“Te iubesc asa cum esti”. Cred ca asta este fraza care mi-a displacut cel mai mult de cand m-am nascut si pana astazi. Jignirea suprema, dezbracarea ta in vazul lumii, evidentierea faptului ca esti un morman tolerat de fisuri si defecte. Esti tolerat si nu iubit. Nu suport ideea asta, nu suport ideea de a iubi ceva “asa cum este”. Se intampla rar si, daca se intampla, se intampla pentru putin timp. In plus, a spune ca iubesti pe cineva asa cum este implica faptul ca ii vezi defectele dar le iubesti si pe ele, fara intentia de a le corecta sau semnala macar. Nu as vrea sa se confunde iubitul “asa cum esti” cu iubirea neconditionata, a carei adepta sunt. Pot iubi neconditionat, mi-am dovedit ca pot si o fac. Iubirea neconditionata nu neaga insa dorinta ca cel pe care-l iubesti sa se schimbe ci promite ca orice schimbare ar interveni, de la despartire la crima, iubirea va ramane neclintita. Iubirea neconditionata nu incurajeaza stagnarea. E o nuanta abia sesizabila pe care eu am considerat-o esentiala inca de cand eram mica. “Da, mama, te iubesc orice ai face dar asta nu inseamna ca imi si place tot ceea ce faci” imi spunea mama. “Te iubesc asa cum esti” te indeamna la complacere, la tihna statuta, la renuntarea celui care te iubeste la a mai crede in potentialul tau de transformare.

M-am gandit la asta in ultimele zile observand ca romanii isi iubesc tara asa cum e. M-a ingrozit acest gand si am vazut in fata ochilor un lung drum de fals, de taraganare, de fandoseala, de incapacitate de a schimba si de a avansa. Romanii isi iubesc tara asa cum e, o batjocoresc asa cum e, o barfesc asa cum e, e vie, ce mai. Te poti balaci in ea si te poti fofila prin ea. Poti involua in ea fara grija, nu mai exista repere si nu mai exista foruri care sa sanctioneze aceasta involutie. O casnicie expirata care se pastreaza din comoditate. Am scapat si de data asta ba, mai mult, am reusit sa devenim si membri ai Uniunii Europene. Avem patronat important peste fofilarea noastra. Ne iubim asa cum suntem, incepem sa iubim chiar si nemernicii. E simpatic si “Nea Nelu”, hai ca a zis-o bine Vadim, sa vezi ce le-a zis Becali. Nu ne detasam complet de mizerie, ea face parte din mecanism si trebuie sa o inglobam in fiinta noastra asa incat sa facem si noi parte din mecanism, fara stridente. Nu mai avem puterea de a ne pune contra mecanismului derizoriu si hulpav. E vitalitate ce traim noi. Lipsa de reguli, cultura de quiz show in care stim trei batalii, doua nume de conducatori straini, un nume de poet. Ne agatam de cele cateva valori nationale, trecand peste nemultumirea acestor oameni valorosi in raport cu tara noastra. Acum sunt morti si sunt ai nostri. Nu au fost cat au fost vii, ei or fi incercat saracii dar vedem bine si in ziua de azi ca asta cu a fi respectat si admirat ca intelectual cat esti in viata nu tine. Romanii au cultura contrazisului, lor le place sa se ia in gura, ce mai. Asta le place lor cel mai mult si confunda asta cu un mecanism viu. Daca suedezii nu se injura in circulatie sau in relatii sunt morti. Daca nemtii nu dau spaga, sunt morti. Putina miscare, putina adrenalina, putina lipsa de civilizatie, ca sa te simti viu. Ce omitem noi este ca aceasta vitalitate este cea mai marunta posibila, ca ne absoarbe ca o tornada, ca ne da senzatia ca suntem vii si ca participam la dezvoltarea societatii cand, de fapt, nu o facem. Acceptam aiureala istoriei si culturii noastre, acceptam monstruozitatea relatiilor noastre cu femei ciufute care tin barbati sub papuc, acceptam lipsa de comunicare, nuntile hidoase, convietuirea bolnava cu familia, cumpararea de apartamente “in apropierea parintilor”, acceptam toate aceste lucruri si le si iubim. Acceptam circul istoric si politic pentru ca altfel cu ce ne-am mai ocupa? Cu ce ne-am mai ocupa daca nu am vedea circ? Telenovele sau istorie, dupa mine, sunt acelasi lucru in Romania actuala. Romanii nu isi mai dau seama ca fac parte din istoria proprie, ei o privesc ca pe o sursa de distractie.

