" Va lucra două săptămâni pe lună şi va avea trasport aerian gratuit, hrană şi cazare din banii Parlamentului European. Ea va lucra în subordinea Monicăi Iacob Ridzi, preşedinta organizaţiei de tineret a PD-L, în care Elena Băsescu ocupă funcţia de secretar general. "

E o rasplata meritata dupa o cariera politica stralucita si o munca sustinuta. Sau NU

Sa va traiasca noul Nicusor Ceausescu tovarasi. Ce-i drept asta e mai siliconata si cu mai multi bani .

O dedicatie muzicala sa va unga versurile pe suflet

" My middle finger won't go down, how do I wave?
And this is how I'm supposed to teach kids how to behave?"

Misterele Pucioasei (LI)

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a XXXVII-a. Texte modificate : Anul 1977)

Studiu independent despre fenomenul religios NIP

( ”Noul Ierusalim de la Pucioasa” )

“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Anul 1977

287. Ediţia 1995: “ …Fiule, te întreb ceva, dacă ştii să-Mi dai răspunsul. De ce se-mpunge ţapul unul cu altul? De ce se lovesc? De ce se împung berbecii unul cu altul? De ce se lovesc? Fiule, chiar dacă într-o turmă sunt doi, se tot pocnesc. Este simbol mare. Nu sunt berbeci şi sunt nişte regi şi nişte împăraţi. Deşi au turmă, dar dacă i-ai vedea cum se pocnesc. Dar cît s-o pocni tată, ţap cu ţap? Şi la berbeci şi la ţapi curge sângele pe masă. Ştiţi despre ce am vorbit. Cine i-o mai despărţi? Dar să ştii tată că nu rămâne nici unul, nici altul. Şi ţapii, şi berbecii, amândoi se distrug şi rămân oile. Ţine minte, rămân oile. E ceva de consultat. Cine va sta cu oile? Dar nu vor mai face oile miei...” (7 ianuarie 1977)

287. Ediţia 2006: “…Fiule, te întreb ceva, dacă ştii să-Mi dai răspunsul. De ce se împunge ţapul unul cu altul? De ce se lovesc? De ce se împung berbecii unul cu altul? De ce se lovesc? Fiule, chiar dacă într-o turmă sunt doi ciobani, se tot pocnesc. Este simbol mare. Nu sunt berbeci, şi sunt nişte regi şi nişte împăraţi. Deşi au turmă, dar dacă i-ai vedea cum se pocnesc! Dar cît s-o pocni, tată, ţap cu ţap? Şi la berbeci şi la ţapi curge sângele pe masă. Ştiţi despre ce am vorbit. Cine i-o mai despărţi? Dar să ştii, tată, că nu rămâne nici unul, nici altul. Şi ţapii, şi berbecii, amândoi se distrug, şi rămân oile. Ţine minte, rămân oile. E ceva de consultat. Cine va sta cu oile? Dar nu vor mai face oile miei.” ( 25 decembrie 1976 /7 ianuarie 1977)

Este limpede că pilda se referă la lupta pentru supremaţie, care poate fi şi din viaţa laică, şi din cea bisericească. De data aceasta, Verginica a ales să exemplifice din viaţa laică: regii şi împăraţii nu se suportă niciodată doi la aceeaşi domnie, căutând să se elimine unul pe altul. Măsluitorii pucioşi care au făcut “corecturile” au vrut să tragă forţat exemplul spre viaţa bisericească, introducând cuvântul “ciobani” acolo unde trebuia înţeles “ţapi” sau “berbeci”, adică “regi” sau “împăraţi”. Acum, la citire se poate înţelege altceva: că cei “doi ciobani se tot pocnesc“, iar simbolul nu se mai referă la regi şi împăraţi, ci la preoţi şi episcopi, pentru care se potriveşte cel mai bine cuvântul “cioban”. Aşadar, cititorul va trebui să priceapă că obligatoriu, acolo unde sunt doi “ciobani” într-o turmă, adică doi preoţi sau arhierei în aceeaşi biserică, obligatoriu “se vor ciocni cap în cap” până le dă sângele. Se va ajunge chiar la eliminare reciprocă. Atunci vor rămâne oile fără păstori, adică biserica fără preoţi. Oile nu vor mai face miei, deci turma va pieri cu timpul.

Viaţa demonstrează că nu e deloc aşa. Chiar dacă mai sunt pe alocuri animozităţi între preoţi, majoritatea se respectă şi au un comportament reciproc civilizat.

Cine va sta cu oile? Pentru că aici s-a dorit să se ajungă. Probabil predicatorii, păstorii şi preoţii cei noi ai Noului Ierusalim, dacă preoţii canonici au dispărut până la unul.

288. Ediţia 1995: “ … O, cine va răspunde? Cine va răspunde de acest cămin românesc? Cine va răspunde de această ţară? Pe acest pământ erau nişte stupi de miere. Românie, cine te ştie, Românie? ” (7 ianuarie 1977)

288. Ediţia 2006: “ … O, cine va răspunde de acest cămin românesc? Cine va răspunde de această ţară? Pe acest pământ erau nişte stupi de miere. Românie, cine te ştie, Românie? ” ( 25 decembrie 1976 /7 ianuarie 1977)

289. Ediţia 1995: “ …În 1955 când M-am coborât cu Duhul pe pământ era un buchet de creştini…” (7 ianuarie 1977)

289. Ediţia 2006: “ …În anul 1955 când M-am coborât cu Duhul pe pământ era un buchet de creştini…” ( 25 decembrie 1976 /7 ianuarie 1977)

290. Ediţia 1995: “ Căci câinele e mai înţelept de zece ori ca omul, căci îl strigă omul şi Îl cunoaşte şi vine în grabă la sine, dar omul nu-L mai cunoaşte pe Domnul. Dar ca să se mai schimbe, nu se mai schimbă, ca pe vremea lui Noe. ” (7 ianuarie 1977)

