prin Referendum o nouă Constituţie, transformînd astf el Rusia într-o republică prezidenţială. De acum nimic nu se putea opune „reformelor”, căci puterile legislativului fuseseră puternic diminuate şi limitate.

Finanţîndu-l pe Boris Elţîn în scopul desăvîrşirii distrugerii economiei sovietice, Sörös şi magnaţii afacerilor negre aveau să aibă profituri de ordinul fantasticului. Petrolul rusesc şi aproape toată industria au intrat în numai cîţiva ani, după căderea regimului comunist în 1991, în posesia cîtorva oligarhi, care s-au dovedit a fi, mai mult sau mai puţin, marionetele şi partenerii mai no i ai grupului ocult evreiesc mondial reprezentat de „finanţişti“ ca George Sörös, Sachs şi clanul Rothschild, la care se adaugă şi alţii, precum internaţionalul Marc Rich, alt agent Rothschild, care foloseşte în operaţiunile sale economice interpuşi aleşi din „mafia rusă“ de etnie tot evreiască. Concomitent cu acţiunile lui Sörös, şi în coordonare cu acţiunile oamenilor acestuia, grupul viitorilor oligarhi evrei ruşi, circa 7 indivizi la început, l-au cooptat obligîndu-şi-l pe „ţarul Boris“, susţinîndu-i financiar activitatea politică. Mentorul acestora şi primul creditat de administraţia lui Elţîn a fost Vladimir Potanin, un „copil al elitei sovietice“, dar care se asociase direct în afaceri cu Sörös. Potanin a fost ajutat de regimul lui Elţîn să controleze cea mai mare bancă privată din Rusia de pînă în 1998, UneximBank, pentru ca apoi, cu ajutorul acestei bănci, să devină primul „oligarh rus“, cum vom vedea mai jos, preluînd de la stat grupul petrolier Sidanco şi gigantul metalifer Norilsk Nickel (cel mai mare producător mondial de platină şi paladiu). Potanin este, cum vom vedea, unul din cei care ce au creat „Familia“ lui Elţîn, realizînd controversatul sistem „împrumuturi contra acţiunii“, care a dus la crearea oligarhilor din Rusia în 1995. În 1996, o dată cu realegerea lui Elţîn ca preşedinte al Rusiei cu ajutorul unor consultanţi evrei din SUA, plătiţi de noii oligarhi, Potanin a fost numit prim-ministru adjunct. Astfel au fost transformaţi „magnaţii ruşi“ în „oligarhi“. În afară de primul dintre aceştia, Vladimir Potanin (asociat direct în afaceri cu Sörös), majoritatea celor „apăruţi la vedere peste noapte“, erau de fapt etnici evrei, precum Boris Abramovici Berezovski (principalul adversar mondial de astăzi al preşedintelui rus Putin), Roman Abramovici, Mihail Fridman, Mihail Hodorkovski, Vladimir Gusinski, Leonid Nevzlin, Victor Vexelberg, Oleg Deripaska, Arkadi Gaidamak, Vitali Malkin, Evghenii Swidler (Eugene Shvidler) şi mulţi alţii. Lîngă aceşti evrei au apărut şi afacerişti de aparentă naţionalitate rusă sau locală, colaboratorii necesari ai celor dintîi. „Ca speculator, Sörös este de asemenea activ pe piaţa rusească – mai scria dr. Vera Butler. Ţintele de aici sînt principalele sectoare strategice ale economiei. Sörös deţine pachetul de control, în valoare de 1 miliard de dolari din acţiunile corporaţiei Svyazizvest, ce controleză toate comunicaţiile telefonice din Rusia. După această achiziţie, Sörös spunea într-un interviu că fondurile sale sînt participante active în cumpărarea tuturor companiilor ruseşti de petrol şi gaze naturale. Trebuie înţeles că un control asupra acestor sectoare nu este în principal o operaţiune economică, ci este în primul rînd (sau în egală măsură) o subjugare politică a ţării“. În 1987, cu patru ani înainte de căderea Rusiei sovietice (URSS), komsomolistul (adică şef al Uniunii Tineretului Comunist) de origine evreiască Mihail Hodorkovski punea bazele Băncii Menatep, unde are şi astăzi cea mai mare participare. Primele milioane de dolari le-a cîştigat imediat după 1990, cînd a preluat mai multe firme de stat la preţuri de nimic. Oficial, a cumpărat compania petrolieră Yukos, un gigant în domeniu, la o licitaţie în 1995, cu 350 milioane de dolari. Dar nu avea încă aceşti bani, ceea ce indică prezenţa unui „necunoscut“ în spatele său. Hodorkovski a fost primul miliardar rus care şi-a declarat averea, ocupînd locul 26 printre cei 476 miliardari ai lumii, conform listei publicate de revista Forbes. El a avut însă un aliat în alt oligarh, celebrul Berezovski. În 1983, cînd îşi lua doctoratul în matematica aplicată, Boris Abramovici Berezovski, viitorul „tătuc“ al privatizărilor ruseşti din epoca Elţîn, era un obscur cadru universitar sărac, care împărţea un autoturism Jiguli ruginit împreună cu un alt coleg. Perioada de liberalizare adusă de Gorbaciov i-a fost benefică lui Berezovski, care, folosindu-se de originea sa evreiască, şi-a construit o serie de aberaţii la începutul anilor ’90. Lipindu-se în scurt timp de noua putere din Rusia lui Elţîn, influenţată masiv de aplicarea principiilor economice ale lui George Sörös, pentru care Berezovski era un susţinător, acesta „şi-a pus în aplicare cercetarea universitară asupra teoriei luării deciziilor, a construit relaţii şi a stors bani din sistemul sovietic care se prăbuşea“. A creat mai întîi un fond de investiţii, numit Avva, care, la fel ca FNI-ul în România, a lăsat fără un ban zeci de mii de ruşi simpli, atunci cînd s-a prăbuşit în 1993. Averea lui Berezovski viitoare a fost legată însă de întreprinderile de stat, culminînd cu obţinerea controlului trustului Sibneft, „una dintre cele mai atrăgătoare companii petroliere ale statului, cumpărată ieftin de către cei din interior“. A exercitat o puternică influenţă asupra Aeroflotului, liniile aeriene controlate de stat, mai puţin prin deţinerea de acţiuni, cît prin numirea propriilor oameni în poziţiile de vîrf. „Eu nu privatizez companii, eu privatizez oameni“, zicea el. Veniturile substanţiale ale companiei aviatice au fost canalizate în Elveţia, prin intermediul firmelor sale de service, cîştigînd astfel uriaşe plăţi de la Aeroflot. A pretins o mare parte din Siberian Aluminium, o uriaşă companie metaliferă care a dominat piaţa, beneficiind şi de compania Russian Aluminium, un bogat conglomerat metalurgic gigant, afaceri de care nu este străin nici Marc Rich.