Am admirat intotdeauna barbatii care nu m-au iubit asa cum sunt. Cei care m-au invatat nenumarate lucruri, cei care m-au corectat cand am facut o tampenie, cei care nu m-au laudat cateva saptamani la inceput de relatie ca apoi sa se tolaneasca impacati si plictisiti pe canapea, am admirat barbatii care au contribuit la construirea mea. Si am fost iubita de barbati la a caror construire am contribuit si eu fara miorlaieli si dulcegarii. Nu am lasat nici o discutie neterminata, nici o idee nedefinita, nu am lasat nimic in umbra, am scos totul la lumina in relatii. Trecut, prezent, tot. Am demontat fiinta iubita si m-am lasat demontata, am privit fiecare element si i-am probat din nou valabilitatea, veridicitatea. Daca cineva nu a vrut sa ma demonteze si sa isi confirme esenta mea, autenticitatea mea, am stiut ca acel barbat nu ma iubeste. Asa cum un popor trebuie sa-si inceapa fiecare epoca, fiecare etapa cu trecutul catalogat, clarificat, inregistrat sau macar cu o lupta sustinuta de a face asta, la fel, orice relatie trebuie sa porneasca pe un fond clar. Am vazut in relatiile romanesti aceeasi musamalizare a trecutului partenerilor pe care o vad in istoria Romaniei. Ce-a fost a fost. Cam asta este atitudinea. Asa suntem noi: fatalisti. Nu, glumesc. Ar fi bine sa fim fatalisti. Dar nu suntem. Suntem doar lenesi. Alta confuzie care se face des in privinta societatii noastre: cea intre fatalism si lene. Noi nu credem intr-o predestinare inevitabila, noi nici nu ne gandim la lucrurile in care credem pentru ca este prea complicat sa te gandesti atat de departe, noi nu mai stim de multa vreme cum suntem, ne declaram fie prea obositi sa ne dam seama, fie prea multumiti ca sa mai conteze. Noi nu stim ce e cu noi acum si am ajuns, ca oamenii obezi sau ca oamenii intr-o faza avansata de depresie sau abuz de substante, sa nu mai avem puterea de a privi aplicat inapoi. E prea mult in urma si e prea tarziu. Si daca merge treaba, daca inca mai functionam, chiar si asa cu perfuzii, ce sa ne mai obosim? O viata avem, distractie sa fie. Romanii sunt poporul cel mai indepartat de spiritualitate pe care il cunosc. Nu ma leg de convingerea ca avem o singura viata, asta este convingerea crestina si nu ma leg de ea dar ma leg de faptul ca ne traim viata cu japca si cu agitatie, la foc mic dar agitat, culmea. Nu mai avem puterea si curajul de a asterne in fata ochilor trecutul unei fiinte sau pe cel al unei tari. Nu ne mai intereseaza. Eminescu, Antonescu, Paunescu, Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Caragiale, sunt toti la un loc in mintea noastra. Nume mari, domnule. Istoria noastra. Am avut si noi istorie, nu gluma. Blandiana, Patapievici, Liiceanu sa nu fie, in rest e loc pentru toata lumea. Cine intra sub acoperisul necomentarii, cine intra in conserva mucilaginoasa a istoriei romanesti s-a scos. E la loc sigur, ca nu-l mai scoate nimeni de-acolo, nu se mai intereseaza nimeni de ce a facut cu adevarat.

In masura in care ma deranjeaza punerea unei relatii de iubire puternica sub semnul relativului si derizoriului, ma deranjeaza si punerea istoriei si conduitei altor popoare sub semnul relativului. Nerecunoasterea, la fel ca si in viata noastra particulara, a meritelor celorlalti. “Mai da-i dracu si pe aia, nu exista padure fara uscaturi.” Genul asta de chestii. Genul asta de chestii care la mine intra in registrul aruncarii de citate fara sa fi inteles opera intreaga. Genul asta de chestii care vin de la oameni care citesc carti despre conspiratii sioniste dar care nu sunt in stare sa inteleaga sau macar sa parcurga integral “Fiinta si timp” a lui Heidegger. Genul de pitbulli, nu de ogari rusesti. Pitbulli culturali. Parvenitii, complexatii, cei care au cedat in fata propriei neputinte si propriei inculturi dar care nu vor sa recunoasca, isi umfla complexele atat de mult incat au o perna pe care sa se odihneasca.

Nu am spus niciodata unui barbat “te iubesc asa cum esti”. Nu am vrut sa-l infrang, sa-i opresc desavarsirea, sa nu ii sugerez ca poate deveni din ce in ce mai mult. Nu voi spune tarii mele ca o iubesc asa cum e. Pentru ca nu o iubesc asa cum e. Si consider ca cei care fac asta au capitulat. Sau, mai rau, nu sunt suficient de vigilenti si exigenti. Asa cum romanii ajung sa mearga in vacanta de cacat, sa-si cumpere masini de cacat si haine de cacat, tot asa aleg sa fie in relatii de cacat. Si intr-o istorie de cacat. “E munca multa intr-o relatie” mi-a spus odata un tip. Si asa e. Este foarte multa munca intr-o relatie iar cea mai multa munca este la relatia cu tara ta, daca iti pasa cu adevarat de ea. Daca iti pasa de ea nu poti sa o vezi decazand, daca iti pasa de ea nu poti sa o lasi sa traiasca in minciuna. Nu poti sa faci asta. Sa accepti greselile cu amuzament, sa bei un sprit si sa-ti spui ca greseala este omeneasca si ca la noi inca se mai sesizeaza greselile pe cand, in alte tari, singura diferenta este cea ca au invatat sa le mascheze mai bine sau le redenumeasca. Este o viziune atat de infantila asupra dezvoltarii altor tari. Atat de infantila dar atat de lipsita de frumusetea inocenta a infantilismului. Este o viziune pornita din complex. Exact ca cea unei femei nasoale asupra celor frumoase, exact ca cea a prostilor asupra desteptilor.

Pana si gafele istorice pe care mi le-a mentionat deroude pentru a sublinia ideea arbitrarului valorii unei istorii spun ceva despre istoria in sine. Gafele sunt de proportii pentru ca istoria este de proportii, pentru ca miza istoriei tarii respective este de proportii. Si, cel mai important, reactia societatii respective in urma acestor gafe este de proportii. Am spus-o si o mai spun, am dat acest exemplu si il mai dau: cand neo-nazistii germani fac o demonstratie, nu trebuie sa ne grabim a spune “uite, noi nu avem asa ceva”, nu trebuie sa ne bucuram de elementele disturbatoare ale altor tari ci trebuie sa ne uitam la cati oameni aduce contramanifestatia, la reactia sanatoasa a unui popor la nereguli. Despre asta este vorba, in ultima instanta. In istorie, intr-o relatie. Cultura reactiei la nereguli. Asta este cea mai importanta cultura, dupa mintea mea. Asta este grandoarea culturala actuala. Iar o cultura in sensul strict nu este mare daca ai de ales nume ca Shakespeare sau Voltaire din ea, ea este mare cand mecanismul cultural inglobeaza fiecare nume, intelege fiecare nume si ii duce ideile mai departe, fie si contrazicandu-le cu argumente. Cultura nu este o chestie solitara, de pustnic, o chestie pe care o faci singur, ea este un mecanism, ea este un intreg  care se mentine functional in tarile occidentale, care avanseaza pe toate planurile ei si care este consumata si aclamata cat timp este contemporana.