290. Ediţia 2006: “ …căci câinele e mai înţelept de zece ori ca omul, căci când îl strigă omul, îl cunoaşte şi vine în grabă la sine, dar omul nu-L mai cunoaşte pe Domnul. Ca să se mai schimbe, nu se mai schimbă, ca pe vremea lui Noe. ” ( 25 decembrie 1976 /7 ianuarie 1977)

291. Ediţia 1995: “ Degeaba, Eu am venit în mijlocul vostru şi nu Mă întrebaţi… … Tată, ţineţi secretul că dacă-l veţi spune, veţi suferi greu… …O, tată, Justinian e pe patul de moarte.” (7 ianuarie 1977)

291. Ediţia 2006: “ Degeaba am venit Eu în mijlocul vostru, căci nu Mă întrebaţi… … Tată, ţineţi taina, că dacă o veţi spune, veţi suferi greu… …O, tată, patriarhul Justinian e pe patul de moarte.” ( 25 decembrie 1976 /7 ianuarie 1977)

292. Ediţia 1995: “ …vei auzi tată muzica cântând când va pleca din casa sa şi plâns care nu l-ai auzit niciodată.” (24 ianuarie 1977)

292. Ediţia 2006: “ …vei auzi, tată, muzica sunând şi cântând când vasul va pleca din casa sa, şi plâns pe care nu l-ai auzit niciodată.” (11/24 ianuarie 1977)

293. Ediţia 1995: “ …Vai, vai, vai, ce durere dai Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu. Cât mai zăboveşti cu Mine? Cât Mă mai chinuieşti? Arde focul gura Mea, arde focul pieptul Meu, arde focul tot cuprinsul Meu, Dumnezeul Meu? Dumnezeul Meu nu mai ascultă nimeni de glasul Tău… … Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, oare acesta este lucrul Tău? A adus satana pe pământ multe feluri de păcate. Adevăr adevărat grăiesc, nu poate omul să străbată printre aceste feluri de păcate şi să nu le facă… … Dumnezeul Meu, să nu-Mi socoteşti ceea ce vorbesc minciună, dar nu mai pot răbda durerea mea. ” (24 ianuarie 1977)

293. Ediţia 2006: “ …Plânge trâmbiţa Mea şi spune: “Vai, vai, vai, ce durere dai, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu! Cât mai zăboveşti cu mine? Cât mă mai chinuieşti? Arde focul gura mea, arde focul pieptul meu, arde focul tot cuprinsul meu, Dumnezeul meu! Dumnezeul meu, nu mai ascultă nimeni de glasul Tău… … Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, oare, acesta este lucrul Tău? A adus satana pe pământ multe feluri de păcate. Adevăr adevărat grăiesc, nu poate omul să străbată printre aceste feluri de păcate şi să nu le facă… … Dumnezeul meu, să nu-mi socoteşti ceea ce vorbesc minciună, dar nu mai pot îndura durerea mea.” ” (11/24 ianuarie 1977)

Din nou o tentativă disperată a farseurilor pucioşi de a ascunde crizele de schizofrenie ale Verginicăi. Verginica se pomeneşte vorbind când de la sine pentru “Domnul”, când de la “Domnul” pentru sine şi pentru ceilalţi. Liderii pucioşi zidesc cu cuvinte născocite de ei ( Plânge trâmbiţa Mea şi spune: …) cofrajul mincinos în care toarnă vorbirea Verginicăi “către Domnul”. Dacă ar fi adevărat ceea ce spune aici Verginica şi motivul pentru care se tînguie ea atât de amarnic, şi anume că “Domnul” este pricinuitorul suferinţei ei, ar însemna că “Dumnezeul de la Pucioasa” al Verginicăi este de o cruzime greu de imaginat. Strigarea “Vai, vai, vai, ce durere dai Dumnezeul Meu …Cât mă mai chinuieşti?” este cumplit de disperată şi de tragică. Se ştie că focul care arde este răsplata păcătoşilor, dar dacă Verginica este o sfântă, de ce a mai fost chinuită cu foc de către “Dumnezeu”? Dacă sunt adevărate cuvintele ei: Arde focul gura mea, arde focul pieptul meu, arde focul tot cuprinsul meu, Dumnezeul meu! atunci “Dumnezeul ei” care o chinuie pe nedrept este un monstru, nu un Dumnezeu. Dar, dacă nu sunt adevărate, atunci Verginica joacă aici cea mai mizerabilă piesă, de un cabotinism infect, menit să stoarcă prin minciună ordinară, melodramatică, lacrimile şi compasiunea adepţilor ei. Verginica simte şi ea că tot ceea ce spune este la limita incredibilului, şi tocmai de aceea se acoperă cu cuvintele: “ Dumnezeul meu, să nu-mi socoteşti ceea ce vorbesc minciună…” Cine ar fi crezut că atâta patetism este învelit în minciună? Poate, doar cel care se simte cu musca pe căciulă. În nici un caz nu s-ar fi înşelat în aprecieri tocmai Dumnezeu, căci El este Atotştiutorul. A crede că Dumnezeu ar putea face “socoteli” greşite este chiar o ofensă care I se aduce.

Majuscula “M”, care apare în 13 ipostaze identice sau asemănătoare, a fost “operată” devenind litera comună “m”. Există două explicaţii posibile pentru prezenţa repetată acestei majuscule în ediţia întâi a cărţii :

- Fie, ea voia să semnaleze în mod indirect “vorbirea Domnului”, urmând ca cititorul să înţeleagă singur că “Domnul” se identifica integral, şi într-un mod greu de înţeles de către om, cu persoana spirituală şi cu suferinţele Verginicăi;

- Fie, ea semnifica o cinstire dusă la superlativ de către “creştinii pucioşi” ai anului 1995 faţă de persoana Verginicăi, pe care o considerau “purtătoare de Dumnezeu” şi mai sfântă decât toţi sfinţii (şi, în consecinţă, vrednică de a primi cinstirea reprezentării cu majuscule a pronumelor care se referă la ea – cinstire rezervată prin tradiţie exclusiv Persoanelor Sfintei Treimi, şi pe care nici Maica Domnului n-a primit-o de la creştini până acum.)

