Asta nu, ca e un ungur care ne spioneaza. Un soldat de-al regelui, trimis sa traga cu urechea la planurile noastre, facute in cadrul informal al unui picnic.

Si-a ridicat taranul perna, si-a luat furca de acolo si a aruncat-o cu ura animalica in directia tufisului. Dintre frunzele boschetului a inceput atunci sa curga sange.

Am avut dreptate, a zis cumva taranul, fara sa articuleze ca lumea vreun cuvant.

Da, am mormait eu ca raspuns, iar apoi am pornit in directia tufisului miscator. Care acum nu mai era miscator, ca se scursese prea mult sange din el ca sa se mai miste.

Am dat cateva frunze la o parte sa vad din ce vietate sufletul tocmai isi luase talpasita cand, surpriza: ramaseseram fara ketchup. In tufis, la umbra cea mai deasa, depozitase un taran mai uituc sucul de rosii de pus la pizza.

Pana la urma am mancat pita cu topping de salam si ciuperci fara ketchup, dar a meritat, caci a fost un picnic pe cinste. Bine, nu pentru toti, ca pana sa-mi dau seama de latura frumoasa a intamplarii am apucat sa-l trag in teapa pe fraierul care aruncase cu furca.

Am vazut in emisiune la Gadea ca sarbii protesteaza impotriva independentei Kosovo. Cristoiu si boierul ala cu mustata si interventii penibile au aberat o gramada, ceea ce m-a facut sa nu ma uit prea mult la emisiune. Din cauza lor, rascoala s-ar fi putut duce de rapa. La un moment dat, mi-era o asa rusine de rusinea lui Stan (boierul cu mustata) ca-mi vinea sa trimit un detasament de tarani cu furci si topoare sa-l scoata din studio si sa mi-l aduca aici, in tabara.

Ar fi zis, probabil, ca sunt unul dintre sustinatorii lui Basescu si ar fi ras isteric. "Dooomnu Gadeaaa..." ar fi bantuit un timp, prin tabara, ecoul. Taranii s-ar fi pisat pe ei de frica, in paturile lor de campanie, dar nu s-ar fi cunoscut pentru ca oricum sunt jegosi. Caii ar fi rupt hamurile si ar fi scapat in galop pe intinderile (aparent) fara margini ale campiei Pannonice. Intregi herghelii ar fi ajuns, inaintea noastra, la Budapesta, iar caii ar fi purtat, in sa, in loc de tarani inarmati, obsedantul ecou: "Dooooomnu Gadeaaaa..."

Ungurii n-ar fi inteles cuvintele romanesti, dar atavismul lugurbru al silabelor le-ar fi umplut madularele de o teama ancestrala. "Doooooomnu Gadeaaaa..."

-O arma teribila au taranii adunati de Gheorghe Doja, si-ar fi anuntat ofiterii maghiari, lipsitit de speranta, regele. Un monstru vorbitor, al carui discurs e atat de intesat cu interventii inoportune incat te face sa mori subit de rusinea lui. Inainte de a-si da ultima suflare, cei ce ii cad victima reusesc sa mai sopteasca doar: "Cum poate spune asemenea idiotenii?..."

-Dar ce face Goliatul discursiv despre care imi vorbiti? ar fi intrebat regele, nedumerit.

-Face de toate. Rade isteric, canta, danseaza, fredoneaza slagare din muzica usoara a anilor 80, vorbeste engleza cu accent american, pune la laptop inregistrari cu Basescu atat de prost facute ca iti zgaraie urechea... Isi tipa ideile si le incolaceste in jurul unor puncte lipsite de importanta pana nu mai intelege decat el ca nu are dreptate...

-Indeed, ar spune regele. In mainile cui nu trebuie, omul asta intrece prin forta distructiva invaziile mongole si pe cele cartagineze din epoca tarzie a bronzului.

-Sa mergem sa-l rapim?

-Da, luati cu voi trei batalioane de husari si doua de infanterie usoara si mergeti insotiti de...

Pe aici, plictisindu-ma sa-mi inchipui istorii alternative, am adormit. Am visat ceva fain, da nu-mi mai amintesc exact ce.