Romanii isi plang sotul sau sotia dupa ce i-au facut viata un calvar. Aceasta este pozitia romanului atat fata de cultura cat si fata de istorie. Lipsa dorintei de a te confrunta intr-un dialog cu cineva, lipsa de dialog social, lipsa dorintei de confruntare inalta si placerea inutila, buna doar pentru supravietuire marunta, a confruntarilor de carciuma. Cu fluctuatii care ating violenta verbala monstruoasa, loviturile sub centura si impacarea inexplicabila, arbitrara care sa lase in urma incertitudine si, mult mai grav de-atat, ca in orice comunicare abuziva, posibilitatea ca acest circ sa porneasca din nou si din nou, invartindu-se intr-un cerc atat de previzibil pentru cativa dintre noi dar atat de savuros pentru majoritatea.

What though the radiance which was once so bright
Be now for ever taken from my sight,
Though nothing can bring back the hour
Of splendour in the grass, of glory in the flower;
We will grieve not, rather find
Strength in what remains behind...

(Spendor in the grass, 1961)

Nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat!

"Ayan este singura fiinţă din lume care ne-ar putea spune altă poveste decât cea pe care o ştim noi despre noi"

Mihaela Rădulescu a spus tot (ce a dorit ea să ne împărtăşească) la emisiunea lui Cristi Brancu de la Antena 2, "Agentul Vip". Multe declaraţii suculente (nu ştim dacă sucul a fost natural sau cu aditivi) au fost smulse de pe buzele vedetei, mai ales că tandemul Brancu-Anca Florea este unul căruia cu greu îi poţi rezista. Nici nu ar fi fost normal sau adecvat ca Mihaela să răspundă întrebărilor unei fătuci de la o revistă de trei lei. Ne place sau nu, ea chiar este un VIP. Din moment ce ea a decis să rupă tăcerea şi sa vorbească atât cât se putea vorbi despre un lucru care priveşte în primul rând viaţa ei personală, nu voi mai face nici un fel de speculaţii şi voi relata (atât cât îmi amintesc) câteva lucruri ce mi s-au părut interesante.

First of all, divorţul. L-a asemuit cu un bătrân căruia i-a venit vremea să se stingă. Pur şi simplu aşa a fost să fie, au decis să-şi vadă fiecare de viaţa lui. Neagă orice legătură între scandalul în care a fost implicată recent şi înaintarea cererii de divorţ. Întrebată fiind dacă nu cumva Elan s-a săturat de toate certurile în care a fost protagonistă, a răspuns elegant, şi cu o uimitoare sinceritate pentru o persoană pentru care "orice atitudine care nu înseamna proslăvirea augustei sale persoane este taxată drept un afront" că este un om greu de suportat iar "Elan ar merita un Oscar pentru asta". Referitor la data la care s-a produs răcirea relaţiilor dintre ei, insistenţa Ancăi Florea dă roade: în momentul în care apăreau ca un cuplu fericit in pictorialul din revista Confidenţial, incertitudinea plana asupra căsniciei sale. Neagă orice fel de aranjament de ochii presei care să o avantajeze dpdv material (la banii ei... nu avem nici un motiv să nu o credem)- "Nu am plecat niciodată de la un bărbat cu mai mult de trei haine, câteodată nici cu ălea" Cu alte cuvinte, divorţul e pe bune.

Partea ciudată e că vor continua să locuiască în aceeaşi casă pentru o perioadă nedeterminată de timp. Va continua să îl considere pe Elan "soţ, confident, prieten". Încearcă deci să sublinieze că s-au despărţit în cele mai bune relaţii. Şi tot ăsta e un argument pentru cât de puţin va fi Ayan afectat de acest divorţ. Părinţii vor fi alături de el, nu se va schimba mare lucru în viaţa lui iar atunci când va considera că va putea să îi explice această despărţire o va face. Nu vrea să trateze lucrurile cu superficialitate, dar nici să îşi sacrifice viaţa pentru copil. Nu exclude o împăcare (mai ales dacă Ayan ar genera-o) aşa cum nu exclude nici o altă căsătorie.

Pentru campanie aplică principiul "cu cât este mai mediatizată cu atât mai bine". Îşi exprimă în continuare regretul că Mircea Badea nu i s-a alăturat în demersul său dar spune că relaţiile între ei sunt unele normale, că au stat chiar la masă "ca doi oameni inteligenţi".

Replica sa despre târfele care şi-o pun cu toţi labagii va rămâne antologică (google search it...) Acuză presa că a cuplat-o cu toţi şefii săi, mai puţin cu ultimul că deh, e femeie. Bineînţeles că neagă orice fel de relaţie "inventată" de ziarele de scandal.

Atitudinea ei a fost una de învingătoare, de femeie puternică, stăpână pe situaţie. Pe bună dreptate, a recunoscut şi singură, atunci când întrebările au fost incomode s-a eschivat. Dreptul ei. Mai bine nu răspunzi decât să spui minciuni (dacă ne-a minţit, a făcut-o elegant, iar s-o verificăm e mai greu)

Mai multe detalii în interviul acordat lui Marius Tucă pentru Jurnalul Naţional.

Pentru amatorii de speculaţii, cârnăciorii picanţi  se găsesc aici

Semnat: Lara

Da, v-ati despartit dar totusi... Sentimentele care v-au legat au fost extrem de puternice si ai senzatia ca nu au disparut complet. Daca vrei sa te impaci cu fostul iubit, atunci trebuie sa stii ca nu este un demers atat de greu pe cat ar putea parea la prima vedere. Este dificil dar nu imposibil. Ai nevoie doar de un pic de inteligenta, ceva munca si foarte multa hotarare.

Indiferent de motivele care au cauzat despartirea, daca vrei sa te impaci cu iubitul tau, prima masura pe care trebuie sa o iei este aceea de a-ti face ordine in ganduri. Apoi trebuie sa faci pasii necesari pentru a relua legatura cu el. Si cel mai important, trebuie sa perseverezi, sa fii convinsa ca acea magie care a existat candva intre voi inca mai exista si tot ce aveti de facut este sa aprindeti focul din nou.