Sintagma “purtătoare de Dumnezeu” este de fapt o altă erezie gravă, care se întâlneşte în “Acatistul Sfintei mare Proorociţei Virginia”, tipărit în ediţia întâi a cărţii la paginile 650-657. Condacul întâi al acestui “Acatist” (neaprobat de Biserică, deci necanonic) sună astfel:

Apărătoarea noastră cea mare, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie purtătoare de Dumnezeu, noi fiii tăi; şi ca ceea ce ai mijlocire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile ca să strigăm ţie: Bucură-te maică Virginie, pururea fericită!

În ediţia a doua a cărţii, acatistul n-a mai apărut, deoarece liderii pucioşi începuseră deja procesul de marginalizare a Verginicăi şi apoi chiar de substituţie: Nu Verginica era cea mai importantă pentru mântuirea omenirii, ci ei, liderii pucioşi Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu, prin care “se încheie veacurile” (în realitate, doi prooroci mincinoşi care se pretind a fi cei doi prooroci ai ai Apocalipsei – cap.11, v.3-11). În schimb, în locul acatistului au apărut, într-un “Studiu introductiv”, scrierile eretice ale personajului fantomă denumit “părintele Nicodim” (e drept, ele au apărut aici nesemnate; ştiind că acest personaj este inventat, liderii pucioşi n-au îndrăznit mai mult)

Dar de ce este eretică expresia “purtătoare de Dumnezeu”, atribuită cu atâta generozitate Verginicăi?

Aici, istoria se repetă. Această expresie nu este deloc nouă, fiind îmbrăţişată de ereticul Nestorie, arhiepiscopul Constantinopolului, care învăţa că în Hristosul întrupat au existat două persoane separate: una divină şi una omenească. El accentua firea omenească a lui Hristos în dauna firii divine, învăţând că Fecioara Maria născuse un om (pe Iisus Hristos) şi nu pe Dumnezeu ("Cuvântul" sau Fiul lui Dumnezeu).

Nestorie pretindea că Logosul (sau "Cuvântul") doar ar fi locuit în omul Hristos, ca într-un templu. Hristos deci ar fi fost doar un "purtător de Dumnezeu". Aceasta învăţătură era vădit contrară învăţăturii ortodoxe prin care Hristosul întrupat era o singură Persoană, Dumnezeu şi Om în acelaşi timp. Iar singura Purtătoare, dar şi Născătoare de Dumnezeu a fost Preasfânta Fecioară Maria, Maica Domnului (v.Luca, 1,43), supranumită Theotokos.

Erezia lui Nestorie a fost condamnată la al Treilea Sinod Ecumenic care a avut loc la Efes în anul 431, convocat de către Împăratul Teodosie.

Noii nestorieni de la Pucioasa învaţă cam acelaşi lucru: Că Logosul (Cuvântul”) a coborât de “n” ori în trupul omenesc al Verginicăi, asemuit cu un “vas” sau un “templu”. Cu alte cuvinte, Hristos s-a folosit de Verginica între anii 1955-1980 ca de o "purtătoare de Dumnezeu".

Acatistul mai ascunde şi alte erezii. Una dintre ele apare în acelaşi Condac întâi, acolo unde se pretinde că pucioşii sunt “fiii “ Verginicăi. Deşi acest condac din “Acatistul Sfintei Virginia” este copiat după omologul lui din Acatistul Buneivestiri, pucioşii au îndrăznit ceea ce creştinii veacurilor dinainte n-au îndrăznit : să se considere “fii” (ai “Sfintei Virginia” ) acolo unde ceilalţi creştini, din modestie, se numeau pe sine “robi” (ai Maicii Domnului). Pucioşii au deci altă mamă, pe Verginica, nu pe Maica Domnului. Înseamnă că au şi alt tată ceresc, nu pe Dumnezeu Tatăl.

Pleonasmul “adevăr adevărat” a mai fost întâlnit şi în mesajul din data de 7 ianuarie 1975 , precum şi în cel din data de 26 decembrie 1975, încât putem vorbi deja despre un clişeu de vorbire, aparţinând unei anumite persoane. Cine este persoana? Dacă admitem ca adevărată pretenţia susţinută prin cuvintele de mai sus “Plânge trâmbiţa Mea şi spune:”, că textul din 11/24 ianuarie 1977 aparţine indubitabil Verginicăi, înseamnă că tot ea a emis şi textele din 7 ianuarie 1975 şi din 26 decembrie 1975. Şi, întrucât s-a demonstrat (tot pe acest blog, în articolul XXII. Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa- Partea a XI-a. Maxime, definiţii, cugetări şi învăţături “adânci”- paragraful 41. “Adevărul adevărat”) că vorbirea Scripturii autentice nu foloseşte niciodată acest clişeu, deşi ar fi putut-o face în 80 de cazuri similare!!, ajungem la concluzia inevitabilă că Verginica este singura autoare a tuturor textelor atribuite lui Dumnezeu, din 1955 până în 1980.