Înainte de alegerile prezidenţiale din 1996, de la care beţivul preşedinte al Rusiei, Boris Elţîn, visa să cîştige un al doilea mandat, în august 1995, acesta a invitat, în premieră, în Sala Ekaterina, cea mai impunătoare sală din primul corp de clădiri al Kremlinului, unde este amplasat şi biroul prezidenţial, şase magnaţi „ruşi“ în fruntea cărora se numărau evreii Gusinski şi Hodorkovski. La acea întîlnire şeful statului a făcut ocolul mesei, a strîns mîna fiecărui invitat, după care a dat undă verde „licitaţiilor cu garanţie“ pentru privatizarea marilor întreprinderi de stat, moment care a marcat începutul înfloririi „oligarhiei ruse“. De fapt, în 1995 guvernul rus se afla într-o disperată criză de venituri bugetare, iar Elţîn avea nevoie la rîndul lui urgentă de fonduri pentru campania sa electorală. Atunci au inventat programul poreclit „împrumuturi contra acţiuni“. Magnaţii de cetăţenie rusă care deţineau bănci private acordau împrumuturi guvernului şi luau ca garanţie acţiuni (titluri de proprietate) la întreprinderile de stat. Dacă sumele nu erau returnate după un an (ceea ce s-a şi întîmplat), acţiunile urmau să fie vîndute în cadrul unor licitaţii, 70% din diferenţa de creştere a valorii lor revenind teoretic statului, iar restul băncii creditoare. La programul de împrumuturi au fost invitaţi doar unii ofertanţi, „la discreţia fiicei lui Elţîn“, s-a zis. (Tot Tatiana, fiica lui Elţîn, este cea care s-a ocupat de campania electorală a lui Boris Elţîn în 1996, împotriva candidatului comunist Zuganov (în acea perioadă cota de popularitate a lui Elţîn scăzuse sub 10%, în timp ce liderul comunist Ghenadi Zuganov părea că va cîştiga votul, ridicînd problema renaţionalizării şi distrugerii dobîndite de privilegiaţi. Roşcatul Anatoli Ciubais (agent Sörös şi şef al campaniei electorale a lui Elţîn, în acelaşi timp), care i-a mobilizat pe viitorii oligarhi să sprijine campania lui Elţîn, şi care după victoria din 1996 a supravegheat a doua etapă a pactului, lucru ce a condus la numirea sa ca şef al administraţiei prezidenţiale, a sugerat că programul „împrumuturi contra acţiuni“ ar fi fost un tîrg faustian încheiat între stat şi marile capitaluri necesare asigurării realegerii lui Elţîn şi eliminării definitive a comuniştilor ca forţă politică importantă în Rusia. El pretinde că a fost mai puţin important cine cîştigă alegerile sau cît plătea. Scopul era preluarea marilor întreprinderi de la stat la privatizaţi şi împiedicarea revenirii comuniştilor. Acest lucru avea să creeze o clasă nouă de proprietari capitalişti), folosindu-se de o echipă de consultanţi evrei din SUA, plătiţi din mită cîştigată de pe urma programului „împrumuturi contra acţiuni“. „Împrumuturile contra acţiuni au cumpărat loialitatea unui mic grup de oameni de afaceri care au fost de acord să constituie rezerve pentru a sprijini campania de realegere a lui Elţîn din 1996“, scria A. Jack, martor la evenimente.) O dată cu executarea garanţiilor, adică cu vînzarea posesiei acţiunilor statutului rus de la marile întreprinderi, trebuia să se obţină o „contravaloare apropiată de preţul pieţei“, fiind evident că garanţiile erau mult mai valoroase decît împrumutul. În realitate, însă, reglementările legale fuseseră elaborate şi aplicate pentru a diminua concurenţa (pentru a nu exista „piaţă“ şi a mări profitul băncilor în detrimentul statului. „Executarea garanţiilor“ a însemnat transferul marilor trusturi de producţiei industrială şi petrolieră, la un preţ derizoriu, către cei ce împrumutaseră regimul lui Boris Elţîn. (ei au devenit, în condiţii extrem de avantajoase, proprietarii unora dintre cele mai atractive bunuri şi mari actori pe scena politică; aşa s-au născut oligarhii!“ – scria A. Jack despre „Familia“ lui Elţîn.) „Pînă în vara anului 1996, pachetele majoritare de acţiuni la cele mai importante şi mai profitabile companii ruseşti fuseseră transferate unui număr redus de mari bănci, totul la preţuri foarte scăzute… O mică clică şi-a folosit din plin relaţiile pentru a jefui uriaşele bogăţii ale Rusiei în timpul privatizărilor necontrolate din perioada lui Elţîn, dînd naştere clasei oligarhilor. În zilele noastre, oligarhii ruşi controlează aproximativ 85% dintre companiile private de primă importanţă“. Pekka Sutela, Insider Privatization in Russia: Speculation on Systemic Changes 1998. Întreaga operaţiune a propulsat de fapt în fruntea economiei Rusiei o elită restrînsă de afacerişti, cei mai importanţi dintre ei fiind etnici evrei, cu legături în străinătate (în SUA, Anglia şi Israel) şi în politică, şi cu o importantă avere construită în jurul unei bănci „ţinută ostatic“. Este cazul băncii UneximBank a lui Vladimir Potanin, care a organizat şi cîştigat, prin intermediul unei obscure firme afiliate, MFK, licitaţia pentru administrarea a 51% din acţiunile grupului petrolier Sidanco şi a gigantului metalifer Norilsk Nickel (cel mai mare producător mondial de platină şi paladiu), în schimbul unui împrumut în favoarea guvernului de 130 milioane de dolari, acordat în 1995. Cîteva luni mai tîrziu, o dată cu realegerea lui Elţîn, Potanin a fost numit prim-ministru adjunct, pentru ca în septembrie 1996, UneximBank să mai cumpere sub valoare încă 34% din Sidenco, astfel consolidîndu-şi poziţia majoritară.
Patru luni mai tîrziu, conducea licitaţia de vînzare a acţiunilor deţinute în garanţie, dar condiţiile restrictive de licitaţie au fost astfel concepute încît doar banca lui Potanin să le poată îndeplini, mai cu seamă obligaţia ca învingătorul să transfere la Sidanco o parte din rafinăria Angarsk, deja deţinută de Potanin. „A cîştigat o companie a lui Potanin, plătind exact 129,8 milioane de dolari în licitaţia care avea ca preţ minim de ofertă 129 de milioane. Rezultatul a fost că pentru vînzarea controlului uneia dintre cele mai valoroase întreprinderi ale sale, statul nu a primit nici o copeică în plus faţă de valoarea împrumutului iniţial, iar de vreme ce mare parte din sumă era cîştigată de UneximBank pe banii guvernului pe care îi mînuise din capul locului, costul total al lui Potanin a fost simbolic. În realitate, scăzînd efectele inflaţiei şi profitul cîştigat anterior de către bancă de la stat, guvernul nu făcea altceva decît să plătească pentru ca Potanin să preia afacerea.“ Acest tip de „tranzacţie“ este modelul împroprietăririi „oligarhilor“ care au preluat cele mai profitabile ramuri ale economiei ruse. Acelaşi tip de inginerie financiară a făcut ca „împrumuturile contra acţiuni“ să transforme în milionari o mînă de beneficiari desemnaţi ai privatizării companiilor petroliere. Boris Berezovski a preluat astfel trustul petrolier Sibneft prin intermediul Băncii de Economii Stolicinîi, condusă de un partener al său, iar Mihail Fridman de la banca Alfa a preluat grupul petrolier TNK (Tyumen Oil Company). Pentru a face rost de întreaga sumă necesară, Fridman s-a asociat cu firma Acces-Renova controlată de Viktor Vekselberg, un etnic evreu, ca şi Fridman. Marc Rich însuşi este, conform lui Paul Klebnikov (editor al revistei „Forbes“) creatorul unora dintre aceşti oligarhi. El însuşi nemaiputînd acţiona direct în Rusia după 1993, ba chiar, crede Klebnikov, „majoritatea miliardarilor moscoviţi au fost creaţi de magnatul Marc Rich“, aşa cum sînt „oligarhii“ Igor Ziuzin şi Vitali Machitski. În acea perioadă, producătorii cu care lucra Rich erau Rusal şi Kraz, adică firmele recruţilor săi, oligarhii Oleg Deripaska şi Mihai Cernoi, un ruso-israelian locotenent al „mafiei ruse“. Şi Mihail Fridman, puternicul oligarh „ucrainean“ care deţine Alfa Group este un personaj legat de Rich. Tot acum s-a ridicat şi Hodorkovski, prin banii spălaţi (de el şi de asociaţii săi secreţi) prin propria bancă, Menatep Group, demarată ca un fond ilegal (un fel de „joc“ sau „roată“ populară), reînregistrată în Gibraltar, pe timpul lui Elţîn, şi din banii căreia a „împrumutat“ statul rus, luîndu-i mai apoi, la scadenţă, acţiunile Yukos, cu care fusese garantat împrumutul. Lui Hodorkovski i-au lipsit însă toare resursele financiare necesare cumpărării în întregime a gigantului petrolier şi a recurs „la parteneri de lungă durată“. Astfel, în spatele figurii publice a lui Mihail Hodorkovski a stat un grup strîns de prieteni evrei care au preferat să rămînă în umbră. Partenerul său cel mai de încredere şi al doilea acţionar ca mărime în Yu koseste, Leonid Nevzlin, azi cetăţean israelian. Şi mai în umbră a stat Jacob Rothschild. „Angajaţii de la Yukos au observat cu uimire că, după achiziţionarea de tip «împrumuturi contra acţiuni», au fost «paraşutaţi» în firmă unii directori care păreau că exercită o putere cu mult peste poziţia lor oficială sau peste competenţă. Acest lucru se întîmplă pentru că ei erau şi acţionari împreună cu Hodorkovski, supraveghind şi păstrîndu-şi investiţia de pe poziţiile avantajoase din interior“.

(Andrew Jack) Hodorkovski avea să adopte ca siglă a Yukos o piramidă, care pentru mulţi este o trimitere la „Piramida Iluminaţilor“ postată pe bancnota americană şi pe clădirea Curţii Supreme de Justiţie din Israel de către Rothschildzi, partenerii săi secreţi. Sörös şi aliaţii săi au făcut tot ce au putut ca să îl menţină la putere pe Elţîn, care le garanta consolidarea cursului economiei spre proprietatea privată, în mîna c elor aleşi sau acceptaţi din zonele obscure ale unei puteri mondiale transnaţionale. Şi cum în primăvara lui 1996 cota de popularitate a preşedintelui era extrem de scăzută, Ciubais a solicitat ajutorul oligarhilor, care deţineau şi mijloacele de presă, şi care au finanţat campania electorală a binefăcătorului lor cu 500 de milioane de dolari, deşi, din punct de vedere legal, limita maximă era de numai 3 milioane de dolari. Ei i-au asigurat lui Elţîn şi spaţiul de publicitate electorală şi articole favorabile la toate televiziunile şi ziarele cu acoperire naţională. Mai mult civil, media a lăsat să se înţeleagă că ţara este ameninţată de războiul dacă alegerile sînt cîştigate de contra-candidatul comunist. Campania lui Elţîn a fost una agresivă şi mincinoasă. Pentru a linişti nemulţumirile populare, el recita promisiunile amăgitoare ce i le serviseră „specialiştii“ americani (evrei) angajaţi de Ciubais cu banii oligarhilor: că va renunţa la cele mai nepopulare reforme economice, că va creşte cheltuielile pentru protecţia socială, va plăti salariile şi pensiile restante, va abroga programul de încorporare în armata federală şi va pune capăt războiului din Cecenia. Totul a fost o minciună. În sprijinul său a sărit şi Banca Mondială, care, propagandistic, anunţa aprobarea unui împrumut de 10 miliarde de dolari pentru regimul lui Boris Elţîn. Aşa că Elţîn l-a învins pe comunistul Ziuganov, dar abia în turul doi, voturile sale venind din Moscova şi Sankt Petersburg (unde presa oligarhilor era foarte activă, ca şi propaganda organizaţiilor „civile“ stipendiate de George Sörös, toate favorabile lui.) falsificarea voturilor a fost încă o modalitate de a cîştiga, mai ales în regiunile îndepărtate ale ţării, unde echipa lui Elţîn s-a sprijinit pe aliaţii locali: guvernatorii numiţi de preşedinte. Deşi a promis că va renunţa la politicile „neo-liberale“ ce aduceau austeritate, că va creşte nivelul cheltuielilor publice şi îi va ajuta pe cei afectaţi de reformele capitaliste, în mai puţin de o lună de la alegeri Boris Elţîn s-a dezis în mod oficial de toate promisiunile. Aşa cum am arătat deja, anul 1998 a fost cel al prăbuşirii totale, Rusia fiind lovită de crahul economic şi de „criza bancară“, jumătate dintre ruşi fiind aruncaţi sub pragul sărăciei, în boli şi mizerie.