Pentru acelea dintre voi care au curajul sa acorde relatiei cu fostul iubit inca o sansa, iata cinci ponturi care va vor ajuta sa va intoarceti in bratele lui. Indrazniti!

1. Nu te rusina de faptul ca te-ai razgandit:

Daca iti pasa ce cred altii, s-ar putea sa te temi de privirile incarcate de repros sau de ceea ce ar putea spune cei din jur daca te intorci la el. "Oare ce vor spune prietenii? Vor spune ca nu am demnitate, ca sunt slaba de inger? Dar parintii, rudele?" Daca iti trec prin minte astfel de ganduri, cel mai bine este sa respiri adanc si...sa le ignori. La urma urmei, nu ei isi petrec noptile singuri, tanjind dupa acea persoana deosebita. Nu, aceea esti TU! Deci, avand in vedere ca este viata ta si nu a lor, nu te mai gandi la ce vor spune altii. Concentreaza-te doar asupra lucrurilor care te fac pe tine fericita!

2. Concentreaza-te asupra iubirii voastre, nu asupra problemelor:

Daca te gandesti la relatia cu fostul, este normal ca neintelegerile sa iti revina in minte. Desi este recomandat sa fii constienta de cauzele despartirii, este mult mai util sa te concentezi asupra sentimentelor pe care le ai fata de el. In viata avem tendinta sa ne manifestam in conformitate cu lucrurile la care ne gandim cel mai intens si mai frecvent. Asa ca incepe sa te gandesti la dragostea ta pentru el: s-ar putea sa descoperi ca aceasta va creste pe zi ce trece.

3. Asigura-te ca sentimentele sunt reciproce:

Pe masura ce te implici tot mai mult in tentativa de a relua relatia cu fostul, fa un pic de munca de cercetare pentru a te asigura ca si el vrea acelasi lucru. Cauta semne care ar putea demonstra ca te vrea inapoi. In felul asta eviti surprize neplacute care nu vor face decat sa te raneasca mai tare.

4. Acorda atentie lucrurilor pe care le aveti in comun:

Din momentul in care reiei legatura cu fostul si comunicati din nou, concentreaza-te in principal asupra a ceea ce simtiti unul pentru celalalt, asupra intereselor si amintirilor comune. Gaseste o modalitate de a cladi o noua relatie pe baza acelor lucruri pe care amandoi le pretuiti si gandeste-te la ce va fi, nu la ce a fost.

5. Incepe treptat si fii horarata sa faci lucrurile sa mearga:
Viata nu este intotdeauna ca o poveste. Noi toti ne confruntam, in fiecare zi, cu noi provocari si probleme. Efortul tau de a relua relatia se va lovi, cu siguranta, de cateva obstacole. Este ceva normal. Nu te lasa descurajata si continua! Important este sa fii increzatoare in faptul ca vei reusi. Imagineaza-ti ca relatia voastra functioneaza, ca totul este minunat intre voi si apoi ia masurile necesare ca aceasta sa devina realitate.

Pentru a relua relatia cu fostul partener este necesara o cooperare intre suflet, minte si trup. Concentreaza-te asupra lucrurilor importante pentru tine, vizualizeaza modul in care ati arata daca v-ati impaca si persevereaza pana cand iti vei atinge obiectivele. Daca vei actiona in mod corespunzator, fii sigura ca veti fi iarasi impreuna, "fericiti ca in prima zi"!

Citeste in original acest articol din Joy

Apoi am plecat de acolo..am merspe bulevard si ne-am oprit pe o banca..mi-a zis sa-l iert pt tot raul pe care mi l-a facut..apoi..mi-a zis "te-am pierdut.."  si a inceput sa planga..nu se simtea deloc bine. :( Am ascultat tot ce aveam de zis..apoi i-am zis.."eu plec" si "nu o sa e mai vad niciodata"..apoi dintr-o data m-a prins de mana si m-a luat in brate, m-a imbratisat si a inceput sa planga..mi-a zis ca nu vrea sa plec..si asta a fost tot..i-am zis ca am nevoie de el..si el de mine..a fost ceva superb..una dintre cele mai frumoase zile..am zis ca o sa incepem o noua viata impreuna.

Acum, sper ca totul sa fie bine mai departe. Adevarul e ne-am schimbat amandoi dupa tot ce s-a intamplat..el e mai retras..mai linistit..ii e frica sa nu ma supere din nou sau sa ma dezamageasca..iar pt mine..e ca la inceput..ca atunci cand ne-am cunoscut prima oara..sunt mai retrasa cand sunt in preajma lui..si nici nu prea vorbesc mult..asta ma enerveaza. :|

De restante pot sa spun ca am scapat..mai am una grea, la calcul numeric. :( :| ..inca sunt in curatenie..d-abia astept sa termine ai mei. :)

Va salut pe toti cei care imi cititi blogul! :)

Mi-era dor sa-ti fie dor sa stai la povesti cu mine...e asa placut sa uit de timp povestind cu tine toate tampeniile din lume.Multumesc pentru ca esti langa mine de 3 ani si ceva....(da,au trecut 3 ani,iti vine sa crezi?:D).

I love you my best friend!

If you wanna lie to me
If you'll ever see yourself
Don't come back and cry for me
'Cause you've gone too far

If you wanna lie to me
If you'll ever see yourself
Don't come back and cry for me
'Cause you've gone too far

If you feel my love
Can you hear my thoughts
Can you feel everything
And if you hear my thoughts
Can you feed my soul
Can you save it too

You're not the one that I need
To stay high on my feet
Don't need you to succeed
Can you feel that hate that runs to you
Can you feel it too

Chorus:
If you wanna lie to me
You must change the file
If you must be with your jerks
It will be just fine
If you'll ever see yourself
Just the way you are
Don't come back and cry for me
'Cause you've gone too far

Suferinţa nu este un rău, este consecinţa şi aproape întotdeauna leacul răului.

Eliphas Levi

Totul vine la timp pentru cel ce ştie să aştepte.