A nins peste tabara moarta de somn,
A nins peste curvele care inca mai dorm,
A nins pe tarancile care fac de mancare
Si pe taraful de lautari care are valoare.

Eu, Gheorghe Doja, privesc cu uimire,
Cum totul a ramas parca fara simtire,
Dupa cheful de pomina de noaptea trecuta
In care nicio taranca n-a ramas nefututa.

Se vor naste peste noua luni copiii rascoalei
Ai caror tati vor fi fost deja torturati si executati in pietele publice ale capitalei,
Frate, ce vers lung am scris!
Dar compensez facandu-l pe asta mai concis.

Azi lupta noastra va continua,
Daca esti boier, vom veni si-n casa ta.
Iti vom da foc la conac si la case,
Ne vom pisa pe-ale tale tacamuri si vase.

Iti vom viola femeia si amanta,
Iti vom amesteca vinul cu Fanta,
Caii de rasa ti-i vom confisca,
Motiv pentru care te vei oftica.

O sa-ti manance taranii mancarea din frigider,
Tarancile noatre or sa se dea cu Coco Chanell,
Manelistii vor canta la pianul din salon O, viata mea
Si pe tine de necaz inima te va durea.

O sa avem toti drepturi egale
Cu exceptia ta, porcule pe care te vom face sarmale.

Asa ca, din partea mea, nimic nu s-a intamplat. Ostenii mei inarmati cu furci sunt multumiti si abia asteapta sa fie improprietariti cu pamant, bla bla bla.

Dar sa va spun, totusi, de la ce a pornit totul.

Eram saptamana trecuta in cortul meu si ma uitam la pornache. Tocmai imi downloadasem un xxx mai vechi, de amatori, de fapt, un fel de snuff, in care niste taranci care se intorceau de la sapa, murdare de noroi si cu tatele stafidite din cauza secetei, sunt seduse de cativa soldati unguri care, pentru a nu le viola, le conving sa faca sex cu ei de voie buna. Soldatii purtau niste armuri grele, ceea ce a facut filmul destul de antipatic. Pana si le-au dat jos, a trecut o gramada si femeile erau cat p-aci sa plece. Noroc ca erau obosite. Cu ocazia asta, si-au mai tras si ele putin sufletul.

In fine. Isi dau soldatii jos armurile, pun deoparte teaca in care sta sabia, pun coiful langa teaca, scot cureaua, de care mai e agatata o teaca mai mica, in care e un pumnal, isi dau pe urma jos camasa, din care zboara cateva muste si trec la pantaloni, care, desi aveau cu totul alta culoare, acum erau maro in dreptul fundului.

Cand au apucat sa-si dea jos pantalonii, una dintre taranci adormise. Moment penibil. Care o ia pe aia care adormise. Intr-un fel, era un avantaj, pentru ca, daca se trezea in timpul penetrarii, cel care o regula isi putea aroga meritul ca barbatia lui i-a tulburat femeii somnul. Cand si-au dat mai multi seama de asta, au inceput chiar sa se bata pe aia care dormea.

S-au imbrancit putin, s-au injurat de mama, numai ca zgomotul pe care il faceau a trezit-o pe adormita. Lupta insa nu s-a sfarsit, ca apucase sa adoarma alta. Oboseala era mare dupa o zi de sapa.

In fine, s-au tot certat astia si pana la urma au ajuns la cutite. A iesit un imens meleu, in care se imparteau haotic pumni si impunsaturi de spada. La un moment dat, ramasesera trei in viata si deja lupta nu mai avea sens, pentru ca erau deja trei femei care dormeau, numai ca unua i s-a parut ca s-a ales cu o julitura cam naspa si voia neaparat sa se razbune pe autor. Desi nu era prea sigur de la cine venise rana.

Se mai bat astia un timp ca chiorii pana ramane unu singur in viata. Numai ca tipul nu sta mult pe ganduri si incepe de fute, mai ales ca avea de unde alege. Planul lui marturisit era chiar acela de a fute fiecare femeie in parte, numai ca a terminat cam repede cu prima si pe urma nu a mai avut chef. A inceput sa-si puna armura si se pregatea sa plece cand au aparut barbatii femeilor. Adica sotii, cum ar veni.