294. Ediţia 1995: “ …Poporul Meu, poporul Meu, lasă secretul tău şi ia secretul Meu, căci cu aceasta vei fi chemat şi numai cu acest secret al Meu vei fi băgat pe poartă în Împărăţia Noastră. Dacă secretul Meu l-ai pierdut, dacă secretul Meu l-ai vândut cu altceva, nu vei putea să stai în faţa Mea, fără acel secret…” (24 ianuarie 1977)

294. Ediţia 2006: “ …Poporul Meu, poporul Meu, lasă taina ta şi ia taina Mea, căci cu aceasta vei fi chemat, şi numai cu acest lucru al Meu vei fi băgat pe poartă în împărăţia Noastră. Dacă lucrul Meu l-ai pierdut, dacă taina Mea ai vândut, nu vei putea să stai în faţa Mea fără acel lucru tainic.” (11/24 ianuarie 1977)

Se vede clar că este vorba aici de o “lucrătură” artizanală asupra verbului, un bricolaj ebrios de cuvinte. Cuvântul “secret” devine pe rând “taină”, “lucru”, şi iar “taină”, şi apoi “lucru tainic”, cu o nesimţită şi debordantă seninătate, de parcă “secret” şi “lucru” ar fi sinonime de cînd lumea.

295. Ediţia 1995: “ Şi mănâncă din Trupul Meu şi bea din Sângele Meu… ” (24 ianuarie 1977)

295. Ediţia 2006 “ Şi îţi spun: mănâncă din Trupul Meu şi bea din Sângele Meu… ” (11/24 ianuarie 1977)

296. Ediţia 1995: “ …O, Doamne zice Preacurata Maica Mea – , o, copilul Meu. Cum Te mănâncă şi omul bun şi omul rău, ca lupii...” (24 ianuarie 1977)

296. Ediţia 2006 “Zice Preacurata Maica Mea: “O, Doamne, copilul Meu, cum Te mănâncă şi omul bun şi omul rău, ca lupii...” (11/24 ianuarie 1977)

297. Ediţia 1995: “ Mă adresez ţării Române, că nu e păgână, ci e o ţară română care, Dumnezeu în ea, îşi va face planul Său care-L are de făcut. Deşteaptă-te creştine din somnul cel de moarte…” (24 ianuarie 1977)

297. Ediţia 2006 “ Mă adresez ţării române, că nu e păgână, ci e o ţară română,în care Dumnezeu Îşi va face planul Său pe care-l are de făcut. Deşteaptă-te, creştine, din somnul cel de moarte!” (11/24 ianuarie 1977)

298. Ediţia 1995: “ …Vine vremea ca în această căsuţă în care noi vorbim, dacă nu ne îndreptăm de toate relele noastre, fapte, nu ne mai întâlnim decât în ziua judecăţii. ” (24 ianuarie 1977)

298. Ediţia 2006 “ …Vine vremea ca în această căsuţă în care noi vorbim, dacă nu ne îndreptăm de toate relele fapte, să nu ne mai întâlnim decât în ziua judecăţii, poporul Meu. ” (11/24 ianuarie 1977)

299. Ediţia 1995: “ – Ce să facă, unii cos, alţii cioplesc, alţii se bat, alţii se hulesc, alţii sunt certaţi, alţii curvesc, alţii fură, alţii ascultă la geamuri şi la uşă şi pândesc pe fratele lor.” (24 ianuarie 1977)

299. Ediţia 2006: “ Ce să facă? Unii cos, alţii cioplesc, alţii se bat, alţii se hulesc, alţii sunt certaţi, alţii curvesc, alţii fură, alţii ascultă la ferestre şi la uşi şi îl pândesc pe fratele lor.” (11/24 ianuarie 1977)

300. Ediţia 1995: “ Am lăsat lucrul important şi am venit din cer pe pământ. ” (24 ianuarie 1977)

300. Ediţia 2006: “ Am lăsat lucrul de mare preţ şi am venit din cer pe pământ. ” (11/24 ianuarie 1977)

301. Ediţia 1995: “ Că ai nume blagoslovit şi sfânt şi zic: creştine nu schimba poziţia. Nu zic către curvari, nu zic către vânzători, nu zic către beţivi, nu zic către hoţi, şi strig ţie creştine: nu te teme de vremea aceasta rea şi nu schimba poziţia. Că vremea trebuie să vină. ” (24 ianuarie 1977)

301. Ediţia 2006: “ …că ai nume blagoslovit şi sfânt, şi zic: creştine, nu schimba viaţa Mea! Nu zic către curvari, nu zic către vânzători, nu zic către beţivi, nu zic către hoţi, şi strig ţie, creştine: nu te teme de vremea aceasta rea şi nu schimba viaţa Mea, că vremea trebuie să vină. ” (11/24 ianuarie 1977)

302. Ediţia 1995: “ Să ştii că Dumnezeu doboară pe vrăjmaşul Său cum a doborât David pe Goliat. Sabia lui l-a tăiat. Aşa şi tu… ” (24 ianuarie 1977)

302. Ediţia 2006: “ Să ştii că Dumnezeu doboară pe vrăjmaşul Său cum a doborât David pe Goliat; sabia lui l-a tăiat pe Goliat. Aşa şi tu. ” (11/24 ianuarie 1977)

303. Ediţia 1995: “ Păstraţi secretul şi nu vă vindeţi… ” (24 ianuarie 1977)

303. Ediţia 2006: “ Păstraţi taina şi nu vă vindeţi… ” (11/24 ianuarie 1977)

304. Ediţia 1995: “ … Că te doare capul sau stomacul sau măseaua şi zici că aceasta e o durere. ” (22 februarie 1977)

304. Ediţia 2006: “ … Te doare capul sau stomacul sau măseaua şi zici că aceasta e o durere. ” (9/22 februarie 1977)

305. Ediţia 1995: “ … Că dacă tu nu vrei să asculţi aceste porunci, Dumnezeu le ia de la tine şi le dă celui ce ascultă.” (22 februarie 1977)

305. Ediţia 2006: “ … Dacă tu nu vrei să asculţi aceste porunci, Dumnezeu le ia de la tine şi le dă celui ce ascultă.” (9/22 februarie 1977)

306. Ediţia 1995: “ O, iubite frate, aceste cuvinte le-am vorbit când nu erau munţii aceştia ici-colea. Şi nu se vedea că vor creşte munţi printre voi. Şi iată că Dumnezeu a spus că va veni vremea când vor creşte munţi şi veţi zice munţilor: cădeţi peste noi şi ne ascundeţi de faţa lui Dumnezeu. Uite că munţii au venit lângă tine şi acum îi vei spune: surpă-te peste mine ca să scap de mânia lui Dumnezeu…” (22 februarie 1977)

