de Mike Hatfield

29 mai 2008 - Bart Allen este un nume de care nu a auzit mai nimeni. Nimeni nu a pus în scenă piese de teatru legate de moartea sa, nu s-au făcut filme despre el si nici o legislatie anti-discriminare nu a fost numită după el.

Totusi, numele lui Bart Allen trebuie făcut cunoscut. El a fost un om care încerca să scape de homosexualitate, si a fost omorât de iubitul lui.

Părintii lui Allen, Joe si Marion, au înfiintat asociatia Hope for the Broken Heart, după ce fiul lor si-a găsit tragicul sfârsit.

Când Bart a început lupta cu atractiile homosexuale, a căutat un specialist care să-l ajute. Totusi, psihologul i-a spus că el s-a născut homosexual. Potrivit celor relatate de Joe si Marion, “când Bart a iesit din biroul ei, arăta de parcă primise o condamnare la moarte. Stiu că doamne aceea nu a realizat ce face… i-a spus că s-a născut homosexual. I-a spus că noi gresim când îi spunem că acesta e un lucru rău, si i-a spus că trebuie să se întoarcă [la homosexualitate].

Bart Allen s-a întors la homosexualitate, însă nu a putut-o accepta. Totusi, iubitul lui a refuzat să accepte ideea că Bart vrea să abandoneze homosexualitatea. Când Bart dormea, iubitul lui l-a sugrumat cu o lesă, omorându-l.

Cazul lui Bart Allen este unul extrem, însă tot mai multi fosti homosexuali devin tinta atacurilor pentru că renuntă în mod public la comportamentul homosexual. În plus, se fac presiuni asupra asociatiilor profesionale pentru a nu scoate o vorbă despre posibilitatea schimbării.

Regina Griggs, director executiv la Parents and Friends of Ex-Gays spune despre organizatia si personalul ei că sunt atacati frecvent datorită mesajului lor: există fosti homosexuali. Un astfel de caz s-a petrecut în 2007, la expozitia din Arlington County, unde membrii PFOX distribuiau literatură despre posibilitatea scăpării de atractiile homosexuale.

Recent, din cauza presiunilor din exterior, Asociatia Americană de Psihiatrie s-a văzut nevoită să anuleze un seminar despre rolul credintei printre homosexuali si heterosexuali.

Stephen Black trăieste în statul Oklahoma si se luptă cu atractiile homosexuale. Nu îi place să se prezinte drept “fost homosexual”, însă confirmă faptul că există tot mai multe dovezi ale atacurilor la adresa celor care resping public identitatea de homosexual.

Potrivit lui Black: “De fapt, fostilor homosexuali le este frică să se facă cunoscuti. Am întâlnit multi oameni care sunt influenti în comunitate, altii care merg la biserică, cărora le este foarte greu să vorbească despre cum au învins homosexualitatea.

Sunt tot mai multi activisti homosexuali care întretin o atmosferă teamă si cenzură în societatea noastră. Vor să reducă la tăcere libertatea de alegere atunci când e vorba de a abandona homosexualitatea. Ideea abandonării homosexualitătii li se pare foarte periculoasă, întrucât simt că aceasta poate submina planurile lor sociale si politice.”

Sunt tot mai multe grupuri politice de homosexuali care mă deranjează. Acestea sunt de fapt grupuri de ură, menite la a-i reduce la tăcere pe fostii homosexuali. Unul dintre aceste grupuri se intitulează “Ex-Gay Watch”, un grup ai căror membri recurg la un sarcasm violent la adresa fostilor homosexuali. Există grupuri si mai radicale, care recurg la un limbaj si mai agresiv, de genul celui folosit de Wayne Besen.

Există extremisti în ambele tabere pe subiectul homosexualitătii. Unii radicali, cum ar fi Fred Phelps, îi condamnă pe homosexuali la iad; de cealaltă parte, unele grupuri de homosexuali folosesc aceleasi tactici si metode ca Phelps, la adresa fostilor homosexuali.

O persoană care se luptă cu atractii homosexuale nedorite nu trebuie să se teamă a-si declara public lupta cu homosexualitatea - teamă că ar putea deveni tinta unor atacuri pentru că aderă la o identitate heterosexuală. Totusi, chiar acest lucru se întâmplă. Cu cât apar mai multe informatii stiintifice despre originea sentimentelor homosexuale, cu atât poate deveni mai grea situatia pentru cei ce doresc să învingă homosexualitatea.

Potrivit doctrinei homosexualilor, poti oricând să adopti un stil de viată homosexual, dar dacă vrei apoi să renunti, nu o poti face fără a te confrunta cu diferite forme de atac - de la sarcasm până la violentă.

Sursa: www.narth.org

Los Angeles Time consemneaza despre candidatii Republicani la presedintie ca fie au ignorat ori au refuzat invitatii similare la un asemenea eveniment .

  Acest subiect privind homosexualitatea divizeaza nu numai politicul ci si lumea stiintifica. Asociatia Americana de Psihologie si Asociatia Americana de Psihiatrie au scos homosexualitatea  de pe lista bolilor clinice.

          citeste mai mult homosexualitate-fara-forntiere

de Mike Hatfield

29 mai 2008 - Bart Allen este un nume de care nu a auzit mai nimeni. Nimeni nu a pus în scenă piese de teatru legate de moartea sa, nu s-au făcut filme despre el si nici o legislatie anti-discriminare nu a fost numită după el.

Totusi, numele lui Bart Allen trebuie făcut cunoscut. El a fost un om care încerca să scape de homosexualitate, si a fost omorât de iubitul lui.

Părintii lui Allen, Joe si Marion, au înfiintat asociatia Hope for the Broken Heart, după ce fiul lor si-a găsit tragicul sfârsit.

Când Bart a început lupta cu atractiile homosexuale, a căutat un specialist care să-l ajute. Totusi, psihologul i-a spus că el s-a născut homosexual. Potrivit celor relatate de Joe si Marion, "când Bart a iesit din biroul ei, arăta de parcă primise o condamnare la moarte. Stiu că doamne aceea nu a realizat ce face... i-a spus că s-a născut homosexual. I-a spus că noi gresim când îi spunem că acesta e un lucru rău, si i-a spus că trebuie să se întoarcă [la homosexualitate].

Bart Allen s-a întors la homosexualitate, însă nu a putut-o accepta. Totusi, iubitul lui a refuzat să accepte ideea că Bart vrea să abandoneze homosexualitatea. Când Bart dormea, iubitul lui l-a sugrumat cu o lesă, omorându-l.

Cazul lui Bart Allen este unul extrem, însă tot mai multi fosti homosexuali devin tinta atacurilor pentru că renuntă în mod public la comportamentul homosexual. În plus, se fac presiuni asupra asociatiilor profesionale pentru a nu scoate o vorbă despre posibilitatea schimbării.

Regina Griggs, director executiv la Parents and Friends of Ex-Gays spune despre organizatia si personalul ei că sunt atacati frecvent datorită mesajului lor: există fosti homosexuali. Un astfel de caz s-a petrecut în 2007, la expozitia din Arlington County, unde membrii PFOX distribuiau literatură despre posibilitatea scăpării de atractiile homosexuale.

Recent, din cauza presiunilor din exterior, Asociatia Americană de Psihiatrie s-a văzut nevoită să anuleze un seminar despre rolul credintei printre homosexuali si heterosexuali.

Stephen Black trăieste în statul Oklahoma si se luptă cu atractiile homosexuale. Nu îi place să se prezinte drept "fost homosexual", însă confirmă faptul că există tot mai multe dovezi ale atacurilor la adresa celor care resping public identitatea de homosexual.

Potrivit lui Black: "De fapt, fostilor homosexuali le este frică să se facă cunoscuti. Am întâlnit multi oameni care sunt influenti în comunitate, altii care merg la biserică, cărora le este foarte greu să vorbească despre cum au învins homosexualitatea.

Sunt tot mai multi activisti homosexuali care întretin o atmosferă teamă si cenzură în societatea noastră. Vor să reducă la tăcere libertatea de alegere atunci când e vorba de a abandona homosexualitatea. Ideea abandonării homosexualitătii li se pare foarte periculoasă, întrucât simt că aceasta poate submina planurile lor sociale si politice."

Sunt tot mai multe grupuri politice de homosexuali care mă deranjează. Acestea sunt de fapt grupuri de ură, menite la a-i reduce la tăcere pe fostii homosexuali. Unul dintre aceste grupuri se intitulează "Ex-Gay Watch", un grup ai căror membri recurg la un sarcasm violent la adresa fostilor homosexuali. Există grupuri si mai radicale, care recurg la un limbaj si mai agresiv, de genul celui folosit de Wayne Besen.

Există extremisti în ambele tabere pe subiectul homosexualitătii. Unii radicali, cum ar fi Fred Phelps, îi condamnă pe homosexuali la iad; de cealaltă parte, unele grupuri de homosexuali folosesc aceleasi tactici si metode ca Phelps, la adresa fostilor homosexuali.

O persoană care se luptă cu atractii homosexuale nedorite nu trebuie să se teamă a-si declara public lupta cu homosexualitatea - teamă că ar putea deveni tinta unor atacuri pentru că aderă la o identitate heterosexuală. Totusi, chiar acest lucru se întâmplă. Cu cât apar mai multe informatii stiintifice despre originea sentimentelor homosexuale, cu atât poate deveni mai grea situatia pentru cei ce doresc să învingă homosexualitatea.

Potrivit doctrinei homosexualilor, poti oricând să adopti un stil de viată homosexual, dar dacă vrei apoi să renunti, nu o poti face fără a te confrunta cu diferite forme de atac - de la sarcasm până la violentă.

Sursa: www.narth.org

Biserica se opune homosexualilor şi avorturilor. Ar fi ea oare de acord cu avortul dacă s-ar putea şti dinainte că produsul de concepţie va fi homosexual?

Ştiinţa nu are prejudecăţi. Avortul este un simplu procedeu medical, care are printre altele calitatea de a scuti apariţia pe lume a copiilor nedoriţi. Homosexualitatea este o variaţie a normalului (şi nu o boală sau perversiune), fiind datorată unei expuneri insuficiente a creierului fătului, în luna a 8-a de sarcină, la testosteron sau estrogen (în funcţie de sexul genetic). Statistic, aproximativ 5% din populaţie are orientare homosexuală, iar majoritatea homosexualilor fac parte din cupluri heterosexuale.