Asta da sa fuga, numai ca era putin obosit, asa ca incepe sa se bata. Pana la urma e batut zdravand, dar si omorat, pentru ca barbatii se pun pe batut neveste. Fiecare pe a lui. Asta, soldatu, ranit cum e, pana la urma scapa tarandu-se, iar femeile, din sase mor trei.

Oricum filmul e destul de misto, pentru ca barbatii isi impart frateste nevestele supravietuitoare si totul se termina cu o imensa orgie. Atunci am inceput si eu sa fac o laba si mi s-a parut ca a intrat cineva in cort sa traga cu ochiul. Mi-am bagat repede stremeneagul in pantaloni, am iesit din cort si am zis:

-Care a intrat in cortul meu sa vina de bunavoie si sa recunoasca! Daca nu, o sa va execut pe toti care va aflati prin zona.

Si, cum va spuneam, taranii s-au rasculat, aiurea-n tramvai.

Si ma gandesc ca portile inspiratiei mi s-au inchis

Nu reusesc sa imi fac referatul la drept comunitar

Si de nervi imi vine sa ii bat pe tarani cu un par.

O, muza a referatelor, vino si hraneste-ma cu ambrozia inspiratiei

Si da-le taranilor mei deodorant, sa nu se mai simta prin tabara mirosul transpiratiei!

Da-mi idei despre cei trei piloni ai Uniunii Europene

Si nu-l lasa pe Mos Ene sa vina pe la gene!

Trebuie sa stau treaz, sa scriu la acest cacat

Care, in sistemul universitar romanesc, poarta numele pompos de referat.

Oh, muza a lucrarilor academice,

Nevoia mea te lasa rece,

Nu-ti pasa de modelul democratic consensualist,

Care pe mine ma face-atat de trist.

Dar maine nu va mai conta nimic, voi porni la rascoala

Si pe dusmanii unguri ii voi baga in boala!

Afara luna pe cer a urcat,

Stelele stralucesc nepasatoare

Fata de suferinta ingrozitoare

A taranului legat de glie.

Dar de ce imi pasa de ei mie?

Ah, un gand negru acum ma roade

Acum, cand ii evident ca rascularea nu va da roade.

Poate ar fi fost mai bine daca stateam acasa si futeam,

Decat, eventual, sa fiu tras pe roata ca Horia, Closca si Crisan.

Bine, adevarat, Crisan s-a spanzurat,

Dar ce gandesti tu? De ce stiu eu acest cacat?

Ca treaba se intampla in 1785, parca

Si noi suntem in anul 1514. Pai e arta!

Intr-o versificare de duzina ca asta

Intrebarile filozofice sugereaza napasta,

Si asta-i semn ca moartea-mi e aproape.

Baga-mi-as pula! Nu vreau sa fiu tras pe roate!

Of, soarta, ce mi-ai harazit?

"Harazit"? Ce arhaism nenorocit...

Dar sa nu deviez, deja am ametit.

Sa gandesc in vers e chinuit.

Nu pot sa dorm, baga-mi-as polya,

Vrea sa ma prinda regele Zapolya!

Si sa ma omoare, auzi ce carnat

Pai cine ii mai ajuta pe tarani la rasculat?

Ei, asta e. Stiam eu ce urmeaza,

Imediat cum mi-o iau prima oara in freaza.

Acu' treba nu mai e asa usoara,

Nu trebuia sa-o dau in bara la Timisoara.

Istoria nedreapta va nota nepasatoare

Cum a fasait aceasta mare rasculare,

Ca Gheorghe Doja si marea lui rascoala

Au fost infrante de cavalerii regelui in zala.

E un moment trist pentru taranii toti,

Si pentru sfincterele acestor idioti.