Joseph Villele

Shamanic Princess (Evanescence - Imaginary) :

Dincolo de tăceri ...

şi ce-am să fac, ce am să spun ...

e praf de nouri, sunt deja pe drum,

mă-ndrept spre nu ştiu ce şi cine ştie unde,

dar, m-am urnit din loc, spre tainicul oriunde ...

şi ce-am să spun , ce am să fac ...

e limpede , cu mine-am să mă-mpac ,

m-oi regăsi, acolo-n depărtări zâmbind în toate ,

o ciută hăituită de visări , sorbindu-ţi lin din şoapte ...

Sibilla Poesis

“E fara sens sa-i ceri unui om sa nu gandeasca ci sa creada. E ca si cum i-ai cere sa doarma neincetat” ( Lord Byron )

“Nu exista experienta careia sa nu-i poti supravietui daca ai curajul sa infrunti viata.” ( Octavian Paler )

Timpul e făcut din credinţă nestrămutată şi din îndurare fără margini. ( Friedrich Holderlin )

“Cand viseaza omul e un zeu, cand gandeste, un cersetor.” ( Holderlin )

Evanescence - You :

Dincolo de cuvinte ...

sunt lacrima-ţi ce izvorăşte mâine poate-n două ,

mă iartă , nu mă pot opri , albastrul tău mă plouă ,

de toamna mă cerşeşte , mă simte vie, tremurândă, moale,

şi mă doreşte floarea stâncii , mă smulge din visări amare ...

am să te-aştept , la vămile văzduhului, senină,

de n-ai să vii , preface-m-oi în Izmă de Lumină,

şi-am să te caut în miezul Lunei, şi în taine, şoapte,

te voi răpi din remuşcări şi-am să te-ascund departe ...

Sibilla Poesis

“Acela care nu se iubeste pe sine insusi nu stapaneste nimic pe lumea asta.” ( Boccaccio )

“Nu poti pierde decat ceea ce nu ai avut.” ( Borge )

“Murim cate putin in fiecare zi, trebuie sa ne obisnuim cu asta.” ( Emile Zola )

SIBILLA POESIS

citate preluate de pe www.citapedia.ro

imagini preluate de pe google.ro

muzica preluată de pe youtube

]]> http://zoozez.wordpress.com/?p=88 Fri, 29 Aug 2008 22:49:38 +0000 Mariko21 http://zoozez.ro.wordpress.com/2008/08/29/avatare-serene-2/

Make-up sex. Pe romaneste, sexul de impacare. De ce e atat de grozav? De ce tot auzim prin filme ca merita sa te certi pentru a experimenta acest lucru?

Eu, dupa cearta cu izbitu', nu am apucat sa fac inca make-up sex. Inca il pedepsesc. Totul este cum vreau eu: de la ce film vreau sa vad la ora la care se trezeste, de la locul in care mergem la cand il las sa ma sarute. De obicei il las oricand sa ma sarute, chiar sa imi atinga discret sanii (cat sa para accidental in cazul unui om oarecare), motiv pentru care acum probabil resimte mai acut faptul ca il privez de aceste chestii. Nu e doar o impresie ca si el a zis ca se gandeste mai mult la sex.

In clipele imediat dupa cearta pot intelege de ce unele cupluri apeleaza imediat la sex: inca ai draci pe partener si poti sa faci sex ceva mai dur, mai repede, cu miscari ritmate, sa scapi de toti nervii acumulati din cauza celuilalt. In fond e make-up sex, nu make-up love, deci tandretea nu e un must.

Daca ne gandim bine, nici nu e nevoie sa se termine cearta inainte de a incepe sexul. In fond, orgasmul produce endorfine, hormonii fericirii. Deci, sunt sanse mari ca motivul discutiei sa fie dat uitarii. Dar daca nu ajunge si ea la orgasm ai dat de dreacu', mai ales daca ai obiceiul sa adormi dupa sex!

Si totusi de ce inca astept momentul si nu mi-am descarcat nervii pe el astfel? In primul rand, din motiv practic: cand ne-am impacat nu eram unul langa altul. In al 2lea rand, pentru ca imi place sa il chinui un pic. Si o sa il mai chinui un pic, ca imi place rezultatul!

Si daca e cuminte, poate-poate...

Mai stie cineva de cate ori s-au despartit si s-au impacat moderatii lui Marko Bela si radicalii lui Laszlo Tokes? Identificati public mai degraba prin tonul prin care isi formuleaza revendicarile pro-autonomiste decat prin continutul mesajelor politice, UDMR si UCM au o problema fundamentala, vizibila in istoria scurta dar tumultoasa a ultimilor cinci ani: nu pot trai nici impreuna, nici separat.

Momentul de cotitura al relatiei dintre radicali si moderati a fost Congresul de la Satu Mare din 2003, cand Laszlo Tokes s-a trezit exclus din conducerea UDMR, unde si asa ocupa o pozitie mai mult simbolica decat cu autoritate reala- cea de presedinte de onoare.

Odata cu mazilirea lui Tokes, parea ca apele in Uniune s-au despartit definitiv. Radicalii au inceput sa-si construiasca pas cu pas o formatiune politica de sine statatoare: au atacat sistematic inititativele moderatilor (inclusiv pozitia UDMR in ceea ce priveste revizuirea Constitutiei), au introdus in Parlament proiecte legislative extravagante, precum Legea automiei, au incercat sa impuna in maghiarime o noua divizie de politicieni.

Razbunarea UDMR a fost, ca sa folosim un cuvant drag lui Marko Bela, "punctuala", insa extrem de eficienta: ca urmare a lobby-ului Uniunii, radicalii nu au reusit sa se inscrie in cursa electorala din 2004, candidatura UCM fiind respinsa de Biroul Electoral Central. Intre toate aceste episoade, presa a consemnat, insa, si nenumarate intalniri, tratative si alte asemenea bezele politice pe care cele doua tabere si le-au trimis cu mare grija sa nu-si arda definitive puntile ce le-au legat inainte de 2003.