În acelaşi timp, o mînă de favorizaţi ai regimului lui Elţîn, marea majoritate evrei, deveniseră posesorii a 85% din resursele economice ruseşti, dar reuşeau să-şi ascundă profiturile din vînzarea petrolului şi a zăcămintelor ruseşti, şi să nu plătească taxe bugetului de stat. Acesta a fost şi anul în care voci din opoziţie critică prezenţa la conducere a evreilor, ca şi favorizarea în privatizări a altor evrei, ca fiind una dintre cele mai importante cauze ale dezastrului. În octombrie, generalul Makashov făcuse o chemare pentru proporţionalitatea etnico-naţională în conducerea ţării, spunînd că, din acest punct de vedere, sînt „cel puţin o duzină de jidani, cămătari haini şi sugători de sînge“ pe care ar vrea să-i „trimită pe altă lume.“ Şi deputatul Victor Iliukhin spunea în decembrie că „sînt prea mulţi evrei în anturajul preşedintelui Boris Elţîn“, şi chema pentru o reprezentare proporţională a grupurilor naţionale – inclusiv evrei – în structurile guvernamentale. Cel mai articulat mesaj avea să vină însă din partea Partidului Comunist (principalul partid din Duma, camera inferioară a Parlamentului rus), prin vocea liderului său Ghenadi Ziuganov, care a acuzat faptul că evreii ruşi sînt beneficiarii privatizărilor (făcute preferenţial) şi că totodată aceştia controlează media audiovizuală. Într-o scrisoare deschisă adresată staff-ului prezidenţial şi ministrului Justiţiei, Ziuganov ataca „rolul agresiv şi distructiv al capitalului sionist în colapsul economiei ruse şi în jefuirea bunurilor poporului“. El spunea că poporul rus pune „o întrebare legitimă: cum se face că poziţiile-cheie din economie au fost date persoanelor de o singură naţionalitate, cea evreiască“. Şi adăuga că: „Nimeni nu are dreptul, în timp ce rămîne un cetăţean al Rusiei, să o considere ca o ţară străină, de rezidenţă, şi să trăiască în ea ca un emigrant, în detrimentul statului şi în beneficiul altui stat sau corporaţie internaţională… Poporul nostru nu este orb, nu poate să nu observe că sionizarea puterii în Rusia este una din cauzele stării sale catastrofale actuale, masivă împovărare şi extincţia popolaţiei“ (ştire a agenţiei Interfax din 23 decembrie 1988). Mai mulţi politicieni „liberali“ ruşi (sprijiniţi de organizaţiile Sörös şi de noii oligarhi) au cerut ca Partidul Comunist să fie interzis după acest comunicat, acuzîndu-l de „antisemitism“, dar făcîndu-l pe primul-ministru Evgheni Primakov să se întrebe: „Cum putem să interzicem un partid care deţine majoritatea în Duma?“.

Mişcarea Tinerii Turci, cunoscută şi sub numele de Comitetul pentru Unire şi Progres, a apărut datorită intereselor familiei Rothschild pentru petrolul din zona Mării Negre a Imperiului Otoman la sfârşitul secolului XIX. ‘Crearea de stabilitate’ într-o zonă incendiară a fost imperios necesară pentru noua societate petrolieră a familiei Rothschild, Baku Oil. ‘Instabilitatea’ creată de elita financiară şi intelectuală a creştinilor armeni din zonă nu era ‘bună pentru afaceri’.

Astfel că evrei aleşi pe sprânceană din Salonic (evreii formau majoritatea populaţiei oraşului), şi agitatori străini ca sionistul rus, Vladimir Jabotinksy, editorul ziarului Tânărul Turc, erau tot ceea ce familia Rothschild avea nevoie pentru a scăpa de sursa acelei instabilităţi: creştinii armeni.

De aceea, Mişcarea sionistă Tinerii Turci ce urmărea căderea Imperiului Otoman pentru a obţine Palestina – şi Familia Rothschild, care avea nevoie de o Turcie controlată de evrei şi control asupra întregului Orient Mijlociu, puteau lucra împreună. Aceasta însemna finanţare pentru Tinerii Evrei Turci şi pentru revoluţionarii supuşi familiei Rothschild.

CADRUL ISTORIC AL FORMĂRII MIŞCĂRII TINERII TURCI

1680: Sabbatai Zvi, un evreu turc, se auto-proclamă în Salonic ca Mesia al Evreilor. După ce a reuşit să fie urmat de mii de evrei, i-a condus într-un exod sionist către Palestina. Pe drum s-a hotărât să devină musulman. Mulţi din adepţii săi au văzut în aceasta planul lui Dumnezeu şi s-au convertit şi ei la mahomedanism.

1716: Un grup numit “Donmeh” a fost format în Salonic de adepţii lui Sabbatai Zvi conduşi de succesorul acestuia, Baruchya Russo.

Pe la începutul secolului XX, numărul membrilor Donmeh depăşea o sută de mii. Erau cunoscuţi ca şi “cripto-evrei” deoarece deşi apăreau ca fiind musulmani, erau tot evrei urmând tot învăţăturile Cabalei, ocultismul ebraic, pe care l-a predat Sabbatai Zvi. Au continuat fervent (deşi în secret) viziunea sionistă.

1860: Evreul sionist ungur Arminius Vambery devine consilier al sultanului Abdul Mecit în timp ce lucrează ca agent de spionaj pentru Lordul Palmerston de la serviciul secret britanic. Vambery încearcă să intermedieze o înţelegere între liderul sionist Theodore Herzl şi sultan asupra formării statului Israel dar eşuează.

1891: Din Donmeh se formează o grupare politică sionistă numită Comitetul pentru Unire şi Progres, redenumită apoi Tinerii Turci. Mişcarea secretă este condusă de un evreu francmason numit Emmanuel Carraso pe care o organizează în Geneva cu ajutorul familiei Rothschild.

1895-1896: Evreii sefarzi din Salonic împreună cu turcii masacrează creştinii armeni din Istanbul.

1902 & 1907: La Paris s-au organizat două congrese ale Tinerilor Turci pentru a planifica, a pregăti şi a realiza penetrarea armatei otomane ducând la lovitura militară din 1908.

1908: Tinerii Evrei Turci se revoltă şi-l forţează pe sultanul Abdul Hamid II să abdice.

1909: Tinerii Evrei Turci violează, torturează şi ucid peste 100000 armeni în oraşul Adana, cunoscut şi sub numele de Cilicia.

1914: Tinerii Evrei Turci crează agitaţie şi revolte şi îl sprijină pe asasinul plătit de origine sârbă, Gavrilo Princip, ceea ce duce la începerea Primului Război Mondial.

1915: Holocaustul armean pus la cale de conducătorii evrei ai Tinerilor Turci, se finalizează cu uciderea prin înfometare şi tortură a 1,5 milioane de creştini armeni.

1918: Evreul Mustafa Kemal ‘Attaturk’ ajunge la putere.

1920: Evreii bolşevici din Rusia îl aprovizionează pe Attaturk cu 10 milioane ruble de aur, 45000 puşti şi 300 mitraliere cu muniţia necesară acestora.

1921: Attaturk ocupă Portul Batu împreună cu evreii bolşevici din Rusia, cedându-l bolşevicilor cinci zile mai târziu. Familia Rothschild este încântată.

1922: Tinerii Kemalişti orchestrează incendierea oraşului Smirna, sub privirile a 27 nave de război aliate, ceea ce duce la ‘purificarea etnică’ a peste 100.000 creştini armeni şi greci, prin tortură, înfometare, viol şi asasinat.

CONDUCĂTORII EVREI CRIMINALI AI TINERILOR TURCI

1. Emmanuel Carraso: Reprezentant B’nai B’rith de origine italiană. Mare Maestru al lojei masonice Macedonia Înviată din Salonic; în 1890 a înfiinţat în Salonic ’organizaţia secretă’ Comitetul pentru Uniune şi Progres.

2. Tallaat Pasha (1874-1921): Considerat ca turc dar fiind în realitate evreu “Donmeh”. Ministru de Interne al Turciei în timpul Primului Război Mondial; Membru al lojei masonice a lui Carasso şi Mare Maestru în Masoneria de Rit Scoţian din Turcia; ideolog principal al Holocaustului Armenesc şi Director pentru Deportări. A scris: “Continuând deportarea armenilor către destinaţiile lor în timpul perioadei geroase le asigurăm odihna lor veşnică”.