Mi-a fost destul de greu sa aleg tipul executiei, dar pana la urma m-am decis in favoarea decapitarii. Sunt un traditionalist. Nimic nu se compara cu un cap lovit in repetate randuri cu securea din cauza ca se incapatanzeaza sa nu se desprinda de corp. Urletele condamnatului, graba miloasa a calaului care nu stie cum s-o duca la capat cat mai repede, sangele care curge in valuri ca dintr-un dozator de inghetata stricat. Ah, micile bucurii ale vietii!

Vestea ca ii omor nu i-a surprins pe locotenentii mei. Ba chiar s-au si bucurat. Daca ar fi fost prinsi de rege ar fi trecut si prin cateva zile deloc placute de tortura. M-a mirat doar unul mai carnat care mi-a zis cam asa: Da de judecata nu avem parte?

Da cine te crezi, Ally McBeal? m-am rastit la el, ascutindu-mi sabia pentru a-l omori fara ceremonial, cu mana mea, pe loc.

Ceilalti au inceput sa-l injure printre dinti. Orice zi cu care era amanata executia sporea sansele de a fi prinsi de rege si purtati, cu o teapa groasa infipta-n cur, deasupra satelor, sa moara de foame si de rusine in timp ce matele le sunt roase de tetanos.

-Poate ca ar trebui sa te predea pe tine regelui, el sigur o sa-ti asigure un proces corect, a zis unul mai cu limba ascutita, pe care ceilalti il desemnasera in soapta ca avocat al grabirii executiei.

-Da, da, strigara ceilalti aprobator. De ziua ta!

Poftim? i-am intrebat nepricepand aluzia la melodia de la Parazitii.

Bine, daca vreti proces, proces sa fie. Dar cine sa-l judece?

L-am sunat intr-un tarziu pe Ioanitoaia, ca el se ocupa cu asa ceva. Era intr-un cantonament cu nationala si scria un reportaj devastator despre incompetenta lui Piturca.

-Ce faci, vii la proces, ca am vazut ca te ocupi cu din astea? l-am intrebat.

-A, nu, eu sunt cu recursul acum, a zis la telefon Ionanitoaia, desfiintand cu mana cealalta metodele de antrenament ale lui Piti.

-Deci trebuie sa faca gusterii recurs ca sa vii?

Un recurs insemna o amanare suplimentara a executiei. Auzind ce vorbeam, locotenentii damnati isi blestemau zilele. "Care ai la tine un tub de somnifere in plus?" se auzea vag din zona incaperii in care erau stransi."On the highway, not across the road", isi dadeau ei sfaturi poliglote. "E nevoie de sapun sa alunece repede, sa-ti rupa vertebrele din prima."

-Da, la recurs vin, sopti Ioanitoaia, in timp ce, cu mana dreapta, ii dadea lovitura de gratie lui Piturca.

Baieti, maine avem procesul, le-am zis cu blandete. O sa-l judec eu, dar nu va faceti griji. O sa va tai la toti capul si totul o sa se termine cu bine!

(va urma)

Pentru ca nu se mai gaseste verdeata, element aflat la baza lantului trofic, fiarele padurii fac foamea la greu. Haitele de lupi dau buzna prin sate, dar nici gospodariile taranilor nu mai sunt chiar asa de ofertante. Asta e si motivul pentru care am pornit la rascoala, nu?

In caz ca ati uitat, va amintesc ca oastea de iobagi pe care o conduc se indreapta vertiginos spre Budapesta, punand umarul la caderea regatului maghiar. Desigur, nu este usor de condus o asemenea expeditie. Iarna este grea, iar moralul taranilor fragil.

Zilele trecute, cativa au incercat chiar sa organizeze o rascoala impotriva mea. O rascoala in rascoala, cum ar veni. O rascoala in rama.

Totul a inceput in dimineata zilei de sase decembrie. Un recalcitrant a observat ca opincile pe care le lasase la intrarea in cort sunt goale. Mosul nu ii adusese nimic. Bineinteles, nu a incercat sa invinovateasca pe nimeni. Ar fi fost si culmea. Numai ca si-a pus intrebarea: Daca am fost un iobag rau, iar lipsa unui cadou e pedeapsa pe care o primesc?