De ce sunt condamnate de biserică avortul şi homosexualitatea? Din egoism. Biserica doreşte întotdeauna sporirea numărului de adepţi şi este evident faptul că avortul şi homosexualitatea nu se conformează planului expansionist. În mod ironic proporţia mai mare de homosexuali se află în mânăstiri, unde până la 50% dintre călugări sau călugăriţe pot fi homosexuali. De fapt mulţi homosexualii aleg în mod aparent paradoxal calea monahală. De ce aparent? Pentru că alegerea este dictată mai ales de faptul că vor face parte dintr-o comunitate formată din oameni de acelaşi sex. Biserica preferă să rămână ignorantă în această privinţă, deoarece călugării nu participă teoretic la înmulţirea enoriaşilor.

Atitudinea dispreţuitoare faţă de cei diferiţi nu îşi are locul în societatea modernă mai mult decât şi-ar avea locul arderea pe rug pentru erezie. Aşa că participanţii la marşul normalităţii ar trebui să se gândească de două ori înainte să ridice piatra. Sunt şanse de 5% ca unul din părinţii sau copii lor să fie homosexual. Ca să nu mai menţionez că adesea cei mai înverşunaţi duşmani ai homosexualilor sunt alţi homosexuali speriaţi de faptul că ar putea fi etichetaţi şi ei în acest fel, pierzându-şi astfel statutul social.

Normele impuse de biserică sunt arbitrare şi au ca unic scop servirea intereselor acesteia.

]]> http://alexcurbet.wordpress.com/?p=563 Wed, 08 Oct 2008 03:49:05 +0000 Alexandru Curbet http://alexcurbet.ro.wordpress.com/2008/10/08/cum-este-provocata-dorinta-homosexuala-si-cum-poate-fi-schimbata/

Autor: Paul Cameron, Ph.D

Domnul Cameron este Decan la Institutul de Cercetări în domeniul Familiei, în Springs Colorado. Pentru mai multă informaţie despre aceasta organizatie, accesează chiar aici. Îl puteţi contacta la adresa Family Research Institute, PO Box 62640, Colorado Springs, CO 80962 USA. Tel.:  (303) 681-3113.

Cei mai mulţi dintre noi nu înţelegem de ce ar dori cineva să se implice în relaţii homosexuale. "Pentru o persoană de vârstă medie, această idée este una care trezeşte nedumerire, sau este chiar respingătoare. Într-adevăr, un chestionar recent efectuat indica că doar 14% din bărbaţi şi 10% din femei îşi imaginează ca un astfel de comportament să poarte cu sine “o posibilitate de a te bucura.”

Natura ciudată a dorinţei homosexuale i-a făcut pe mulţi oameni să concludă că acest avânt trebuie să fie înnăscut: că un anumit număr de oameni “se nasc aşa”, că preferinţele sexuale nu pot fi schimbate, sau chiar oprite. Însă, ce are de spus cea mai bună şi reală cercetare în acest domeniu? Sunt înclinaţiile homosexuale naturale sau irezistibile?

Aici, ar fi posibile cel puţin trei răspunsuri. Primul, răspunsul tradiţiei, care este următorul: comportamentul sexual este un obicei rău în care oamenii cad, pentru că sunt desfrânaţi sexual şi sunt experimentaţi la acest capitol. Acest punct de vedere susţine că homosexualii singuri îşi aleg stilul de viaţă ca şi resultat al libertăţii eului şi al nedorinţei de a asculta de regulile societăţii. Al doilea punct de vedere este susţinut de către un număr de psihanalişti (cum ar fi Bieber, Socarides). Conform lor, comportamentul sexual reprezintă o boală mintală, o dezvoltare simptomatică şi încetinită. Ei susţin că homosexualii au dorinţe nenaturale şi perverse, ca şi rezultat al relaţiilor familiale lipsite de afecţiune din copilărie sau alte traume. Cea de-a treia ipoteză este cea “biologică” şi susţine originea hormonală şi genetică a acestor dorinţe şi că nu este implicată alegerea şi nu este numaidecât cazul unei “traume din copilărie”.

Care din aceste ipoteze ţi se pare mai documentată? Care din ele ne explică cel mai bine caracterul homosexual şi originile acestuia? Răspunsul se pare a fi că comportamentul homosexual se învaţă. Următoarele 7 puncte susţin această concluzie.

1) Nici un cercetător nu a putut veni cu dovezi demonstrabile din punct de vedere al diferenţelor biologice sau genetice între heterosexuali şi homosexuali care să fie cauzate de comportamentul lor

Ocazional aţi putea să citiţi despre un studiu ştiinţific care sugerează că homosexualitatea este o tendinţă moştenită, dar astfel de studii au fost desconsiderate în urma unor scrutine amănunţite şi încercări de a da răspunsuri. Nimeni nu a descoperit vreo deosebire între heterosexuali şi homosexuali, din punct de vedere genetic, hormonal sau fizic – cel puţin nici una care să aducă un răspuns adecvat satisfăcător, în timp ce lipsa acestor dovezi nu demonstrează că nu sunt posibile tendinţe sexuale moştenite, astfel, lipsa oricăror dovezi, demonstrează lipsa existenţei lor.

2) Oamenii tind să creadă că dorinţele sexuale şi comportamentul lor sunt învăţate

"In două studii voluminoase li s-a cerut mai multor homosexuali să explice originile dorinţelor lor şi felul caracterului lor – “cum au ajuns să fie ce sunt”. Primul dintre aceste studii a fost condus ce către Kinsez în anul 1940 şi a cuprins 1700 de homosexuali. Al doilea a fost efectuat în 1940 şi a implicat 979 de homosexuali. Ambele studii au fost efectuate exact în perioada când mişcarea cu privire la “drepturile gay-lor” a început să politicizeze despre originile homosexualilor. Ambele raportau aceleaşi constatări: Homosexualii credeau orbeşte că simţămintele şi caracterul lor erau rezultat al influenţelor sociale.

Întru-un studiu efectuat în 1983 de către Institutul de Cercetări în domeniul Familiei (ICF) care a implicat la întâmplare 147 de homosexuali, 35% dintre ei au spus că dorinţele lor sexuale sunt de origine ereditară. Interesant este faptul că aproape 80% din 3400 de heterosexuali au mărturisit că preferinţele şi comportamentul lor sexual au fost învăţate (vezi tabelul de mai jos).

experienţe homosexuale premature cu adulţi de aceeaşi vârstă – 22%

prieteni homosexuali în jurul homosexualilor – 16%

relaţii proaste cu mama – 15%

dezvoltare neordinară (era un laş, nu se prea înţelegea cu cei de acelaşi sex, ş.a.) – 15%

relaţii proaste cu tata – 14%

parteneri heterosexuali nepotriviţi – 12%

incapacitate de implicare socială – 9%

născut aşa – 9%

Mă aflam mult în jurul heterosexualilor – 39%

societatea învaţă heterosexualitate şi eu răspund la aceasta – 34%

născut aşa – 22%

părinţii mei au avut o căsătorie atât de reuşită că mi-am dorit şi eu una la fel – 21%

Am încercat şi mi-a plăcut – 12%

experienţele heterosexuale din copilărie cu parteneri au fost de genul “eşti acceptat” în gaşca mea – 9%

Am fost sedus de un adult heterosexual – 5%

Cu toate ca aceste rezultate sunt convingatoare, ele ne mai sugereaza ceva si despre tendinta recenta de a crede ca comportamentul homosexual este mostenit sau biologic. Incepind cu 1930 (cind Kinsey a inceput sa stringa material) si pina in 1970, pina cind s-a definit un “raspuns clar”, doar 10% din homosexuali pretindeau ca “s-au nascut astfel.” Heterosexualii continua sa creada ca comportamentrul lor este in linii genereale un rezultat al conditiei lor sociale.

3) Homosexualii batrini se apropie (influenteaza) de cei tineri

Este deja stiut ca homosexualitatea, ca si dependenta de droguri, este “transmisa” de la indivizii batrini. Prima relatie homosexuala este de obicei initiata de o persoana mai in virsta. In mai multe studii 60%, (6) 64%, (3) şi 61% (10) dintre respondenti au afirmat ca primul lor partener, care a initiat o experienta sexuala, a fost cineva mai in virsta

Modul cum are loc acest lucru este sugerat de un studiu de importanta nationala din Anglia facut la intimplare: (17) 35% din baieti si 9% din fete au spus ca au avut ca si parteneri adulti homosexuali. Fie din motiv de atentie, curiozitate, sau fiind fortati, 2% din baieti si 1% de fete au cedat. In SUA 37 % din barbati si 9 % din femei au raportat ca au avut relatii homosexuale (65 % din cei care au initiat au fost mai in virsta). De asemenea, un studiu efectuat cu 400 de adolescenti a raportat ca “pentru baieti, prima lor experienta homosexuala a fost cu cineva mai mare decit ei, jumatate din partenerii baietilor au fost peste 20 sau mai mult; cit despre fete procentajul lor s-a ridicat pina la 43%. Un sfert din homosexuali au admis ca au avut sex cu copii si minori, acest lucru sugerind faptul ca homosexualitatea este introdusa tinerilor ca si multe alte lucruri, prin experienta, adica este invatata.

4) Experientele homosexuale timpurii influenteaza normele de comportament

In anii 1980, oamenii de stiinta au cercetat relatarile lui Kinsey sa determine daca e adevarat sau nu ca experientele sexuale din copilarie influenteaza comportamentul adultilor. Rezultatele au fost semnificative: experienta homosexuala la o virsta timpurie, si in special daca a fost prima relatie sexuala – a dovedit ca va influenta puternic comportamentul homosexual al adultului, aceasta fiind valabil atit pentru barbati cit si pentru femei. Un model similar apare in 1970 la Istitutul lui Kinsey in unul din studii: a fost determinata o relatie puternica intre cei care au experimentat pentru prima data relatii homosexuale si cei care au practicat relatiile homosexuale in viata lor mai tirziu. In studiul FRI doua treimi din baietii a caror prima experienta a fost una homosexuala, s-au implicat in relatii homosexuale fiind adulti; 95% din cei a caror prima axperienta a fost heterosexuala, a ramas la fel si cind au ajuns adulti. Acelasi model de comportament sexual a fost inregistrat si la femei. Este remarcabil ca aceste vaste cercetari empirice au aratat esential aceleasi rezultate. Primele experiente ale unui copil au fost puternic associate cu comportamentul lui pe care il va avea adult fiind.

5) Comportamentul sexual este influentat de factorii culturali – mai ales de convigerile religioase.

Kinsey a reportat “mai putine relatii homosexuale in rindurile grupurilor religioase, fie Protestanti, Catolici, sau Evrei si mai multe relatii homosexuale in rindurile oamenilor care nu apartin unor grupari religioase. In 1983 studiul efectuat de FRI a concluzionat ca numarul celor din mediu laic este de 4 ori mai supus riscului homosexualitatii, decit cei care provin din context religios. Aceste studii demonstreaza ca atunci cind oamenii cred ca aceste relatii sunt imorale, ei sunt mai putin probabil expusi riscului de a se implica in acest tip de relatii.