306. Ediţia 2006: “ O, iubite frate, aceste cuvinte le-am vorbit când nu erau munţii aceştia ici-colea. Şi nu se vorbea că vor creşte munţi printre voi. Şi iată că Dumnezeu a spus că va veni vremea când vor creşte munţi şi veţi zice munţilor: “Cădeţi peste noi şi ne ascundeţi de faţa lui Dumnezeu!”. Uite că munţii au venit lângă tine, şi aceluia îi vei spune: “Surpă-te peste mine ca să scap de mânia lui Dumnezeu!”.” (9/22 februarie 1977)

307. Ediţia 1995: “ Şi Justinian e ceva, dar el nu ştie ce se petrece în România şi în slujitorii bisericii lui. Nu ştie răutatea lor. ” (22 februarie 1977)

307. Ediţia 2006: “ Şi patriarhul Justinian e ceva, dar el nu ştie ce se petrece în România şi în slujitorii bisericii lui; nu ştie răutatea lor. ” (9/22 februarie 1977)

308. Ediţia 1995: “ V-am spus ca să luaţi aparate, dar nu ca să vă stricaţi. Şi am găsit în casele voastre că sunteţi la fel ca şi cel din aparat. ” (4 martie 1977)

308. Ediţia 2006: “ V-am spus să luaţi aparate ( radiouri, televizoare, n.r.), dar nu ca să vă stricaţi. O, am găsit în casele voastre că sunteţi la fel ca şi cel din aparat. ” (19 februarie/4 martie 1977)

309. Ediţia 1995: “ Că Dumnezeu trimite pe Fiul Său din Cerul Sfânt să vă înveţe. Tată, sunt foarte supărat de vremurile de astăzi, pentru că nu mai e vreme să piardă Dumnezeu vreunul pe pământ, ca să descurce toate firele, cum făcea odată. Şi toţi sunteţi rugaţi, care crede să creadă şi mai departe, iar cine nu crede, nu este obligat să stea în faţa Mea… ” (9 martie 1977)

309. Ediţia 2006: “ Dumnezeu Îl trimite pe Fiul Său din cerul sfânt să vă înveţe. Tată, sunt foarte supărat de vremurile de astăzi, pentru că nu mai e vreme să piardă Dumnezeu vreunul pe pământ, ca să descurce toate firele, cum făcea odată. Şi toţi sunteţi rugaţi: cine crede, să creadă şi mai departe, iar cine nu crede, nu este obligat să stea în faţa Mea… ” (24 februarie/9 martie 1977)

Introducerea cuvântului “vreunul” schimbă sensul frazei. Este evident că iniţial se dorea a se spune că “acum, Dumnezeu nu mai are vreme de pierdut pe pământ, ca să descurce toate firele, aşa cum făcea odată”. Exprimarea “să piardă vreme” a devenit “să piardă vreunul”, ceea ce este cu totul altceva, ceva ce nici nu se mai leagă de restul frazei. Este evident că autorul real, oricare ar fi el, n-ar fi făcut o asemenea “corecţie “ neglijentă. Înseamnă că această “corecţie” este făcută de o mână străină.

310. Ediţia 1995: “ …Căci aici pe pământ se va muta toată fiinţa omenească. ” (27 martie 1977)

310. Ediţia 2006: “ … Aici, pe pământ, se va muta toată fiinţa omenească, … ” (14 /27 martie 1977)

311. Ediţia 1995: “ …Că ai căzut în noroi şi ai întinat hăinuţa, există apă care spală orice pată. ” (27 martie 1977)

311. Ediţia 2006: “ …Ai căzut în noroi şi ai întinat hăinuţa. Este apă care spală orice pată. ” (14 /27 martie 1977)

312. Ediţia 1995: “ …Că iată Solomon care rămăsese singur în iad, şi ce făcea? ” (27 martie 1977)

312. Ediţia 2006: “ …Iată, Solomon, care rămăsese singur în iad, şi ce făcea? ” (14 /27 martie 1977)

313. Ediţia 1995: “ Fiule, ştii ce a zis Dumnezeu când a văzut atâta lume venită la El dintr-o dată? Cine v-a trimis la Mine, mai înainte de vreme? Şi a zis la îngeri: luaţi-i de aici şi duceţi-i la locurile lor până la judecată, că atunci se va constata cine a făcut atâta ravagiu pe pământ. Că şi război dacă se făcea, tot nu mureau atâţia. De frică, nu vă spune, tată, numărul morţilor.” (27 martie 1977)

313. Ediţia 2006: “ Fiule, ştii ce a zis Dumnezeu când a văzut atâta lume venită la El dintr-o dată ( cutremurul din 4 martie 1977, n.r.)? “Cine v-a trimis la Mine, mai înainte de vreme?” Şi a zis la îngeri: “Luaţi-i de aici şi duceţi-i la locurile lor până la judecată, că atunci se va vedea cine a făcut atâta distrugere pe pământ, că şi război dacă se făcea, tot nu mureau atâţia”. De frică nu vă spune tată numărul morţilor.” (14 /27 martie 1977)

Liderii pucioşi au alergie şi la neologisme, nu numai la unele latinisme. Ei “corectează” aici dintr-un foc două franţuzisme (constata şi ravagiu), înlocuindu-le cu sinonime neaoşe.

Cât priveşte aprecierea că au murit mai mulţi morţi decât într-un război, ea ţine de insuficienta informare a Verginicăi. Să nu uităm că la început informaţiile au fost confuze iar impresia de moment a fost formidabilă: s-a crezut că intensitatea cutremurului a fost de 10 pe scara Richter (ulterior s-a constatat că a fost doar de 7,2) şi că Bucureştiul a fost complet distrus. În realitate nu au fost decât 1.578 de victime omeneşti (cifra oficială). Formularea “şi război dacă se făcea, tot nu mureau atâţia” este deci emoţională şi complet hazardată. În nici un caz ea nu poate aparţine Atotştiutorului.