Si intrebarile au continuat sa vina, ca un suvoi naprasnic de urina, atunci cand ai vezica plina de la atata bere.

Dar de ce am fost un iobag rau, ca doar n-am facut nimic naspa? Nevasta nu mi-am batut-o mai des decat de obicei, iar parul nu l-am folosit decat o singura data cand, recunosc, i-am rupt mana. Ma imbat doar de cinci ori pe saptamana si nu violez decat joia. Si asta din ce in ce mai rar de la un timp. Ce motiv ar fi avut Mosul sa-mi lase opincile goale?

Sa fie de vina rascoala? Dar Gheorghe Doja, liderul nostru, ne asigura sistematic, on a regular basis, cum zice australianul, ca razboiul are o cauza nobila. Iar ce e nobil nu are cum sa nu-i placa Mosului.

Iobagul a inceput atunci sa faca cercetari prin tabara. A intrebat in stanga si-n dreapta cine ce cadouri a primit, daca era cadoul dorit sau, dimpotriva, era un plovar din ala de care primea de ziua lui cu multi ani in urma, cand si-ar fi dorit de fapt, de la parinti, o caruta teleghidata sau un magar cu baterii si sistem GPS de localizare a turmei.

Rezultatul nu l-a surprins: toti cei care isi declarasera sustinerea pentru rascoala ramasesera cu buza umflata si opincile goale. In schimb, vreo doi trei care se gandeau sa dezerteze se trezisera cu frumusete de playstation portabil, numa bun sa-l cari in batalie si sa te-ascunzi cu el dupa vreun copac, in timp ce agaricii se bat pentru dezlegarea de glie.

Iobagul si-a dat seama din ce cauza l-a ocolit Mos Nicolae. Laponia nu privea cu ochi buni politicile mele beligerante.

A incercat atunci, dupa cum v-am zis, sa porneasca o rascoala, dar nu i-a mers si a trebuit sa-l decapitez. Pe el si pe adeptii lui, care, fiind pacifisti, nu stiau bataie de nicio culoare.

-Ba, ce pula mea se-ntampla? am incercat sa articulez, muscand, inevitabil, din periuta Colgate.

Taranii nu prea se pricepeau sa-mi explice. Se uitau ba la mine, ba la corturile daramate si la furcile care, odata ridicate in aer de vartej, continuau sa pice pe pamant si sa se-nfiga unde te-asteptai mai putin.

Unii se pisasera pe ei, motiv pentru care auzeam, abia perceptibil, explicatii de genul:

-Nu, ca s-a varsat galeata pe mine.

-Si s-a varsat drept pe pantaloni, in dreptul pulii, sau ce? Ma ‘tu-i mama ma-sii! Si pe urma a curs pe crac, exact ca pisatu. Si la spate ce-ai, s-a varsat si latrina pe tine?

-Pai sa stii ca da!

-Bai, ia gata! am strigat.

Tineam in mana periuta de dinti ca pe un sceptru al puterii pe care ti-o ofera o igiena bucala ireprosabila.

-Care pula mea mi-a daramat cortul in timp ce eram la baie? Daca ma cacam, ha?

Taranii incepusera sa se uite prostiti unul la altul. Probabil ca incidentul ii surprinsese si pe ei in pozitii delicate.

Ma pregateam sa-mi revars furia asupra unuia mai fraier cand, de sub panza cazuta a unui cort, a iesit Grigore, pe care il stiti, probabil, din postul asta.

-A, tu erai. I-ai scutit pe taranii astia de o flagelare matinala.

-Da, scuze ca ti-am daramat tabara. Face rau de tot noua mea masina a timpului. Tre sa-i schimb planetara sau ceva, ca ma injura toti.

-Cu ce ocazii pe la noi, in umilul secol 16?

Grigore isi scutura hainele de praf, dar operatiunea nu-l facu mai prezentabil. Pe fata lui se intindea o dara groasa de cacat, sarit probabil din buda comuna langa care aterizase.

-Vezi ca esti glazurat, i-am zis, aratandu-i obrazul murdar.