In vara anului trecut, soarta ucemistilor parea, insa, ca se schimba. Enervat de faptul ca UDMR insista sa ramana la guvernare alaturi de liberali, presedintele Traian Basescu descoperea, brusc, intr-o vizita prin secuime, ca maghiarii au o alternativa politica. Atentia subita acordata de Basescu radicalilor i-a determinat pe liderii UDMR sa vorbeasca chiar de negocieri intre seful statului si oamenii lui Sasz Jeno, menite sa-i scoata pe moderati din Parlament.

Fie ca au existat doar in mintea politicienilor, fie ca au fost "desenate" de-adevaratelea, aceste planuri au fost date peste cap de alegerile locale. Aflate pentru prima data in concurenta directa, ambele formatiuni au fost dezamagite. UDMR a trebuit sa-si sanctioneze 15 filiale pentru rezultatele proaste, in timp ce PCM (numele oficial al partidului radicalilor) nu a reusit sa "rupa" o bucata importanta din electoratul maghiar.

Succesul lui Laszlo Tokes, care a reusit sa se "califice" in Parlamentul European ca independent, nu a fost, iata, transferat si catre formatiunea sa.

"Marea impacare maghiara", asa cum este numita in aceste zile de presa concilierea dintre UDMR si PCM nu este, asadar, decat o victorie a matematicii si a fricii ambelor parti ca vor ramane pe dinafara Parlamentului. Este, de altfel, si cea mai comoda solutie: obisnuiti unii cu altii, radicalilor si moderatilor le este mai usor sa se re-infrateasca temporar decat, de exemplu, sa-si schimbe strategia, cautand sa-si atraga alegatori si dintre etnicii romani.

Un asemenea demers ar presupune cu siguranta mai mult efort, mai multa bataie de cap, dar ar avea, probabil si rezultate pe termen mai lung decat o alta impacare de dragul stampilelor de vot.

Iata, insa, ca atunci cand vine vorba de politica, "improvizatia" traditional romaneasca este traductibila si in limba maghiara.

După circa 5 ani în care atât eu, cât şi Cosmin Bradu am fost încăpăţânaţi şi am refuzat să ne mai vorbim şi după vreo 2 ani de când Gigi încerca să ne împace, azi a fost un gest spontan... poate... şi ne-am conversat. O mare realizare... Până la urmă, nici nu mai contează ce a fost, subiectul disputei de atunci nu mai este de mult de actualitate. Au mai revenit şi alţii în viaţa mea după aproximativ aceeaşi perioadă. Poate ne-am mai schimbat, poate tot ce a fost nu mai contează, asta e... Life is like a box a chocolate. ;)

Radicalii din PCM au acceptat să candideze sub umbrela UDMR pentru a deveni parlamentari.

Radicalii maghiari au anunţat ieri că acceptă, de principiu, propunerea UDMR de a forma o „coaliţie internă“ pentru alegerile parlamentare. Deşi, iniţial, a respins propunerea Uniunii, Szasz Jeno, preşedintele PCM, s-a răzgândit, invocând, într-o declaraţie pentru EVZ, „interesul maghiar“ pentru accederea în parlament a celor două formaţiuni.
Conducerea PCM a decis duminică seară, la Odorheiu Secuiesc, să-i trimită o scrisoare preşedintelui UDMR, Marko Bela, în care îl invită să reia negocierile pentru colaborarea la alegerile din toamnă, în forma propusă de Uniune. Decizia liderilor PCM a survenit atacurilor lui Marko Bela la adresa lui Szasz, pe care l-a acuzat de periclitarea interesului maghiar şi „torpilarea“ negocierilor dintre cele două tabere, mediate de episcopul reformat, Laszlo Tökes. În favoarea înţelegerii PCMUDMR a intervenit inclusiv liderul opoziţiei din Ungaria, fostul premier Viktor Orban, care s-a alăturat intenţiei lui Tökes de grupare a maghiarilor înainte de parlamentare.
Alianţă neoficială

Radicalii maghiari au propus o nouă rundă de negocieri pentru sfârşitul acestei săptămâni, în urma cărora să se cadă de acord asupra unui protocol. Colaborarea nu vizează însă o alianţă politică, înregistrată la Tribunal, caz în care se aplică un prag electoral de 8%, ci o „coaliţie internă“, în care reprezentanţii PCM să candideze oficial sub culoarea Uniunii. În aceşti termeni, oferta UDMR pentru radicali priveşte un număr de aproximativ 6 parlamentari, echivalentul a 16% (rezultat obţinut de PCM în maghiarime la alegerea consilierilor judeţeni).

Conform ofertei UDMR, după alegerile parlamentare, reprezentanţii PCM îşi pot păstra culoarea şi doctrina politică într-un grup parlamentar distinct de cel al Uniunii. Neoficial, civicii maghiari îşi doresc şase mandate de deputaţi şi două de senatori, de preferinţă în judeţele Harghita şi Covasna, unde au obţinut cel mai bun scor la locale. Condiţia pusă de radicali a fost ca UDMR să accepte fără obiecţii oamenii propuşi de PCM să candideze. (preluare din evenimentul zilei)

Tot ce se putea face pentru mântuirea noastră s-a făcut. Hristos a murit pentru noi şi a înviat din morţi. Faţa Lui Dumnezeu străluceşte deasupra noastră, dar noi, ca şi creştini, permitem formarea unor nori despărţitori.

Uneori, acest nor poate fi cauzat de mândria noastră încăpăţânată. Voinţa proprie este o rudă apropiată mândriei şi aceasta va forma de asemenea norul care va ascunde faţa Lui. Voinţa proprie este prietenoasă doar atunci când poate face ce vrea. Altfel, e morocănoasă, irascibilă şi mâniată. Sub acest nor, trebuie să ne cercetăm pe noi înşine şi să ne întrebăm: Este predarea mea faţă de Dumnezeu o predare totală?

Ambiţia poate aduce şi ea norul întunecos al obscurităţii, există o ambiţie şi în sfera religiei - cerem anumite lucruri pentru noi înşine, poate o anumită poziţie sau renume care nu este după voia Lui Dumnezeu.