3. Djavid Bey: Evreu “Donmeh”. Ministrul de finanţe al lui Talaat; A obţinut şi organizat finanţele revoluţiei din Turcia de la familia Rothschild; A fost apoi asasinat de Attaturk deoarece a fost considerat rival de către acesta.

4. Messim Russo: Asistent al lui Djavid Bey.

5. Refik Bey, cunoscut şi ca Refik Saydam Bey: Editor al ziarului revoluţionar al Tinerilor Turci; a devenit prim ministru al Turciei în 1939.

6. Emanuel Qrasow: propagandist evreu al organizaţiei Tinerii Turci. A condus delegaţia care l-a informat pe sultanul Abdul Hamid II că "Naţiunea v-a îndepărtat din funcţie”.

7. Vladimir "Ze'ev" Jabotinsky: Sionist rus care s-a mutat în Turcia în 1908. Sprijinit de B’nai B'rith din Londra şi de sionistul milionar din Olanda, Jacob Kann; editor al ziarului tinerilor turci. Mai târziu a lansat în Israel partidul politic terorist Irgun.

8. Alexander Helphand, cunoscut şi ca Parvus: Finanţator/persoană de legătură a familiei Rothschild cu Tinerii Turci; editor al ziarului The Turkish Homeland (Patria Turcă).

9. Mustafa Kemal ‘Attaturk’ (1881-1938): Evreu de origine sefardă (spaniolă). Attaturk a urmat şcoala evreiască Semsi Effendi School condusă de evreul Simon Zvi. Peste 12000 de evrei a fost primiţi în Turcia de Attaturk în 1933 când Hitler a ajuns la putere.

DIN SCRISOAREA AMBASADORULUI BRITANIC ÎN IMPERIUL OTOMAN, SIR GERALD LOWTHER, CĂTRE SIR CHARLES HARDING, 29 Mai 1910

— “Puţin după începutul revoluţiei din iulie 1908, a devenit rapid cunoscut că mulţi din conducătorii Tinerilor Turci erau francmasoni. S-a observat că evreii de toate culorile, localnici şi străini, erau sprijinitori plini de entuziasm ai noii situaţii, deoarece, aşa cum au spus şi mulţi turci, fiecare evreu a devenit un spion potenţial al Tinerilor Turci. Turcii au început să remarce că mişcarea era mai mult o revoluţie a evreilor decât una a turcilor” —

EVREUL ABE FOXMAN DE LA ADL NEAGĂ HOLOCAUSTUL ARMEAN

Timp de mulţi ani, ADL (Liga Anti Defăimare) şi actualul său director, Abraham Foxman, refuză să accepte că masacrarea a 1,5 milioane de armeni între 1915 şi 1923 a constituit un genocid. Evreii pur şi simplu nu pot suporta să-şi împartă titlul de “rasă martirizată” cu nimeni altcineva. Şi chiar mai mult, Evreilor nu le place să li se arate crimele făcute de ei. Dacă cineva o face el este imediat etichetat ca “Anti Semit”!

Foxman a repetat opoziţia ADL faţă de recunoaşterea formală a S.U.A. a Holocaustului armean numind rezoluţia propusă Congresului SUA “o diversiune contraproductivă”. Această poziţie este inconsecventă cu declaraţia de misiune a ADL “să asigure dreptatea şi tratamentul corect al tuturor cetăţenilor fără nici o deosebire”.

Dar evreului Abe Foxman şi organizaţiei sale rasiste ADL nu le pasă de nici un alt grup etnic decât de cel al lor. Şi vor minţi şi vor împiedica orice fapte istorice (şi mai ales toate faptele istorice care incriminează evreii) ale Holocaustului armean şi al rolului pe care evreii l-au jucat în desfăşurarea acestuia. Foxman şi toţi evreii fac aceasta pentru a-şi perpetua imaginea de “victime inocente”.

Surse:

• Brother Nathanael Kapner - Jews Plotted The Armenian Holocaust!
• Brother Nathanael Kapner - Jewish Young Turks Were Murderers!

Brother Nathanael Kapner este un evreu convertit la ortodoxie. A realizat şi administrează site-ul Real Jew News.

Puteţi vizita şi următoarele surse:

Jack Manuelian, The Founding Fathers of Modern Turkey

Times of London, The Armenian Massacres

Joseph Brewda, Young Turks To Control Middle East

Christopher Jon Bjerknes, Jewish Racism

Documents, Photos, History of Armenian Massacre By The Young Turks

Jacob M Landau, The Zionist Jews who founded the idea of Turkish Nationalism; National Geographic Magazine, September 1916 issue, Saloniki; Yair Auron, The Banality Of Indifference: Zionism & the Armenian Genocide

Richard Davey, The Sultan and his Subjects; Arnold S. Leese, The Real Jew-A Lesson From Turkey; Grant Richards, The Cause of The World’s Unrest; Dr. H. Stuermer, Two War Years in Constantinople; Andrew Mango, Attaturk; Clifford Shack, The Armenian & Jewish Genocide Project that Eliminated the Ethnic Conflict; Joseph Hantman,The Turkish-Israeli Connection and Its Jewish Roots; Hillel Halkin, Attaturk’s Turkey Overturned; Carroll Quigley, Tragedy & Hope

In acest articol vom dovedi ca Francmasoneria si Nazismul sunt identice. Pregatiti-va pentru un mare soc!

Sa aruncam o privire asupra celor doua figuri de mai jos. In stanga avem simbolul "House of Theosophy" cu un Oroboros, iar in centru-sus avem zvastica. Zvastica este un simbol stravechi gasit pe toata suprafata globului si simbolizeaza norocul si reancarnarea; este portretizata ca rotindu-se continuu. [Dr. C. Burns, "Mystic and occult Symbols", p. 19 si 241].

Dar sa vedem cum explica J. D. Buck simbolul mentionat: "Echilibrul perfect intre spirit si materie, este simbolizat de hexagrama, care este, de fapt, alta forma a Compasului si Echerului, fiecare avand o linie de baza care alcatuieste un triunghi." [Mystic Masonry, 1913, p. 244-245]. Sa examinam mai indeaproape hexagrama satanica cu compasul si echerul.

"Incercuiti steaua si veti avea simbolul fericirii, sau rascumpararea Spiritului care deschide, si corpul, purificat, cu Divinitatea sau Sufletul - Superior" [Ibid].

Mai mult, Buck a mentionat un termen blasfemitor "rascumparare", care-l plaseaza in cercul scriitorilor de New-Age ca Alice Baily, care evoca venirea Antihristului. Consideram ca este blasfemie pentru ca aceasta "rascumparare" este oculta si se bazeaza pe meditatii spirituale oculte si pe propriile lucrari spre deosebire de "rascumpararea" biblica, care se bazeaza numai pe faptele Domnului Iisus Hristos pentru noi, pe Cruce si pe Inviere. Iata cum Francmasoneria se dovedeste a fi iar necrestina.

"Plasand in interiorul hexagramei emblema egipteana a Vietii (Anch) avem simbolul nemuririi ca rezultat al regenerarii. Transformand cercul intr-un sarpe avem simbolul Intelepciunii, iar coroana reprezinta echilibrul; este de asemenea reintoarcerea materiei in suflet."[Ibid].

Observati cum francmasoneria, ca si satanismul, vede in sarpe simbolul Intelepciunii. "...principalul simbol pentru spirit este cercul, iar pentru intelepciune este sarpele. ["Magic Symbols", p. 25].

"Separa limba si coada sarpelui prin "ciocanul lui Thor" (Thor = Satan, conform "Dictionarului Satanist" al lui Anton LaVey) sau prin zvastica, incercuit(a) de un cerc si obtii simbolul regenerarii prin victoria sensului animalic, exact cum ai invatat in Loja". [J. D. Buck, "Mystic Masonry",p. 244-245].

Sa ne intoarcem la discutia noastra de baza: legatura directa dintre nazism si "House of Theosophy". Aceasta legatura este mai evidenta in promisiunea lor fata de documentul satanic "The Secret Doctrine", pe baza caruia Hitler si-a construit multe dintre ideile sale filosofice

"The Secret Doctrine" este exemplificata de Alice Bailey in cartea sa "Exernalisation of the Hierarchy", p. 47-48, care i-a fost dictata de spiritul ei demonic calauzitor. Maistrul D. K. Bailey afirma ca doctrina aceasta invata ca exista 3 categorii umane distincte:

1). Cei luminati, oamenii avansati;

2). O masa de oameni obisnuiti, cu inteligenta obisnuita;

3). Oameni salbatici care cu greu se pot numi oameni, fiind prosti.

Aceasta doctrina a dus la Holocaust deoarece clasa I nu putea tolera clasa III (de obicei evrei si tigani) care erau considerati ca avand o karma inferioara dintr-o viata anterioara.

Dar ce spune A. Pike despre "Doctrina Secreta". Toti Gnosticii pretindeau ca detin o doctrina secreta, transmisa lor direct de Iisus Hristos, sub alta forma decat in Biblie sau in Epistole si superioara acelor comunicari, care in ochii lor puteau fi facute publice. Aceasta doctrina secreta nu era comunicata oricui, iar in randurile marii secte a Basilideilor, cu greu unul dintre 100 o cunosteau..."

Sunt sigur ca nu ati stiut ca aceasta "doctrina secreta" este superioara binecuvantatului Nou Testament al Sfintei Scripturi, nu-i asa? Inca o dovada clara ca Francmasoneria nu este crestina.