314. Ediţia 1995: “ Va pieri pâinea. Şi acestea toate, de sus de la Dumnezeu vor fi ca să vadă toţi, că nu aceia vor fi Dumnezeu…” (27 martie 1977)

314. Ediţia 2006: “ Va pieri pâinea, şi acestea toate de sus de la Dumnezeu vor fi, ca să vadă toţi, că nu acestea înseamnă Dumnezeu.” (14 /27 martie 1977)

315. Ediţia 1995: “ Adică cum? Să fiţi pricepuţi şi umblaţi treji. Pentru că, aseară la orele 23,30 a încetat din viaţă părintele vostru ortodox... ... Şi i-a luat locul un altul pe care el nu l-a voit. Şi acest înlocuit nu este cu Duh Sfânt, ci este cu duhul în multe feluri… …Nu se ţine cont că a dispărut… … Nu a avut voie nimeni să stea lângă el în timpul acela, decât numai duşmănia a avut loc la căpătâiul lui. Nu a dat voie nici în biserică să se vestească. De ce când pleacă altcineva, vesteşte la toate aparatele?... …Când l-a adus pe acest “patriarh” şi a cerut binecuvântare spre a sa lucrare, patriarhul Justinian nu a voit… … Şi când acum vorbesc, e anticrist de faţă…” (27 martie 1977)

315. Ediţia 2006: “Cum adică? Fiţi pricepuţi şi să umblaţi treji. Aseară, la orele 23:30 a încetat din viaţă părintele vostru ortodox, Justinian patriarhul. I-a luat locul un altul, pe care el nu l-a voit. Şi acest înlocuit nu este cu Duh Sfânt, ci este cu duhul în multe feluri… …Nu se ţine seama că a dispărut acest patriarh… … Nu a avut voie nimeni să stea lângă el în timpul acela, decât numai duşmani au avut loc la căpătâiul lui. Nu a dat voie nici în biserică să se vestească. De ce când pleacă altcineva vesteşte la toate aparatele de ştiri?... …Când l-a adus pe acest înlocuitor şi a cerut binecuvântare spre a sa lucrare, patriarhul Justinian nu a voit… … Şi acum când vorbesc, e antichrist de faţă…” (14 /27 martie 1977)

Din nou avem de-a face cu o vorbire neglijentă a Verginicăi şi o “corectare” cel puţin superficială a liderilor pucioşi de astăzi. Spre exemplu: Iustin, cel care i-a luat locul lui Justinian, este prezentat când “înlocuit”, când “înlocuitor”, când “patriarh” care cerea binecuvântare de la patriarhul care încă nu murise, dar era pe patul de moarte.

316. Ediţia 1995: “ Nu a spus Domnul: nu mai merge după Mine, că uite, e colea duşmanul şi te ia. Ci spune: vino după Mine, că nu de la tine e biruinţa” (15 aprilie 1977)

316. Ediţia 2006: “ Nu a spus Domnul: “Nu mai merge după Mine, că uite, e colea duşmanul şi te ia”, ci Domnul spune: vino după Mine, că nu de la tine e biruinţa” (2 /15 aprilie 1977)

317. Ediţia 1995: “…Că iată, a sosit ceasul de judecată şi dacă nu vei fi pregătit nu ştii la cine să apuci să te ocrotească, c-am lăsat cerul şi slava şi M-am smerit pentru tine. ” (24 aprilie 1977)

317. Ediţia 2006: “…Iată, a sosit ceasul de judecată, şi dacă nu vei fi pregătit, nu ştii la cine să apuci să te ocrotească, să te scape, că am lăsat cerul şi slava şi M-am smerit pentru tine. ” (11 /24 aprilie 1977)

318. Ediţia 1995: “…Că Domnul Iisus Hristos pe unde a trecut a pus semne şi dacă în această comună nu vor mai fi creştini, Domnul va scutura praful de pe picioare…” (24 aprilie 1977)

318. Ediţia 2006: “…Domnul Iisus Hristos, pe unde a trecut, a pus semne, şi dacă în această comună nu vor mai fi creştini, Domnul va scutura praful de pe picioare.” (11 /24 aprilie 1977)

319. Ediţia 1995: “ Vai şi iarăşi vai de cei ce au rupt legătura aceasta, că mai mult, cu mie la mie e păcatul azi mai mare ca în Sodoma şi Gomora.” (24 aprilie 1977)

319. Ediţia 2006: “ Vai şi iarăşi vai de cei ce au rupt legătura aceasta! că mai mult cu sută la sută e păcatul azi, mai mare ca în Sodoma şi Gomora.” (11 /24 aprilie 1977)

Avem de-a face aici cu o falsificare de text, nu cu o corecţie! deoarece mie la mie şi sută la sută este acelaşi lucru. Liderii pucioşi, nefiind prea tari la matematică, li s-o fi părut că e o greşeală sau o exagerare inacceptabilă, care se impunea a fi “corectată” cu orice risc. Risc pe care ei şi l-au asumat. În orice caz, se vede că aici e o mână omenească de diletant, căci Dumnezeu e de presupus că este cel mai bun matematician. El nu Şi-ar fi “corectat” singur această formulare, îndată ce ea era perfect valabilă.