Recent, din cauza epidemiei SIDA, s-a descoperit ca in raport cu barbatii albi, cei de culoare sunt de 2 ori mai multi homosexuali si de 4 ori mai multi bisexuali. Probabil se leaga si de faptul ca 62% de copii de culoare sunt crescuti in familii fara tata, in comparatie cu 17% din copiii albi. Dar chiar si cel mai inrait rasist nu va afirma ca este din cauza predispozitiei genetice. Au fost oare cu adevarat impulsurile homosexuale mostenite, noi nu suntem in stare sa gasim diferentele practicii homosexuale conform educatiei religioase si educatiei rasiale sub-cuturale.

6) Multi isi schimba preferintele lor sexuale.

Intr-o mostra completata la intimplare, 88% din femeile care au pretins a avea atractie lezbiana, si 73% din barbati care au pretins a se bucura de placere sexuala homosexuala, afirma ca au fost provocati sexual de cineva de sex opus.

85% din aceste "lesbiene" si 54% din acesti "homosexuali" au raportat ca au intretinut relatiil sexuale cu cineva de sex opus la o virsta matura.

67% din lesbiene si 54% din homosexuali au raportat atractii sexuale curente fata de cineva de sex opus

82% din lesbiene si 66% din homosexuali au raportat ca sunt indragostiti de cineva de sex opus.

Experienta homosexuala. Ei simt impulsuri normale. Majoritatea au fost provocati sexual, au avut relatii sexuale si chiar s-au indragostit de cineva de sex opus. O mostra nationala efectuata la intimplare a interogat 904 barbati si anume despre viata lor sexuala incepind cu virsta de 21 de ani si in special in ultimii ani. Conform cifrelor obtinute, 1.3% au raportat ca au trait sexual in trecut si 5.2% cind au fost adulti. Mai putin de 1% din barbati au avut sex doar cu un barbat. Si 6 din fiecare al 7-lea barbat care a avut relatii cu un barbat, au raportat ca au avut relatii sexuale si cu femei. Este mult mai diferit atunci cind ne referim la povestea cu caracteristici mostenite. Rasa si genul nu sunt optiuni ale vietii. Ele ramin imuabile. Schimbarea de sex si experimentul demonstrate in aceste 2 studii identifica homosexualitatea ca si o preferinta, nu ca si ceva inevitabil.

7) Sunt multi ex-homosexuali.

Multi care s-au implicat in una sau doua experiente homosexuale nu mai repeta niciodata acest lucru – raporta un sondaj cercetare efectuat pentru o treime din barbate ce au trecut prin experiente homosexuale. Apoi mai sunt fosti homosexuali care au contunuat legaturile homosexualle pentru citiva ani, iar mai tirziu si-au schimbat nu doar obiceiurile, dar si obiectul dorintelor lor. Citeodata aceasta transformare se intimpla ca si rezultat al psohoterapiei; alteori este initiat de o convertire la o miscare religioasa. Asemenea celor care au fost vindecati de dependenta de droguri si alcool, aceste tratamente nu indeparteaza dorintele si ispitele homosexuale intotdeauna. In 1984 aproape 2% din heterosexuali au raportat ca a fost asa moment cind ei s-au considerat a fi homosexuali. Este evident ca un numar substantial de oameni isi reconsidera preferintele lor sexuale intr-un moment.

De de este cauzata dorinta homosexuala?

Daca impulsurile homosexuale nu sunt mostenite, ce fel de influente cauzeaza dorinte puternice homosexuale? Nici un raspuns nu este acceptat pentru toate cercetarile in acest domeniu. Factorii de baza totusi, se pare ca se impart in patru categorii. Asa cum se intimpla si cu alte inclinatii sexuale cauzate, barbatii in special sunt mai influentabili:

1. Experienta homosexuala :

Orice experienta homosexuala din copilarie, in special daca este prima experienta sexuala, sau cu un adult

Orice contact homosexual cu un adult, indeosebi cu o ruda sau cu o persoana de autoritate (intr-un chestionar, 5% din homosexualii adulti vizavi de 0.8% heterosexuali, au raportat implicatii sexuale in copilarie cu profesori din invatamintul primar si secundar).

2. Devieri (anomalii) familiare, care includ urmatoarele:

O mama dominanta, posesiva sau una care respingea tot timpul

Un tata absent, distant sau care respingea tot timpul

Un parinte cu inclinatii homosexuale, in special unul care isi molesteaza copilul de acelasi sex

Un frate sau sora vitrega cu inclinatii homosexuale, in special unul care isi molesteaza fratele sau sora

Lipsa unui mediu familiar religios

divortul, care deseori duce la probleme sexuale, atit pentru copii, cit si pentru adulti

parinti care modeleaza roluri sexuale anormale (netraditionale)

acceptarea homosexualitatii ca si un stil de viata – e bine-primit orice homosexual in cercul familiei

3. O experienta sexuala iesita din comun, in specila devreme in copilarie:

masturbare precoce sau excesiva

expunerea la pornografie in copilarie

sex depersonalizat (sex in grup, sex cu animale)

fete ce au avut sex cu barbati adulti

4. Influente culturale

o subcultura care aproba vizibil homosexualitatea, una care da friu liber curiozitatii si incurajeaza explorarea

educatie sexuala pro-homosexuala

persoane homosexuale de influenta, cum ar fi profesori (4% din gay-ii lui Kinsey si 4% din cei FRI au raportat ca prima lor experienta homosexuala a fost cu un profesor)

toleranta sociala si legala a faptelor homosexualilor

descrierea homosexualitatii ca si ceva normal, ori comportament cu dorinte

Homosexualitatea poate fi schimbata?

Cu siguranta. Asa cum am mentionat si mai sus, multi oameni au scapat de homosexualism, aproape tot atitia citi sunt cei care-si spun “gay”.

Este clar ca probema care se cere eliminata este comportamentul homosexual. Asa cum multi heterosexuali isi controleaza dorintele de a nu se implica in relatii sexuale pre-maritale sau extra-maritale, asa trebuie sa faca si cei care au dorinte homosexuale, sa se disciplineze, sa se abtina de la contact homosexual. Un lucru iese foarte mult in evidenta: Asocierile sunt foarte importante. Oricine doreste sa se abtina de la relatii homosexuale trebuie sa evite compania celor ce practica homosexualitatea. La moment exista organizatii care includ “misiunile fostilor gay”, care si-au propus ca si scop sa-i ajute pe cei care vor sa-si restabileasca comportamentul. Psihoterapia garanteaza 30% din procesul de vindecare, iar angajamentul religios s-a dovedit a fi cel mai de ajutor factor in evitarea obiceiurilor homosexuale.

Camerele video instalate in Romania nu respecta legea!!! Toate amenzile, toate filmarile cu sisteme CCTV din Romania incalca Legea protectiei datelor personale, nr. 677 /2001. Dar cui ii pasa in Romania de lucruri atat de "insignifiante", cum ar fi, respectarea unor legi?!?

Dupa moda americana, a inceput si in Romania vanatoarea de "homofobi"! Inutil sa mai spun ca toate cuvintele de genul "xenofobie", "islamofobie" sau "homofobie" sunt aberante! "Fobie" inseamna frica extrema, patologica - nicidecum ura! Dar ce conteaza?! Important e sa pui stampila pe dusmanii poporului, adica pe cei care nu inghit de bunavoie rahatul numit "corectitudine politica"! ]]> http://alexcurbet.wordpress.com/?p=552 Sun, 05 Oct 2008 04:11:46 +0000 Alexandru Curbet http://alexcurbet.ro.wordpress.com/2008/10/05/552/

Articol realizat de Dr. Paul Cameron

Dr. Cameron este is Preşedintele Institutului de Cercetări ale Familiei (Family Research Institute) din oraşul Colorado Springs, statul Colorado, SUA.

Activiştii gay afirmă în mod regulat că ei s-au născut “astfel” şi prin urmare nu îşi pot schimba dorinţele şi opri activităţile. Totuşi, există cazuri numeroase documentate care vorbesc despre homosexualii care s-au schimbat. Institutul Masters-Johnson a raportat despre următorul caz: " Un tânăr de 25 ani avusese prima lui experienţă sexuală la vârsta de 13 ani. Aceasta a fost aranjată de mama lui lesbiană cu un bărbat mai în vârstă. După această întâmplare, experienţele lui sexuale imaginare sau interpersonale au fost cu exclusivitate homosexuale... Tânărul a fost motivat să stabilească un mod de viaţă heterosexual, deoarece era stresat sincer de dezaprobarea publică a homosexualităţii şi a singurătăţii lui. [După un tratament, el] pe care l-a urmat timp de 3 1/2 ani, relaţiile lui sexuale au fost cu exclusivitate heterosexuale. El s-a mutat din comunitatea gay-lor şi şi-a schimbat …stilul de viaţă."⁽¹⁾

• A fost orientarea sexuală a acestui bărbăt determinată biologic?
• Dacă da, cum a fost stabilită iniţial – spre heterosexualitate sau homosexualitate?
• Şi dacă a fost stabilită iniţial, cum a fost în stare să o schimbe?

Răspunsurile la aceste întrebări care par “esoterice” contează foarte mult. Doar datorită faptului că mizele politice sunt înalte. Sondajul de opinie realizat la 3 martie 1993 de către New York Times/CBS News a raportat că majoritatea celor care cred că gay-ii “nu se pot schimba” au favorizat permiterea homosexualilor să facă serviciul militar. Doar o treime din acei care cred că homosexualitatea este o alegere, au simţit în acelaşi fel.

Multe opinii despre drepturile gay-lor depind de întrebarea dacă ei sunt “născuţi astfel” şi/sau „nu se pot schimba”. De exemplu, 57% din acei care cred că este ceva înnăscut, consideră homosexualitatea un stil de viaţă acceptabil, în comparaţie cu cei 18% care susţin ca aceasta este o alegere. Dar dacă activitatea homosexuală nu este mai puţin inevitabilă şi neschimbătoare decât alcoolismul sau drogurile, majoritatea oamenilor se pare că insistă ca homosexualii să abandoneze comportamentul lor distrugător.