-Ha? Facura niste tarani, loviti in crestet de neologism.

Grigore s-a sters cu dosul palmei, dupa care a lins-o.

-Nu-i ciocolata, boule, i-am spus. Era o metafora.

Grigore a scuipat de cateva ori, dupa care si-a golit stomacul la picioarele mele.

-Ce metafora, ca asta-i cacat, a-nceput el sa se planga dupa ce i-a mai venit putin vocea.

( Va urma)

Trailer-ul episodului urmator:

Voce din off: Daca ai avea ocazia sa-l previi pe Gheorghe Doja, ai face-o? Te-ai intoarce cinci secole in trecut, pentru a-i spune ce-l asteapta atunci cand va fi prins de armata regelui?

( scene de bataie cu furci si topoare, taranii cad blana, soldatii regelui bat tot ce misca, Doja este imobilizat, pus in lanturi si dus in fata regelui, care il violeaza anal )

Voce din off: Dar daca ai fi Gheorghe Doja, ai renunta la rascoala, doar pentru a scapa de o moarte lenta si sigura, prin tortura, pe un tron de fier incins?

(Gheorghe Doja se plimba ganditor din tabara si, cu fruntea ridicata spre cer, isi priveste cu incredere viitorul. "Oare cate unguroaice o sa fut?" pare ca se intreaba )

Si cand o sa avem chef sa mancam ceva ca lumea o sa comandam gulas chiar de la mama lui. Plus ca Buda e mai aproape de Italia si venetienii or sa se indure sa ne livreze pizza. Si dupa pizza iar o sa fie nevoie sa ardem calorii si iar o sa jucam paintball. Daca ne plictisim, facem o miuta. Ca minge o sa folosm craniul regelui, iar daca se sparge sau ceva, luam craniul alauia de l-a spart pe al regelui, urmand sa-i ia altcineva locul in echipa.

Daca ne descurcam la miuta, poate facem si o echipa de fotbal. Sa se numeasca Avantul Iobag, sau ceva de genul asta. Sau, pur si simplu, Iobag. Ne asteapta vremuri marfa. Abia atept sa le traiesc, desi unii rauvoitori cobesc c-o sa fiu prins langa Arad si ucis prin tortura, pe un tron de fier incins.

Eram zilele trecute cu niste tarani la conacul unui nobil ungur. Nu-l gasisem acasa, asa ca-i torturam nevasta si, intre ture, ne mai uitam la plasma lui din sufragerie. Afara era destul de frig si nu prea ne venea sa plecam.

Deci ii turnam noi neveste-sii ulei incins pe gat cand, intra grajdarul. Ii zic:

-Coae, vrei si tu?

-Nu, zice, ca am gatu sensibil.

-Nu sa-nghiti, ma, sa torni.

-A, nu, ca se purta frumos cu mine. Nu ma batea decat in timpul saptamni. Si atunci cu parul sau cu lopata, niciodata cu toporul.

-Ba, esti prost? Ia niste ulei si toarna-i pe gat, ca-i fun.

Ia asta niste ulei si incepe sa-i toarne lu stapana-sa, care aproape lesinase.

-Ai grija sa nu te oparesti, ii zic.

In timp ce eram noi pe treaba, apare si o femeie care facea curat prin dormitoarele boierului. Nu stiu ce voia sa-i dea grajdaru din pod.

-Hai ca-ti dau, da sa termin aici. E catchy toata treaba asta.

-Da ce faceti acolo, intreaba femeia?

-Vino si tu.

Si se apropie femeia de scena torturii. Pune deoparte matura pe care o tinea in mana si intinde mana dupa o oala cu ulei incins sa toarne si ea, prin nas sau pe unde mai gasea vreun orificiu liber.

-Nu, ii zic, tu tine matura si sodomizeaz-o cu ea.

-Ce sa-i fac?

-Adica sa o penetrezi anal, ii explic eu femeii simple, neinitiate in vocabularul rafinat al perversiunilor sexuale.

Femeia a luat matura si a bagat-o vreo juma de metru in fundul stapana-sii. Aluneca mai bine decat m-as fi asteptat.