Gândiţi-vă la teamă. Teama este întotdeauna fiica necredinţei. Temerile nefondate împreună cu necredinţa formează un nor întunecat deasupra capetelor noastre.

Şi iubirea de sine poate forma norul. Oamenilor le place să facă glume pe seama acesteia, dar iubirea de sine nu e o glumă. Un om care este mântuit şi care este creştin poate să ţină încă un nor despărţitor deasupra lui, prin simplul fapt că se iubeşte pe sine - admiraţie faţă de sine şi mulţumirea de sine - toate sunt păcate ale sinelui.

Aceasta este biruinţa creştinului: să punem norul sub picioare, aşa încât să vedem din nou faţa zâmbitoare a lui Dumnezeu. Este ceva minunat că El a fost tot timpul acolo şi a aşteptat să facem această mişcare.

Cea mai mare nevoie a noastră este să vrem - trebuie să acţionăm în credinţă!

Dumnezeu aşteaptă credinţa şi dragostea voastră şi nu vă întreabă ce interpretare a Scripturii aţi acceptat.

Noul Testament ne vorbeşte despre credincioşi care se întâlneau şi se rugau împreună, locul unde erau se cutremura şi totţi erau umpluţi de Duhul Sfânt. "Interpreţii" ne-au spus: Nu daţi atenţie acestui lucru, nu este pentru voi. Inimile noastre ne spun că aceşti cărturari moderni care sunt experţi în interpretare, sunt pe o cale greşită în duhul lor.

Unii vor continuia să se târască în uscăciune, ţinându-se strâns de interpretare! Dar unii dintre noi, vor binecuvântarea Lui Dumnezeu, vor ca El să-i mişte şi-şi doresc tot ce are Dumnezeu mai bun pentru ei cu orice preţ!

Nici un om nu poate stabili limita maximă a cât putem avea din Dumnezeu. Însuşi Domnul a promis că, atât cât ţine de El, este gata să întreţină candelele sufletelor noastre ca să ardă cu putere!

• D - Singura cale de salvare a omenirii era ca Iisus sa moara. Pacatul este atat de hidos in structura lui incat nici o alta jertfa nu ne putea salva. Dumnezeu, in iubirea Lui, a pregatit planul mantuirii mai inainte ca primii nostri parinti sa pacatuiasca. Scopul suprem al vietii lui Iisus pe pamant era sa moara ca jertfa inlocuitoare pentru noi.

• L - Iisus nu a murit datorita durerilor si ranilor fizice, ci a murit datorita greutatii tuturor pacatelor omenirii. Pacatele noastre au facut ca inima lui Iisus sa se sfasie literalmente. Prin orice pacat in care ne complacem continuam sa il rastignim pe Iisus. Nu ar trebui sa acuzam pe nimeni de nimic deoarece noi suntem ucigasii lui Iisus prin viata noastra pacatoasa.

• M - Prin moartea Lui inlocuitoare si rascumparatoare am fost salvati. Daca Iisus nu murea in locul nostru, rasplata noastra era moartea vesnica. Doar Iisus putea muri ca jertfa rascumparatoare pentru noi. El a platit pretul pacatelor noastre pentru ca noi sa avem cale libera spre viata vesnica.

• Mi - Noi meritam manifestarea indreptatita a maniei lui Dumnezeu. Iisus insa a luat aceasta pedeapsa asupra Lui si astfel am fost indreptatiti inaintea Tatalui. Totodata, Iisus a refacut legatura intre Dumnezeu si oameni, a adus impacarea. Prin jertfa Lui primim haina neprihanirii care inlocuieste haina noastra manjita de pacat.

• J - Oricat de buni am fi, nu am putea niciodata sa ajungem la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos. De aceea nu trebuie sa ne chinuim sufletele degeaba, prin multitudinea faptelor noastre bune nu putem castiga nici macar o farama de mantuire. Oricat de buni am fi, nu vom ajunge niciodata la perfectiune. Sfintenia o primim in dar la Cruce.

• V - Pe Cruce Iisus a biruit fortele raului si astfel noi putem trai cu speranta mantuirii. Suntem asigurati prin victoria Lui ca Satana va fi nimicit alaturi de toti supusii lui (ingerii cazuti si oamenii care nu au acceptat darul mantuirii), pacatul nu va mai aparea niciodata, ispasirea nu va mai fi repetata si va urma o vesnicie plina de armonie. Tot ce a fost rau va fi aruncat in marea uitarii si o bucurie vesnica va incununa capul celor mantuiti. Universul va fi in deplina siguranta, razvratirea nu-si va mai arata coltii vreodata.

]]> http://nikitacornea.wordpress.com/?p=67 Wed, 23 Apr 2008 14:23:27 +0000 niki http://nikitacornea.ro.wordpress.com/2008/04/23/cum-s-a-sfarsit-razboiul/ Vreti sa aflati cum s-a sfarsit razboiul dintre mine si foarte dragutul Andrei? Am sa va spun:

Azi nu a mai fost suparat pe mine. Nu stiu de ce. Poate cand a dormit a visat ceva, ca daca eu as fi in pericol, ar fi numai vina lui...asa si asa.. Apoi ne-am intalnit si cum sa va spun, doamna a plecat si l-a lasat pe el sef.

Simplu. L-am chemat la mine sa il intreb daca ma spune sau nu doamnei daca o sa fac ceva rau. Dar n-am facut si el mi-a spus ca nu ma zice. Cand a venit doamna am mers undeva. Nu m-am tinut de mana cu el pentru ca asta s-a intamplat si la razboi. Ca sa nu surprind alte fete ca m-as fi tinut cu el de mana si iar sa ma acuze, m-am tinut cu altcineva: cu Petra ( m-am impacat si cu ea...dupa acest razboi, inceput de ea).

Am uitat asta si ne-am tinut de mana. Am mers jos si am vazut o scriitoare in carne si oase. Ea se numea Passionaria Stoicescu. Acolo, aceasta doamna ne-a spus o poveste despre carti. Cand s-a terminat ne-a dat autografe pe cartea ei, "Printre ierburi si gângănii".