Doi psihiatri “homosexuali” proeminenţi, examinînd evidenţa propriei lor vieţi la fel ca şi a celorlalţi, au venit la concluzii diferite după un timp lung de dezbateri. Primul din aceştia, Sigmund Freud, a văzut înclinaţiile sale homosexuale drept patologice. Prin auto analiză , el le-a depăşit şi eventual s-a bucurat de “marea independenţă care rezultă din biruinţa asupra homosexualităţii mele”⁽²⁾ . Cel de-al doilea, Richard Isay, şi-a confruntat dorinţele, numindu-le naturale, a divorţat de soţia lui şi s-a alăturat subculturii gay.⁽³⁾

În 1992 Isay s-a opus “ convingerii printre majoritatea, deşi nu completă, care a orientat dinamic pe psihiatri şi psihoanalişti în particular că homosexualitatea poate şi ar trebui schimbată în heterosexualitate"⁽⁴⁾ Totuşi, înţelegând acest consensus al colegilor săi, Isay a numit încercările de a schimba dorinţele homosexuale drept “ cel mai mare abuz al psihiatriei din America de azi”. De ce? Pentru că "încercarea de a o schimba este extrem de dăunătoare."⁽³⁾ Dimpotrivă, societatea ar trebui să se schimbe pentru a se acomoda cu homosexualitatea.

Dr. Isay, care conduce comitetul pentru Problemele Gay-lor, Lesbienelor şi Bisexualilor al Asociaţiei Psihiatrilor din SUA, prezintă argumentul că homosexualitatea „este constituţională [adică biologică în originea sa]."⁽⁴⁾ Pentru a-şi susţine poziţia, el a citat drept dovadă două studii din 1991- studiul “creierului gay-lor” de Simon LeVay⁽⁵⁾ şi studiul “gay-ii gemeni” de Bailey & Pillard.⁽⁶⁾

În 1993, doctorii William Byne şi Bruce Parsons, cercetători la Institutul Psihiatric al Statului New York, au recapitulat critic “evidenţa în favoarea teoriei biologice” prezentate de LeVay şi Bailey & Pillard.⁽⁷⁾ Ei au concluzionat în Arhivele Generale ale Psihiatriei că “ nu este nici o dovadă în prezent pentru a sprijini teoria biologică" a orientării sexuale!

Cum au putut aceşti cercetători să considere drept neadecvate anume aceste studii care au fost fundamentale pentru argumentul doctorului Isay- şi la care s-a referit chiar şi comentatorul conservativ William- F. Buckley în 1993, dovedind că homosexualii sunt „născuţi astfel”?

Byne & Parsons şi-au amintit că din anii 1940 şi până în anii 70 se discuta pe larg şi se credea în comunitatea ştiinţifică că homosexualii bărbaţi aveau o deficienţă de hormoni masculini. Totuşi, doar 3 “ studii au indicat nivele scăzute de testosteron în homosexualii bărbaţi, în timp ce 20 de studii nu au găsit nici o diferenţă bazată pe orientarea sexuală, iar două au raportat nivele mărite de testosteron la homosexualii bărbaţi”. În ciuda acestor alte studii, manualele s-au referit la “factorul” presupus al diferenţelor hormonale pentru 3 decenii. Dar această părere “ştiinţifică” a fost falsă.

Creierul gay-ilor: Byne & Parsons au observat că studiul realizat de LeVay a fost bazat pe corelare funcţională presupusă dintre centrul creierului (Nucleul Dimorfic Sexual al Ariei Preoptice – NDS-AP) la şobolani masculi şi un centrul al creierului uman numit Nucleul Interstiţial al Hipotalamusului Anterior 3 (NIHA3) . LeVay s-a gîndit că din moment ce NDS-AP a avut un effect asupra comportamentului şobolanului mascul de a se ghemui şi ridica(căţăra), atunci o diferenţă corespunzătoare în aceeaşi parte a creierului ar avea-o şi bărbaţii homosexuali. El a asumat că NIHA3 la bărbaţi este în esenţă acelaşi ca şi NDS-AP la şobolani. Dar, după cum se adevereşte, “poziţia efectivă a leziunii în interiorul hipotalamusului anterior pentru comportamentul căţărător dezbinat (la şobolani masculi) este aşezat deasupra, şi nu înăuntru la NDS-AP. Astfel, NDS-AP nu joacă un rol critic în comportamentul tipic masculin la şobolani masculi, iar corelarea dintre mărimile lui şi frecvenţele căţărătoare nu reflectă clar o relaţie cauzală." LeVay a comparat creierul uman cu acel al şobolanilor, dar a ieşuat în a arăta localizarea regiunii analoage. În loc de “ţinta exactă” pe care Isay şi mass media au celebrat, aceasta a fost pur şi simplu o ratare stânjenitoare!

Studiul lui LeVay a avut de asemenea şi numeroase probleme tehnice. De exemplu, mostrele lui au inclus 19 creiere ale gay-ilor care au murit de SIDA şi 16 creiere de bărbaţi a căror orientare sexuală nu era cunoscută. El a asumat că cei 16 erau heterosexuali chiar dacă 5 au murit de SIDA. Mai important, deşi LeVay a argumentat că o cantitate mică de NIHA3 “a cauzat” homosexualitatea, unii dintre gay au avut un NIHA3 mai mare decât mărimea medie a NIHA3 a “heterosexualilor”, iar uniii dintre “heterosexuali” au avut un NIHA3 mai mic decât cel al gay-lor. Deci, unii dintre gay-ii lui din acest studiu “ar fi trebuit” să fie heterosexuali şi viceversa.

Gay-ii gemeni: Bailey & Pillard au raportat că 52% din gemenii identici ai homosexualilor erau de asemenea homosexuali. Dar după ce mass media a terminat să promoveze exagerat rezultatele studiului lui Bailey & Pillard, King & McDonald⁽⁸⁾ au publicat o “nouă orientare sexuală a gemenilor” din studiu, care a găsit concordanţă cu rata de homosexualitate a gemenilor identici doar de 25%. Aceasta constituie jumătate din cele 52% raportate de Bailey & Pillard. Doctorii Byne & Parsons au observat proporţiile mari ale gemenilor identici în ambele studii “care erau în dezacord pentru homosexualitate în ciuda faptului că împărtăşeau nu numai genele lor , dar şi mediul prenatal şi familial… [care] subliniază ignoranţa noastră despre factorii implicaţi şi maniera în care ele interacţionează în apariţia orientării sexuale."

Evidenţa care susţine revendicarea “născut astfel” a lui Isay şi a altor activişti gay este inconsistentă. Ea a fost acceptată fără critică şi promovată exagerat de media şi de nişte cercetători nepăsători. Dar nu a fost reprodusă de alţii şi este plină cu probleme tehnice.

Pe de altă parte ea este scheletul unei dovezi ştiinţifice care sugerează că homosexualitatea este adoptată de oameni care sunt confuzi, aventuraţi sexual şi/sau răzvrătiţi. Această dovadă sugerează că orientarea sexuală este flexibilă şi nu imuabilă (neschimbătoare). Iar dovadă vine dintr-un număr mare de studii la subiect conduse de cercetători din ambele părţi ale dezbaterii despre drepturile gay-lor.

Schimbul de preferinţe sexuale
Faptul că dorinţa şi comportamentul sexual sunt flexibile a fost demonstrat de Institutul lui Kinsey în 1970. Ei au raportat⁽⁹⁾ că 81% din 684 de gay şi 93% din 293 lesbiane şi-au schimbat fie emoţiile sexuale sau comportamentele după vârsta de ?????, 12.58% dintre gay şi 77% din lesbiene au raportat un al doilea schimb de orientare sexuală; 31% din gays şi 49% din lesbiane au raportat o a treia schimbare, iar 13% din gay şi 30% din lesbiane au raportat chiar un al patrulea schimb al orientării lor sexuale înainte de a se “stabili” să fie un homosexual adult. Schimbările raportate de aceşti indivizi au variat în grad, dar unele din ele au fost destul de dramatice- circa o pătrime din gay şi o treime din lesbiene au avut o dată dorinţe heterosexuale, iar 5% din bărbaţii heterosexuali şi 3% din femei hetererosexuale au avut o dată dorinţe homosexuale substanţiale. Hetereosexualii care au luat parte la acest studiu cu puţină probabilitate au raportat despre schimbări ale orientării lor sexuale. Cu toate acestea, 29% din 337 de bărbaţi heterosexuali şi 14% din 140 de femei heterosexuale au raportat cel puţin o schimbare, între timp 4% din bărbaţi şi 1% din femei au raportat cel puţin 3 schimbări. Lucruri imuabile (neschimbătoare) precum culoarea ochilor sau a pielii nu se schimbă o dată, cu atât mai mult trei sau patru ori!

Spre deosebire de schimbările biologice, schimbările ale orientării sexuale au început la vârsta de 18 sau mai târziu pentru jumătate din gay şi lesbiene. Schimbările sexuale, cinci sau mai mulţi ani după pubertate, sunt cu excepţie târzii şi fără de precedent biologic în dezvoltare. Dar schimbări de gusturi(ex. Mâncare sau distracţii) deseori au loc în jurul vârstei de 18 ani.

Alte dovezi
Acelaşi studiu al lui Kinsey a produs alte dovezi care nu pot fi explicate în termeni de determinism biologic, dar ar susţine uşor ideea că alegerea este implicată în orientarea şi comportamentul sexual.

• 74% din gay-ii lor au admis că au fost provocaţi sexual de o femeie, iar 80% din lesbiene că au fost excitate sexual de un bărbat;
• 19% din gay-ii lor şi 38% din lesbiene au fost căsătoriţi cu heterosexuali;
• 20% din gay şi 5% din bărbaţi heterosexuali, 7% din lesbiene şi nici o femeie heterosexuală, au avut relaţii sexuale cu animale.

Potrivit cu aceste rezultate, Institutul de Cercetări ale Familiei (ICF) ¹⁰ a organizat un sondaj făcut la întâmplare la nivel de ţară, care a cuprins 4,340 de adulţi din 5 oraşe ale SUA în anul 1983 şi a descoperit:

• 82% din acele care erau în prezent lesbiene şi 66% din acei care la moment erau gay au spus că erau îndrăgostiţi de cineva de sex opus;
• 88% din lesbiene şi 73% din gay au fost provocaţi sexual de o persoană de sex opus;
• 67% din lesbiene şi 54% din gay au raportat că aveau la moment o atracţie sexuală faţă de sexul opus ;
• 85% din lesbiene şi 54% din gay, adulţi au avut o relaţie sexuală cu o persoană de sex opus;
• 32% din gay şi 47% din lesbiene au fost căsătorite heterosexual, şi
• 17% din gay, 3% din bărbaţi heterosexuali,10% din lesbiene şi 1% din femei heterosexuale au raportat sex cu animale.

Acestea sunt felurile de alegeri sexuale pe care cineva le-ar aştepta din partea celor confuzi şi aventuroşi sexual. În afară de cazul când Dr. Isay şi susţinătorii lui doresc să creadă că oamenii sunt “născuţi” să se îndrăgostească, să se căsătorească sau să facă sex cu animale, alegerea într-o măsură oarecare, mai mult decât inevitabilitatea biologică, trebuia implicată.