Menajera avea treaba, asa ca a plecat dupa vreo cinci minute. Dar sa vezi chestie. Matura avea acum coada numai ulei si era cam greu sa dai cu ea prin casa.

Dupa un timp a venit un barbat intre doua varste. Avea in mana un bici si purta cizme din alea de cauciuc, cu care se incalta lumea pe noroaie.

-Vizitiule, vino de da si tu o mana de ajutor! ii zic.

Ii las o carafa de ulei incins si ma duc pe canapea, sa-mi odihnesc putin oasele. Schimb pe Antena 3 si dau sa ma uit la stiri, numai ca asta nu prea se hotara sa toarne pe gatul boieroaicei. Si atunci ii zic:

-Hai, ma cu curaj!

-Da, dar se purta destul de ok cu mine, nu ma batea decat in timpul saptamanii si atunci dar cu parul si cu lopata, niciodata cu toporul.

Si incepe sa toarne, da parca mai cu ura decat ceilalti, de se trezeste boieroaica si-i zice:

-Barbate, ajunge, ca parca m-am saturat si mi-e sa nu mi se-aplece.

Era chiar boierul, saracul, dar nu-l recunoscusem. Mi s-a facut mila de el si am iesit afara sa plecam. Se facuse si mai frig si parca incepea sa ploua, dar nu prea ne venea sa-i mai facem deranj omului. Avea destule pe cap, incepand cu papucul neveste-sii si terminand cu lopata pe care o incaseaza zilnic, de luni pana vineri.

Am plecat profund miscat de cele vazute, dar si trist ca n-aveam cui sa-i impartasesc starile mele afective. Eram inconjurat numai de tarani, care n-ar fi inteles nimic si m-ar fi intrebat, probabil chestii de genul: "Da de ce n-o altoieste cu furca?"

Asa ca mi-am facut blog, sa fac socializare si networking, sa primesc feedback de la cititori si sa comunic cu ei prin commentsuri, ceea ce va doresc si dumneavoastra.

Dar sa ne intoarcem la rascoala, despre care am promis acum ceva timp ca o sa fac live blogging.

Ieri am prins doi soldati de-ai regelui care se pisau pe camp, aproape de tabara noastra, in spatele unor tufisuri. Cred ca erau putini beti, ca nu prea intelegeau cum stau treburile. Sau poate erau prosti, cum ar spune despre unguri camarazii mei mai nationalisti. Oricum, i-am torturat si o sa postez imediat pe youtube un filmulet cu tragerea lor pe roata. Sper sa va placa. Cu unul cel putin, a fost de belea, ca avea oasele tari si nu se sfaramau sa le calci cu compresorul, nu alta.

In fine, o sa vedeti voi singur filmul. Ca sa-l gasitit mai usor, sa stiti ca i-am trecut la tags si viral, ceea ce sper sa ajunga cat mai repede, sa-l forwardeze pe mess toti supusii regelui si sa se cace pe ei de frica.

Maine o sa avem o zi grea, o sa ridicam tabara si o sa ne indreptam spre Buda. Ceea ce e, intr-un fel destul de naspa, ar insemna ca am facut degeaba abonament la RDS. Sper, cel putin, sa mearga wirelessul mai bine. Daca avem nevoie de parola, ceva, nu ne dam in laturi de la torturi.

Dar sa nu mai vorbim de politica si sa ne intoarcem la ale noastre.

Ieri mi-era o foame de ca cacam pe mine cand am zis sa comand o pizza. Pun eu mana pe telefon si sun la venetieni, ca suntem in secolul 16 si deocamdata doar in Italia gasesti asa ceva.

Si zic eu: Livrati pizza si la domiciliu, nu?

Ala: Depinde unde locuiti.

Pai in Ardeal, zic eu, la nord de Valahia.

A, pai nu livram pizza acolo. Nu traveram Marea Adriatica pentru atata lucru.

Imi venea sa-i injur, nu alta. Auzi, nu traverseaza pentru atata lucru. Pana la urma, am mancat ce-am gasit si eu prin frigider.