Acum ca stim ca masonii, nazistii si theosofii au in comun aceasta doctrina, sa avansam in studiul nostru privind asemanarile dintre nazism si masonerie.

1). NAZISTII- "Este o mladita a invataturilor si practicelor oculte".[Constance Cumbey, "The Hidden Dangers of the Rainbow", Huntington House, Shrevenport, LA, 1983, p.114]. (editura este masonica).

FRANCMASONII- A. Pike imbratiseaza filosofia oculta si invataturile oculte spunand "Filosofia oculta pare sa fi fost nasa sau bunica tuturor religiilor... Crestinii nu ar fi trebuit sa urasca magia, dar nepasarea oamenilor duce mereu la frica de necunoscut". ["Morals and Dogma", p.729-730]. Peste tot in Biblie, Dumnezeu a condamnat magia in cei mai fermi termeni si pe cei care o preacticau.

2). NAZISTII- Arienii sunt cei mai puri, iar "New Age"-ul va avea nevoie de un mutant arian "stapanul raselor" (sursa: "The secret Doctrine", exemplificata anterior).

FRANCMASONII- A. Pike promoveaza aceeasi minciuna satanica despre arianul care "a coborat de pe crestele Himalaya".[Moral and Dogma, p.714].

3). NAZISTII- Hitler era initiat in practicile oculte: tibetane si yoga. ["The Spear of Destiny", Trevor Ravenscroft, Samuel Weiser, Inc., York Beach,Maine, 1973, p.25-26, 157].

FRANCMASONII- a). conform masonului J. D. Buck, masoneria promoveaza aceleasi invataturi ca si Yoga, dar sub alte infatisari. [J. D. Buck, "Mystic Masonry", p.180-183];

b). autorul mason J. gordon Melton afirma ca americanii francmasoni au fost ghidati in "Revolutia Americana" de Tibetani. ["The Encyclopedia of American Religions", vol. 2, Wilmington, N. C., Mcgrath Publishing Company, 1978, p.256].

4). NAZISTII- credeau in Karma si in reancarnare. [Cumbey, op. cit., p.116].

FRANCMASONII - Eliphas Levi, mason de grad 33, scrie mult despre karma. Prezenta ideii de reancarnare fiind usor de demonstrat in Masonerie: hexagrama este principalul simbol de acest fel, iar George Oliver scrie pe larg in "Sings and Symbols", Macoy Publising and Masonic Supply Co., 1906, p.82, despre acest lucru.

5). NAZISTII- credeau ca au evoluat intr-o specie noua/superioara, printr-o "disciplina spirituala" si o "evolutie a constiintei".

FRANCMASONII- credinta lor in "Doctrina Secreta" cere tuturor sa creada ca omul superior exista, pentru a putea domina masele. Acesta este motivul pentru care toate organizatiile secrete, incluzand Francmasoneria, invata ca omul trebuie "sa evolueze" in constiinta lor, pentru a putea deveni Adepti.

6). NAZISTII- "Soptind ca va instaora Noua Ordine Mondiala pe care rasa ariana o va conduce. [Cumbey, op. cit., p.117].

FRANCMASONII- Daca vreti sa vedeti legatura masoneriei cu Noua Ordine Mondiala priviti sigiliul S.U.A. de pe orice orice bancnota de 1$. Veti observa Ochiul-Atotvazator si inscriptia in latina care se traduce prin "Noua Ordine Mondiala". Acest sisgiliu a fost adoptat in 1787 si tinut in secret pana in 1935, cand Presedintele Franklin Roosevelt, mason de grad 33, a fost instiintat de Ministrul Agriculturii, Henry Wallace ca Spiritul sau Calauzitor i-a transmis ca atunci era momentul prielnic aducerii la lumina a acelui simbol.

7). NAZISTII- au fost ostili Ortodoxiei si Crestinismului, cautand sa inlocuiasca Crucea cu zvastica. [Cumbey, p.116].

FRANCMASONII- "...Hristos promovand Religia Dragostei... Religia Dragostei s-a dovedit a fi Religia Urii, si chiar mai mult, Religia Persecutiei..." [Morals and Dogma, p.394]. "Masoneria este un sistem care n-a avut nici cel mai mic sprijin din partea istoriei, a scripturii, a moralului sau a logicii, fiind defapt diametrul opus acestora". [Edward Ronayne, "The Master's Carpet (Mah-Hah-Bone)", p.25]. De asemenea, ca si nazistii, si francmasonii venereaza zvastica.

8). NAZISTII- Singura realitate accesibila fiintei umane era punerea in practica a Dorintelor (Ambitiei). Nu era alt cuvant mai des folosit de Hitler, decat "dorinta". Nazistii credeau ca omul poate creea o noua realitate prin punerea in practica a dorintei.[Cumbey, op. cit., p.31, 175].

FRANCMASONII- A. Pike :"Dorinta (Ambitia)... sunt de fapt parintii tuturor... creatiilor..." ["Morals and Dogma", p.766]. Pike foloseste cuvantul "dorinta" fie a omului sau a lui Dumnezeu mai mult de 20 de ori, in contexte diferite, in cartea sa.

9). NAZISTII- vedeau omul ca fiind un pod intre ceea ce este si ceea ce ar putea deveni. [Cumbey, op. cit., p.31, 175].

FRANCMASONII- "... curcubeul... se credea a fi un pot intre pamant si rai." [Geroge Oliver, "Sings and Symbols", Macoy Publising and Masonic Publising Company, p.14 ; R. Swinburne Clymer, "The Mystiries of Osiris or Ancient egyptian Initiation, p. 185].

10). NAZISTII- credeau in evolutionism, ca omul raspundea pentru propria sa evolutie.[Doc Marquis, "Secrets of Illuminati", by American Focus Publising Company, Edison, N. J., 1993].

FRANCMASONII- A. Pike ("Morals and Dogma", p.767) sustine ca dupa ce Creatorul a conceput lumea, omul a aparut prin evolutie. Chiar avansarea-n grad in Masonerie este o evolutie in care se invata cunostinte noi, la fiecare grad, iar francmasonii numesc acest lucru "Iluminare".

11). NAZISTII- compozitorul german Wagner l-a transformat pe Iisus intr-un Iisus arian. The New Age ("Noua Religie") l-a transformat pe Iisus intr-un "Stapan al iluminarii" care a trecut prin toate ciclurile iluminarii devenind "complet iluminat". [Ravencsroft, op. cit., p.33-34].

FRANCMASONII- A. Pike afirma ca Iisus a primit "cunostinta perfecta" (Gnostica) dupa ce a fost adus la viata de hristos si de Intelepciune. ["Morals and Dogma", p.563-564, 26th Degree]. Cu alte cuvinte, Pike afirma ca Iisus a devenit "Stapan al iluminarii" dupa ce a fost inviat de Hristos si de Intelepciune.

12). NAZISTII- Domnul crestinilor era malefic, diavolul crestinilor era Dumnezeu. [Ravenscroft, op. cit., p.37].

FRANCMASONII- A. Pike a creat cea mai absurda inversare vazuta vreodata in istoria omenirii: "Pentru a nu permite luminii sa se piarda in totalitate, Demonii i-au interzis lui Adam sa manance din pomul "cunostintei binelui si raului" prin care ar fi cunoscut imparatia Luminii si cea a Intunericului. El s-a supus; un inger al Luminii l-a indus spre pacat , dandu-i posibilitatea victoriei, dar demonii au creat-o pe Eva, care l-a sedus si l-a slabit..." ["Morals and Dogma", p.567, 26th Degree]. Acum cred ca este clar carei "Lumini" Masoneria slujeste.

13). NAZISTII- Calea catre o cunostinta superioara este un progres gradual de la indiferenta la trezire sprirituala.

FRANCMASONII- In prefata cartii lui Pike este scris ca si Masoneria este un proces gradual de la "intuneric la lumina". Masoneria mentioneaza ca are 32 de grade plus inca unul, acordat pentru merite deosebite, al 33-lea. Exista insa dovezi substantiale ca Francmasoneria ar avea 100 de grade tinute "strict secret".

14). NAZISTII- Simbolul celui mai inalt grad era Vulturul, cunoscut sub numele de "Vulturul German".[Ravenscroft, op. cit., p.70]. (nota:Ravenscroft era practicant al Magiei si a scris o carte despre Hitler, de asemenea initiat in ocultism).

FRANCMASONII- Cel mai cunoscut simbol Francmasonic este "vulturul cu doua capete", acesta fiind de fapt "Phoenix-ul Egiptean", dupa cum am aratat la inceput.

15). NAZISTII- credeau in "al treilea ochi". [Ravenscroft, Ibid, p. 74]. Acesta era un "ochi spiritual" despre care ocultistii credeau ca poate fi "deschis" de "oameni superiori". Ochiul era situat in mijlocul fruntii, de aceea femeile din India poarta acel semn pe frunte. Se crede de asemenea ca ochiul poate fi deschis fizic atunci cand persoana respectiva atinge un grad inalt.

FRANCMASONII- A. Pike credea de asemenea in "al treilea ochi" numit si "ochiul luminos": "... "Ochiul Luminos" (pentagrama) in Lojele noastre, dupa cum am mai spus, reprezinta pe Sirius, Anubis sau Mercury, gardian si calauzitor al sufletului. Stravechii nostri confrati englezi il considerau simbol al Soarelui. In predica lor din vechime spuneau :"Ochiul Luminos" ne releva ca marele Luminator, Soarele... "Ochiul Luminos" a fost privit ca o emblema a Omnistiintei, sau "Ochiul Atotvazator" care pentru Antici reprezenta Soarele". [Morals and Dogma, p.506].