Abilitatea de a se schimba explică descoperirile făcute de ICF :

• Total, 7.8% din femei şi 12% din bărbaţi au afirmat că au fost incitaţi homosexual într-un moment al vieţii. Totuşi, 59% de femei care au fost provocate homosexual o dată şi 51% de bărbaţi provocaţi homosexual o dată erau la moment heterorsexuali ;
• 5.1% din femei şi 9.4% din bărbaţi au admis cel puţin o dată un partener homosexual. Dintre aceştia, numai 58% din femei şi 61% din bărbaţi erau la moment gay;
• 4.1% din femei şi 5.8% din bărbaţi au raportat că cel puţin o dată au fost “îndrăgostiţi homosexual”. Totuşi, numai 66% din acei care s-au îndrăgostit de persoană de acelaşi sex erau la moment gay ; şi
• Aproape o treime din acei care au admis relaţii homosexuale la vârstă matură erau acum heterosexuali.

Oamenii se pot schimba
Unde este “inevitabilitatea biologică” sau “imuabilitatea” în aceste lucruri? Dovada sugerează că oamenii pot schimba gusturile lor sexuale. Sondajul ICF din Dallas,⁽¹¹⁾ similar celui lui Kinsey din San Francisco, a descoperit că 1% din femei heterosexuale şi 3% din bărbaţi heterosexuali odată s-au considerat homosexuali (ex. Erau foşti gay la momentul sondajului).

La fel un sondaj a 50 de soţii care nu au avut experienţe sau interese homosexuale până la vârsta de 30, dar care au participat în acte homosexuale ca şi parte a “întoarcerii” (când cei căsătoriţi se schimbă cu partenerii) au raportat că toate aceste femei se considerau eventual bisexuale.⁽¹²⁾

Aceste descoperiri sunt printre acelea care au provocat serios afirmaţia precum orientarea sexuală este predeterminată înainte sau după naştere sau chiar este permanent fixată la vîrsta matură.

Ce este în Primejdie?
Dacă orientarea sexuală este o chestiune de alegere la fel ca şi folosirea drogurilor, ne putem aştepta ca mai mulţi din tineretul nostru să încerce homosexualitatea pe măsura ce ea este tolerată şi încurajată. Împreună cu aceste argumente, analiza Dr. Christopher Hewitt⁽¹³⁾ a frecvenţei homosexualităţii în diverse societăţi este sumarizată în tabelul de mai jos: societăţile care acceptă homosexualitatea au mai mare parte de ea, iar acele unde ea este dezaprobată şi pedepsită, se confruntă cu acest fenomen cu mult mai puţin.

Păstrând în minte cele scrise mai sus, gândiţi-vă la societatea noastră în lumina editorialului scris de D. Minkowitz în decembrie 29, 1992 într-o revistă naţională a gay-lor, The Advocate(Apărătorul):

"Sunt furios şi mai mult pe steriotipul vechi că mişcarea noastră pentru acceptarea publică nu a crescut şi nu va creşte numărul de gay şi lesbiene în lume. “Sunt mai mulţi de ai noştri decât obişnuiau să fie”, a scris istoricul John D'Elmilio . Crezând cu siguranţă în această afirmaţie, eu am vrut să…susţin moralitatea de a învăţa pe copii că a fi gay este OK chiar dacă aceasta ar însemna că unii se vor alătura rândurilor noastre..."

Cu adevărat. Tineretul este deseori atras de rebeliune şi senzaţie. Mişcarea gay-lor creşte.

Minkowitz de asemenea a susţinut că afirmaţia “născut gay” nu este altceva decât o perdea de fum: " marea parte a argumentului că homosexualitatea este firea persoanei şi nu alegerea ei, a fost formulată ca răspuns la o represiune brutală…. “Noi nu am ales aceasta, deci nu ne pedepsiţi pentru aceasta!” Cu o sută de ani mai târziu, este timpul pentru noi să abandonăm această postură de apărare şi să mergem drep pe pământ. Poate tu nu ai ales să fii gay- e OK. Dar eu am ales."

Când Kinsey⁽¹⁴⁾ a întrebat 1700 de homosexuali în anii ’40 cum “au ajuns să fie aşa”, numai 9% au afirmat că “s-au născut gay”. În1970 un procentaj similar a fost înregistrat pentru un număr de 979 gay în San Francisco.⁽⁹⁾ Dar în 1983, după ce mişcarea pentru drepturile gay-lor a început să politizeze problema despre originea homosexualităţii, 35% dintr-un sondaj al 147 de gay⁽¹⁰⁾ au spus că ei “s-au născut astfel”.

Probabil că acei care comit adulter, molestează copii sau practică homosexualitatea sunt “născuţi cu” influenţe biologice neobişnuite. Dar nu există nici o dovadă puternică pentru aceasta. De fapt, se pare că participarea la astfel de activităţi, la fel ca şi abuzul de droguri sau un alt comportament ales, este o combinare a dorinţei şi oportunităţii. Nu contează cum astfel de dorinţe apar, membrii societăţii, într-o măsură egală, trebuie să-şi controleze comportamentul său fără a-i pune pe alţii în pericol.

Referinţe
1. Schwartz MF & Masters WH, Programul de tratament al lui Masters şi Johnson pentru bărbaţii homosexuali nesatisfăcuţi. Amer J Psychiatry 1984:141;173-81.
2.1910 scrisoare lui Sandor Ferenczi.
3. Revista “Wall Street” 4/21/93 A6.
4. Homosexualitatea şi psihiatria, Psychiatric News, Feb. 7,1992, p.3.
5. LeVay S, O diferenţă în structura hipotalamică dintre bărbaţii heterosexuali şi homosexuali. Science 1991;253:1034-1037.
6. Bailey JM & Pillard RC, Un studiu genetic al orientării sexuale a partenerilor. Arch Gen Psychiatry 1991;48: 1089-1996.
7. Orientarea sexuală umană: teoriile biologice reapreciate. Arch Gen Psychiatry 1993:50;228-239.
8. King M & McDonald E, Homosexualii gemeni:un studiu al 46 de oameni. Brit J Psychiatry 1992,160:407-419.
9. Belt AP & Weinberg MS Homosexualităţi: Un studiu al diversităţii dintre bărbaţi şi femei. New York: Simon & Schuster, 1978. /& Hammersmith SK Sexual Preference: Statistical Appendix. Bloomington: Indiana University Press, 1981.
10. Cameron P, Cameron K. & Proctor K, Efectul homosexualităţii asupra sănătăţii publice şi ordinii sociale. Psychol Rpts, 1989,61,1167-79.
11. Cameron P, Cameron K. & Proctor K., Homosexualii în Armată, Psychol Repts, 1988,62,211-219.
12. Dixon, JK., Începutul activităţii bisexuale la femeile căsătorite peste 30 cu întoarecerea partenerilor. J Sex Research, 1984,20,71-98.
13.1993, after Broude GJ & Greene SJ , Codurile interculturale pentru 20 de atitudini şi practice sexuale. Ethnology 1976;15;409-430.
14. Gebhard P & Johnson AB , Datele(informaţia) lui Kinsey Philadelphia: Saunders, 1979

La început…

S-au cunoscut întâmplător, Filip având 20 ani şi Parascovia 18. Parascovia l-a îndrăgit foarte mult, dar nu aceleaşi sentimente a avut şi el faţă de ea. Totuşi, ea a crezut că este iubită şi spera la o viaţă fericită cu el, că vor face casă, vor avea copii şi vor fi împliniţi. A venit şi ziua mult aşteptată a căsătoriei, după care a urmat calvarul timp de 17 ani. După căsătorie, soţul Parascoviei nu a avut atracţie faţă ea şi prima noapte de dragoste a avut loc peste o lună, în urma insistenţei Parascoviei ca el să i-a nişte medicamente, căci presupunea că este bolnav. La început mama ei o sfătuia să divorţeze pentru că nu are rost să trăiească în felul acesta, fără copii şi fără afecţiune din partea partenerului. Parascovia nu asculta aceste sfaturi, ci repeta mereu, “mamă fie cum o fi, dar eu îl iubesc mult”. Acea noapte de draogoste a fost unica în cinci ani de căsnicie. După aceia ea a rămas însărcinată şi a născut un băiat. Pe parcursul acelor ani, ea mereu îl întreba ce se întâmplă cu el, poate a răcit, pate are o boală şi îl ruga să meargă la medic pentru a face o investigaţie medicală. El totdeauna a răspuns negativ la această propunere.

Zile de calvar

“Filip se ducea vineri seara şi venea luni dimineaţa acasă. Când se întorcea era beat, mă insulta, îmi spunea că sunt o curvă şi că mă gândesc numai la relaţii sexuale”, mărturiseşte Parascovia. La auzul acestor cuvinte, ea s-a închis în sine, îi era ruşine de vecini, de prieteni şi de părinţi. Auzind desele lui insulte care afectau în primul rând copilul, ea se lăsa păgubaşă, alegea să tacă şi să-i intre totdeauna în voie, doar în schimbul a unui singur lucru, să fie linişte în casă. Dar linişte tot nu era. Când vecinii şi prietenii o vedeau cu lovituri la ochi sau la cap şi o întrebau ce s-a întâmplat, ea mereu repeta, că s-a lovit de coteţul găinilor, altă dată că a căzut jos, iar altă dată că vaca a lovit-o cu cornul şi tot aşa de fiecare dată. Totdeauna a ascuns faptele soţului ei, pentru că il iubea şi spera că o să se schimbe. În anii care au urmat a mai născut două fete, dar şi acestea doar printr-o singură atingere când soţul ei era beat. Bătăile şi certurile au devenit din ce în ce mai dese, copiii erau totdeauna stresaţi. Parascovia dormea îmbrăcată, totdeauna gata să fugă când el va veni acasă şi va încerca să o bată. Din cauza multor bătăi şi chinuri, Parascovia a început să bea, şi unica ei dorinţă era să moară. Soţul îşi bătea joc în orice mod posibil, iar ea fugea iarna cu picioarele goale pe zăpadă să se ascundă de el. De multe ori a fost nevoită să doarmă împreună cu copiii într-o maşină cu paie din apropierea casei lor. Parascovia şi-a revenit din stările de beţie şi depresie când a început să citească Biblia. Dar când ea la îndemnat şi pe soţul ei să citească Biblia, el s-a inervat şi mai tare şi a început să o bată cu Biblia în cap.