320. Ediţia 1995: “ Dar vă spun pregătiţi-vă, fiilor, că dureros este de un creştin de azi care face vreo faptă greşită, că nu am venit cu nici un semn de foc. Cu forţa nu te duce Dumnezeu în raiul Său. Că iată, Dumnezeu a hotărât ca pe toată lumea s-o nimicească. Plâng îngerii din ceruri, plânge mulţimea de Sfinţi, plâng Serafimii şi Heruvimii, plâng de ceea ce Dumnezeu a hotărât. Şi nu Mă mai întorc la fel cum m-am întors la potop… ” (6 mai 1977)

320. Ediţia 2006: “ Dar vă spun: pregătiţi-vă, fiilor, că dureros este de un creştin de azi care face vreo faptă greşită, că n-am venit cu nici un semn să fac. Cu forţa nu te duce Dumnezeu în raiul Său, că iată, Dumnezeu a hotărât ca pe toată lumea s-o nimicească. Plâng îngerii din ceruri, plânge mulţimea de sfinţi, plâng serafimii şi heruvimii, plâng de ceea ce Dumnezeu a hotărât; şi nu Mă mai întorc, la fel cum nu m-am întors la potop. ” (23 aprilie /6 mai 1977)

321. Ediţia 1995: “ Când acest trup se va lua la cer, această lucrare asemănătoare cu alta nu va mai fi. ” (6 mai 1977)

321. Ediţia 2006: “ Când acest trup se va lua la cer, asemănătoare cu această lucrare alta nu va mai fi. ” (23 aprilie /6 mai 1977)

322. Ediţia 1995: “ Ai să vezi copil născut fără duh şi are să-ţi vorbească şi are să te hulească şi are să-ţi facă multe neplăceri. Şi de aceea, Dumnezeu taie firul care l-a legat de pământ şi cer. Duhovniceşte, taie. suflarea… ” (6 mai 1977)

322. Ediţia 2006: “ Ai să vezi copil născut fără duh şi are să-ţi vorbească şi are să te hulească şi are să-ţi facă multe neplăceri, şi de aceea Dumnezeu taie firul între pământ şi cer. Duhovniceşte, taie suflarea. ” (23 aprilie /6 mai 1977)

323. Ediţia 1995: “ Copilaşii Mei, unii spun că această cruce nu este adevărată şi nu este sfinţită şi o socotesc ca fiind blestemată. Să vă feriţi de acest lucru. Această sfântă Cruce a fost şi mai înainte de Domnul Iisus, dar nu a fost blagoslovită. Că se răstignea pe ea morţii de către legiuitori ” (9 mai 1977)

323. Ediţia 2006 : “ Copilaşii Mei, unii spun că această cruce nu este adevărată şi nu este sfinţită şi o socotesc ca fiind blestemată. Să vă feriţi de acest lucru spus. Această sfântă cruce a fost şi mai înainte de Domnul Iisus, dar nu a fost blagoslovită, căci se răstignea pe ea morţii de către legiuitori ” (26 aprilie /9 mai 1977)

Crucea era un mijloc de tortură specific Imperiului Roman, conceput special pentru a-i da unei morţi chinuitoare pe răufăcători. E surprinzător cum de le-a scăpat corectorilor pucioşi că nu morţii erau răstigniţi, ci viii care trebuia să moară. Şi nu legiuitorii răstigneau, ci legionarii romani. Legiuitorii nu se ocupau decât cu elaborarea de legi, nu şi cu aplicarea lor.

324. Ediţia 1995: “ Că e greu de cine a căzut după acest cuvânt sfânt, că nu are cine îl mai scoate, că s-au întemeiat minciunile că omul de azi, nu mai poţi face nimic cu el, că are în el o mulţime de minciuni. ” (9 mai 1977)

324. Ediţia 2006: “ Este greu de cine a căzut după ce a auzit acest cuvânt sfânt, că nu are cine îl mai scoate. S-au întemeiat minciunile că nu mai poţi face nimic cu omul de azi, că are în el o mulţime de minciuni. ” (26 aprilie /9 mai 1977)

325. Ediţia 1995: “ Căci adevăr îţi grăiesc, căci Dumnezeu prin credinţa ta va lucra încheierea veacului acestuia. Nu te face vinovat, căci este păcat. Încă odată te anunţ: creştine, de ce te chem să vii la Mine? ” (9 mai 1977)

325. Ediţia 2006: “ …căci adevăr îţi grăiesc: Dumnezeu, prin credinţa ta va lucra încheierea veacului acesta. Nu te face vinovat, căci este păcat. Creştine, de ce te chem să vii la Mine? ” (26 aprilie /9 mai 1977)

Corectorii pucioşi au eliminat partea introductivă a ultimei fraze, probabil deoarece au sesizat bine că “anunţul” nu anunţa nimic, deoarece era de fapt o întrebare. În schimb, convinşi că sunt tari la gramatică, s-au repezit să înlocuiască un cuvânt corect cu altul incorect: “acestuia” cu “acesta”.

326. Ediţia 1995: “ Dar să ştii că va veni sfârşitul păcatului. Dar dacă tu faci invers, pui sfârşit la lucru sfânt şi lucrul rău îl prelungeşti mereu....” (9 mai 1977)

326. Ediţia 2006: “ …dar să ştii că va veni sfârşitul păcatului. Dar dacă tu faci, pui sfârşit la lucru sfânt, şi lucrul rău îl prelungeşti mereu.” (26 aprilie /9 mai 1977)

327. Ediţia 1995: “ ...O, tată cum refuzaţi voi împărăţia lui Dumnezeu pentru o poftă pământească. Că vine vremea să vă viziteze soli cereşti, Maica Domnului cu îngeri din cer. Vine vremea să meargă cu voi pe drum ” (17 mai 1977)

327. Ediţia 2006: “ ...O, tată cum daţi voi împărăţia lui Dumnezeu pentru o poftă pământească! Vine vremea să vă viziteze soli cereşti: Maica Domnului, cu îngeri din cer. Vine vremea să meargă cu voi pe drum ” (4/17 mai 1977)

328. Ediţia 1995: “ Tată, duhovniceşte nu este permis să mergi braţ la braţ pe drum, mergi împreună cu soţul sau soţia, dar de ce nu s-ar putea să mergi alăturea, ce, numai la braţ?... ” (17 mai 1977)