16). NAZISTII- "Nazistii au fost initiati in "Doctrina secreta" a lui H. P. Blavatsky - "House of Theosophy" si au aplicat acele principii pentru a crea "Holocaustul". [Ravenscroft, Ibid, p.91].

FRANCMASONII- Am acoperit acest aspect inainte de aceste enumerari.

17). NAZISTII- credeau in Magia Alba contra Magiei Negre. De asemenea credeau ca fiecare om isi alege voluntar calea pe care sa o urmeze. [Ravenscroft, p.92-93].

FRANCMASONII- Ideea de "Zeitate Absoluta", in afara de, sau independenta de Logica, este idolul Magiei Negre, Fantoma sau Demonul. [A. Pike, "Morals and Dogma", p.737]. Francmasoneria invata Magia Alba ca fiind opusul celei Negre si crede ca invataturile ei situeaza omul pe o cale corecta, cea a Magiei Albe/Bune.

18). NAZISTII- nu credeau ca Iisus Hristos este singura cale de mantuire.

FRANCMASONII- Iisus Hristos era un "zeu inferior" creat de Ialdabaoth, care la randul sau a fost creat de zeul Buthos prin unirea sexuala cu Intelepciunea (sarpele). Mai mult, Iisus nici nu era om ci avea numai infatisare umana. Prin urmare si suferinta indurata pe cruce a fost o iluzie. [A. Pike, "Morals and Dogma", p. 563-567]. Aceasta invatatura masonica despre Domnul Iisus Hristos implineste pe deplin definitia biblica a Antihristului. (1 Ioan 4:1-3).

19). NAZISTII- Hitler venera zeul Thor si Odin "redenumind chiar ziua de joi (Thursday in Thor's Day = Ziua lui Thor). Ravenscroft mentioneaza ca Hitler a oferit victimele razboiului German zeului Odin, ca sacrificiu, acest lucru crezand ca va asigura victoria nazistilor.

FRANCMASONII- A. Pike de asemenea venera pe Thor si Odin, dupa cum se mentioneaza in cartea sa la p.551-552. Autorul mason J. D. Buck spune in "Mystic Masonry" ca Masoneria foloseste zvastica pentru a simboliza "Ciocanul lui Thor" (p.244-245). Aceasi afirmatie gasim si la Sarah Terry, "The Second Mile", p.73 ; George Oliver, "Sings and Symbols", p.14 ; J. M. Ward, "Freemasonry and the Ancient Gods", 1921, p. 238]. Thor este sinonim cu Baal si Satan.

20). NAZISTII- credeau ca "masele erau pacalite sa creada ca patriotismul este cel mai mare ideal." Cel mai mare ideal era unul care depasea granitele natiunii. Acest ideal odata atins, toate razboaiele ar fi incetat, iar un mileniu de pace ar fi inceput (Thousand Year Reich).

FRANCMASONII- Promovarea constanta a Noii Ordini Mondiale si a dorintei acesteia de a desfiinta granitele nationale, va impinge toate tarile catre o organizatie de genul "Natiunile Unite". Odata implinit acest lucru, un superman va apare si va conduce popoarele lumii intr-un mileniu de pace si siguranta. Numele sau va fi "Hristos", dar noi il vom recunoaste ca fiind Antihristul din Biblie.

21). NAZISTII- triunghiurile erau considerate ca fiind ajutatoare in transformarea vointei intr-o energie pura si stralucitoare.[Ravenscroft, p.163].

FRANCMASONII- "Triunghiul... era emblema Sanatatii". [Pike, "Morals and Dogma", p.634].

CONCLUZIE: Am identificat 21 de invataturi comune, credinte si scopuri, intre Nazism si francmasonerie. Daca am fi avut numai 12 in loc de 21, sansele ca acestea sa fie o simpla coincidenta sunt de 1000000:1. Dar noi am gasit 21 de arii comune. Dar fiindca Nazismul si Francmasoneria, precum si alte miscari asemanatoare isi au radacinile in vechile Religii ale Antichitatii, pagane, sataniste, aceste asemanari nu ar trebui sa ne mire.

sursa: http://despremasonerie.go.ro/partea5.html

Despre insemnatatea lor istorica iesita din comun, este suficient sa amintim ca multe din evenimentele ultimelor sute de ani au fost gândite si puse in aplicare de catre francmasoni, printre care:
a) Pe plan mondial: Declaratia de independenta a USA; Charta Drepturilor Omului; Revolutiile din Franta (1789), Europa (1848-49) si din Rusia (1917); Unificarea Italiei in secolul 19; Intemeierea Ligii Natiunilor (intre cele doua razboaie mondiale); Intemeierea Organizatiei Natiunilor Unite ONU (dupa cel de al doilea razboi mondial); Creerea statului Israel s.a.
b) In România: Rascoala lui Horea, Closca si Crisan (1784); Unirea Principatelor Române (1859); Obtinerea independentei României în urma participarii la razboiul din 1877 împotriva Imperiului Otoman; Aducerea regelui Carol I din familia Hohenzollern in România (1866); Rascoala din 1907 s.a.

Scopul
Sa devii din bun mai bun, sa-ti întaresti personalitatea, sa-ti cultivi morala si spiritualitatea, sa-ti largesti orizontul mintii - sunt scopurile de baza ale Francmasoneriei. Masoneria cultiva principiul responsabilitatii si al moralitatii si îi încurajeaza pe francmasoni sa urmeze si în viata de toate zilele lectiile învatate în timpul ritualurilor. Una dintre doctrinele universale ale Masoneriei este "Fratia Omului si Paternitatea Lui Dumnezeu” (autoritatea parinteasca a lui Dumnezeu). Importanta acestui crez consta în aprofundarea celor trei dogme esentiale ale Francmasoneriei: Dragoste Frateasca, Ajutor si Adevar. Francmasoneria este, de asemenea, custodele traditiei initiatice. Datoria unui mason este aceea de a pastra si perpetua aceasta traditie, ceea ce constituie o responsabilitate uriasa.

Originea
Nimeni n-ar putea spune cu precizie când a luat nastere Masoneria. Ceea ce este sigur însa este ca se pastreaza din vremuri imemoriale si ca nu a purtat întotdeauna denumirea de Masonerie. Este evident ca unele scoli vechi mistice din Egipt, Grecia si Orientul Apropiat au lasat o puternica amprenta pe ceremonialurile actuale, care initial erau niste testari, constituiau probe ce trebuiau trecute cu succes de cei ce deveneau ulterior demni pentru aceasta învatatura. Ceremonialurile actuale mai pastreaza înca acele elemente stravechi, dar într-o forma mai stilizata, spirituala. Se cunosc, de pilda, asemanari cu societatea fondata de Pitagora si cu Fraternitatea lui Hermes Trismegistos din Hermopolis (Egipt), cu doctrina isiaca (Isis), cu misterele eleusine ale Greciei si cu misterele mitraice (Mithras) ale Romei antice. In general, putem spune ca breslele mestesugaresti medievale s-au transformat în loji operative care, la rândul lor, au devenit baza Masoneriei de astazi.

De la operativ la speculativ
Diferentele dintre masoneria operativa si cea speculativa îsi au radacinile înfipte adânc în vechime, pe vremea când masonii erau efectiv implicati în activitati fizice de constructie. Acestia erau adevarati maestri ai constructiilor, pastrându-si cu sfintenie secretele mestesugului. Caracterul speculativ apare mai târziu, când în bresle sunt acceptati oameni nepriceputi în constructia propriu-zisa, însa neîntrecuti în constructia spirituala. Nu se poate stabili cu exactitate momentul trecerii de la masoneria operativa la cea speculativa. Trecerea a fost treptata si s-a întins pe o perioada ce depaseste 50 de ani. A început din anul 1600, când în lojile operative au fost acceptati protectorii, lucru mentionat si în instructiunile Gradului de Ucenic. Cei ce nu doreau sa devina zidari i-au urmat pe protectori, iar cei acceptati de bunavoie de catre masonii operativi au devenit "Masoni Acceptati”. Se dorea aderarea cât mai multor membri datorita multiplelor avantaje spirituale, sociale si culturale. Pe parcursul acestei perioade, breasla s-a îmbogatit rapid cu un mare numar de adepti. Declinul arhitecturii gotice si cererea tot mai redusa de constructii de mare amploare au condus la scaderea considerabila a numarului meseriasilor operativi necesari pentru a le duce la bun sfârsit. Daca nu ar fi devenit masoni speculativi, ar fi disparut cu totul. Dar amploarea pe care a luat-o masoneria speculativa se datoreaza în principal formarii Marii Loji a Angliei, când patru vechi loji din Londra s-au reunit în iunie 1717 la cârciuma Goose and Gridiron. În timpul acestei reuniuni, un frate pe nume Antony Sayer a fost ales Mare Maestru. Din acest moment, Masoneria s-a raspândit în toata lumea si alte mari loji au luat fiinta.

Templul Regelui Solomon
Frecventele referiri la Templul Regelui Solomon au condus la concluzia eronata ca acesta are meritul de a fi creat aceasta Fraternitate. Masoneria a devenit breasla organizata, cu multi ani dupa domnia lui Solomon. Cu toate acestea însa ritualul masonic se bazeaza pe legende ce fac vaste referiri atât la Solomon, cât si la Templul de la Ierusalim - lucru ce a îmbogatit în mare masura simbolistica. Fragmentele biblice privind templul pot fi gasite în Cartea I a Regilor, în capitolele 5-8 si în Cartea I a Cronicilor, începând de la capitolul 2.