Descoperirea practicii homosexuale

Era toamnă târzie. Într-o zi soţul o anunţase pe Parascovia că va înnopta un prieten de al lui în casa lor. Ea a pregătit mâncare şi o cameră unde va dormi oaspetele. Când a ajuns soţul cu prietenul lui, era deja târziu şi toţi dormeau, în afară de Parascovia care stătea în pat, dar asculta vorbele lor. Când au mers la culcare, s-au culcat ambii în aceaşi cameră. “Nici prin cap nu mi-a trecut ce era la mijloc”, spune Parascovia. Dimineaţa Parascovia îl vede pe băiatul lor de cincisprezece ani foarte supărat şi agitat. Când ea l-a întrebat ce s-a întâmplat, el cu lacrimi în ochi i-a spus că nu mai doreşte să locuiască în casa lor şi nu-l mai numeşte tată. Nici atunci ea nu şi-a dat seama. Băiatul i-a spus să se uite pe geamul camerei unde dormea tatăl său. Când ea s-a uitat pe geam a rămas fără grai, aşa zisa “dragoste” a celor doi era în toi. Ei au observat-o şi repede s-au acoperit cu o plapumă. Peste câteva clipe ei au ieşit afară, iar ea faţă de prietenul soţului săi, i-a spus că doreşte divorţul. “Cât de mult l-am iubit, în clipa aceea de zece ori mai mult îl uram. Mie îmi era greu măcar să mă uit la el”, spune Parascovia. După aceasta el a început să aibă o ură foarte mare faţă de băiat. Când era beat, băiatul nu dormea acasă, era totdeauna fugar.

Puţin timp după aceea Parascovia a plecat la muncă în Israel pentru a face ceva bani, apoi să se întoarcă înnapoi să i-a copiii şi să plece pentru a-şi reface viaţa. Băiatul Parascoviei mărturiseşte că ceea ce a văzut el şi mamă-sa în acea zi, a fost o nimica toată în comparaţie cu lucrurile scârboase ce le-a văzut după plecarea ei în Israel. Parascovia spune, că abea acum înţelege că problema aceasta nu este numai a ei, ci a multor familii din Moldova, ale căror victimă este fiecare care face parte din acea familie.

Regăsirea fericirii….

După un timp lung de chinuri, Parascovia a divorţat de fostul soţ şi în sfârşit este fericită. A întâlnit un bărbat simplu, dar cu suflet mare, care o iubeşte şi este gata să i-a sub îngrijirea lui toţi trei copii.

Parascovia a încheiat povestirea istoriei vieţii ei cu lacrimi în ochi, dar acestea nu mai erau lacrimi de chin, ci de bucurie. Ochii ei erau plini de speranţă şi ardoare pentru un nou început.

Citind această istorie, să ne întrebăm pe noi înşine, este bine să permitem legalizarea homosexualităţii la noi în ţară aşa cum au făcut-o alte ţări, sau nu?

Preluat de pe  http://deliuludmila.wordpress.com/

La început...

S-au cunoscut întâmplător, Filip având 20 ani şi Parascovia 18. Parascovia l-a îndrăgit foarte mult, dar nu aceleaşi sentimente a avut şi el faţă de ea. Totuşi, ea a crezut că este iubită şi spera la o viaţă fericită cu el, că vor face casă, vor avea copii şi vor fi împliniţi. A venit şi ziua mult aşteptată a căsătoriei, după care a urmat calvarul timp de 17 ani. După căsătorie, soţul Parascoviei nu a avut atracţie faţă ea şi prima noapte de dragoste a avut loc peste o lună, în urma insistenţei Parascoviei ca el să i-a nişte medicamente, căci presupunea că este bolnav. La început mama ei o sfătuia să divorţeze pentru că nu are rost să trăiească în felul acesta, fără copii şi fără afecţiune din partea partenerului. Parascovia nu asculta aceste sfaturi, ci repeta mereu, “mamă fie cum o fi, dar eu îl iubesc mult”. Acea noapte de draogoste a fost unica în cinci ani de căsnicie. După aceia ea a rămas însărcinată şi a născut un băiat. Pe parcursul acelor ani, ea mereu îl întreba ce se întâmplă cu el, poate a răcit, pate are o boală şi îl ruga să meargă la medic pentru a face o investigaţie medicală. El totdeauna a răspuns negativ la această propunere.

Zile de calvar

“Filip se ducea vineri seara şi venea luni dimineaţa acasă. Când se întorcea era beat, mă insulta, îmi spunea că sunt o curvă şi că mă gândesc numai la relaţii sexuale”, mărturiseşte Parascovia. La auzul acestor cuvinte, ea s-a închis în sine, îi era ruşine de vecini, de prieteni şi de părinţi. Auzind desele lui insulte care afectau în primul rând copilul, ea se lăsa păgubaşă, alegea să tacă şi să-i intre totdeauna în voie, doar în schimbul a unui singur lucru, să fie linişte în casă. Dar linişte tot nu era. Când vecinii şi prietenii o vedeau cu lovituri la ochi sau la cap şi o întrebau ce s-a întâmplat, ea mereu repeta, că s-a lovit de coteţul găinilor, altă dată că a căzut jos, iar altă dată că vaca a lovit-o cu cornul şi tot aşa de fiecare dată. Totdeauna a ascuns faptele soţului ei, pentru că il iubea şi spera că o să se schimbe. În anii care au urmat a mai născut două fete, dar şi acestea doar printr-o singură atingere când soţul ei era beat. Bătăile şi certurile au devenit din ce în ce mai dese, copiii erau totdeauna stresaţi. Parascovia dormea îmbrăcată, totdeauna gata să fugă când el va veni acasă şi va încerca să o bată. Din cauza multor bătăi şi chinuri, Parascovia a început să bea, şi unica ei dorinţă era să moară. Soţul îşi bătea joc în orice mod posibil, iar ea fugea iarna cu picioarele goale pe zăpadă să se ascundă de el. De multe ori a fost nevoită să doarmă împreună cu copiii într-o maşină cu paie din apropierea casei lor. Parascovia şi-a revenit din stările de beţie şi depresie când a început să citească Biblia. Dar când ea la îndemnat şi pe soţul ei să citească Biblia, el s-a inervat şi mai tare şi a început să o bată cu Biblia în cap.

Descoperirea practicii homosexuale

Era toamnă târzie. Într-o zi soţul o anunţase pe Parascovia că va înnopta un prieten de al lui în casa lor. Ea a pregătit mâncare şi o cameră unde va dormi oaspetele. Când a ajuns soţul cu prietenul lui, era deja târziu şi toţi dormeau, în afară de Parascovia care stătea în pat, dar asculta vorbele lor. Când au mers la culcare, s-au culcat ambii în aceaşi cameră. “Nici prin cap nu mi-a trecut ce era la mijloc”, spune Parascovia. Dimineaţa Parascovia îl vede pe băiatul lor de cincisprezece ani foarte supărat şi agitat. Când ea l-a întrebat ce s-a întâmplat, el cu lacrimi în ochi i-a spus că nu mai doreşte să locuiască în casa lor şi nu-l mai numeşte tată. Nici atunci ea nu şi-a dat seama. Băiatul i-a spus să se uite pe geamul camerei unde dormea tatăl său. Când ea s-a uitat pe geam a rămas fără grai, aşa zisa “dragoste” a celor doi era în toi. Ei au observat-o şi repede s-au acoperit cu o plapumă. Peste câteva clipe ei au ieşit afară, iar ea faţă de prietenul soţului săi, i-a spus că doreşte divorţul. “Cât de mult l-am iubit, în clipa aceea de zece ori mai mult îl uram. Mie îmi era greu măcar să mă uit la el”, spune Parascovia. După aceasta el a început să aibă o ură foarte mare faţă de băiat. Când era beat, băiatul nu dormea acasă, era totdeauna fugar.

Puţin timp după aceea Parascovia a plecat la muncă în Israel pentru a face ceva bani, apoi să se întoarcă înnapoi să i-a copiii şi să plece pentru a-şi reface viaţa. Băiatul Parascoviei mărturiseşte că ceea ce a văzut el şi mamă-sa în acea zi, a fost o nimica toată în comparaţie cu lucrurile scârboase ce le-a văzut după plecarea ei în Israel. Parascovia spune, că abea acum înţelege că problema aceasta nu este numai a ei, ci a multor familii din Moldova, ale căror victimă este fiecare care face parte din acea familie.

Regăsirea fericirii....

După un timp lung de chinuri, Parascovia a divorţat de fostul soţ şi în sfârşit este fericită. A întâlnit un bărbat simplu, dar cu suflet mare, care o iubeşte şi este gata să i-a sub îngrijirea lui toţi trei copii.

Parascovia a încheiat povestirea istoriei vieţii ei cu lacrimi în ochi, dar acestea nu mai erau lacrimi de chin, ci de bucurie. Ochii ei erau plini de speranţă şi ardoare pentru un nou început.

Citind această istorie, să ne întrebăm pe noi înşine, este bine să permitem legalizarea homosexualităţii la noi în ţară aşa cum au făcut-o alte ţări, sau nu?

]]> http://alexcurbet.wordpress.com/?p=548 Sat, 04 Oct 2008 04:04:42 +0000 Alexandru Curbet http://alexcurbet.ro.wordpress.com/2008/10/04/molestarea-copiilor-si-homosexualitatea/

Ann Landers susţine că afirmaţia „Homosexualii sunt mult mai predispuşi către molestarea copiilor decât heterosexualii ” este falsă. Asociaţia Psihologică Americană (American Psychological Association) a sponsorizat o lucrare, care afirmă: „Cercetările recunoscute în domeniul abuzului copiilor, ... aproape unanim au concis că homosexualii sunt cei care, mai puţin probabil, vor face avansuri sexuale copiilor.”

Atunci, de ce oare, citim aproape în fiecare ziar despre relaţii sexuale dintre băieţi şi bărbaţi? Este aceasta o simplă reflectare a jurnalismului în căutarea senzaţionalului? Ştim că molestarea heterosexuală este întâlnită de asemenea. Dar, din moment ce sunt cu mult mai mulţi heterosexuali decât homosexuali, atunci ce fel de molestare a copiilor – cea homosexuală sau heterosexuală – este mult mai comună proporţional?

Dovada ştiinţifică

Sunt trei feluri de dovezi ştiinţifice care duc spre proporţia molestării homosexuale:

1) studiul raporturilor cu privire la molestare efectuate printre oamenii de rând

2) studii ale persoanelor prinse şi condamnate pentru molestare şi,

3) ce au raportat însuşi homosexualii.

Aceste trei puncte de evidenţă sugerează că de la 1 până la 3 la sută dintre adulţii care practică homosexualitatea trebuie să dea socoteala pentru cei între o cincime şi o treime dintre toţi copiii molestaţi.

Studii cu privire la molestare efectuate printre oamenii de rând

În 1983, un studiu cu privire la experienţele sexuale a 4340 adulţi din 5 oraşe ale Statelor Unite ale Americii, a arătat că, în jurul la 3 la sută dintre bărbaţi şi 7 la sută dintre femei au raportat că au avut relaţii sexuale cu un bărbat până la vârsta de 13 ani (adică, 30 la sută au fost relaţii homosexuale).