328. Ediţia 2006: “ Tată, duhovniceşte nu este permis să mergi braţ la braţ pe drum. Mergi împreună cu soţul sau cu soţia; dar de ce nu s-ar putea să mergi alăturea? De ce numai la braţ?... ” (4 /17 mai 1977)

329. Ediţia 1995: “ …că mulţi din cei ce poartă haine sfinte, poartă pe dedesupt cuţitul…” (7 iunie 1977)

329. Ediţia 2006: “ …Mulţi din cei ce poartă haine sfinte, poartă pe dedesubt cuţitul…” (25 mai/7 iunie 1977)

330. Ediţia 1995: “ …Apostolii au vorbit în limbi şi nu s-au luat duhurile de atunci. Copilaşii Mei, vin duhurile până la gura voastră, şi de la gura ta fuge, căci gura ta vorbeşte alte lucruri… ” (7 iunie 1977)

330. Ediţia 2006: “ …Apostolii au vorbit în limbi şi nu s-au luat de pe pământ duhurile de atunci. Copilaşul Meu, vin duhurile până la gura ta şi de la gura ta, fug căci gura ta vorbeşte alte lucruri. ” (25 mai/7 iunie 1977)

331. Ediţia 1995: “ …Cunoaşteţi-vă din pofte, că sunteţi creştini. Deosebiţi-vă de viaţa pământească…” (7 iunie 1977)

331. Ediţia 2006: “ …Cunoaşteţi-vă din fapte că sunteţi creştini. Deosebiţi-vă de viaţa pământească.” (25 mai/7 iunie 1977)

332. Ediţia 1995: “ …Zice Domnul Iisus: pe Petru şi pe Iacob, pe Andrei, pe sfinţii apostoli, nu i-am trimis să propovăduiască despre lucrurile pământeşti, ci să propovăduiască Evanghelia, să propovăduiască din Cartea Sfântă. Auzi?…” (7 iunie 1977)

332. Ediţia 2006: “ …Pe Petru şi pe Iacob, pe Andrei, pe sfinţii apostoli nu i-am trimis să propovăduiască despre lucrurile pământeşti, ci să propovăduiască Evanghelia, să propovăduiască din cartea sfântă. Auzi?…” (25 mai/7 iunie 1977)

Din nou se încearcă eliminarea unui pasaj de vorbire indirectă, care dezvăluie faptul că Verginica se identifică singură ca persoană care se pomeneşte pe neaşteptate vorbind de la sine şi amestecându-se cu nonşalanţă în “vorbirea Domnului”. Este încă o dovadă a comportamentului ei schizoid.

333. Ediţia 1995: “ Sunt ţări tată la marginea globului necredincioase, şi viaţa voastră a sosit în ţările lor şi viaţa lor a sosit în ţară la voi. Şi cine a adus aceste lucruri? ” (7 iunie 1977)

333. Ediţia 2006: “ Sunt ţări, tată, la marginea pământului, necredincioase, şi viaţa voastră a sosit în ţările lor, şi viaţa lor a sosit în ţară la voi. Cine a adus aceste lucruri? ” (25 mai/7 iunie 1977)

334. Ediţia 1995: “ Preot a fost Justinian şi din treaptă în treaptă a venit la patria cerească. Nu l-au lăsat călăii să spună cu gura sa, cine să vină. Avea pe cineva care îi zicea Romanul. Acesta care vrea să vină este Pilat şi Caiafa, este cel care îi ia locul.” (7 iunie 1977)

334. Ediţia 2006: “ Preot a fost patriarhul Justinian, şi din treaptă în treaptă a venit la patria cerească. Nu l-au lăsat călăii să spună cu gura sa cine să vină după el. Avea pe cineva căruia îi zicea “Romanul”. Acesta care vrea să vină este Pilat şi Caiafa, este cel care-i ia locul.” (25 mai/7 iunie 1977)

335. Ediţia 1995: “ …Dar zic ţie Israele, nu sluji şi duhului şi trupului. Trupul să fie mai mic ca duhul. Duhul să fie o împărăţie peste trup, ca să conducă trupul la calea sfântă…Vai de trupul acela care duhul a trăit în el batjocorit şi hulit!...” (23 iunie 1977)

335. Ediţia 2006: “ …Zic ţie, Israele, nu sluji şi duhului şi trupului. Trupul să fie mai mic ca duhul. Duhul să fie o împărăţie peste trup, ca să conducă trupul la calea sfântă.Vai de trupul acela în care duhul a trăit batjocorit şi hulit!” (10/23 iunie 1977)

336. Ediţia 1995: “ …Nu vă vindeţi viaţa, vremii de azi. Nu te bucura că te vei înălţa, căci adevărat grăiesc, căci cum a căzut lucifer, vei cădea şi tu… ” (23 iunie 1977)

336. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, nu vă daţi vremii de azi. Nu vă vindeţi vremii de azi viaţa. Nu te bucura că te vei înălţa, căci adevărat grăiesc: cum a căzut Lucifer, vei cădea şi tu.” (10/23 iunie 1977)

337. Ediţia 1995: “ …să se uite la tine creştine, să vadă cum te prezinţi tu, ca să aibă ce aduce aceluia care l-a pus secret pentru viaţa ta. ” (23 iunie 1977)

337. Ediţia 2006: “ …să se uite la tine, creştine, să vadă cum te prezinţi tu, ca să aibă ce aduce aceluia care l-a pus iscoadă pentru viaţa ta. ” (10/23 iunie 1977)

338. Ediţia 1995: “ …Tată, nu şi-a aşteptat timpul de la Dumnezeu acela (Justin). Nu s-a uitat la viaţa sa să vadă, are meritul să fie aşa? Şi s-a dus în audienţă şi a cerut cu multă rugăminte ca să fie pus în această treaptă…” (23 iunie 1977)

338.