Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze
În viata-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază.
Eu privind acea lumină ca din visuri mă destept
Si cu bratele-amândouă cătră dânsa mă îndrept.
Ca o zână din poveste ea e naltă si usoară,
E subtire si gingasă si din ochi revarsă pară,
Iar la fată e bălaie, părul galben cade-n cret,
Trandafiri pe fată are si cu zâmbetul istet.

Multumesc lui nenea Iancu pentru telegrama.

va multumesc pentru vizitele zilnice si pentru faptul ca am ajuns sa am unul dintre cele mai citite bloguri de pe internet. De ziua mea nu doresc sa devin nemuritor, sa fiu "poet national" sau mare vedeta in talk-show-ul lui Turcescu... imi doresc altceva.

Imi doresc pentru ca toata suflarea romaneasca si romanii de pretutindeni sa se apropie intr-o singura suflare, crez si traire. Ma refer in special la romanii din Basarabia, uitati de istorie insa nu si de inimile noastre.

Cestiunea retrocedarii Basarabiei cu incetul ajunge a fi o cestiune de existenta pentru poporul roman. Puternicul imparat Alexandru II staruieste sa castige cu orice pret stapanirea asupra acestei parti din cea mai pretioasa parte a vetrei noastre stramosesti. Intelegem pe deplin aceasta staruinta,deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale si materiale,orice stat face tot ce-i sta prin putinta: Rusia este o imparatie mare si puternica, iar noi suntem o tara mica si slaba; daca dar tarul Alexandru II este hotarat a lua Basarabia in stapanirea sa, pentru noi Basarabia e perduta.

Dar daca ne dam bine seama, nici nu e vorba sa pierdem ori sa pastram Basarabia: vorba e cum o vom pierde ori cum o vom pastra. Nenorocirea cea mare, ce ni se poate intampla, nu este ca vom perde si ramasita unei pretioase provincii perdute: putem sa perdem chiar mai mult decat atata, increderea in trainicia poporului roman.In viata sa indelungata, niciodata poporul roman nu a fost la inaltimea la care se afla astazi,cand cinci milioane de romani sunt uniti intr-un singur stat.

Mihai Viteazul a izbutit sa impreune sub stapanirea sa trei tari si sa pregateasca intemeierea unui stat roman mai puternic; a fost insa destul ca Mihai Viteazul sa moara,pentru ca planul urzit de dansul sa se prabuseasca. Statul roman de astazi a trecut insa prin mai multe sguduituri si ramane statornic,fiindca are doua temelii: constiinta romanilor si increderea marilor natiuni europene.Daca vom castiga de trei ori atat pamant pe cat avem si vom perde aceste temelii, statul roman, fie el oricat de intins, va deveni o creatiune trecatoare; iar daca ne vom pastra temeliile de existenta sociala, Rusia ne poate lua ce-i place si perderile ne vor fi trecatoare.

Astazi e dar timpul ca sa intarim atat in romani, cat si in popoarele mari ale apusului, credinta in trainicia poporului roman. Rusia voieste sa ia Basarabia cu orice pret; noi nu primim nici un pret. Primind un pret, am vinde; si noi nu vindem nimic! Guvernul rusesc insusi a pus cestiunea astfel, incat romanii sunt datori a ramanea pana in sfarsit consecventi motiunilor votate de catre corpurile legiuitoare; nu dam nimic si nu primim nimic. Romanul care ar cuteza sa atinga acest principiu ar fi un vanzator.

Am scris despre asta si in TIMPUL, pe 10 februarie 1878 - Articolul se intitula "Credinta in trainicia poporului roman" insa in 2008, de ziua mea, imi doresc sa va ganditi la Basarabia si la romanii de pretutindeni!

De ce? Simtea oare nevoia sa faca un referat la scoala si sa-mi puna o eticheta?

Spre bucuria mea, am primit cateva insemnari de la elevi (perle) si as vrea sa fac cateva mici insemnari intr-un spirit colegial (puteti sa ma considerati de-al vostru. Sa purcedem deci...

- Mircea cel Batrân sta la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primeste cu obraznicie si-l face în tot felul ca pe o albie de porci.
Intr-adevar am dorit sa subliniez atitudinea sfidatoare afisata de conducatorul ostirilor otomane. Mi se pare sincer si extrem de franc al tau comentariu.

- In poezia «Freamat de codru», Mihai Eminescu foloseste strofe cu versuri cu rame incrucisate.
Da. Ai dreptate. Imi inramez poeziile iar unele rame stau uitate in nestire pe peretii din bordei. Este o placere a mea sa vad scrisul in rama.

- Cea de-a doua faza a creatiei lui Eminescu s-a deosebit de prima si a urmat dupa aceasta.
Ai remarcat foarte bine etapele creatiei mele. M-a influentat poate si Veronica, si sanatatea, si dusmanii... voi scrie pe viitor despre ei.

- Codrul si Eminescu sunt prieteni, de aceea isi permit sa se tutuiasca cu diminutive.
Chiar cred ca romanul si codrul sunt frati :) E drept ca toate conversatiile mele cu codrul sunt metaforice insa imi place ca ai prins ideea.

- Din cauza conditiilor grele, Eminescu a murit de foame toata viata
Aici cred ca este o mica exagerare din partea ta. Asa cum mi-a atras atentia nea' Iancu, am aparut si in reclame pentru gologani frumusei la viata mea. Iti marturisesc faptul ca nu mi-a lipsit mai nimic... poate doar Veronica.

- Eminescu arata ca fonfii, flecarii si gusatii se adunau în sfatul tarii sa-si satisfaca nevoile.
Si din cate vad in ziua de astazi, nimic nu s-a schimbat! Politichia ne-a prapadit neamul.

- In codru, acolo unde românul si-a aflat totdeauna un sprijin, îsi va gasi si tânara fata fragii si capsunile ei.
Deja metafora capsunilor si a fragilor ma depaseste. Sper sa nu fie vreo influenta lingvistica venita de la cei plecati in Spania la cules.

- La inceputul fiecarei poezii eminesciene sta plantat cate un tei mai gros sau mai subtire in functie de cate strofe are poezia.
:) Aici ai un 10 din partea mea.
Toata viata mea am pus la mare pret umorul si buna dispozitie si chiar ma bucur ca ma cititi si ca aveti interpretari atat de originale. Cred ca este foarte IMPORTANT sa cititi mult si sa va dezvoltati propria voastra gandire.

Stiu ca perlele de mai sus sunt adesea comentate rautacios de profesori insa nu asta este calea. Cu cat veti citi mai mult, cu atat veti simti lumina si versurile patrunzand in sufletele voastre. Sa nu va fie frica sa scrieti ce ganditi. Eu va voi asculta cu placere!