În 1983, un alt sondaj efectuat printre 3132 adulţi din Los Angeles a subliniat faptul că 3,8 la sută dintre bărbaţi şi 6,8 la sută dintre femei au spus că au fost abuzaţi sexual în copilărie. 93 la sută dintre agresori erau bărbaţi, şi doar unu la sută dintre fete au fost agresate de către femei, în jurul la 35 la sută dintre agresori au fost homosexuali.

Los Angeles Times a interogat 2628 de adulţi din Statele Unite în 1985. 27 la sută femei şi 16 la sută bărbaţi au afirmat că au fost abuzaţi sexual. 7 la sută dintre fetele molestate şi 93 la sută dintre băieţii molestaţi au fost abuzaţi de către persoane de acelaşi sex, rezultă că aproximativ 4 din 10 molestări au fost homosexuale.

Într-un sondaj efectuat printre tineri britanici de 15-19 ani, 35 la sută dintre băieţi şi 9 la sută dintre fete au mărturisit că au fost provocaţi la relaţii homosexuale de către adulţi, iar 2 la sută dintre băieţi şi 1 la sută dintre fete au acceptat această provocare.

În ştiinţă, recenzia literaturii profesionale publicată într-un jurnal ştiinţific în domeniu este considerată un rezumat precis al cunoştinţelor actuale. Ultima recenzie în domeniu a fost publicată în 1985. Concluzia acestei recenzii era că actele homosexuale au fost implicate în 25 - 40 la sută dintre cazurile de copii molestaţi raportate în literatura ştiinţifică şi juridică.

Mărturii ale celor prinşi şi condamnaţi

Doctorii în ştiinţă, Freund şi Heasman de la Institutul de Psihiatrie Clarke din Toronto au examinat două studii de amploare şi au calculat că 34 şi 32 la sută dintre cei care au abuzat copii au fost homosexuali. Cazurile studiate de aceşti doctori în mod personal au dovedit că homosexualii reprezintă 36 la sută dintre cei 457 pedofili.

Doctorul în psihiatrie, Adrian Copeland, care lucrează cu delicvenţii sexuali în cadrul Institutului Peters din Filadelfia, în urma experienţelor sale, a spus că pedofilii tind a fi homosexuali şi „40 – 45 la sută” dintre cei care au molestat copii au avut „experienţe homosexuale semnificante”.

Doctorul în ştiinţă, C. H. McGaghy a specificat că „delicvenţii homosexuali constituie aproape jumătate din numărul celor care au abuzat copii.” Alte studii sunt similare:

- Aproximativ o treime din 100 persoane care au molestat copii în 1991, la Centrul de Tratament pentru Persoanele Periculoase Sexual din Massachusetts, erau heterosexuali, o treime bisexuali şi o treime de orientare homosexuală.

- Un sondaj efectuat în statul Vermont printre 161 de adolescenţi care au săvârşit atacuri sexuale în 1984 a concluzionat că 35 (22 la sută) erau homosexuali.

- 38 (42 la sută) din 91 de persoane care nu se aflau în raport de rudenie cu copiii molestaţi, aflaţi în Clinica Kingston de Comportament Sexual din Canada în timpul anilor 1978-1984, erau angajaţi în relaţii homosexuale.

- 31 (60 la sută) din cele 52 persoane care au molestat copii în Ottawa din 1983 până în 2985 erau homosexuali.

- În 1973 în Anglia, 802 persoane (8 femei) au fost condamnate pentru atac indecent asupra unui bărbat, şi 3006 (6 femei) au fost condamnate pentru atac indecent asupra unei femei (adică, 21 la sută erau homosexuali). 88 la sută dintre bărbaţii şi 70 la sută dintre femeile care au devenit victime aveau sub 16 ani.

În urma acestor prezentări, judecătorul J .T. Rees a ajuns la concluzia că „bărbaţii homosexuali caută, de regulă, compania unui adolescent de parte bărbătească, sau a unui tânăr, în defavoarea unui bărbat matur. [În 1947] 986 persoane au fost învinuite pentru atacuri homosexuale şi nenaturale. Dintre ele, 257 au fost ofense pasibile de urmărire juridică, implicând 402 victime de sex masculin... Majoritatea victimelor având sub 16 ani. Doar 11 la sută aveau mai mult de 21 de ani. ”

„Problema homosexualităţii bărbaţilor este, de fapt, problema care distruge, în mare parte, tineretul [adică, de către alţi tineri] şi de oamenii maturi. [Şi, ca urmare] ...crearea... noilor dependenţi ai homosexualităţii, gata să distrugă generaţiile viitoare ale tinerilor.”

Ce recunosc homosexualii

În 1948 Institutul Kinsey a efectuat un sondaj, conform căruia 37 la sută dintre homosexuali şi 2 la sută dintre lesbiene au recunoscut că au întreţinut relaţii sexuale cu persoane mai mici de 17 ani, şi 28 la sută dintre homosexuali şi 1 la sută dintre lesbiene au recunoscut că au avut relaţii sexuale cu persoane de până la 16 ani, când ei înşişi aveau începând cu 18 ani.

În 1970 Institutul Kinsey a intervievat 565 de homosexuali în San Francisco: 25 la sută dintre ei au recunoscut că au avut relaţii sexuale cu băieţi sub 16 ani, atunci când ei înşişi aveau cel puţin 21 de ani.

În „The Gay Report” (Raportul homsoexualilor), 23 la sută dintre homosexuali şi 6 la sută dintre lesbiene au recunoscut că au întreţinut relaţii sexuale cu tineri mai mici de 16 ani.

În Franţa, 129 dintre homosexualii condamnaţi (vârsta medie 34 ani) au spus că ei au avut contacte sexuale cu 11007 băieţi (aproximativ 85 băieţi diferiţi pentru fiecare bărbat). „Abel et al” a raportat la fel, că bărbaţii care au molestat fete care nu fac parte din familia lor, au înregistrat o medie de 20 de victime fiecare; cei care au molestat băieţi au atins, în medie 150 de victime fiecare.

Rezumat

Aproximativ o treime din raporturile cu privire la molestarea populaţiei au implicat homosexualitate. De asemenea, între o cincime şi o treime dintre cei care au fost prinşi şi/sau condamnaţi erau homosexuali. În sfârşit, între o cincime şi o treime a homosexualilor intervievaţi au recunoscut că au molestat copii. În concluzie avem un tablou cât se poate de evident.

Interacţiunea sexuală dintre învăţător şi elev

În zilele noastre, părinţii sunt etichetaţi bigoţi pentru că se tem că învăţătorii homosexuali ar putea să le molesteze copiii. Dar dacă homosexualii sunt mai înclinaţi să molesteze copiii şi sunt într-o poziţie de care pot beneficia, această frică este pe deplin acceptată. Cu adevărat, cazurile de molestări săvârşite de către învăţătorii homosexuali apar în literatura ştiinţifică.

Studiul original efectuat de Institutul Kensey din Statele Unite a raportat că 4 la sută dintre homosexualii albi care nu au fost implicaţi în acţiuni criminale şi 7 la sută dintre lesbiene au spus că prima experienţă homosexuală au avut-o cu „un învăţător sau altă persoană care urma să aibă grijă de el/ea”. Nici unul dintre heterosexuali nu a raportat că au avut învăţătorul drept primul lor partener sexual.

În Anglia, Schofield a raportat că cel puţin 2 din cei 150 homosexuali au avut prima lor experienţă homosexuală cu un învăţător şi încă 2 au raportat că primul lor contact homosexual cu un adult a fost cu învăţătorul lor. Unul din alţi de 50 bărbaţi din grupul său de comparaţie au fost seduşi tot de un învăţător homosexual, în timp ce nici unul dintre bărbaţii intervievaţi nu a spus că ar fi avut relaţii sexuale cu un învăţător heterosexual.

Studiul efectuat în anul 1978 de către revista lui McCall asupra celor 1400 directori intervievaţi a raportat că 7 la sută dintre ei au depus plângeri cu privire la relaţii homosexuale dintre învăţători şi elevi şi 13 la sută s-au plâns cu privire la relaţii heterosexuale dintre învăţători şi elevi (adică, 35 la sută dintre profesori erau homosexuali). 2 la sută „cunoşteau cazuri când învăţătorii discutau în clasă despre homosexualitatea lor.”

Dintre 400 de cazuri consecutive de molestare din Australia, 7 băieţi şi 4 fete au fost atacaţi de învăţătorii lor. Deci, 64 la sută dintre delicvenţi erau homosexuali.

În 1987, Stephen Rubin, profesor de psihologie la Whitman College a efectuat un sondaj cu 10 state şi a găsit 199 cazuri de abuz sexual care au implicat învăţători. 122 învăţători au abuzat elevele lor şi 14 învăţătoare au abuzat elevii lor. Totuşi, în 59 de cazuri învăţătorii au abuzat elevi şi în 4 cazuri învăţătoarele au abuzat eleve (în total 32 la sută erau homosexuali).

Un sondaj efectuat în 1983 a rugat 4340 adulţi să raporteze cu privire la oricare avansuri sexuale şi oricare contacte sexuale ale învăţătorilor primari şi gimnaziali (4 la sută dintre cei care erau învăţători în sondaj au declarat că sunt bisexuali sau homosexuali). 29 la sută dintre avansurile făcute de către învăţătorii primari şi 16 la sută de către învăţătorii gimnaziali erau homosexuale. De asemenea, 1 din 4 (25 la sută) dintre contactele sexuale propriu-zise cu un învăţător primar erau homosexuale. În liceu, 8 (22 la sută) din 37 contacte între învăţător şi elev erau homosexuale. 18 la sută au raportat că au avut un învăţător homosexual (8 la sută dintre ei aveau mai mult de 55 de ani, şi 25 la sută aveau sub 26 ani). Dintre cei care au spus că au avut un învăţător homosexual, 6 au afirmat că învăţătorul i-a motivat să încerce relaţiile homosexuale şi 13 la sută dintre bărbaţi şi 4 la sută dintre femei au spus că învăţătorul lor le-a făcut avansuri sexuale.

Rezumat

Dacă am examina sondajele efectuate printre populaţie sau numărul celor prinşi, învăţătorii homosexuali sunt înclinaţi disproporţionat spre a avea relaţii sexuale cu copiii.

Proporţionalitatea: Cheia

În urma unui studiu efectuat la nivel naţional s-a admis că bărbaţii homosexuali reprezintă între 1 şi 3 la sută din populaţie. Numărul lesbienelor în aceste studii este întotdeauna mai scăzut, de obicei jumătate din cel al homosexualilor. Deci, în concluzie, probabil 2 la sută din adulţi sunt, de regulă implicaţi în homosexualitate. Cu toate acestea, ei sunt responsabili de cele între 20 şi 40 la sută de cazuri ale copiilor molestaţi.