Originea ritualului francmasonic
De unde si când au luat nastere ritualurile masonice ? Ele dateaza de dinaintea secolului 18. Practic, Ritualul Francmasoneriei a fost o continuare a practicilor si obiceiurilor instituite de munca de zi cu zi a masonilor operativi. Accentul s-a mutat treptat, de la virtuti practice la virtuti morale, întrucât masonii acceptati începusera sa-i depaseasca numeric în loji pe fratii operativi. In masoneria speculativa incipienta nu exista decât un grad pâna la Maestru. Abia mai târziu au fost introduse în masoneria speculativa cele trei grade pe care le cunoastem astazi.

Originea primei Mari Loji
La începutul sec.18, în Anglia luasera fiinta numeroase loji. Pâna în anul 1716, majoritatea lojilor erau compuse exclusiv din membri non-operativi. În decembrie 1716, în ziua de Sf.Ion, câtiva masoni din Londra au avut o întâlnire informala. Membrii celor patru Loji s-au întâlnit din nou pe 24 iunie 1717, de ziua lui Ioan Botezatorul, si au înfiintat prima Mare Loja. Aceasta zi se numara printre cele mai importante date din istoria Masoneriei, deoarece atunci s-a marcat debutul Francmasoneriei moderne. Cu mici exceptii, fiecare loja masonica regulara a primit girul unei Mari Loji, de aici concluzia ca toate provin, de fapt, din Marile Loji ale Angliei, Scotiei sau Irlandei. Fiecare Mare Loja are o jurisdictie teritoriala proprie sau reprezinta o anumita regiune. Fiecare stat din America este guvernat de o Mare Loja.

Denumirile Marilor Loji
Exista diferente între denumirile Marilor Loji din USA. Unele poarta numele A.F.A.M. (Masonerie Acceptata Libera si Antica), iar altele F.A.M. (Masonerie Acceptata si Libera).Cauza acestor diferente a fost conflictul dintre doua factiuni diferite la momentul înfiintarii Marilor Loji. O factiune a adoptat titulatura de Antica, cealalta grupare considerându-se Moderna. Diferentele de titulatura care exista în USA nu au legaturi logice cu nici unul dintre acesti termeni sau cu originile Marilor Loji americane.

Titlul de Liber si Acceptat
Vechii meseriasi, foarte priceputi, erau considerati indispensabili celor doua institutii majore: Biserica si Statul. De aceea, nu li s-au impus niciodata restrictii, fiind liberi sa munceasca, sa calatoreasca, într-un mod direct proportional cu importanta lor.Termenul acceptat provine tot din vechime, din timpul masonilor operativi. Pe la sfârsitul Evului Mediu, putini erau cei care stiau carte si nu apartineau vreunei manastiri. Categoric, oamenii doreau sa devina masoni pentru a beneficia de avantajele oferite de breasla si nu neaparat sa construiasca. Tot ce voiau era sa apartina acestei organizatii. Acestia erau Masonii Acceptati care, cu timpul, i-au depasit ca numar pe masonii operativi, facilitând astfel trecerea de la masoneria operativa la cea speculativa. Oricum, secretele constructiei începusera sa fie cunoscute, iar arhitectura îsi schimbase principiile.

Este Masoneria o organizatie secreta ?
Categoric, nu. Membrii unei societati secrete se ascund, locurile de întâlnire nu sunt cunoscute, publicul nestiind principiile si modul lor de organizare. Exista si în masonerie unele secrete, ca de pilda o parte a ritualului, semnele dupa care masonii se recunosc între ei etc. Unele secvente ale ritualului s-au pastrat în cadrul Francmasoneriei de secole si au devenit traditie. În schimb, ideologia, principiile, scopurile pot fi aflate de oricine este interesat. Orice publicatie masonica tiparita, cu exceptia lucrarilor esoterice, poate fi discutata public. Masonii poarta insigne la rever si alte bijuterii tipic masonice, poarta sorturi specifice, fac cunoscute orele si locurile de întâlnire si se implica deschis în opere de caritate. Confidentialitatea ritualurilor are rolul de a le pastra sacre si solemne si de a le creste valoarea initiatica.

Este Francmasoneria o religie ?
Din nou, raspunsul este negativ. Luând în consideratie natura învataturilor Francmasoneriei, se cere profanilor care doresc sa devina masoni sa constientizeze credinta în Fiinta Suprema si în nemurirea sufletului. Altfel, ceremoniile ar fi complet lipsite de sens. Dar nu se impune aderarea la o anumita religie sau la o biserica anume. Aceasta este alegerea fiecaruia. In opinia Ordinului Francmasoneriei, membrii Fratiei îsi vor îmbogati experienta în orice comunitate religioasa din care au ales sa faca parte. Un ateu nu poate deveni mason, fiindca nu-si poate exprima credinta într-o Fiinta Suprema. Idealurile masonice nu apar sub forma unor crezuri scrise. Fiecare mason percepe învataturile din ritualuri într-un mod propriu, ajungând la întelegerea care îi va satisface mintea si constiinta, lasându-i în acelasi timp pe ceilalti sa procedeze la fel. Acesta este un exemplu de toleranta masonica, toleranta fiind unul din principiile de baza ale Breslei, datând înca dinaintea Constitutiilor lui Anderson din 1723 si 1738, care interziceau orice discutie de secta la întruniri. Nu exista o dogma masonica. Ordinul nu urmareste decât înfratirea oamenilor buni, fara a promova o anumita religie. Si catolicii pot deveni masoni, în ciuda faptului ca, mult timp si în mod eronat, s-a crezut contrariul. Acest curent de opinie a fost lansat, probabil, din cauza numeroaselor edicte emise de diversi papi în care masoneria devenea pentru catolici un tarâm interzis. Paradoxal, mari oameni, catolici proeminenti, au devenit masoni. Primul edict de acest gen a fost emis de Papa Clement al XII-lea, dar masonii au reactionat doar cu tacere si circumspectie.

Rolul simbolului si al alegoriei
Orice mason trebuie sa aiba cunostinte solide în ceea ce priveste simbolul si rolul simbolului în ritualuri, dupa cum un studiu comparat al mitologiei constituie baza unei bogate culturi masonice. În cadrul Masoneriei, Loja reprezinta nucleul. Simbolic, ea reprezinta Templul lui Solomon. Orice avansare si orice ritual au loc exclusiv în interiorul Templului, considerat replica perfecta a lumii divine. Templul este sacru, este centrul universului. Structura, dimensiunile, proportiile - într-un cuvânt arhitectura - nu sunt decât imaginea reflectata în oglinda a Divinitatii. De regula, un Templu se afla în munti, la înaltime. Este considerat centrul cosmosului, un loc sacru, iesit din comun. Templul este locul unde umanul se poate întâlni cu Divinul. Masonii înteleg foarte bine importanta atotcuprinzatoare în religie a simbolului pietrei. Sunt posibile referiri la timpuri îndepartate, când existau legaturi strânse între zei si piatra, considerata de unii istorici drept imagine arhetipala, reprezentând realitatea absoluta. Se crede ca multi dintre zeii vechi, ca de pilda Mithras, ar fi luat nastere din piatra (petra genitrix), atributele acesteia (stabilitate, soliditate, nemurire) fiind si atributele zeilor. Si în Biblie exista numeroase pasaje ce indica fara urma de îndoiala credinta în legatura profunda dintre piatra, sacru si spiritual: Isaia 28:16, Psalmi 118:22, Revelatia 2:17 si Geneza 28:11.

  Voi reveni cu mai multe explicatii intr-un viitor articol, unde voi pune si niste imagini si insemne masonice cu explicatii.

 PS: incercati sa vedeti partea plina a paharului si nu cea goala

onform statisticii Wordpress, cel mai solicitat post din Blogul meu este "STONEHENGE-ul AMERICAN" - CELE 10 PORUNCI ale "NOII ORDINI MONDIALE"? , conducând detaşat în top.
Bănuiesc, din cauza sintagmei „Noua Ordine Mondială" din titlu.  

Mdaaa, aven noi (românii) ce avem co teoriile conspiraţioniste... Ca şi ruşii, dealtfel. Căutăm cauzele frustrărilor proprii în uneltirile neapărat conspirative şi oculte ale celor din afară.

Cu toate că, personal, nu văd nici o dramă în faptul că cineva străin m-iar explica încotro se prăbuşeşte civilizaţia umană şi mai ales, ce se mai poate face pentru a readuce armonia în relaţiile interumane, dar mai ales în relaţiile dintre specia umană şi muma-natură.

ONU este impotentă, FMI, WorldBank şi WTO au la bază nişte principii economice sinucigaşe de creştere continuă, terenurile arabile (care, dealtfel, destabilizează biosfera) nu mai pot fi extinse, preţurile la alimente cresc dramatic peste tot în lume, carburanţii fosili au atins cota maximă de extracţie şi de acum încolo producţia lor doar va scade, în timp ce preţurile vor creşte galopant. Iar capac peste toate o constituie creşterea necontrolată a populaţiei sărace de pe glob. Tot mai evident devine faptul că 6,5 miliarde de oameni pe o planetă cu resurse epuizate - e prea de tot!