Cartea are niste poezii, desigur, cum ar fi: Sa te minunezi, Carte vie de povata, Domnul Soare, etc.

Dupa-amiaza, dupa ce ne-am trezit, sa va spun cum ne-am impacat: m-am intalnit cu el (sa va dati seama ca nu eram furioasa, era asa...ca un om normal) si el s-a uitat la mine, eu m-am uitat la el si prin privirea asta am comunicat. Vrei sa ne impacam? Da? L-am intrebat si eu: vrei sa ne impacam? Si el a spus: da...

Ne-am impacat, ne-am luat in brate si am uitat tot scandalul asta...

Mai jos aveti niste poze din cartea doamnei Passionaria Stoicescu:

Trec mai departe, ma uit la ceas. Ceasul arata ora unsprezece si patruzeci si sapte de minute. Ar trebui sa merg acasa, ca sa nu isi faca griji A., dar nu...mai raman. Continui sa merg pe acele strazi, atat de frumoase dar si atat de ciudate noaptea. Aud in spate pasi, dar ma prefac ca nu ii aud. Urc in continuare pe strazi. Se apropie mai mult, vad in spatele meu o gasca de tigani. Telefonul, crezusem ca il lasasem acasa. Imi suna... La naiba. Cine m-o fi pus sa il iau azi. E un telefon destul de scump, iar daca l-ar vedea probabil i-ar pune pe cei 10 tigani din urma mea sa ma alerge mai infocati. Bag repede mana in buzunar si il inchid. Uitasem de tigara, se incalzise si m-am ars la buze. Tiganii grabesc pasul. Nefiind in conditie sa ma iau la bataie cu 10 tigani, o iau frumos la fuga. Tocmai am trecut pe langa Fire. Imi place mult localul, am venit de multe ori cu A. acolo. Alerg in continuare. Fac stanga la prima, si ma indrept inspre raul Dambovita. Trec pe langa Suburbia, parca asa se chema si alerg in continuare. Fac stanga si alerg inspre statie. Ce noroc pe mine, tocmai vad ca vine un 123. Alerg si mai repede si incerc sa il prind. Sar inauntru, si ocup primul scaun. Toata cursa aia m-a obosit. Imi trag gluga de la hanorac pe cap si imi pun castile de la mp3 player in urechi. Suna iar telefonul, il las sa sune in continuare. Merg pana la capat, si ma intorc pana la Unirii. De acolo iau metroul pana la aviatorul. De vreun an m-am mutat cu A. in apartamentul ei. Aseara ne-am certat, iar de nervi, am plecat. E ora 1 si ceva cand ajung acasa. Statea pe fotoliu si plangea. Ne certasem din cauza mea. Stiam amandoi asta, am fost nesimtit. Dar isi facuse griji pentru mine, nu credea ca ma mai intorc. Cum am deschis usa, mi-a sarit in brate. Mai avea putin si ma darama. Ma bucuram intr-un fel ca a reactionat asa. Imi cer sincer scuze de la ea, stiam si eu ca am fost nesimtit. Nu i-am raspuns la mesaje, nu i-am raspuns la telefon, si nici nu i-am lasat vreun bilet cu ce aveam de gand sa fac. Ca de obicei cand ne certam, dupa cearta ea s-a inchis in camera ei. Si am plecat fara sa zic nimic. Cheile le lasasem acasa. De ce am facut asta? Nici eu nu stiu. Ma bucur oricum ca totul este ok acum.

O sarut dulce pe frunte, si imi cer scuze. Merita scuzele acelea. Ii zic ca o iubesc, si ma duc sa fac un dus fierbinte. Eram transpirat. Ea mi-a zis ca ma asteapta in pat. Termin repede dusul, si ma asez in pat. Ne culcam unul in bratele celuilalt.

 Treptele şapte coborâte de mine

făcutu-le-ai, Sfinte, pe cruce suspine

mănunchiul de clipe spurcate în duh

manta învelit-au botos un trup sfânt 

mânia-mpletind mii suflete văi

sorbi lăcrimioare din ochi amândoi

eu stu departe în ziua de ieri

privind colţuros întinsul de miei

pe treapta din jos, în poală de-osândă

prinsu-m-a veşnic privirea Ta blândă.

Wtf?!

Cine este Nashpa? Nashpa este un bun prieten al meu care are… Well, are 32 de ani, casa, masina, bun simt, cei 7 ani de-acasa, talente de bucatar, un job marfa si… dragoste ptr Cristinik.

Cristinik este o pustoaica de 19 ani, dansatoare care are pagina sclipicioasa pe hi5, id de mess babyroz, multe perechi de pantaloni scurti, fund bombat, laptop de la Nashpa, telefon de fite de la Nashpa, maniere de la Nashpa si... spirit liber :D
Cristinik a vrut o noapte de neuitat cu Dragos (n.r. de la Gossip – n-are gusturi rele fata, parol! ). Nashpa a aflat si s-au certat! Nu ar fi fost prima data… Cristinik fiind obisnuita sa calce in strachini dar ca de data asta niciodata!
Nashpa a zis ca nu mai vrea s-o vada, a plans si povestit chiar pe fotoliul asta de pe care scriu acum, suficiente nopti la rand, dupa care s-au balacarit, dupa care a fost liniste o perioada…. Nashpa parea ca isi revine, Cristinik parea ca accepta flitul de la Dragos si faptul ca l-a pierdut pe Nashpa. Well... parea ca fiecare, mic sau mare isi vede de viata lui!

Aseara imi scrie Nashpa ca tocmai ce s-a intros din Anglia… cu Cristinik !! :-o Wtf?? Pana sa intreb mi-am dat seama ca nici nu vreau de fapt sa stiu...

Acum Nashpa are o Cristinik dansatoare, zambet pe buze si stomacul paradit de la multe distonocalme!

Morala? Chiar cand credeam ca mi le-am lamurit pe toate ma trezesc spunand: dracu’ ii intelege pe barbatii astia !!