Molestarea copiilor nu ar trebui luată aşa uşor. Funcţionarii unei întreprinderi care deserveşte în jurul la 1500 tineri fugari, estimează că anual aproape jumătate din băieţi au fost abuzaţi homosexual şi 90 la sută dintre fete au fost atacate heterosexual. Cercetările medicale ale celor care suferă de boli mintale cronice grave susţin drept cauză primară molestarea copiilor (45 la sută dintre pacienţii de la Bigras et al's au fost abuzaţi homosexual).

Dacă 2 la sută din populaţie este responsabilă de 20 -40 la sută din ceva ce aduce nelinişte socială şi personală, aşa ca molestarea copiilor, atunci cu siguranţă aceste 2% nu au dreptate în ceea ce fac. Nu orice homosexual este unul care abuzează copiii. Dar sunt îndeajuns homosexuali care molestează copii, aşa încât riscul ca un copil să fie molestat homosexual este de la 10 la 20 de ori mai mare decât heterosexual.

Scopuri ale Mişcării Homosexuale

Mişcarea homosexualilor este hotărâtă să obţină posibilitatea de a legitima sexul homosexual dintre un copil şi un adult. În 1987, „Jurnalul Homosexualităţii” - organul de presă al drepturilor mişcării homosexualilor – a publicat „Pedofilia şi Mişcarea Homosexualilor”. Autorul Theo Sandfort a prezentat eforturile homosexuale de a stopa „opresiunea împotriva pedofiliei.” În 1980, cea mai mare organizaţie homosexuală olandeză (COC) „a adoptat poziţia că eliberarea pedofiliei ar trebui să fie privită ca o chestiune a homosexualilor... [şi că] trebuie înlăturată vârsta de consimţământ ... confirmând asemănarea dintre homosexualitate şi pedofilie, COC a făcut mult mai uşor posibil ca adulţii homosexuali să devină mai sensibili dorinţelor erotice cu membri mai tineri de acelaşi sex, în felul acesta lărgind identitatea homosexualilor.”

În 1990 COC a obţinut o victorie importantă: scăderea vârstei de consimţământ pentru sex pînă la 12 ani în Olanda (în cazul împotrivirii părinţilor este ridicată la 15 ani). În Statele Unite şi Canada, Asociaţia Nord Americană Dragoste dintre Bărbat şi Băiat mărşăluiesc cu mândrie în timpul paradelor homosexualilor solicitând înlăturarea barierelor sexului între bărbaţi şi băieţi. Observaţi frazele „opresiune împotriva pedofiliei” şi „eliberarea pedofiliei”. Este clar că cei care apără legalizarea sexului între adulţi şi copii încearcă să dovedească că aceasta este un „drept civil”, care merită aceeaşi protecţie legală acordată altor minorităţi. O mare parte din americani clasifică acest argument drept nimic altceva decât a da libertatea „prădătorilor sexuali” să profite de copiii vulnerabili.

Concluzie

Mişcarea homosexualilor nu numai că înaintează în dorinţa lor de a legitima sexul cu copiii, dar, fie că lucrurile au fost demonstrate de raporturile cu privire la molestare în rândul populaţiei, condamnările pedofililor sau atacurile învăţător – elev, este o asociere puternică, disproporţionată între molestarea copiilor şi homosexualitate. Afirmaţia făcută de Ann Lander că homosexualii nu molestează copiii la o rată mai înaltă decât heterosexualii este falsă. Revendicarea liderilor homosexuali şi Asociaţiei Psihologice Americane că homosexualii sunt mai puţin predispuşi decât heterosexualii să molesteze un copil este cu siguranţă falsă.

]]> http://vboicu.wordpress.com/?p=323 Thu, 02 Oct 2008 12:31:01 +0000 vboicu http://vboicu.ro.wordpress.com/2008/10/02/de-ce-trebuie-sa-vii-la-protest-maine-3-octombrie-2008/

Organizaţii obşteşti, cetăţeni, părinţi, tineri, elevi, studenţi în mare număr vor ieşi mâine, vineri, 3 octombrie 2008, la orele 8:30, în faţa clădirii Parlamentului Republicii Moldova pentru a protesta împotriva proiectului de lege pentru prevenirea şi combaterea discriminării, care cuprinde sintagma ambigue „orientarea sexuală” şi prin care organizaţiile ce au elaborat acest proiect de lege şi Ministerul Justiţiei ne impun acceptarea imoralităţii şi a perversiunilor sexuale. Este datoria fiecăruia din noi să ieşim la această acţiune de protest şi să ne manifestăm atitudinea care am luat-o din următoarele motive:

1. Colaboratorilor Ministerului Justiţiei, care trebuie să apere dreptatea şi interesele poporului, nu le pasă de viitorul naţiunii şi de cererea celor peste 30 de mii de cetăţeni care au depus semnături şi au cerut excluderea termenului „orientare sexuală” din proiectul de lege pentru combaterea şi prevenirea discriminării.
2. Deputaţii Parlamentului Rep. Moldova s-au expus foarte puţin pe marginea acestei ameninţări asupra instituţiei familiei şi ne fac să credem că le este indiferentă soarta copiilor noştri, a statului şi a naţiunii.
3. Dacă nu ieşim acum la acest protest şi dacă lăsăm să fie acceptat proiectul de lege în forma actuală, vom fi vrednici de blestemul generaţiilor viitoare (copiii, nepoţii şi strănepoţii) care vor suferi consecinţele grave şi teroarea sodomiei.

Preluat de pe  www. moldovacrestina.net

"Credem ca APCE isi depaseste atributiile si stabileste un precedent periculos, alarmant si ingrijorator. Familia si casatoria trebuie protejate, intrucat sunt institutii concepute sa asigure supravietuirea societatii si perpetuarea speciei umane prin procreare si prin cresterea si educarea copiilor. Relatiile homosexuale, uniunile civile sau casatoriile homosexuale nu indeplinesc niciuna din aceste nevoi si, prin natura lor, sunt incapabile a satisface aceste obiective", spune presedintele AFR, Petre Costea.

Comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali) din Romania spera ca rezolutia Consiliului Europei sa fie votata, iar factorii de decizie din Romania vor lua act de respectiva recomandare si vor opera modificarile legislative necesare. Una dintre problemele majore ale minoritatilor sexuale din Romania este, potrivit Accept, ingradirea dreptului de a incheia parteneriate civile care sa ateste, legal, libertatea ca doua persoane de acelasi sex sa convietuiasca si sa aiba drepturi similare cuplurilor casatorite.

Nici clasa politica autohtona nu vede cu ochi buni casatoriile intre persoane de acelasi sex. Contactati de Newsin, la sfarsitul lunii mai, in legatura cu acest subiect, politicienii romani au respins nu numai o eventuala legalizare a casatoriilor intre cuplurile de homosexuali si acordarea dreptului de adoptie, ci chiar si o dezbatere publica pe aceasta tema. La acea data, multi oameni politici au preferat sa evite subiectul, invocand campania electorala.

sursa: Cancan

CĂTRE TOŢI CEI CĂRORA LE PASĂ DE FAMILIE, COPII ŞI NEPOŢI !

03 octombrie, vineri, la ora 08³⁰ în faţa clădirii Parlamentului RM va avea loc o manifestaţie de protest împotriva proiectului Legii cu privire la prevenirea şi combaterea discriminării* prin care „parteneriatele” homosexuale (cuplurile sexuale dintre bărbat şi bărbat, dintre femeie şi femeie) sînt egalate cu căsătoria dintre bărbat şi femeie, cu familia formată din tată-mamă-copii.

Articolul 1 al Legii spune:

"Scopul prezentei legi este asigurarea egalităţii în drepturi a tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sfera politică, economică, socială, culturală, şi în alte sfere ale vieţii în vederea prevenirii şi combaterii discriminării după criteriile de rasă, naţionalitate, origine etnică,  limbă, religie, convingere, culoare, sex, vîrstă, stare a sănătăţii, dizabilitate, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, origine socială, avere, apartenenţă la o categorie de persoane defavorizate, precum şi pe bază de orice alt criteriu."

Mai mult decît atît, adoptarea de către Parlament a acestui proiect de lege va da undă verde pentru:

• stimularea la maxim a propagandei agresive a homosexualităţii (prin toate locurile publice din ţară);

• împiedicarea oricărei împotriviri (oricît de mică ar fi) sau neacceptări a homosexualităţii şi a întregului arsenal folosit de activiştii homosexuali pentru răspîndirea acestui fenomen distrugător: sex-magazine, cluburi-discoteci de desfrîu (în capitală există deja 6), parade ale „mîndriei” homosexuale prin centrul capitalei, concerte în aer liber (inclusiv în locurile de importanţă naţional-culturală cum ar fi PMAN); [În prezent, Senatul Braziliei discută adoptarea unei legi potrivit căreia vor fi băgaţi la închisoare toţi cei care vor spune ceva împotriva celor ce vor răspândi homosexualitatea. În cazul în care îşi vor expune deschis părerea despre imoralitatea sodomiei – vor fi închişi pentru o perioadă de până la 5 ani];

• organizarea intensă de seminare prin TOATE şcolile din ţară (elevii nu vor putea refuza să participe la aceste seminare pentru că această atitudine va fi considerată ca fiind „homofobă”, cu urmări grave pentru părinţii săi);

• împînzirea tuturor sferelor sociale (inclusiv a Bisericii, spitalelor, grădiniţelor, universităţilor, caselor de copii, poliţiei, caselor de cultură, etc.) cu pederaşti, lesbiene, transvestiţi etc;

SĂ LUĂM SEAMA CĂ:

• Scopul final al propagandei homosexuale este acceptarea şi practicarea sodomiei (homosexualităţii) de către întreaga societate şi, o dată cu aceasta, distrugerea definitivă a moralităţii societăţii moldoveneşti;

• Homosexualii numesc “discriminare” nedumerirea şi indignarea oamenilor;

• Proiectul de lege prevede pedepse administrative, penale, civile şi disciplinare (art. 22 din Lege) pentru toţi cei care vor încerca să se opună dictaturii sodomiţilor în Moldova. Deja în unele ţări conduse de grupările homosexuale (cum ar fi Brazilia, Olanda, Spania) neacceptarea ca normă a pederastiei este declarată perversiune gravă şi boală psihică care trebuieşte tratată forţat;

• La conferinţele organizate de Centrul homosexualilor „GenderDoc-M”, aceştia au declarat în repetate rînduri că vor face tot posibilul ca să-i corupă (prin orice mijloace) pe deputaţii moldoveni în vederea aprobării cît mai urgente a acestei Legi;