Ultima din cele zece sentinţe (porunci) de pe pietrele Georgia Guidestones sună astfel:

NU FIŢI UN CANCER PE ACEST PĂMÂNT, LĂSAŢI LOC ŞI NATURII.

Cu adevărat am devenit un cancer malefic în ecosistemul planetar, cancer care nu mai poate fi oprit să distrugă întreaga planetă.
Se pare că de acum înainte nu ne mai poate salva nimeni, nici chiar toţi iluminaţii şi masonii cu ideea lor irealizabilă a unui Guvern Planetar.

PIERIM, DAR NU CEDĂM DIN SUVERANITATE!!!
PATRIA O MUERTE!!!

Citiţi în continuare despre "Stonehenge-ul american"

Georgia Guidestones

sau „Stonehenge-ul american”

Pe una dintre cele mai înalte coline din comitatul Elberton, statul Georgia (SUA) se înalţă o impresionantă şi neobişnuită construcţie arhitectonică. Ghidurile turistice o denumesc Georgia Guidestones, iar localnicii au botezat-o „Stonehenge-ul american".

Pe cele patru principale lespezi de granit albastru cu înălţimea de 5 metri sunt gravate în cele mai răspândite opt limbi ale lumii 10 sentinţe în calitate de mesaj pentru întreaga umanitate.

În jurul acestui monument, dar mai ales în jurul mesajului celor 10 sentinţe (porunci), deja de mai bine de 25 de ani de la inaugurarea acestuia, nu contenesc discuţiile şi controversele.
În deosebi, în jurul primei "sentinţe-porunci": "Menţineţi populaţia (planetei) în limitele a 500 milioane de locuitori, în permanent echilibru (armonie) cu natura (posibilităţile biosferei Pământului)"...

Ciar şi apariţia acestui ansamblu arhitectural este acoperit de vălul misterului...

Într-o seară târzie din iunie 1979 în oficiul companiei specializate în prelucrarea granitului „Elberton Granite Finishing Corporation" din orăşelul omonim Elberton a intrat un domn îmbrăcat elegant, care a dorit să afle preţurile la executarea monumentelor mari din piatra de granit autohtonă. S-a prezentat acest domn cu numele de Cristian, explicând că reprezintă un grup restrâns de cetăţeni americani, care ar fi dorit în continuare să rămână anonimi.
Respectabilul domn s-a interesat de preţurile prelucrării pietrei de granit, precum şi despre banca care deservea compania.
Dl. Cristian i-a explicat conducătorului companiei dlui Fendly, mirat la culme, esenţa solicitării sale, spunând că grupul iniţiatorilor proiectului doresc să instaleze undeva într-o zonă pustie din apropiere un monument din granit.
Neobişnuitul monument urma să fie constituit din şase lespezi dreptunghiulare, avânt inscripţionate (gravate) pe ele un mesaj identic în opt limbi: engleză, spaniolă, rusă, chineză, arabă, ebraică, hindi şi suahili. Mecenaţii anonimi mai doreau să existe posibilitatea lărgirii pe viitor a ariei monumentului prin instalarea pe raza lui exterioară de noi lespezi de granit pe care mesajul transmis umanităţii urma să fie gravat şi în alte limbi.
Compania „Elberton Granite Finishing Corporation" era la acel moment, ca şi în prezent, una din cele mai mari din lume în domeniul prelucrării pietrei, însă comenzi de o asemenea complexitate nu mai avuse până atunci. Greutatea totală a monumentului constituia 119 tone, înălţimea - aproape şase metri, mai mult de 4.000 de litere urmau să fie inscripţionate! Clientul a cerut atragerea celor mai buni experţi în cioplirea şi construcţia monumentelor.
Peste câteva săptămâni de la această vizită memorabilă banii deja au fost viraţi în contul companiei.
Dl. Cristian a ales un teren aproximativ de 2 hectare pe teritoriul uneia dintre fermele din preajma Elvertonului. Clientul a insistat ca imediat după finisarea proiectului, să-i fie transmis dosarul cu toate documentele referitoare la proiect, pentru a păstra în felul acesta confidenţialitatea deplină.
Cristian şi ceilalţi sponsori anonimi au conceput un monument pentru veacuri, iar apelurile încrustate în piatră au fost foarte bine gândite, adresându-se oamenilor indiferent de naţionalitate, religie sau politică.
Unul dintre cele mai neobişnuite şi misterioase monumente din Statele Unite a fost inaugurat la 22 martie 1980 (în ziua echinocţiului de primăvară).

Patru lespezi mari de granit indică cu laturile sale exterioare hotarele mişcării Lunii de-a lungul anului astronomic. Lespedea orizontală de deasupra (acoperişul) este un calendar. Cu ajutorul razelor solare care trec prin gaura făcută în lespede poate fi determinată în fiecare amiază ziua respectivă a anului.

O altă gaură săpată oblic în lespedea verticală din centru la nivelul ochilor unui om de statură medie, este orientată de la Sud spre Nord în aşa fel că în orice noapte din an prin ea se poate vedea Steaua Polară care simbolizează permanenţa şi înfrăţirea cu natura.

Aşadar, pe cele patru lespezi verticale în formă de cruce este inscripţionat în opt limbi unul şi acelaşi mesaj constituit din 10 sentinţe scurte.

Iată aceste sentinţe scrise în engleză:

• MAINTAIN HUMANITY UNDER 500,000,000 IN PERPETUAL BALANCE WITH NATURE.
• GUIDE REPRODUCTION WISELY - IMPROVING FITNESS AND DIVERSITY.
• UNITE HUMANITY WITH A LIVING NEW LANGUAGE.
• RULE PASSION - FAITH - TRADITION - AND ALL THINGS WITH TEMPERED REASON.
• PROTECT PEOPLE AND NATIONS WITH FAIR LAWS AND JUST COURTS.
• LET ALL NATIONS RULE INTERNALLY RESOLVING EXTERNAL DISPUTES IN A WORLD COURT.
• AVOID PETTY LAWS AND USELESS OFFICIALS.
• BALANCE PERSONAL RIGHTS WITH SOCIAL DUTIES.
  PRIZE TRUTH - BEAUTY - LOVE - SEEKING HARMONY WITH THE INFINITE.
• BE NOT A CANCER ON THE EARTH - LEAVE ROOM FOR NATURE - LEAVE ROOM FOR NATURE.

Redăm în continuare şi textul în rusă, în special pentru basarabeni, care spre deosebire de regăţeni cunosc mai bine rusa decât engleza.

• ПУСТЬ ЗЕМНОЕ НАСЕЛЕНИЕ НИКОГДА НЕ ПРЕВЫШАЕТ 500.000.000 ПРЕБЫВАЯ В ПОСТОЯННОМ РАВНОВЕСИИ С ПРИРОДОЙ
• РАЗУМНО РЕГУЛИРУЙТЕ РОЖДАЕМОСТЬ ПОВЫШАЯ ЦЕННОСТЬ ЖИЗНЕННОЙ ПОДГОТОВКИ И МНОГООБРАЗИЯ ЧЕЛОВЕЧЕСТВА
• НАЙДЕМ НОВЫЙ ЖИВОЙ ЯЗЫК СПОСОБНЫЙ ОБЪЕДИНИТЬ ЧЕЛОВЕЧЕСТВО.
• ПРОЯВЛЯЙТЕ ТЕРПИМОСТЬ В ВОПРОСАХ ЧУВСТВ, ВЕРЫ, ТРАДИЦИЙ И ИМ ПОДОБНЫХ
• ПУСТЬ СПРАВЕДЛИВЫЕ ЗАКОНЫ И БЕСПРИСТРАСТНЫЙ СУД ВСТАНУТ НА ЗАЩИТУ НАРОДОВ И НАЦИЙ
• ПУСТЬ КАЖДАЯ НАЦИЯ САМА РЕШАЕТ СВОИ ВНУТРЕННИЕ ДЕЛА, ВЫНОСЯ НА МИРОВОЙ СУД ОБЩЕНАРОДНЫЕ ПРОБЛЕМЫ.
• ИЗБЕГАЙТЕ МЕЛОЧНЫХ СУДЕБНЫХ ТЯЖБ И БЕСПОЛЕЗНЫХ ЧИНОВНИКОВ.
• ПОДДЕРЖИВАЙТЕ РАВНОВЕСИЕ МЕЖДУ ЛИЧНЫМИ ПРАВАМИ И ОБЩЕСТВЕННЫМИ ОБЯЗАННОСТЯМИ
• ПРЕВЫШЕ ВСЕГО ЦЕНИТЕ ПРАВДУ, КРАСОТУ, ЛЮБОВЬ, СТРЕМЯСЬ К ГАРМОНИИ С БЕСКОНЕЧНОСТЬЮ.
• НЕ БУДЬТЕ РАКОМ ДЛЯ ЗЕМЛИ, ПРИРОДЕ ТОЖЕ ОСТАВЬТЕ МЕСТО!

Cum am menţionat deja, întreaga construcţie, dar mai ales mesajele inscripţionate sunt contestate vehement de adepţii Teoriei Conspiraţiei, care întrevăd în spatele construcţiei pe reprezentanţii aşa-zisei „Ierarhii Mondiale" care încearcă să controleze lumea din umbră, iar mesajele constituind „cele 10 porunci" ale „Noii Ordini Mondiale" spre care tind aceşti conspiraţionişti.

La controversatul subiect al Teoriei Conspira